Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 254/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 254/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 581/33/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.254/2014
Ședința Camerei de Consiliu din data de 15 mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. R., judecător
GREFIER: G. I.-B.
Ministerul Public reprezentat prin A. S. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de petentul U. R., împotriva deciziei penale nr.169/14.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj .
Cauza s-a luat fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța acordă cuvântul reprezentantei parchetului cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii.
Reprezentanta Ministerului Public precizează faptul că contestația în anulare este îndreptată împotriva deciziei nr.169/14.04.2014 a Curții de Apel Cluj prin care s-a respins o contestație formulată de către petent, iar prezenta cauză este întemeiată pe dispozițiile art.426 lit.b din Noul Cod de procedură penală care se referă la motive de încetare a procesului penal. Arată că, contestație ptentului vizează probleme legate de legea penală mai favorabilă care deja au fost soluționate prin decizia penală anterior menționată . Apreciază că nu există condiții pentru admiterea în principiu a contestației în anulare solicită respingerea acesteia.
CURTEA
Prin decizia penală nr. 169 din 14 aprilie 2014 a Curtii de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă ca nefondată contestația promovată de condamnatul U. R. împotriva sentinței penale nr. 197 din 06 martie 2014 a Tribunalului Maramureș.
S-a stabilit în favoarea Baroului Cluj, suma de 100 lei, ce s-a avansat din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat L. M..
A fost obligat condamnatul să achite statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că prima instanță a făcut în mod corect aplicarea disp.art.6 din N.C.pen., referitoare la intervenirea unei legi care prevede o pedeapsă mai ușoară după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea integrală a pedepsei închisorii, situație în care dacă sancțiunea aplicată depășește maximul special prevăzut de legea nouă, pedeapsa stabilită se reduce la acest maxim. În acest sens s-au operat reduceri de pedepse aplicate pentru infracțiunile de înșelăciune prev.de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 C.pen. reducându-se pedeapsa la maximul de 5 ani închisoare prev.în art.244 alin.1 și 2 din N.C.pen., precum și pentru infracțiunea prev.de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003, infracține regăsită în dispoz.art.367 alin.1, 3 și 5 din N.C.pen.
Referitor la solicitarea inculpatului de a se proceda la o nouă contopire a pedepselor astfel reduse cu celelalte pedepse aplicate prin sentința penală nr.485 din 19 iulie 2013 a Tribunalului Maramureș, se apreciază că aceasta nu este întemeiată, întrucât prin prisma art.6 din N.C.pen.nu se pot analiza aceleași criterii care se au în vedere în situația în care cauza este în curs de judecată, iar autoritatea de lucru judecat în cazul condamnărilor definitive trebuie respectate.
În cazul concursului de infracțiuni, verificarea incidenței legii penale mai favorabile se impune a fi efectuată pentru fiecare din pedepsele stabilite pentru infracțiuni concurente, iar ulterior pedeapsa rezultantă aplicată prin hotărârea definitivă va putea fi redusă numai dacă ar fi mai mare decât cuantumul ce rezultă din aplicarea prevederilor de la concursul de infracțiuni din Noul Cod.
Întrucât pedeapsa rezultată urmare a aplicării noilor reguli privind concursul de infracțiuni conform art.39 din N.C.pen., o depășește pe cea care i-a fost aplicată contestatorului potrivit vechiului Cod pen., se va menține pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, astfel cum de altfel în mod corect a procedat instanța de fond.
Prin urmare, în aplicarea art.6 din N.C.pen. în ceea ce privește pe inculpat, a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară pentru fiecare din infracțiunile componente ale concursului de infracțiuni însă, legea nouă nu este mai favorabilă cu privire la pedeapsa rezultantă calculată în baza dispozițiilor art.39 N.C.pen., astfel că nu se justifică reducerea acesteia.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în dezlegarea problemei de drept vizând mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, prin decizia nr. 1 din 14 aprilie 2014, în dosar nr._ /HP, stabilind că:
”În aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art.6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale.
În a doua etapă, se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art.39 Cod penal.
În cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art.39 Cod penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim.
În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi”.
Pentru aceste considerente, conform art.23 alin.10 din Legea nr.255/2013 cu referire la art.597 C.pr.pen. se a respins contestația formulată de condamnatul U. R. ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii condamnatul a declarat în termenul prevăzut de le contestație în anulare, precizând că sunt întrunite cerințele art. 426 lit.b C.p.p. coroborat cu art.429 alin.2 C.p.p.
În motivarea contestației sale, contestatorul a învederat faptul că deși prin sentința penală nr.197/2014 a Tribunalului Maramureș i-au fost reduse toate pedepsele componente ale rezultantei de 15 ani închisoare, această rezultantă nu i-a fost redusă pe motiv că sporul obligatoriu potrivit noului cod penal depășește această pedeapsă astfel că nu se impune reducerea acesteia. Contestatorul apreciază că în mod greșit a fost interpretat art.6 C.p., privind legea mai favorabilă în cazul pedepselor definitive, că se impunea ca operațiunile de contopire să fie efectuate potrivit vechiului cod penal, astfel că se impune a se constata încetată pedeapsa și ca urmare punerea sa de îndată în libertate.
Analizând contestația formulată prin prisma motivelor expuse, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Potrivit art. 426 lit.b C.p.p. există caz de contestație în anulare când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la cauza de încetare a procesului penal.
Din economia acestui text de lege rezultă că obiectul unei astfel de contestații trebuie să fie o hotărâre de condamnare dispusă cu ignorarea vreunuia dintre motivele de încetare a procesului penal și nu a pedepsei, cum a susținut contestatorul în speța de față, iar cazurile de încetare a procesului penal sunt expres și limitativ prevăzute de art.16 alin.1 lit. e-j C.p.p., conform art. 396 alin.6 C.p.p.
Motivele invocate de contestator nu se regăsesc în niciunul din textele de lege invocate, mai mult prin contestația sa, acesta solicită de fapt o nouă judecată pe fond a cererii sale privind aplicarea art.6 C.p., a legii penale mai favorabile.
O astfel de solicitare este inadmisibilă, existând autoritate de lucru judecat cu privire la aspectele menționate de către acesta, mai mult în sprijinul hotărârii atacate sunt dispozițiile deciziei nr.1/14.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în materia dezlegării unor chestiuni de drept în materie penală.
Față de cele de mai sus, în baza art. 431 al.1 Cod proc. penală va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată.
Va obliga contestatorul la plata in favoarea statului a sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 431 al.1 Cod proc. penală respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul U. V. R. (fiul lui V. și E., născut la data de 09 noiembrie 1971 în M. jud. Prahova, CNP_) împotriva deciziei penale nr. 169 din 14 aprilie 2014 a Curtii de Apel Cluj.
Obligă contestatorul la plata in favoarea statului a sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15 mai 2014.
PREȘEDINTEGREFIER
M. R. G.- I.-B.
red.M.R./S.M.D.
2 ex./16.05.2014
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... → |
|---|
