Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 484/2014. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 484/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 19-08-2014 în dosarul nr. 3044/117/2014

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.484/2014

Ședința publică din data de 19 august 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: L. H., judecător

GREFIER: G. I.-B.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin

PROCUROR: V. G.

S-a luat spre examinare contestația formulată de condamnatul I. D. I., împotriva sentinței penale nr.472/30.05.2014, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Cluj, privind aplicarea legii penale mai favorabile.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul I. D. I., în stare de deținere, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat C. M. din cadrul Baroului Cluj cu delegație avocațială la dosarul cauzei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care,

Condamnatul I. D. I. arată că își menține contestația formulată și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea contestației.

Apărătorul condamnatului susține contestația formulată împotriva sentinței penale nr.472/30.05.2014, pronunțată de Tribunalul Cluj pe care înțelege să o critice în ceea ce privește lipsa temeiul de drept în baza căruia s-a făcut contopirea pedepselor. Aparent inculpatului i s-au descontopit pedepsele, s-a constat că pentru infracțiunea de înșelăciune se reduce pedeapsa de la 7 ani și 10 luni închisoare la pedeapsa de 5 ani închisoare, însă se menține pedepsea inițială stabilită aceea de 8 ani fără a motiva temeiul de drept.

În opinia sa, daca s-ar fi aplicat dispozițiile vechiului Cod penal, apreciază că pedeapsa de 5 ani ar fi fost îndestulătoare. Consideră că este vorba de prevederile Noului Cod penal, respectiv dispozițiile art.39 lit.b. Raportat la cele expuse solicită admiterea contestației pentru a se preciza temeiul de drept în baza căruia s-a făcut contopirea pedepselor, urmând a se stabili o pedeapsa mai redusă.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației ca nefondată, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare față de stat. Apreciază hotărârea primei instanțe ca fiind temeinică și legală, a fost admisă contestația formulată de către condamnat în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare în nouă pedepse componente și un spor. Instanța a constatat incidența art.6 din Noul Cod penal, iar în mod corect a fost redusă pedeapsa de 7 ani și 10 luni închisoare la pedeapsa de 5 ani închisoare, au fost contopite toate celelalte pedepse și s-a ajuns la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare. În opinia sa, această pedeapsă este corectă stabilită având în vedere tratamentul juridic aplicabil pentru starea de recidivă conform art.43 alin.1 Noul Cod penal și tratamentul juridic aplicabil pentru concursul de infracțiuni. Dacă s-ar fi stabilit pedeapsa finală la 5 ani închisoare, cu o treime din totalul celorlalte pedepse s-ar fi ajuns la o pedeapsă mult mai mare decât cea de 8 ani închisoare stabilită de prima instanță. Solicită instanței să aibă în vedere decizia nr.1/14.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Condamnatul I. D. I. având ultimul cuvânt arată că deși instanța de fond a admis cererea și a redus pedeapsa principală de 7 ani și 10 luni închisoare la 5 ani închisoare, a contopit pedepsele în baza art.39 Noul Cod penal. Dacă într-adevăr ar fi fost incidente aceste dispoziții legale, instanța de fond ar fi trebuit să stabilească o pedeapsă mult mai mare decât cea de 8 ani închisoare.

În opinia sa, contopirea în prezenta speță se face doar în baza vechiului Cod penal deoarece dispozițiile art.10 din Legea nr.187/2013 prevăd în mod expres că operatiunea de contopire se face în baza noii legi doar dacă cel puțin una dintre infracțiuni este săvârșită sub imperiul acestei legi noi. Mai mult, dispozițiile art.598 Noul Cod penal nu permit instanței să modifice o hotărâre care a căpătat la rămânerea definitivă a cauzei autoritate de lucru judecat. Raportat la cele expuse apreciază că pedeapsa trebuie menținută la maximul de 5 ani prevăzut de Noul Cod penal la care să se adauge sporul de 2 luni așa cum a hotărât instanța de fond care a judecat cauza. Depune la dosarul cauzei un memoriul în susținerea contestației.

CURTEA

Asupra contestației penale de față.

În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Cluj prin sentința penală nr.472 din 30.05.2014, în baza art. 23 din Legea nr. 255 din 2013 și în baza art. 595 C. proc. pen., a admis contestația la executare formulată de condamnatul I. D. I., fiul lui I. și V., ns. la data de 20.12.1972, în prezent deținut în Penitenciarul G., având ca obiect aplicarea legii penale mai favorabile și pe cale de consecință:

S-a descontopit pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 252/20.06.2013 a Tribunalului Cluj în pedepsele componente, după cum urmează: pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 252/20.06.2013 a Tribunalului Cluj pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap la art. 215 alin. 1,2,3 C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 320 ind. 1 C.pr.pen. de la 1968; pedeapsa de 2 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 252/20.06.2013 a Tribunalului Cluj pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. 1 C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. de la 1969 și art. 320 ind. 1 C.pr.pen. de la 1968; pedeapsa de 3 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 252/20.06.2013 a Tribunalului Cluj pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. 1 C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. de la 1969 și art. 320 ind. 1 C.pr.pen. de la 1968; pedeapsa de 2 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 252/20.06.2013 a Tribunalului Cluj pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals, prev. de art. 26 C.pen. rap. la art. 291 tz. I C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. de la 1969 și art. 320 ind. 1 C.pr.pen. de la 1968; pedeapsa de 7 ani și 10 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1216/01.11.2012 a Judecătoriei Cluj-N. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,3 C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. de la 1969; pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1216/01.11.2012 a Judecătoriei Cluj-N. pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 288 alin. 1 C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a C.pen. de la 1969; pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1216/01.11.2012 a Judecătoriei Cluj-N. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 291 C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a C.pen. de la 1969; pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1216/01.11.2012 a Judecătoriei Cluj-N. pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. 1 C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. de la 1969; pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. c C.pen. de la 1969 (respectiv dreptul de a fi acționar sau administrator la orice societate comercială) aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 494/2010 a Judecătoriei Cluj-N.; sporul de 2 luni închisoare (aplicat prin sentința penală nr. 252/20.06.2013 a Tribunalului Cluj)

În baza art. 6 alin. 1 C.pen., s-a redus pedeapsa de 7 ani și 10 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1216/01.11.2012 a Judecătoriei Cluj-N. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,3 C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. de la 1969, la 5 ani închisoare.

S-a constatat că infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului I. D. I. prin sentințele penale nr. 252/20.06.2013 a Tribunalului Cluj și nr. 1216/01.11.2012 a Judecătoriei Cluj-N. sunt concurente, fiind săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie față de condamnarea la pedeapsa de 5 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 494/2010 a Judecătoriei Cluj-N..

S-au contopit pedepsele de 3 ani închisoare, 2 luni închisoare, 3 luni închisoare, 2 luni închisoare (sentința penală nr.252/20.06.2013 a Tribunalului Cluj), 5 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare (sentința penală nr. 1216/01.11.2012 a Judecătoriei Cluj-N.), cu pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. c C.pen. de la 1969 (respectiv dreptul de a fi acționar sau administrator la orice societate comercială) aplicată prin sentința penală nr. 494/2010 a Judecătoriei Cluj-N., menținând pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr.252/20.06.2013 a Tribunalului Cluj, care va fi executată în regim de detenție, cu aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. 1 și 2, art. 64 lit. a tz. a II-a C.pen. de la 1969.

S-a dedus din durata pedepsei rezultante perioada executată de la 10.05.2012 la zi.

S-au anulat mandatele de executare a pedepsei emise în baza sentințelor penale nr. 252/20.06.2013 a Tribunalului Cluj și nr. 1216/01.11.2012 a Judecătoriei Cluj-N. și dispune emiterea unui nou mandat, potrivit dispozițiilor prezentei.

S-a constatat că pedepsele aplicate inculpatului prin sentințele penale nr. 1051/08.10.2013 a Judecătoriei Cluj-N., nr. 629/2007 a Judecătoriei Cluj-N. și nr. 1644/2006 a Judecătoriei Cluj-N. nu intră sub incidența art. 6 C.pen.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentei, au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. de mai sus, condamnatul I. D. I. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la situația sa juridică, arătând în motivare că se impune reducerea peepsei de 7 ani și 10 luni închisoare care i-a fost aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, la 5 ani închisoare, respectiv la maximul special al pedepsei prevăzute de textul art. 244 alin. 1 și 2 C.pen.

La dosar au fost atașate: fișa de evaluare a situației deținutului, copii ale mandatului de executare a pedepsei nr. 351/2013 din 01.,02.2014 emis de Tribunalul Cluj în baza sentinței penale nr. 252/D/2013 din 20.06.2013 pronunțată de Tribunalul Cluj, copia sentinței penale nr. 1216/01.11.2012 a Judecătoriei Cluj-N., fișa de cazier judiciar a condamnatului, copia sentinței penale nr. 494/21.04.2010 a Judecătoriei Cluj-N., copia sentinței penale nr. 1051/08.10.2013 a Judecătoriei Cluj-N., copia MEPI nr. 1391/2013 din 04.11.2013 emis în baza sentinței penale nr. 1051/08.10.2013 a Judecătoriei Cluj-N., copia MEPI nr. 1571/2012 din 08.03.2013 emis în baza sentinței penale nr. 1216/01.11.2012 a Judecătoriei Cluj-N., copia MEPI nr. 645/2011 din 12.09.2011 emis în baza sentinței penale nr. 494/21.04.2011 a Judecătoriei Cluj-N., copia sentinței penale nr. 252/D/2013 din 20.06.2013 pronunțată de Tribunalul Cluj.

Prin sentința penală nr. 252/D/20.06.2013 pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă la data de 01.02.2014 prin decizia penală nr. 21.01.2014 a Curții de Apel Cluj și prin nerecurare, a fost condamnat petentul I. D. I. la următoarele pedepse: - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap la art. 215 alin. 1,2,3 C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 320 ind. 1 C.pr.pen. de la 1968; pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. 1 C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. de la 1969 și art. 320 ind. 1 C.pr.pen. de la 1968; pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. 1 C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. de la 1969 și art. 320 ind. 1 C.pr.pen. de la 1968; pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals, prev. de art. 26 C.pen. rap. la art. 291 tz. I C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. de la 1969 și art. 320 ind. 1 C.pr.pen. de la 1968

S-a constatat că infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea sunt concurente cu cele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală nr. 1216/01.11.2012 a Judecătoriei Cluj-N., pedepsele componente fiind repuse în individualitatea lor, după cum urmează: pedeapsa de 7 ani și 10 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1216/01.11.2012 a Judecătoriei Cluj-N. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,3 C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. de la 1969; pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1216/01.11.2012 a Judecătoriei Cluj-N. pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 288 alin. 1 C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a C.pen. de la 1969; pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1216/01.11.2012 a Judecătoriei Cluj-N. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 291 C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a C.pen. de la 1969; - pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.1216/01.11.2012 a Judecătoriei Cluj-N. pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. 1 C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. de la 1969.

Totodată s-a dispus contopirea fiecăreia dintre pedepsele individuale stabilite prin sentințele penale nr. 252/D/20.06.2013 pronunțată de Tribunalul Cluj și nr. 1216/01.11.2012 a Judecătoriei Cluj-N. cu pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 494/2010 a Judecătoriei Cluj-N., rezultând pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 10 luni închisoare, care a fost sporită cu 2 luni, în final urmând ca inculpatul să execute 8 ani închisoare.

Chiar dacă nici una din condamnările suferite de inculpat prin sentința penală nr. 252/D/20.06.2013 pronunțată de Tribunalul Cluj nu intră în sfera de incidență a art. 6 C.pen. (sentința de condamnare rămânând definitivă chiar la data de 01.02.2014, data intrării în vigoare a Noului Cod Penal, iar nu anterior acestei date), totuși, întrucât prin această sentință penală au fost efectuate operațiuni de contopire ale pedepselor anterioare aplicate inculpatului, în scopul soluționării cauzei sub toate aspectele, astfel cum impun prevederile art. 23 alin. 4 din Legea nr. 255/2013, modificată prin OUG 116/2013, se impune descontopirea pedepsei rezultante în pedepsele componente și refacerea operațiunilor de contopire.

Pe cale de consecință,

În cele ce urmează, s-a efectuat examenul aplicabilității art. 6 C.pen. cu privire la pedepsele stabilite prin sentința penală nr. 1216/01.11.2012 a Judecătoriei Cluj-N., sentința penală nr. 494/2010 a Judecătoriei Cluj-N., sentința penală nr. 629/2007 a Judecătoriei Cluj N., sentința penală nr. 1644/2006 a Judecătoriei Cluj-N. (ultimele două sentințe interesând operațiunile de contopire efectuate prin sentința penală nr. 494/2010 a Judecătoriei Cluj-N.) și respectiv prin sentința penală nr. 1051/08.10.2013 a Judecătoriei Cluj-N., aflată în așteptare.

Astfel, în ceea ce privește condamnarea suferită de inculpatul I. D. I. prin sentința penală nr. 1216/01.11.2012 a Judecătoriei Cluj-N., s-a reținut că infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,3 C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. de la 1969, pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 7 ani și 10 luni închisoare se regăsește în prezent în dispozițiile de incriminare prev. de art. 244 alin. 1 și 2 C.pen., maximul pedepsei prevăzut de lege fiind de 5 ani închisoare, astfel că în mod justificat a solicitat petentul reducerea cuantumului acestei pedepse la maximul special prevăzut de legea nouă, respectiv la 5 ani închisoare.

Infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 288 alin. 1 C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a C.pen. de la 1969, pentru care s-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare se regăsește în prezent în dispozițiile de incriminare prev. de art. 320 alin. 1 C.pen., maximul pedepsei prevăzut de lege fiind de 3 ani închisoare, astfel că pedeapsa astfel stabilită nu se impune a fi redusă;

Infracțiunea de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 291 C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a C.pen. de la 1969 pentru care s-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare se regăsește în prezent în dispozițiile de incriminare prev. de art. 323 tz. I C.pen., maximul pedepsei prevăzut de lege fiind de 3 ani închisoare, astfel că pedeapsa astfel stabilită nu se impune a fi redusă

Infracțiunea de de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. 1 C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. de la 1969 pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare se regăsește în prezent în dispozițiile de incriminare prev. de art. 327 alin. 1 C.pen., maximul pedepsei prevăzut de lege fiind de 3 ani închisoare, astfel că pedeapsa astfel stabilită nu se impune a fi redusă

În ceea ce privește condamnarea suferită de inculpatul I. D. I. prin sentința penală nr. 494/21.04.2010 a Judecătoriei Cluj-N., s-a reținut că infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 37 lit. a C.pen. de la 1969, pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. c C.pen. de la 1969- dreptul de a fi acționar sau administrator la orice societate comercială nu intră sub incidența art. 6 C.pen., textul de incriminare fiind în prezent același, limitele de pedeapsă fiind chiar majorate, iar obligativitatea aplicării pedepsei complementare fiind menținută.

Prin aceeași sentință penală s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 629/2007 a Judecătoriei Cluj-N., dispunându-se executarea acestei pedepse alăturat celei de 3 ani închisoare, în final 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. c C.pen. de la 1969- dreptul de a fi acționar sau administrator la orice societate comercială.

Procedând la verificarea sentinței penale nr. 629/2007 a Judecătoriei Cluj-N., din perspectiva incidenței legii penale mai favorabile, s-a reținut că - infracțiunea de refuz de a se supune recoltării probelor biologice, prev. de art. 79 alin. 4 din OUG 195/2002, pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare se regăsește în prezent în dispozițiile de incriminare prev. de art. 337 C.pen., maximul pedepsei prevăzut de lege fiind de 5 ani închisoare, astfel că pedeapsa stabilită nu se impune a fi redusă; prin sentința penală nr. 629/2007 a Judecătoriei Cluj-N. s-a dispus și anularea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 1644/2006 a Judecătoriei Cluj-N., iar în urma efectuării operațiunilor de contopire, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

Procedând la verificarea sentinței penale nr. 1644/2006 a Judecătoriei Cluj-N., din perspectiva incidenței legii penale mai favorabile, s-a reținut că infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 și 4 C.pen., pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare, se regăsește în prezent în dispoziția de incriminare de la art. 244 alin. 1 C.pen., maximul special prevăzut de legea nouă fiind de 3 ani, astfel că pedeapsa stabilită nu se impune a fi redusă.

Față de tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni potrivit legii noi, care în esență instituie obligativitatea aplicării unui spor de pedeapsă situat la 1/3 din restul pedepselor care nu formează pedeapsa de bază, apare cu evidență că nici cuantumul pedepsei rezultante, de 2 ani închisoare, aplicat prin sentința penală nr. 629/2007 a Judecătoriei Cluj-N., ca urmare a anulării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 1644/2006 a Judecătoriei Cluj-N., nu se impune a fi redus potrivit noilor reglementări.

În sfârșit, sub aspectul mecanismului de contopire prin care s-a obținut pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. c C.pen. de la 1969- dreptul de a fi acționar sau administrator la orice societate comercială prin sentința penală nr. 494/21.04.2010 a Judecătoriei Cluj-N. (respectiv urmare a revocării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 629/2007 a Judecătoriei Cluj-N., care a fost adăugat prin cumul aritmetic la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru evaziune fiscală), reținem că acesta se impune a fi menținut, având în vedere dispozițiile exprese ale art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a NCP), potrivit cărora regimul juridic al suspendării condiționate, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de legea veche.

Dispozițiile art. 6 C.pen. nu sunt incidente nici în ceea ce privește condamnarea suferită de petentul I. D. I. prin sentința penală nr. 1051/08.10.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N..

Prin sentința penală amintită, acesta a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. g și e, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. de la 1969, infracțiune care în prezent se regăsește în dispozițiile de incriminare prev. de art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b C.pen., maximul special al pedepsei prevăzute de lege fiind de 5 ani (superior pedepsei la care inculpatul a fost condamnat în concret).

Prin aceeași sentință penală s-a dispus, în baza art. 83 C.pen. de la 1969, revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 629/2007 a Judecătoriei Cluj-N.. Pentru considerentele expuse mai sus (cu privire la condamnarea suferită prin sentința penală nr. 629/2007) și reamintind prevederile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a NCP, constatăm că nici în privința operațiunilor de contopire efectuate, nu este incidentă legea nouă, ca lege penală mai favorabilă aplicabilă după rămânerea definitivă a hotărârilor de condamnare.

Pentru a conchide, legea penală nouă este aplicabilă condamnatului I. D. I. numai cu privire la pedeapsa de 7 ani și 10 luni închisoare care i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 1216/01.11.2012 a Judecătoriei Cluj-N., al cărei cuantum s-a redus la 5 ani închisoare.

Refăcând operațiunile de contopire efectuate inițial prin sentința penală nr. 252D//20.06.2013 a Tribunalului Cluj, s-a constatat că infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului I. D. I. prin sentințele penale nr. 252/20.06.2013 a Tribunalului Cluj și nr. 1216/01.11.2012 a Judecătoriei Cluj-N. sunt concurente, fiind săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie față de condamnarea la pedeapsa de 5 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 494/2010 a Judecătoriei Cluj-N..

S-au contopit pedepsele de 3 ani închisoare, 2 luni închisoare, 3 luni închisoare, 2 luni închisoare (sentința penală nr.252/20.06.2013 a Tribunalului Cluj), 5 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare (sentința penală nr. 1216/01.11.2012 a Judecătoriei Cluj-N.), cu pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. c C.pen. de la 1969 (respectiv dreptul de a fi acționar sau administrator la orice societate comercială) aplicată prin sentința penală nr. 494/2010 a Judecătoriei Cluj-N., menținând pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr.252/20.06.2013 a Tribunalului Cluj, care va fi executată în regim de detenție, cu aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. 1 și 2, art. 64 lit. a tz. a II-a C.pen. de la 1969.

Menținerea acestei pedepse rezultante se impune, în lumina deciziei nr. 1/14.04.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, potrivit căreia în măsura în care pedeapsa rezultantă nu depășește maximul pedepsei (rezultante) la care s-ar ajunge în aplicarea dispozițiilor art. 39 NCP, aceasta se impune a fi menținută. Or, aplicând prevederile art. 39 alin. 1 lit. b NCP pedepselor la care a fost condamnat petentul I. D. I., am obține o pedeapsă rezultantă de 5 ani 70 luni și 10 zile (5 ani ca pedeapsă de bază la care se adaugă 1/3 din cuantumul restului pedepselor), superior cuantumului pedepsei rezultante de 8 ani închisoare la care s-a oprit instanța de fond.

În baza art. 35 alin. 1 C.pen. de la 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. c C.pen. de la 1969 (respectiv dreptul de a fi acționar sau administrator la orice societate comercială) pe o durată de doi ani după executarea pedepsei principale, pedepasă complementară inițial stabilită prin sentința penală nr. 494/2010 a Judecătoriei Cluj-N., alăturat infracțiunii de evaziune fiscală.

S-a dedus din durata pedepsei rezultante perioada executată de la 10.05.2012 la zi.

S-au anulat mandatele de executare a pedepsei emise în baza sentințelor penale nr. 252/20.06.2013 a Tribunalului Cluj și nr. 1216/01.11.2012 a Judecătoriei Cluj-N. și se va dispune emiterea unui nou mandat, potrivit dispozițiilor prezentei.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentei, au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație, condamnatul I. D. I. solicitând admiterea căii de atac promovate si aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv a dispozitiilor vechiului cod penal, cu consecinta reducerii cuantumului pedepsei rezultante aplicate arătând, în esentă, că sunt îndeplinite cerintele legale pentru a se dispune în sensul celor solicitate deoarece maximul pedepsei ce i se poate aplica este cel de 5 ani inchisoare, sporită cu 2 luni închisoare.

Procedând la solutionarea contestatiei potrivit art. 425/1N.C.proc.pen. Curtea urmează a o respinge ca nefondata.

Potrivit art. 6 alin. (1) C.pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

În considerarea acestor texte legale, se reține că aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile urmărește asigurarea și consolidarea principiului legalității pedepsei, astfel încât aceasta să aibă un temei legal atât la data aplicării cât și pe tot parcursul executării.

În cauză, în privința pedepselor principale, corect prima instanța a constatat că art. 6 alin. 1 din Noul Cod Penal este incident doar cu privire la pedeapsa de 7 ani și 10 luni închisoare aplicata prin sentința penală nr. 1216/01.11.2012 a Judecătoriei Cluj-N., pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3 C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. de la 1969, reducându-se corespunzător aceasta sanctiune la maximul pedepsei prevăzut de art. 244 alin. 1 și 2 N.C.pen, respectiv la 5 ani închisoare.

Referitor la celelalte pedepse stabilite prin restul sentintelor de condamnare, fiind situate înlăuntrul limitelor speciale stabilite în noile texte de incriminare, corect s-a retinut că nu exista temei de modificare a acestora deoarece aplicarea legii penale mai favorabile nu presupune un nou proces de individualizare a pedepselor. Această concluzie se desprinde din economia dispozitiilor art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal care statueză că pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.

Cu privire la concursul de infractiuni s-a concluzionat corect că nu are suport legal solicitarea condamnatului de a se reduce pedeapsa rezultanta definitiv stabilită. În cauză s-a făcut o aplicare corespunzătoare a deciziei nr. 1 din 14.04.2014 a ICCJ- completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept potrivit vizând mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infractiuni. Potrivit acestei decizii, în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infractiuni, într-o primă etapa se verifică incidenta dipsozitiilor art. 6 din Codul penal cu privire la pedepsele individuale; în a doua etapă, se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depăseste maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 Cod penal; în cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depăseste maximul special la care se poate ajunge în baza art. 39 C.penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim, în caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.

Altfel spus, instanța nu va recontopi pedepsele potrivit codului vechi și apoi potrivit codului nou, așa cum ar face-o dacă succesiunea de legi cu privire la tratamentul concursului de infracțiuni s-ar produce în cursul procesului. În ipoteza de față, instanța procedează doar la aplicarea tratamentului sancționator prevăzut de legea nouă, iar reducerea rezultantei se va face numai în măsura în care ea depășește maximul la care se poate ajunge potrivit legii noi. Aceasta deoarece rațiunea dispozițiilor din art.6 NCP nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, înlăturând partea din pedeapsă care depășește maximul aplicabil sub legea nouă, precum si reducerea la minimul necesar a atingerilor aduse autorității de lucru judecat.

Ca atare, făcând aplicarea dispozitiilor art. 39 N.C.pen. potrivit căruia la sanctionarea concursului de infractiuni rezultanta se stabileste prin aplicarea pedepsei celei mai severe la care se adaugă un spor obligatoriu de 1/3 din suma aritmetică a celorlalte pedepse, se observă că pedeapsa rezultanta concret aplicata contestatorului nu depăseste rezultata care s-ar obtine potrivit noilor dispozitii penale deoarece pedeapsa rezultantă care s-ar fi impus a fi aplicată inculpatului potrivit dispozițiilor noului cod penal ar fi mult mai mare, respectiv 5 ani 70 luni și 10 zile, adică 10 ani 10 luni si 15 zile.

Sub aspectul pedepselor complementare potrivit art. 6 alin. 6 C.pen., dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepsei complementare, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.

Potrivit art. 66 C.pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unul la 5 ani, a unuia sau mai multor drepturi.

Or, în raport de aceste dispoziții legale se constată că pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 2 ani a exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. c C.pen. de la 1969 (respectiv dreptul de a fi acționar sau administrator la orice societate comercială (si care se regăsesc în art. 66 lit. g N.C.pen.) nu depășește ca și durată, perioada maximă actuală – de 5 ani – pe care se poate dispune pedeapsa complementară.

Asa fiind, neconstatând existenta unor motive de nelegalitate, în baza art. 425/1 al.7 lit.b N.C.proc.pen. se va respinge ca nefondata contestatia formulată si se va mentine în totalitate solutia atacată.

Potrivit art. 272 N.C.proc.pen. se va stabili suma de 100 lei onorar pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din FMJ.

În baza art. 275 al. 2 N.C.proc.pen. se va obliga contestatorul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestația formulată de condamnatul I. D. I. împotriva sentinței penale nr. 472 din 30.05.2014 a Tribunalului Cluj.

Stabilește în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din FMJ.

Obligă condamnatul să plătească suma de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 19 august 2014.

PREȘEDINTE GREFIER

L. H. G. I. B.

red.L.H./A.C.

3 ex./08.09.2014

jud.fond.F. L.

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP....		Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 579/2014. Curtea de... →

Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 484/2014. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 484/2014. Curtea de Apel CLUJ