Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 412/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 412/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 3261/328/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.412/a/2014
Ședința publică din data de 5 mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. - judecător
JUDECĂTOR: M. Ș.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: V. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria T. împotriva sentinței penale nr.72 din 26.02.2014 a Judecătoriei T., pronunțată în dosarul nr._, privind pe inculpatul L. I. R. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt prev.de art.208 al.1 C.pen., cu aplic.art.37 lit.a C.pen. și violare de domiciliu prev.de art.192 al.1 C.pen., cu aplic.art.37 lit.a C.pen., totul cu aplic.art.33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. I. R. în stare de arest asistat de apărătorul desemnat din oficiu av.M. M. A. din cadrul Baroului Cluj, cu delegația la dosar, lipsă fiind partea vătămată B. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar s-a depus de către partea vătămată B. A. un script prin care arată că nu are pretenții de la inculpat însă dorește ca acesta să fie tras la răspundere penală.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul L. I. R. arată că își menține declarațiile date până în acest moment procesual, nu are de făcut completări sau precizări la acestea și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public, susține apelul așa cum a fost formulat în scris la dosar, apreciind că soluția este nelegală având în vedere că instanța de fond a aplicat necorespunzător disp.art.5 NCP privind aplicarea legii penale mai favorabile.
În susținerea apelului arată că prima instanță a realizat un procedeu neadmis cu consecința aplicării unor sancțiuni care sunt mai mari decât cele care ar fi fost aplicabile inculpatului, în măsura în care instanța ar fi aplicat corespunzător art.5 menționat. Astfel, procedeul ales de instanță de a schimba încadrarea juridică cu privire la fiecare dintre infracțiunile deduse judecății, cu menținerea concursului și aplicarea unor pedepse în limitele infracțiunilor prevăzute de legea nouă în vigoare, nu putea să conducă decât la aplicarea unei pedepse mai mari, dat fiind faptul că instanța nu a sesizat pe de o parte că dispozițiile legii vechi sunt mai favorabile inculpatului sub aspectul limitelor de pedeapsă iar, pe de altă parte, în legea nouă dacă s-ar reține aplicabilă ca lege mai favorabilă, ar fi fost necesară anterior procesului de aplicare a pedepsei, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt și violare de domiciliu, într-o singură infracțiune de furt comis prin violare de domiciliu la care pedeapsa este de la 2 la 7 ani, în opoziție cu pedepsele din legea veche.
Prin urmare, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, în consecință, a se reface procedeul de aplicare a legii penale mai favorabile, stabilind că legea penală mai favorabilă este legea veche raportat la limitele de pedeapsă ale textelor de lege reținute în concurs, a posibilității de aplicare facultativă a sporurilor pentru toate agravantele în cauză, sens în care solicită a se aplica inculpatului sancțiuni penale în limitele legi vechi, refacerea operațiunilor de concurs și recidivă și a se stabili o pedeapsă finală care să fie executată privativ de libertate.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul L. I. R. în temeiul art.421 pct.2 C.pr.pen., solicită admiterea apelului declarat de parchet, apreciind că hotărârea atacată este nelegală întrucât prima instanță nu a aplicat legea penală veche ca fiind legea mai favorabilă, potrivit căreia minimele speciale ale celor două infracțiuni sunt mai mici decât 2 ani închisoare.
Aplicarea legii vechi ar fi fost favorabilă și în contextul calculului pedepsei în urma revocării suspendării sub supraveghere, întrucât s-ar fi contopit conform regulilor de la concursul de infracțiuni 5 ani închisoare cu 4 ani care ar fi rezultat în urma contopirilor din legea veche. Acest lucru ar fi fost favorabil în ipoteza intervenirii unei cauze de înlăturare a pedepsei pronunțate prin sentința penală nr.224/2013, întrucât ar fi rămas de executat doar noua pedeapsă de 4 ani închisoare care ar fi rămas de executat dacă s-ar fi aplicat în acest context legea nouă.
Având în vedere aceste aspecte, solicită admiterea apelului declarat de parchet.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Inculpatul L. I. R. având ultimul cuvânt solicită admiterea apelului declarat de parchet.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 72 din 26 februarie 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei T., în baza art 228 alin 1 Nou Cod penal cu aplicarea art 5 Nou Cod Penal furt a fost condamnat inculpatul L. I. R. - fiul lui I. si S., născut în anul 1989, luna aprilie, ziua 28, in municipiul Câmpia Turzi jud.Cluj, posesorul actului de identitate ., nr._, eliberat de Mun. Câmpia Turzii, CNP_, studii 8 clase, necasatorit, cu antecedente penale, fara ocupatie, cu domiciliul in com. Viișoara, . jud. Cluj la o pedeapsa de 6 luni inchisoare.
Potrivit art 5 Nou Cod Penal s-a menținut aplicarea 41 alin 2 C pen 1968, art 37 lit a Cod penal 1969.
Potrivit art 15 legea 187/2012 s-a făcut aplicarea art 86 ind 4 Cod penal 1969, s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei de 3 ani inchisoare – Sentinta penala nr 492/2010 a Judecatoriei T. definitive in 22.02.2011 pe care a cumulat-o cu prezenta, aplicand 3 ani 6 luni inchisoare .
In baza art 224 alin 1 Nou Cod penal cu aplicarea art 5 Nou Cod Penal violare de domiciliu a fost condamnat inculpatul L. I. R. la o pedeapsa de 3 luni inchisoare.
Potrivit art 5 Nou Cod Penal s-a menținut aplicarea 41 alin 2 C pen 1968, art 37 lit a Cod penal 1969.
Potrivit art 15 legea 187/2012 s-a făcut aplicarea art 86 ind 4 Cod penal 1969 ,s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei de 3 ani inchisoare – Sentinta penala nr 492/2010 a Judecatoriei T. definitive in 22.02.2011 pe care a cumulat-o cu prezenta, aplicand 3 ani 3 luni inchisoare .
Conform art 33 lit a C pen 1969 s-a constatat ca infractiunile sunt comise in concurs intre ele si cu cea pentru care a fost condamnat prin Sentinta penala nr 224/2013 a Judecatoriei T. la o pedeapsa rezultanta de 5 ani inchisoare (in urma revocarii suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei de 3 ani inchisoare Sentinta penala nr 492/2010 a Judecatoriei T. definitive in 22.02.2011 care a fost cumulate cu pedeapsa aplicata de 2 ani inchisoare) si conform art 34 lit b C pen 1969, cu aplicarea art 5 Nou Cod penal, s-au contopit pedepsele rezultante, aplicand pedeapsa cea mai grea, de 5 ani inchisoare
Conform art 40 alin 3 Nou Cod penal s-a dedus durata executata din 24.01.2013 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare emis anterior si emiterea unui nou mandate de executare.
S-a constatat ca partea vatamata B. A. nu s-a constituit parte civila.
In baza art 274 alin 1 C pr pen a fost obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Onorariul de 200 lei av oficiu R. D. se va avansa din FMJ.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr 845/P/2011 al Parchetului de pe langa Judecatoria T., inregistrat in data de 14.06.2013, cu nr_ la Judecatoria T., inculpatul L. I. R. a fost trimis in judecata pentru comiterea infractiunilor de furt si violare de domiciliu, in concurs real prev de art 208 alin 1 C pen 1969 cu aplic art 37 lit a C pen 1969, art 192 alin 1 C pen 1969 cu aplic art 37 lit a C pen 1969, cu aplicarea art 33 lit a C pen 1969.
S-a aratat, prin actul de sesizare a instantei, ca in perioada 07-10.03.2011, inculpatul a patruns . locuintei partii vatamate B. A., din Urca, nr 18, Cluj si si-a insusit mai multe unelte (masina de gaurit Hilti, flex Bosch, masina de gaurit mica, 20 de bucati bride de tencuit, burghie si chei tractor).
Aceasta stare de fapt s-a retinut conform declaratiilor inculpatului f 15-16, partii vatamate – f 13, martorilor f 19-27, dovezi reparare prejudiciu – f 31-32, proces verbal de cercetare la fata locului – f 7-11.
Partea vatamata a aratat ca nu se constituie parte civila (f 6), desi a recuperate doar un flex si masina de gaurit.
In faza cercetarii judecatoresti au fost audiati inculpatul (f 14), martorii T. R. A. (f 22), P. C. C. (f 23), s-a comunicat fisa de cazier judiciar a inculpatului (f 26), s-a renuntat la audierea martorilor R. C. si M. A., potrivit art 383 alin 4 C pr pen.
Analizand materialul probator al cauzei, instanta a reținut conform declaratiilor martorilor T. R. A. ( 22, 19-20), P. C. C. (f 23, 23-24), R. C. (f 25-26), M. A. D. (f 27), coroborate cu declaratia partii vatamate (f 13), ca in perioada 7-10.03.2011, inculpatul a patruns in atelierul din gospodaria partii vatamate si si-a insusit mai multe scule unelte .
Ulterior a luat legatura cu martorul R. C. oferindu-I un flex si o masina de gaurit spre cumparare, acesta fiind de acord sa le cumpere, dupa ce le va incerca. De fata au mai fost martorii T. si P..
Bunurile aratate au fost recuperate de la martorul R. si restituite partii vatamate.
Inculpatul a sustinut ca bunurile au fost vandute de catre martorii P. si T., el doar gasindu-l pe martorul R. s ale cumpere.
Aceasta declaratie a fost inlaturata ca nesincera fata de declaratiile constant, ale martorilor aratati, care se coroboreaza intre ele, in sensul ca inculpatul a oferit bunurile spre vanzare, martorii T. si P. doar asistand .
Ca urmare, instanta a reținut ca fapta inculpatului care in perioada 07-10.03.2011 si-a insusit fara drept bunuri de la partea vatamata B. A. constituie infractiunea de furt, prev de art 208 alin 1 C pen 1969
Fapta a fost comisa cu intentie, in scopul insusirii bunurilor, dovada ca inculpatul le-a vandut, dorind sa profite material de pe urma faptei sale.
Fapta inculpatului care a patruns fara drept, cu aceeasi ocazie, . locuintei partii vatamate B. A. constituie infractiunea de violare de domiciliu prev de art 192 alin 1 C pen 1969, fapta comisa cu intentie, cunoscand ca nu poate patrunde pe proprietatea altei persoane fara invitatia acesteia.
Conform art 5 NCP daca intre momentul comiterii faptei si pana la judecarea definitive a acesteia au intervenit mai multe legi penale se aplica cea mai favorabila.
Vazand limitele de pedeapsa special, instanta a reținut ca incadrarea prevazuta de legea noua este mai favorabila in cazul ambelor infractiuni, limitele de pedeapsa fiind mai mici.
La individualizarea judiciara a pedepsei, instanta a avut in vedere dispozitiile art 74 NCP si anume gravitatea infractiunii savarsite si periculozitatea infractorului ; se va tine seama de antecedenta penala similara a inculpatului, de atitudinea nesincera a acestuia, de varsta persoanei vatamate, de cuantumul prejudiciului, reparat in parte (dar nu datorita vointei inculpatului ci urmare a interventiei organelor judiciare), de motivul comiterii faptei, anume procurarea unor venituri, ., dar nelegala.
In baza art 228 alin 1 Nou Cod penal cu aplicarea art 5 Nou Cod Penal furt a fost condamnat inculpatul L. I. R. la o pedeapsa de 6 luni inchisoare.
Potrivit art 5 Nou Cod Penal s-a menținut aplicarea art 37 lit a Cod penal 1968.
Potrivit art 15 legea 187/2012 a făcut aplicarea art 86 ind 4 Cod penal 1968, s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei de 3 ani inchisoare – Sentinta penala nr 492/2010 a Judecatoriei T. definitive in 22.02.2011 pe care a cumulat-o cu prezenta, aplicand 3 ani 6 luni inchisoare .
In baza art 224 alin 1 Nou Cod penal cu aplicarea art 5 Nou Cod Penal violare de domiciliu a fost condamnat inculpatul L. I. R. la o pedeapsa de 3 luni inchisoare.
Potrivit art 5 Nou Cod Penal s-a menținut art 37 lit a Cod penal 1968.
Potrivit art 15 legea 187/2012 s-a făcut aplicarea art 86 ind 4 Cod penal 1968 ,s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei de 3 ani inchisoare – Sentinta penala nr 492/2010 a Judecatoriei T. definitive in 22.02.2011 pe care a cumulat-o cu prezenta, aplicand 3 ani 3 luni inchisoare .
Conform art 33 lit a C pen 1969 s-a constatat ca infractiunile sunt comise in concurs intre ele si cu cea pentru care a fost condamnat prin Sentinta penala nr 224/2013 a Judecatoriei T. la o pedeapsa rezultanta de 5 ani inchisoare (in urma revocarii suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei de 3 ani inchisoare Sentinta penala nr 492/2010 a Judecatoriei T. definitive in 22.02.2011 care a fost cumulate cu pedeapsa aplicata de 2 ani inchisoare) si conform art 34 lit b C pen 1969, cu aplicarea art 5 Nou Cod penal, au fost contopite pedepsele rezultante, aplicand pedeapsa cea mai grea, de 5 ani inchisoare
Conform art 40 alin 3 Nou Cod penal s-a dedus durata executata din 24.01.2013 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare emis anterior si emiterea unui nou mandate de executare.
S-a constatat ca partea vatamata B. A. nu s-a constituit parte civila.
In baza art 274 alin 1 C pr pen a fost obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal P. DE PE L. JUDECĂTORIA T. solicitând instanței de control judiciar, admiterea căii de atac promovate, desființarea sentinței atacate, și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se constate că, legea penală mai favorabilă aplicabilă în prezenta cauză, este vechiul Cod penal.
Altfel, instanța a considerat mai favorabilă noua lege, respectiv Noul Cod Penal. Având în vedere că din starea de fapt, precum și din cea de drept, reținute în cauză, rezultă că s-a comis atât furt cât și violare de domiciliu, s-a apreciat ca nelegală soluția instanței, care, considerând că legea penală nouă este mai favorabilă, a decis condamnarea inculpatului pentru furt în concurs cu violare de domiciliu, ignorând faptul că potrivit legii noi, furtul comis prin violare de domiciliu este incriminat distinct ca infracțiune complexă, conform art 228 alin 1, raportat la art. 229 alin 2 lit b NCP.
Astfel, dacă instanța a decis aplicarea legii penale noi, era în mod necesar obligatoriu să dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea complexă de furt prin violare de domiciliu, singura aplicabilă relativ la starea de fapt reținută, potrivit legii noi. În niciun caz instanța de judecată nu putea ca, în aplicarea legii noi, să constate concursul de infracțiuni între cele două fapte. Astfel, dacă ar fi aplicat corect legea nouă, ar fi rezultat o pedeapsă de minim 2 ani, conform art. 229 alin 2 NCP (2-7 ani).
În continuare, observând că instanța de judecată s-a orientat spre minimul special prevăzut delege, se constată că în cazul în care, în temeiul art. 5 NCP, instanța ar fi decis că lega penală mai favorabilă este legea veche, s-ar fi impus condamnarea pentru furt (pedepsit cu de la 1 la 12 ani) și violare de domiciliu ( de la 6 luni la 4 ani), rezultând, în spiritul consecvenței instanței de a aplica minimul prevăzut de lege față de inculpat, următoarea pedeapsă: 1 an pentru fapta de furt, și 6 luni pentru cea de violare de domiciliu, ambele fiind mai mici decât cea de 2 ani care ar fi trebuit aplicată conform legii noi.
Se observă că, practic, dacă instanța de judecată ar reține că legea nouă este cea mai favorabilă, aceasta, orientându-se spre minimul prevăzut de lege, nu putea acorda o pedeapsă legală mai mică de 2 ani, (nepunându-se problema circumstanțelor atenuante), în timp ce, dacă ar fi reținut că legea penal mai favorabilă este cea veche, i-ar fi putut aplica inculpatului pedepse legale de 1 an și respectiv 6 luni, deci mai mici decât cea aplicabilă potrivit legii noi.
Apoi, instanța a revocat suspendarea sub supraveghere în termenul de încercare al căreia s-au comis faptele analizate. Și în această situație se poate observa că, raportat la pedepsele determinate potrivit celor de mai sus, dacă se aplică legea penală nouă, rezultă cumularea aritmetică a pedepsei de 3 ani (a cărei suspendare sub supraveghere s-a revocat) cu cea de 2 ani pentru furtul comis prin violare de domiciliu, rezultând o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În schimb, dacă se aplică legea penală veche se va face cumul aritmetic astfel:
- 3 ani (pedeapsă a cărei suspendare sub supraveghere a fost revocată)+6 luni (violarea de domiciliu prevăzută de legea veche) = 3 ani și 6 luni, în concurs cu:
- 3 ani (pedeapsă a cărei suspendare sub supraveghere a fost revocată)+1 an (furtul prevăzut de legea veche)=4 ani.
Astfel, se constată că, dacă instanța ar fi aplicat legea penală veche, considerând-o mai favorabilă, ar fi avut de contopit potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni următoarele pedepse: 5 ani (sentința penală nr. 224/2013) cu 3 ani și 6 luni și respectiv 4 ani (ambele pronunțate prin sentința apelată). Dacă ar fi aplicat legea nouă, însă în mod corect, ar fi avut de contopit următoarele pedepse: 5 ani (sentința penală nr 224/2013) cu 5 ani (pronunțată prin sentința apelată). Acest lucru prezintă importanță în ipoteza în care ar interveni o cauză de înlăturare a pedepsei pronunțate prin sentința penală nr. 224/2013 când ar mai rămâne de executat 4 ani ( în urma contopirii pedepsei de 3 ani și 6 luni cu cea de 4 ani).
Se observă că pedepsele prevăzute de cele două legi succesive sunt „asimetrice”, respectiv minimul prevăzut de legea veche la furt este mai favorabil inculpatului (1 an pentru furtul din legea veche față de 2 ani pentru furtul prin violare de domiciliu prevăzut de legea nouă), dar maximul prevăzut de legea nouă este mai favorabil inculpatului (7 ani la furtul prin violare de domiciliu prevăzut de legea nouă față de 12 ani la furtul simplu prevăzut de lega veche).
În raport de cele arătate, consideră că față de inculpat, în baza art. 5 Cod penal în vigoare, trebuie aplicată legea penală veche, ca fiind cea mai favorabilă dintre cele două legi penale succesive, fapt care ar fi condus la aplicarea unei pedepse mai mici față de acesta, dată fiind orientarea instanței către minimul special prevăzut de lege.
În sfârșit, se consideră că deducerea duratei pedepsei trebuia efectuată în baza art. 36 alin 3 Cod penal 1969, și nu în baza art. 40 alin.3 Cod penal, în vigoare, atâta timp cât contopirea s-a făcut în mod corect în baza art. 34 Cod penal 1969, nefiind de admis combinarea celor 2 Coduri, privitor la aceeași instituție a concursului de infracțiuni.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat, și a dispozițiilor art. 417 și următoarele Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Instanța fondului, în urma coroborării judicioase, a materialului probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și cu prilejul cercetări judecătorești a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea respectiv că inculpatul L. I. R. se face vinovat de comiterea infracțiunilor de furt și violare de domiciliu, constând în aceea că, fără drept, a pătruns într-o dependință a imobilului cu nr. 18 din satul Urca . vătămate B. A., de unde a sustras, în scopul însușirii pe nedrept, mai multe bunuri, respectiv o mașină de găurit, un flex, 20 bucăți bride de tencuit, mai multe burghie și chei de tractor, precum și o mașină de găurit cu dimensiuni reduse.
Această stare de fapt a rezultat, dincolo de orice dubiu, din declarațiile părții vătămate, din procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto privind aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia acesteia, depoziția martorului T. R. A., care a văzut asupra inculpatului bunurile sustrase de la partea vătămată, bunuri despre care a aflat că sunt sustrase, a martorului P. C. C., care a învederat aceleași aspecte cu privire la proveniența bunurilor pe care inculpatul i le-a oferit spre vânzare, aceeași poziție procesuală exprimând-o și martorul R. C., de asemenea și din dovada de ridicare și predare a bunurilor găsite la martori.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, iar în fața instanțelor a apelat la dreptul la tăcere, însă, poziția sa a fost considerată în mod corect de instanță ca fiind nesinceră, deoarece inculpatul nu a dat nicio explicație plauzibilă cu privire la faptul că a înstrăinat bunurile care s-a dovedit că au fost sustrase de la partea vătămată, și nici nu a fost în măsură să înlăture declarațiile martorilor anterior menționați.
Critica Ministerului Public este fondată în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv incidența art 5 din NCP.
Așa cum am precizat și anterior, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt în formă simplă, reglementat de art. 208 alin 1 în codul penal anterior, pedeapsa prevăzută pentru această infracțiune era închisoare de la 1 la 12 ani.
De asemenea, în sarcina inculpatului s-a mai reținut și comiterea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută în vechiul codul penal la art 192 alin 1, și care era sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 4 ani.
Instanța fondului a dispus condamnarea inculpatului L. I. R. pentru comiterea infracțiunii de furt prev de art 228 alin 1 din NCP, apreciind că această dispoziție constituie legea penală mai favorabilă, deoarece sancționează luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia fără consimțământul acestuia, în scopul însușirii pe nedrept cu pedeapsa închisorii de la 6 la 3 ani sau amendă și de asemenea, tot în baza dispozițiilor art. 224 NCP a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu apreciind că aceasta este legea penală mai favorabilă, deoarece prevede o pedeapsă de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amendă.
Ministerul Public a solicitat să se constate că faptele reținute în sarcina inculpatului întrunesc, conform Noului Cod penal elementele infracțiunii complexe de furt prin violare de domiciliu reglementată de art 229 alin 2 lit b din NCP pentru care este prevăzută o pedeapsă de la 2 ani la 7 ani închisoare.
Instanța de control judiciar constatând că apelul parchetului a fost declarat în favoarea acestuia, a apreciat că legea penală mai favorabilă este legea veche, deoarece dacă s-ar proceda la schimbarea încadrării juridice, conform legii noi din două infracțiuni, una de furt, și una de violare de domiciliu într-o singură infracțiune complexă de furt calificat conform NCP, limitele de pedeapsă prevăzute în noua lege ar fi mai mari decât limitele de pedeapsă prevăzute în legea veche, cel puțin în ceea ce privește minimul special.
Or, aceasta este referința la care se va raporta instanța de control judiciar, având în vedere că au fost aplicate de instanța fondului pedepse situate la minimul special prevăzute de legea nouă.
În aceste condiții, va aplica inculpatului L. I. R., pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev de art 208 alin 1, vechiul CP cu aplicarea art 37 lit a din VCP și o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev de art 192 alin 1 cu aplicarea art 37 lit a ambele din VCP.
Instanța de control judiciar a apreciat că aceste pedepse sunt apte să contribuie la reeducarea inculpatului și la formarea unei atitudini corespunzătoare față de valorile ocrotite de legea penală, cu atât mai mult cu cât inculpatul a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, a produs un prejudiciu relativ însemnat care a fost recuperat doar în parte și nu a făcut niciun demers pentru a despăgubi partea civilă, a comis faptele deduse judecății în stare de recidivă postcondamnatorie, înăuntrul termenului de încercare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinței penale nr. 492/2010 a Judecătoriei T..
A fost menținută revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 492/2010 a Judecătoriei T..
Au fost repune în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 224/2013 a Judecătoria T. de 2 ani închisoare, 3 ani închisoare urmare a revocării suspendării sub supraveghere
S-a constatat că infracțiunile din prezentul dosar sunt concurente cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.224/2013 a Judecătoriei T., în urma contopirii acestor pedepse inculpatului, urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa de 3 ani închisoare a cărei suspendare sub supraveghere a fost revocată, în final inculpatul urmând a executa în regim de detenție pedeapsa de 5 ani închisoare.
Constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate, Curtea a menținut restul dispozițiilor acesteia, și a admis apelul declarat de parchet, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria T. împotriva sentinței penale nr.72 din 26.02.2014 a Judecătoriei T., pe care o desființează în parte, cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile.
Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite,
Condamnă pe inculpatul L. I. R. - (fiul lui I. si S., născut la 28 aprilie 1989 în municipiul Câmpia Turzii, jud.Cluj, CNP_, studii 8 clase, necăsătorit, cu antecedente penale, fără ocupație, cu domiciliul în com. Viișoara, ., jud. Cluj) la pedepsele de:
- 1 an închisoare - pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art.208 alin.1 C.pen.1969 cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal 1969, urmare a aplic. art.5 NCP;
- 6 luni închisoare - pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.1 C.pen.1969 cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal 1969 și, urmare a aplic. art.5 NCP;
Menține revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.492/2010 a Judecătoriei T., revocare dispusă prin sentința penală nr. 224/2013 a Judecătoriei T..
Repune în individualitatea lor, pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 224/2013 a Judecătoriei T. - 2 ani închisoare și, respectiv, 3 ani închisoare (aceasta din urmă, ca urmare a revocării suspendării sub supraveghere a executării).
Constată că infracțiunile deduse judecății sunt concurente cu infracțiunea pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 închisoare prin sentința penală nr. 224/2013 a Judecătoriei T. și, în baza art.33, 34 C.pen.1969 cu aplic. art.5 NCP aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, care se va executa alături de pedeapsa de 3 ani închisoare (a cărei suspendare sub supraveghere a fost revocată), în final, pedeapsa de executat fiind 5 ani închisoare, cu executare în detenție.
Menține restul dispoz. sentinței atacate.
În baza art.272 alin.1 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu - av.M. M. A., sumă ce se va avansa din FMJ.
În baza art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 5 mai 2014.
P.,JUDECĂTOR
A. C. M. Ș.
GREFIER
M. B.
Red. M.Ș./M.N.
5 ex./22.05.2014
Jud.fond.-C. P.
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Conflict de competenţă. pozitiv/negativ. Art. 43 CPP/art51... → |
|---|
