Verificare măsura preventivă. Art.207 NCPP. Încheierea nr. 57/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 57/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 11554/117/2013/a2
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.57/2014
Ședința Camerei de Consiliu din 26 februarie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR CAMERĂ PRELIMINARĂ: V. G.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj
reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare contestația formulată de inculpata G. C. împotriva încheierii penale nr.26/C din 11 februarie 2014 a Tribunalului Cluj, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata, aflată în stare de arest, asistată de apărător desemnat din oficiu, av.T. Pali E., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care inculpata arată că-și menține contestația formulată împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Cluj și că este de acord să fie asistată de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea contestației.
Apărătorul inculpatei solicită admiterea contestației, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatei sau în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din măsurile prev.de art.202 alin.4 lit.b, c sau d C.pr.pen.
Susține că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatei. Solicită să se aibă în vedere atitudinea inculpatei, de recunoaștere, de colaborare cu organele de urmărire penală, astfel că la dosar nu există probe că ar putea influența mersul justiției sau să zădărnicească aflarea adevărului. De asemenea, lăsarea în libertate a inculpatei nu prezintă pericol pentru ordinea publică, aceasta fiind la prima confruntare cu legea penală. Inculpata are o stare de sănătate precară și nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a DGP. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea contestației formulate de inculpată ca nefondată și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că subzistă temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică și se va prezenta ori de câte ori va fi chemată la instanță. Arată că recunoaște comiterea faptei, însă are anumite afecțiuni care nu pot fi tratate în rețeaua sanitară a DGP, iar starea sa de sănătate se agravează odată cu trecerea timpului. De asemenea, arată că tatăl ei este bolnav, iar mătușa care se ocupă, în prezent, de îngrijirea acestuia trebuie să se interneze în spital, astfel că nu se va descurca singur. Solicită să i se acorde o a doua șansă, fiind de acord chiar și cu măsura arestului la domiciliu.
CURTEA
Prin încheierea penală nr.26/C din 11 februarie 2014 a Tribunalului Cluj, pronunțată în ședința camerei de consiliu, în baza art.348 din Noul Cod de procedură penală (NCPP) rap. 207 alin.4 NCPP a fost menținută starea de arest a inculpaților C. I., și G. C..
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul C. I., în perioada primăvara-toamna anului 2013, pe fondul unei relații de concubinaj cu inculpata G. C., a constrâns-o pe fiica acesteia G. A.-S., în vârstă de 13 ani și, respectiv, 14 ani, prin amenințare și profitând de vârsta mică a acesteia, de afecțiunile psihice ale ei și de influența sa asupra minorei în cadrul relației de atașament stabilită între ei (fiind partenerul mamei de 4 ani), să întrețină mai mult acte sexuale fără penetrare, materializate prin atingerea repetată a sexului inculpatului de regiunea anală a minorei și acte sexuale orale, în scopul obținerii de satisfacții sexuale, acte consumate la locuința minorei, care au fost cunoscute și înlesnite de mama acesteia, inculpata G. C., și care au fost săvârșite în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale.
Inculpata G. C., în perioada primăvara-toamna anului 2013, pe fondul și în scopul menținerii relației de concubinaj cu inculpatul C. I. i-a înlesnit acestuia întreținerea de acte sexuale de orice natură cu fiica sa minoră G. A.-S., în vârstă de 13 ani și, respectiv, 14 ani, la domiciliul său din ., profitând de influența pe care o avea asupra acesteia dată fiind calitatea de mamă a inculpatei și faptul că minora este foarte ușor de manipulat pe fondul afecțiunilor psihice de care suferă, fapta fiind săvârșită în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale. Totodată, la data de 17 noiembrie 2013, inculpata G. C. a exercitat acte de violență asupra fiicei sale minore, G. A.-S., aplicându-i lovituri cu mopul în zona capului și a spatelui, pe fondul unui conflict declanșat în scopul de a o determina pe minoră să-și retragă plângerea penală formulată cu privire la abuzul sexual săvârșit asupra sa de inculpatul C. I.. De asemenea, inculpata G. C., pe o perioadă de cel puțin 4 ani, a exercitat diferite forme de abuz fizic sau emoțional asupra fiicei sale minore G. A.-S., un copil cu afecțiuni psihice, prin expunerea acesteia la abuzurile sexuale comise de inculpatul C. I. și prin consumul de băuturi alcoolice, comportamentul agresiv și vulgar, scandalurile frecvente pe care le provoca, nerespectarea indicațiilor date de medicul curant al minorei atât din punct de vedere comportamental cât și al medicației, fapte care au avut drept consecință punerea în primejdie gravă a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorei.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive dispusă față de cei doi inculpați, judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta este legală și temeinică, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, respectiv cele prev. de art.223 alin.2 NCPP (art.143 și art.148 lit.f din Codul de procedură penală din 1969), în sensul că, pe de o parte, din probele administrate în cauză (și anume declarațiile părții vătămate minore date în prezența inculpatei; declarațiile părții vătămate minore date în prezența asistentului social, psihologului și apărătorului din oficiu; declarațiile inculpatului C. I.; declarațiile inculpatei G. C.; raportul de constatare tehnico-științifică nr.709.738/06.11.2013 întocmit de I.P.J. Cluj – Serviciul Criminalistic privind testarea poligraf a inculpatului C. I.; raportul de constatare tehnico-științifică nr.709.739/06.11.2013 întocmit de I.P.J. Cluj – Serviciul Criminalistic privind testarea poligraf a inculpatului C. I.; declarațiile martorilor audiați în cauză; raportul de psihodiagnostic și evaluare clinică întocmit la data de 06.11.2013 de Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Cluj – Clinica de Psihiatrie Pediatrică; planșele fotografice privind mesajele expediate de inculpata G. C. întocmite cu ocazia examinării telefoanelor mobile aparținând inculpatului C. I., martorei C. A. și lucrătorului de poliție judiciară B. B.-V., care a instrumentat cauza; raportul psihologic nr.8253 conex. cu 8369/II/2/18.11.2013 întocmit de Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului – Centrul Județean de Intervenție pentru Copilul Abuzat Cluj) rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile de viol, respectiv complicitate la viol, menționate mai sus (sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de la 5 la 12 ani).
Pe de altă parte, privarea inculpaților de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, această concluzie rezultând din gravitatea deosebită a faptelor imputate inculpaților, din modul și mijloacele de săvârșire a acestora, din împrejurările în care au fost comise (inculpatul C. I. folosindu-se la săvârșirea faptelor de vulnerabilitatea pe care persoana vătămată o prezenta pe fondul afecțiunilor psihice de care suferea, precum și de încrederea acordată de mama minorei, inculpata G. C., cu care avea relații de concubinaj; inculpata G. C. folosindu-și propriul copil pentru realizarea unor interese personale meschine, profitând de influența pe care o avea asupra minorei în calitate de mamă, respectiv folosind-o atât pentru a-l păstra lângă ea pe inculpatul C. I., cât și pentru a se răzbuna atunci când acesta nu a mai dorit să continue relația, prin sesizarea abuzurilor sexuale pe care le înlesnise o mare perioadă de timp).
Este adevărat că inculpații nu posedă antecedente penale, însă această împrejurare nu poate constitui un argument suficient pentru lăsarea lor în libertate sau luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate, în raport cu condițiile concrete ale comiterii faptelor, gravitatea deosebită a acestora și consecințele produse.
Toate aceste temeiuri impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților, pentru buna desfășurare a procesului penal, sens în care, în temeiul art.348 NCPP rap. 207 alin.4 NCPP, judecătorul de cameră preliminară a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpații C. I. și G. C..
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpata G. C. prin care s-a solicitat admiterea contestației, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi încheieri, prin care în principal să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatei sau în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu una dintre măsurile neprivative de libertate prev. de art.102 alin.4 lit.b, c sau d C.p.p.
În motivare contestației s-a arătat că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, că nu au apărut temeiuri noi, care să justifice privarea de libertate a inculpatei .
Inculpata a mai arătat că a recunoscut comiterea infracțiunii, a colaborat cu organele de cercetare penală, astfel că la dosar nu există probe din care să rezulte că ar putea influența buna desfășurare a procesului penal sau zădărnicirea aflării adevărului.
De asemenea, lăsarea în libertate a inculpatei nu prezintă pericol pentru ordinea publică, aceasta fiind la prima confruntare cu legea penală, iar starea sa de sănătate este precară și nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a ANP.
Verificând contestația formulată de inculpată prin prisma motivelor invocate de aceasta, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că în perioada (primăvara-toamna anului 2013) inculpata G. A., a constrâns-o pe fiica sa minoră în vârstă de 13 ani, prin amenințare și profitând de vârsta mică a acesteia, de afecțiunile psihice ale minorei și de influența sa asupra părții vătămate, în cadrul relației de atașament stabilite între mamă și fiică, să întrețină relații sexuale cu concubinul inculpatei ( C. I.).
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive față de inculpată, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, aceasta este legală și temeinică, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv dispozițiile prevăzute de art.223 alin.2 C.p.p., în sensul că din probele administrate în cauză până la această dată, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a comis infracțiunea de viol sub forma complicității, infracțiune pedepsită de lege cu închisoarea de la 5 la 12 ani.
În cauză este realizată și condiția referitoare la pericolul social pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpata, raportat la gravitatea deosebită a faptelor imputate acesteia, la modul și mijloacele de săvârșire a infracțiunilor, la împrejurările în care au fost comise faptele, respectiv presiunea psihică exercitată de inculpata asupra fiicei sale în vârstă de 13 ani, cu afecțiuni psihice, pentru ca aceasta să întrețină relații sexuale cu concubinul său inculpatul C. I., pentru a-și păstra relația de concubinaj cu acesta din urmă.
Solicitarea inculpatei referitoare la revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii acesteia de îndată în libertate, nu este întemeiată.
Măsura arestării preventive a fost dispusă față de inculpată în baza art.143 și art.148 lit.f C.p.p. din anul 1969, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele presupus a fi comise de inculpată este închisoarea mai mare de 4 ani, iar aceasta prezintă pericol concret pentru ordinea publică, așa cum s-a arătat mai sus .
Temeiurile care au stat la luarea măsurii arestării preventive față de inculpată sunt prevăzute și de actualul Cod de procedură penală în disp. art.223 alin.2, sens în care măsura arestării preventive față de inculpată a fost dispusă în mod legal și nu se impune revocarea acesteia.
Nici solicitarea din petitul subsidiar, referitoare la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, cum ar fi controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune sau arestul la domiciliu, nu este întemeiată.
Susținerea inculpatei referitoare la recunoașterea faptelor și că urmează să se prevaleze la instanța de fond de procedura simplificată și circumstanțele favorabile invocate de aceasta, nu pot constitui prin ele însele temei al reconsiderării privării sale de libertate, acestea trebuind evaluate în contextul gravității sporite a faptelor de care este acuzată și a scopului urmărit prin măsura preventivă dispusă, respectiv asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal.
Mai mult, manifestările nejustificate de clemență ale instanței, nu ar face decât să încurajeze la modul general astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului chemate să vegheze la aplicarea și respectarea legilor.
Pentru a se putea dispune înlocuirea arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate, cum ar fi controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune sau arestul la domiciliu, este necesar ca față de momentul luării acestei măsuri privative de libertate să fi intervenit împrejurări de natură a modifica în sens favorabil inculpatei temeiurile care inițial au impus arestarea sa.
Corespunde adevărului că inculpata nu are antecedente penale, însă aceste date ce caracterizează personalitatea inculpatei nu pot fi analizate în această fază a procesului de contestație la încheierea prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, în condițiile art.207 alin.4 C.p.p.
Toate aceste date ce caracterizează personalitatea inculpatei urmează să fie avute în vedere de către instanța de fond la o eventuală circumstanțiere a pedepselor, dacă aceasta va fi găsită vinovată de presupusele fapte reținute în sarcina sa.
Instanța constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ci se mențin în continuare, fiind întrunite condițiile prev. de art.223 alin.2 C.p.p. existența acestora și la momentul de față, atât în ceea ce privește prima condiție, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetată inculpata și în considerarea căreia a fost emis mandatul de arestare este mai mare de 5 ani, cât și existența celei de-a doua condiții, referitoare la gravitatea faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a mediului din care provine și a stării de pericol pentru ordinea publică.
Curtea reține că de la momentul arestării inculpatei și până la momentul soluționării prezentei contestații, în cauză nu au fost efectuate acte din care să rezulte că situația inculpatei, astfel cum a fost analizată de către instanța care a dispus arestarea sa și ulterior menținerea măsurii arestării, care să conducă la schimbarea temeiurilor care au dus la luarea acestei măsuri.
Având în vedere că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.223 alin.2 C.p.p. că nu se impune revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură mai puțin restrictivă, cum ar fi cea de control judiciar, controlul judiciar pe cauțiune sau arestul la domiciliu, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.347 alin.2 C.p.p. contestația formulată de inculpata G. C. împotriva încheierii penale nr.26 din 11.02.2014 a Tribunalului Cluj urmează să fie respinsă, ca nefondată.
În baza art.272 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
Potrivit art.275 alin.2 C.p.p. inculpata urmează să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpata G. C. împotriva încheierii penale nr.26/C din 11 februarie 2014 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei onorariu avocațial pentru apărătorul din oficiu al inculpatei, av.T. Pali E., sumă ce se va plăti din FMJ.
Obligă inculpata să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința Camerei de Consiliu, azi, 26 februarie 2014.
JUDECĂTOR CAMERĂ PRELIMINARĂ GREFIER
V. G. D. S.
red.V.G./S.M.D.
4 ex./27.02.2014
jud.fond.M. L.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră... → |
|---|
