Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Încheierea nr. 635/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 635/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 2701/117/2014/a7
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.635/2014
Ședința publică din 20 octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. Ș., judecător
GREFIER: M. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă I.C.C.J. – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C.
reprezentat prin PROCUROR A. M.
S-au luat spre examinare contestația formulată de inculpata C. O. împotriva încheierii penale nr.82/I/13.10.2014 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect înlocuirea măsurii arestului la domiciliu.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata C. O. asistată de apărător desemnat din oficiu av.C. A. și apărător ales av.B. C., ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata C. O. solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezența apărătorului ales al inculpatei și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
La întrebarea instanței, inculpata C. O. arată că își menține contestația formulată.
Apărătorul ales al inculpatei C. O. depune la dosar o hotărâre a Î.C.C.J. și un articol privind principii și cerințe a jurisprudenței CEDO în ce privește termenul rezonabil și trei hotărâri judecătorești rămase definitive a Tribunalului S..
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților.
Apărătorul ales al inculpatei C. O. solicită ca potrivit disp.art.425/1 al.7 pct.2 lit.a C.pr.pen., a se dispune admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și, soluționând cauza, a se dispune admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar prev.de art.11 și urm. C.pr.pen., constatând că sunt îndeplinite condițiile pentru luarea acesteia și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatei a se aprecia că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev.de art.202 al.1 C.pr.pen.
În susținerea contestației arată că a fost depășit termenul prev.de art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care arată că orice inculpat are dreptul să fie judecat într-un termen rezonabil sau eliberat în cursul procedurilor judiciare și această eliberare trebuie să fie subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză. De asemenea, disp.art.343 C.pr.pen., arată că termenul fixat de legiuitor pentru rezolvarea cauzei în cameră preliminară este de maxim 60 de zile de la înregistrarea dosarului. Solicită a se observa că înregistrarea dosarului a avut loc la data de 30 aprilie iar contestația a fost soluționată la 26.08.2014, după aproximativ 120 zile.
Dacă legiuitorul a înțeles ca încetarea de drept a măsurilor preventive să privească doar aspecte legate de durata urmăririi penale sau a judecății, în cameră preliminară nu există această dispoziție referitoare la încetarea de drept, însă prin prisma disp.art.5 paragraf 3 din CEDO cu privire la acest termen rezonabil cu siguranță este depășit în ce privește această etapă de cameră preliminară.
Pe de altă parte, din încheierea inițială din data de 14 martie 2014 s-au impus două obligații în sarcina inculpatei, respectiv să nu ia legătura cu peroanele din dosar și să se prezinte ori de câte ori este chemată la organele judiciare. Trecând peste faptul că a îndeplinit aceste obligații de fiecare dată și a avut o conduită procesual penală ireproșabilă, solicită a se observa că în ceea ce privește conținutul controlului judiciar avem de a face cu trei măsuri obligatorii și unsprezece facultative, două dintre ele respectiv lit.a și d regăsindu-se în actuala reglementare.
În ce privește proporționalitatea cu gravitatea acuzației aduse, solicită a se avea în vedere că în speță discutăm de o sumă de 49.000 lei care este o sumă relativ mică în raport de gravitatea care derivă din faptele de corupție.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpatei arată că inculpata are o activitate pe care o desfășoară împreună cu soțul său de peste 15 ani, au reușit să ajungă de la un angajat la peste 280 de angajați, ulterior s-a redus activitatea cu circa 40%, fiind nevoiți să desfacă contractul de muncă la peste 120 angajați.
Solicită a se avea în vedere și starea de sănătate a fiului inculpatei care necesită prezența unuia dintre părinți în deplasările la psiholog.
Având în vedere aceste motive și cele expuse pe larg la dosar, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public în baza art.425/1 al.7 pct.1 lit.b C.pr.pen., solicită respingerea contestației formulată de către inculpata C. O. ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea ca temeinică și legală a încheierii penale atacate.
În susținerea poziției procesuale arată că Tribunalul C. a analizat corect toate elementele care pun în balanță solicitarea inculpatei de a fi supusă unei măsuri preventive neprivative de libertate și activitatea infracțională derulată de către aceasta care constituie obiectul dosarului de fond cu care Tribunalul C. a fost investit și care a parcurs procedură specială a camerei preliminare. Apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile și exigențele impuse de art.242 al.2 C.pr.pen., întrucât printr-o analiză corectă a împrejurărilor concrete ale cauzei și a faptelor de care inculpata este bănuită, a probatoriului administrat în acest moment și încuviințat de instanță, a stadiului procesual și al interesului justiției privind înfăptuirea unui proces în bune condiții precum și a conduitei procesuale a inculpatei, nu se poate ajunge la concluzia că măsura controlului judiciar ar fi suficientă pentru realizarea scopului la care face referire art.202 C.pr.pen.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că durata și caracterul rezonabil al unui proces se apreciază în funcție de obiectul și complexitatea cauzei și de modul în care organele judiciare și-au îndeplinit obligațiile. Ori, cu certitudine în această cauză nu se poate discuta de o încălcare a duratei arestului la domiciliu din perspectiva rezonabilității acesteia. Mai mult, criticile aduse de către inculpată prin apărătorul ales nu sunt întemeiate iar termenul parcurs de procedura camerei preliminare nu poate fi apreciat ca fiind unul excesiv și nici nu poate determina luarea unei alte măsuri preventive față de inculpată, neexistând nici un motiv de imputabilitate instanțelor de judecată.
Solicită a se reține și faptul că . SRL cu privire la care se face referire în contestația formulată și a cărei necesitate de supraveghere a activității este invocată, este o persoană juridică inculpată în cauză și că această societate a fost angrenată de către inculpata C. O. împreună cu soțul său inculpatul C. Ș. într-o activitate spălare de bani și în săvârșirea unor infracțiuni de corupție.
Prin urmare, este evident că se produc consecințe asupra desfășurării activității acestei societăți însă nu datorită luării măsurii arestului la domiciliu și ca efect al activității derulate.
Solicită a se avea în vedere faptul că în cauză mai sunt doi inculpați care se află sub puterea aceleași măsuri preventive restrictive de libertate cum este cea a arestului la domiciliu iar în situația în care s-ar admite contestația inculpatei s-ar crea un precedent care în final al putea determina și pe ceilalți inculpați să solicite același regim juridic și, în final, aceste chestiuni ar fi de natură să aducă atingere bunei desfășurări a procesului penal.
Pe cale de consecință, apreciind că doar măsura arestului la domiciliu corespunde cerințelor de necesitate și proporționalitate impuse de art.202 C.pr.pen., solicită respingerea contestației ca neîntemeiată.
Inculpata C. O. având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Prin încheierea penală nr. 82 din 13 octombrie 2014 pronunțată în dosarul nr._ 14 a Tribunalului C., în temeiul art.362 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.242 alin.2 C.pr.pen. s-a respins cererea formulată de inculpata C. O., fiica lui G. și E.-R., născută la data de 25.08.1975 în C.-N., jud. C., CNP_, privind înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial C., înregistrat la instanță la data de 06.05.2014, sub număr unic de dosar_ 14, a fost trimisă în judecată (alături de alți inculpați cercetați în stare de libertate sau în stare de arest la domiciliu) inculpata C. O., cercetată în stare de arest la domiciliu pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită, prev. de art.255 alin.1 V.C.pen. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen. și art.5 C.pen. (4 acte materiale), de spălare de bani, prev. de art.29 alin.1 lit.b din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.5 C.pen., de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 V.C.pen., cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen. și art.5 C.pen. în forma participației improprii ca instigator potrivit art.52 alin.3 C.pen. (2 acte materiale), de punere în circulație pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat potrivit legii prev. de art.334 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.5 C.pen., de punere în circulație pe drumurile publice a unui autovehicul cu numere de înmatriculare false, prev. de art.334 alin.2 C.pen., cu aplicarea art.5 C.pen., totul cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut, în esență, că inculpata C. O., în calitate de asociat și administrator al S.C. „F. P. Servicii” S.R.L. C.-N., în perioada octombrie – decembrie 2013, la înțelegere și prin intermediul soțului ei - inculpatul C. E.-Ș., a oferit inculpatei D. D., bani (suma de 10.000 lei) și bunuri (mașină, televizor, mp3 player, 2 laptopuri, boxe audio) în valoarea totală de 49.550 lei, din care a remis efectiv bani și bunuri în valoare totală de 34.550 lei, pentru ca aceasta, prin încălcarea atribuțiilor sale de serviciu să emită acte și să furnizeze informații deținute în virtutea funcției de director la Direcția licențe și autorizări ARR București care să permită societății inculpatului atribuirea la licitația organizată în noiembrie-decembrie 2013 a unui număr cât mai mare de trasee de transport persoane. Totodată, la data de 28 octombrie 2013, în numele S.C. „F. P. Servicii” S.R.L. C.-N., la înțelegere și împreună cu inculpatul C. E.-Ș., inculpata C. O. a procedat la dispunerea întocmirii facturii nr._/28.10.2013 și a chitanței nr._/28.10.2013, documente ce atestă în fals o convenție comercială de vânzare cumpărare asupra autoturismului VW Polo, acte ce au fost folosite pentru a crea aparența remiterii licite a autoturismului către tatăl inculpatei D. D., suspectul R. V., încercând astfel să disimuleze adevărata natură a provenienței bunului, cunoscând că acesta constituie obiect al infracțiunii de corupție. La aceeași dată de 28.10.2013, la înțelegere și alături de inculpatul C. E.-Ș., inculpata C. O. a determinat pe angajata sa K. B., să procedeze la întocmirea facturii nr._/28.10.2013 și a chitanței nr._/28.10.2013, acte ce atestă în fals vânzarea autoturismului cu nr. de înmatriculare_ și încasarea prețului de 3000 lei, în realitate bunul fiind remis inculpatei D. D. cu titlu de mită. De asemenea, la data de 23 decembrie 2013, inculpata C. O. a pus în circulație pe drumurile publice autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, cunoscând că acesta a fost substituit unui vehicul anterior deținut de S.C. „F. P. Servicii” S.R.L. C.-N., prin decuparea și sudarea seriilor de șasiu de pe mașina originală, fără ca noul autovehicul să mai fie înmatriculat potrivit legii, autovehicul ce a fost folosit apoi pe curse zilnice regulate pe ruta C.-N. - Florești.
De precizat că măsura arestului la domiciliu față de inculpata C. O., a fost dispusă prin încheierea penală nr.57/C/14.03.2014 a Tribunalului C., fiind prelungită, până la data de 12.05.2014, prin încheierea penală nr.80/C/07.04.2014 a Tribunalului C..
De asemenea, prin încheierea penală nr.103/C/08.05.2014 a Tribunalului C., în conformitate cu dispozițiile art.348 alin.2 C.pr.pen. rap. la art.207 C.pr.pen., judecătorul de cameră preliminară a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive dispuse față de inculpata C. O., menținând pe durata procedurii în cameră preliminară măsura arestului la domiciliu față de aceasta (aceeași soluție, de menținere a măsurii arestului la domiciliu față de inculpată, fiind dispusă și prin încheierile penale nr.125/C/05.06.2014, nr.162/C/03.07.2014 și nr.192/C/01.08.2014 ale Tribunalului C., pronunțate în procedura de cameră preliminară, respectiv prin încheierile penale nr.67/I/28.08.2014 și nr.75/I/26.09.2014 ale Tribunalului C., pronunțate în faza de judecată).
Conform dispozițiilor art.362 alin.1 C.pr.pen., instanța se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive.
Din acest punct de vedere este de menționat că, la termenul de judecată din data de 13 octombrie 2014, inculpata C. O. a formulat, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 C.pr.pen., o cerere de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar prev. de art.211 și urm. C.pr.pen., în motivare arătând în esență că, la acest moment procesual, măsura controlului judiciar este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art.202 alin.1 C.pr.pen. și este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatei.
Procedând la verificarea subzistenței temeiurilor avute în vedere la luarea, respectiv menținerea măsurii arestului la domiciliu față de inculpata C. O., instanța constată că temeiurile prev. de art.223 alin.2 C.pr.pen. subzistă și în prezent, în sensul că, pe de o parte, din probele administrate în cauză (și anume declarațiile inculpaților, declarațiile suspecților audiați în cauză, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, procesele-verbale de consemnare a activităților de supraveghere obiectivă, declarațiile martorilor audiați în cauză, procesele-verbale de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor asistenți la aceste procedee, înscrisurile aflate la dosar etc) rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpata C. O. a comis infracțiunile reținute în sarcina ei, la care am făcut referire mai sus.
Pe de altă parte, privarea de libertate a inculpatei C. O. este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, această concluzie rezultând în special din gravitatea ridicată a faptelor de corupție imputate inculpatei, din modul și mijloacele de săvârșire a acestora, din împrejurările în care au fost comise (inculpata și coinculpații C. E.-Ș. și D. D., acționând în mod coordonat, au încercat ascunderea obiectului material al infracțiunii de dare, respectiv, luare de mită, au încercat evitarea descoperii faptelor de corupție prin folosirea unui număr mare de cartele telefonice, ceea ce indică și luarea în considerare a posibilității de a fi supuși unor operațiuni de supraveghere, urmărind câștigarea unei licitații privind efectuarea de servicii publice de transport, de către firma inculpaților C., totodată inculpații implicând în activitatea infracțională mai multe persoane, astfel încât să se asigure disiparea răspunderii penale), precum și din posibilitatea „contaminării” mediului privat de afaceri cu comportamente similare, în care fiabilitatea și capacitatea unor societăți comerciale de a desfășura afaceri profitabile pentru ele și pentru consumatorii serviciilor ori produselor în cauză, ajung să nu mai conteze deloc, fiind oricând posibil ca asemenea firme să fie „surclasate” de altele care folosesc metode și mijloace neoneste de a accede la relații comerciale profitabile.
Este adevărat că inculpata C. O. nu posedă antecedente penale, are unele probleme de sănătate, are în întreținere un copil minor și este administratorul unei societăți comerciale cu un număr relativ mare de angajați (societate comercială care, la rândul ei, are calitatea de inculpată în prezenta cauză), însă aceste împrejurări nu pot constitui, argumente suficiente pentru luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate, respectiv cea a controlului judiciar (chiar dacă inculpata a avut un comportament corespunzător pe parcursul procesului penal și a respectat obligațiile stabilite în sarcina sa de judecătorul de drepturi și libertăți), în raport cu condițiile concrete ale comiterii faptelor, gravitatea ridicată a acestora și consecințele produse.
În plus, este de menționat faptul că, în conformitate cu dispozițiile art.221 alin.6 C.pr.pen., la cererea scrisă și motivată a inculpatei, instanța de judecată îi poate permite acesteia părăsirea imobilului pentru prezentarea la locul de muncă, la cursuri de învățământ sau de pregătire profesională ori alte activități similare sau pentru procurarea mijloacelor esențială de existență, precum și în alte situații temeinic justificate (cum ar fi, spre exemplu, prezentarea la o unitate sanitară pentru efectuarea unui anumit tratament), pentru o perioadă determinată de timp, dacă acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatei.
Cert este însă că, la acest moment procesual (când cercetarea judecătorească nu a fost începută și inculpata nu a fost audiată cu privire la acuzațiile aduse), măsura arestului la domiciliu dispusă față de inculpată răspunde condiției de proporționalitate care se raportează la gravitatea acuzațiilor aduse acesteia și corespunde cerinței de necesitate cu referire la realizarea efectivă a scopurilor măsurilor preventive, în special pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Față de cele menționate mai sus, în temeiul 362 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.242 alin.2 C.pr.pen. a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpata C. O. privind înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpata C. O. solicitând instanței de control judiciar, desființarea hotărârii atacate și soluționând cauza, să se dispună admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu, cu măsura controlului judiciar, prev de art 200 Cod procedură penală, constatând că sunt întrunite condițiile pentru luarea acesteia, si apreciindu-se că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev de art 202 alin 1 din Codul de procedură penală.
S-a apreciat de asemenea, că termenul maxim prevăzut de legiuitor pentru soluționarea în cameră preliminară a fost depășit, și ca atare și durata rezonabilă a arestării preventive a devenit nerezonabilă, depășindu-se termenul rezonabil prev de art 5 parag, 3 din C.E.D.O.
S-a solicitat să se aibă în vedere faptul că măsurile impuse inculpatei au fost respectate de aceasta, iar în situația în care s-ar dispune față de ea măsura controlului judiciar ar putea fi luată față de ea alte 11 măsuri facultative care să asigure o conduită procesuală ireproșabilă.
S-au făcut referiri succinte la starea de fapt reținută în sarcina inculpatei, la suma de49.000 lei care a făcut obiectul infracțiunilor de corupție.
Analizând contestația formulată prin prisma motivelor invocate, judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit art 342 Cod procedură penală, obiectul camerei preliminare îl constituie verificarea după trimiterea în judecată a competenței și a legalității sesizării instanței precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
În art 343 Cod procedură penală se arată că durata procedurii în camera preliminară este de cel mult 60 zile de la data înregistrării cauzei la instanță.
În art. 347 Cod procedură penală se arată că în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii prevăzută la art 346 alin 1 Cod procedură penală, procurorul și inculpatul pot face contestație cu privire la modul de soluționare a cererilor și excepțiilor precum și împotriva soluțiilor prev de art 346 alin 3-5 Cod procedură penală iar în alin 3 se arată că dispozițiile art. 343 – 346 Cod procedură penală, se aplică în mod corespunzător.
Din analiza coroborată a celor două texte legale rezultă, și așa a fost interpretat de instanțele judecătorești din România, că durata procedurii în cameră preliminară este de 60 zile în fața instanței fondului și 60 zile maxim în fața instanței investite să soluționeze contestația cu privire la modul de soluționare a cererilor și excepțiilor.
Această introducere răspunde criticilor formulate de către apărătorul inculpatei care a arătat că durata de soluționare a cauzei în cameră preliminară a fost depășită nerespectându-se termenul de 60 zile.
Se observă așadar, că această critică a apărătorului inculpatei este vădit nefondată.
Instanța de control judiciar constată asemenea instanței fondului, că probele administrate până în acest moment de către organele de urmărire penală, formează o suspiciune rezonabilă că inculpata a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetată în prezentul dosar.
S-a reținut prin rechizitoriul PARCHETULUI DE PE ÎCCJ –DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE – SERVICIUL TERITORIAL C. că, inculpata C. O. în calitate de asociat și administrator al . SRL C.-N. în perioada octombrie-decembrie 2013, la înțelegere și prin intermediul soțului ei - inculpatul C. E.-Ș., a oferit inculpatei D. D., bani (suma de 10.000 lei) și bunuri (mașină, televizor, mp3 player* 2 laptopuri, boxe audio) în valoarea totală de 49.550 lei, din care a remis efectiv bani și bunuri în valoare totală de 34.550 lei, pentru ca aceasta, prin încălcarea atribuțiilor sale de serviciu, să emită acte și să furnizeze informații deținute în virtutea funcției de director la Direcția licențe și autorizări ARR București care să permită societății inculpatului atribuirea la licitația organizată în noiembrie-decembrie 2013 a unui număr cât mai mare de trasee de transport persoane. Totodată, la data de 28 octombrie 2013, în numele S.C. „F. P. Servicii" S.R.L. C.-N., la înțelegere și împreună cu inculpatul C. E.-Șțefan, inculpata C. O. a procedat la dispunerea întocmirii facturii nr._/28.10.2013 și a chitanței nr._/28.10.2013, documente ce atestă în fals o convenție comercială de vânzare cumpărare asupra autoturismului VW Polo, acte ce au fost folosite pentru a crea aparența remiterii licite a autoturismului către tatăl inculpatei D. D., suspectul R. V., încercând astfel să disimuleze adevărata natură a provenienței bunului, cunoscând că acesta constituie obiect al infracțiunii de corupție. La aceeași dată de 28.10.2013, la înțelegere și alături de inculpatul C. E.-Ș., inculpata C. O. a determinat pe angajata sa K. B., să procedeze la întocmirea facturii nr._/28.10.2013 și a chitanței nr._/28.10.2013, acte ce atestă în fals vânzarea autoturismului cu nr. de înmatriculare_ și încasarea prețului de 3000 lei, în realitate bunul fiind remis inculpatei D. D. cu titlu de mită. De asemenea, la data de 23 decembrie 2013, inculpata C. O. a pus în circulație pe drumurile publice autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, cunoscând că acesta a fost substituit unui vehicul anterior deținut de S.C. „F. P. Servicii" S.R.L. C.-N., prin decuparea și sudarea seriilor de șasiu de pe mașina originală, iară ca noul autovehicul să mai fie înmatriculat potrivit legii, autovehicul ce a fost folosit apoi pe curse zilnice regulate pe ruta C.-N. - Florești.
Această stare de fapt se bazează pe probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv declarațiile inculpaților, C. O., C. E. Ș. și D. D., a suspecților R. V., a martorilor, din procesele-verbale întocmite cu prilejul perchezițiilor domiciliare, din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, procesele-verbale de consemnare a activităților de supraveghere obiectivă precum și din scriptele existente la dosar și sunt apte să convingă un observator obiectiv că, inculpata ar putea fi autoarea infracțiunilor pentru care este cercetată în prezentul dosar, respectiv dare de mită prev de art 255 alin 1 din vechiul Cod penal, raportat la art 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art 35 alin 1 Cod penal (patru acte materiale), spălare de bani prev de art 29 alin 1 lit b din Legea nr. 656/2002, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev de art 290 vechiul Cod penal, cu aplicarea art 35 alin 1 și art 5 Cod penal, în forma participației improprii ca instigator potrivit art 52 alin 3 Cod penal (două acte materiale), de punere în circulație pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat potrivit legii prev de art 34 alin 1 Cod penal, de punere în circulație pe drumurile publice a unui autovehicul cu numere false de înmatriculare prev de art 34 alin 2 Codul penal,totul cu aplicarea art 5 Cod penal și art 38 alin 1 Cod penal.
Mai reținem că fața de inculpată s-a dispus prin încheierea penală nr. 57/14 martie 2014 a Tribunalului C. măsura preventivă a arestului la domiciliu, măsură care a fot prelungită prin încheierea penală nr. 80 din 7 aprilie 2014, și apoi verificată în cameră preliminară prin încheierea penală nr. 103/8 mai 2014, nr.125/5 iunie 2014, nr. 162/3 iulie 2014, nr.192/1 august 2014, și prin încheierile penale nr. 67/28 august 2014, nr.75/26 septembrie 2014, ultimele două pronunțate după sesizarea instanței cu rechizitoriu.
Reținem așadar că, inculpata se află în stare de arest la domiciliu de 7 luni de zile, și apreciem asemenea instanței fondului că această stare privativă de libertate, nu a depășit durata rezonabilă fiind în conformitate cu prevederile art 5 parag 3 din CEDO.
Această durată a procedurii nu este imputabilă în niciun fel organelor judiciare, care au respectat termenele prevăzute de lege și nu au existat momente de inactivitate sau de tergiversare a cauzei.
Măsura arestului la domiciliu, așa cum corect a reținut și instanța ierarhic inferioară, este necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, în contextul în care faza de cercetare judecătorească încă nu a debutat și inculpații încă nu au fost audiați.
Această măsură a arestului la domiciliu este necesară pentru atingerea scopului prev de art 202 alin 1 C. procedură penală, neexistând nicio garanție că, o dată lăsată în libertate deplină, inculpata C. O. nu ar încerca să influențeze buna desfășurare a procesului penal și aflarea adevărului în prezenta cauză.
Această măsură a arestului la domiciliu este proporțională și cu gravitatea faptelor pentru care inculpata este cercetată în prezentul dosar, care sunt fapte de o gravitate ridicată, care au creat un impact social negativ în rândul colectivității în care acestea au fost comise, respectiv a locuitorilor municipiului C.-N. și a localității Florești.
Nu poate fi uitat modul și circumstanțele în care se susține că au fost comise faptele deduse judecății, actele de urmărire penală desfășurate până la acest moment conducând spre ideea că această practică nu a fost una izolată ci a constituit un mod de lucru al inculpaților și a înlăturat o concurență reală între societățile care desfășurau activități similare, această înlăturare a concurenței, în mod bănuit incorect, aducând grave prejudicii unui număr mare de persoane, respectiv locuitorilor din localitatea Florești care au fost nevoiți să plătească pentru serviciile prestare de societatea administrată de către inculpată, sume de bani nejustificat de mari.
De asemenea, genul acesta de activități bănuit desfășurate de către inculpată, este de natură să aducă atingere pe termen lung mediului de afaceri, și solicită din partea autorităților judiciare o reacție fermă pentru a descuraja astfel de comportamente.
Este real că inculpata C. O. nu are antecedente penale, are o stare de sănătate nu foarte bună, un copil minor în întreținere, și o afacere de condus însă aceste împrejurări nu pot constitui, potrivit legii, temeiuri pentru înlocuirea măsurilor preventive mai severe cu altele mai ușoare.
Pe de altă parte, nimic nu împiedică inculpata aflată în arest la domiciliu să solicite instanței care a dispus luarea măsurii, permisiunea de a părăsi imobilul pentru prezentarea la locul de muncă, sau pentru procurarea mijloacelor esențiale de existență, precum și în alte situații temeinic justificate de genul transportarea fiului minor la ședințele cu psihologul.
Inculpata C. O. nu a formulat astfel de cerere, solicitând doar a-i fi înlocuită măsura arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.
Instanța ierarhic superioară constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului la domiciliu subzistă și ele impun în continuare această măsură preventivă, nefiind îndeplinite cerințele art 242 alin 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, va fi respinsă contestația ca nefondată formulată de inculpata C. O., conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.362 raportat la art.206 Cpp respinge ca nefondată contestația formulată de către inculpata C. O., fiica lui G. și E. R., n. la 25.08.1975 în C. N., împotriva încheierii penale nr. 82/I/13.10.2014 a Tribunalului C..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial avocat din oficiu ce se va avansa din FMJ pentru av. C. A..
Obligă inculpata contestatoare la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 250 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 20 octombrie 2014.
PREȘEDINTEGREFIER
M. ȘORTANMARIANA B.
Red. M.Ș./M.N.
4 ex./30.10.2014
Jud.fond.-M. L.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 45/2014. Curtea de Apel CLUJ | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 88/2014.... → |
|---|
