Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr. 771/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 771/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 3627/117/2014/a11
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr._ 4/a10
Cod operator date cu caracter personal 8428
ÎNCHEIEREA PENALĂ nr. 771/2014
Ședința Camerei de Consiliu din 11 decembrie 2014
Completul este constituit din:
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: M. R.
GREFIER: N. N.
MINISTERUL PUBLIC - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin procuror A. C.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de inculpatul – contestator B. I. împotriva încheierii penale nr. 323/24.11.2014, pronunțate judecătorul de cameră preliminară de pe lângă Tribunalul Cluj, în dosar nr._, având ca obiect încuviințarea părăsirii domiciliului.
La apelul nominal, se prezintă inculpatul – contestator B. I. personal și asistat de către apărătorii aleși, d-l avocat N. M. P., din cadrul Baroului Cluj, cu împuternicire avocațială depusă la dosar la acest termen de judecată, f. 17 și d-l avocat M. I., din cadrul Baroului Cluj, cu împuternicire avocațială depusă la dosar la acest termen de judecată, f. 18.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul ales al inculpatului, d-l avocat N. M. P. depune la dosar și comunică reprezentantei Ministerului Public un înscris intitulat „memoriu”, cuprinzând motivele contestației.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul asupra contestației formulate de către contestatorul B. I..
Apărătorul ales al inculpatului - contestator B. I., d-l avocat N. M. P., în susținerea contestației, arată că pe durata arestului preventiv, inculpatul avea posibilitatea să coordoneze activitatea societăților comerciale în cadrul cărora deține calitatea de asociat însă, la momentul actual, când împotriva inculpatului a fost luată măsura arestului la domiciliu, fiindu-i impuse o . măsuri restrictive, acesta din urmă se află în imposibilitate de a mai face acte de administrare, sens în care, prin prezenta contestație, a înțeles să solicite încuviințarea părăsirii domiciliului pe o perioadă determinată pentru a se deplasa la sediul societăților comerciale, apreciind că o astfel de solicitare nu ar avea nici o repercusiune asupra bunei desfășurări a procesului penal.
Cu privire la motivele pentru care s-ar impune admiterea contestației, apărătorul inculpatului – contestator B. I., d-l avocat N. M. P. arată că principalul motiv îl reprezintă situația precară a societăților comerciale deținute de către inculpat (cu titlu exemplificativ – societatea PANPETROL S.R.L. împotriva căreia a fost demarată procedura insolvenței și urmează ca aproximativ 200 de persoane să fie disponibilizate), situație la care contribuie și faptul că inculpatului îi este interzis să ia legătura cu organele de conducere ale societăților întrucât, aceștia dețin calitatea de martori în dosar, fapt ce contravine cu normele privind dreptul la apărare și la un proces echitabil, prevăzute de art. 6 paragraful 3 din CEDO și art. 21 alin. 3 din Constituția României.
Concluzionând cu privire la acest dintâi motiv, apărătorul ales al inculpatului – contestator B. I., d-l avocat N. M. P. arată că prin menținerea stării de arest la domiciliu inculpatului i se mai încalcă un drept fundamental, respectiv cel prevăzut de art. 45 din Constituția României, accesul la activitatea economică.
Mai mult, se arată de către apărătorul ales al inculpatului – contestator, d-l avocat N. M. P. că interdicțiile impuse de măsura arestului la domiciliu nu sunt într-un principiu de proporționalitate și de suficiență cu scopul pentru care a fost luată această măsură. De exemplu, pe durata arestului preventiv, inculpatul nu este nevoit să își acopere cheltuielile ocazionate de traiul zilnic, acestea fiind suportate de către stat, pe când, în situația arestului la domiciliu, cheltuielile trebuie suportate de însuși inculpatul.
La interpelarea judecătorului de cameră preliminară, apărătorul ales al inculpatului - contestator B. I., d-l avocat N. M. P., arată că inculpatul este cel care a solicitat și a fost de acord cu înlocuirea măsurii arestului preventiv cu cea a arestului la domiciliu, pornind de la ideea că, odată înlocuită această măsură, există posibilitatea ca acesta să se deplaseze la locul de muncă și să coordoneze activitatea societăților comerciale în cadrul cărora deține calitatea de acționar.
Un ultim aspect învederat de către apărătorul ales al inculpatului – contestator B. I., d-l avocat N. M. P., se referă la probele depuse la dosarul cauzei cu privire la situația financiar – economică a grupului de societăți deținute de către inculpat, din care rezultă că atâta timp cât inculpatul a fost direct implicat în activitatea societăților, acestea au înregistrat profit și că odată cu arestarea acestuia, a început declinul lor economic. Prin urmare, prezența inculpatului la locul de muncă, în opinia apărătorului ales al acestuia, d-l avocat N. M. P., este vitală și că toate segmentările de la nivelul mecanismului decizional duc la scăderea potențialului economic al grupului de societăți.
Apărătorul ales al inculpatului - contestator B. I., d-l avocat M. I., arată că măsura arestului la domiciliu, ca și orice măsură preventivă, are un scop, respectiv cel reglementat de art. 202 C.proc.pen., protecția procesului penal și că cererea formulată nu aduce nicio atingere acestui scop, neputând fi reținut argumentul judecătorului de cameră preliminară de pe lângă Tribunalul Cluj, conform căruia încuviințarea prezentei cereri ar goli de conținut măsura arestului la domiciliu.
De asemenea, se arată de către apărătorul ales al inculpatului B. I., d-l avocat M. I., că numirea de administratori pentru societățile deținute de inculpat, aspect, de asemenea, reținut de către judecătorul de cameră preliminară de pe lângă Tribunalul Cluj, nu îl golește pe acesta din urmă, în calitatea sa de asociat, investitor, de anumite drepturi, inculpatul fiind cel mai interesat ca societățile să desfășoare activități cât mai profitabile. Astfel, cu toate că societăților li s-au desemnat administratori și că au o structură managerială elaborată, se constată că de la momentul la care s-a luat împotriva inculpatului măsura arestului preventiv, activitatea acestora nu mai este orientată spre profit.
Mai mult, apărătorul ales al inculpatului - contestator B. I., d-l avocat M. I. arată că nu există certitudinea că, în eventualitatea în care judecătorul de cameră preliminară de pe lângă Curtea de Apel Cluj va încuviința cererea și va permite inculpatului să se deplaseze la locul de muncă, situația economico – financiară a societăților deținute de către acesta se va redresa însă, cel puțin, i se va acorda acestuia posibilitatea să afle care au fost cauzele și împrejurările ce au condus la declinul economic al acestor societăți și este un prim pas spre salvarea acestora de la procedura de insolvență.
Pe de altă parte, apărătorul ales al inculpatului - contestator B. I., d-l avocat M. I., arată că poate fi invocat și un interes general, public ce derivă din faptul că, în eventualitatea în care nu se va găsi o soluție de salvgardare a societăților, 200 de persoane vor fi concediate însă, la momentul de față, cel care predomină este interesul personal al inculpatului de a-și salva capitalul investit.
Cu privire la susținerile judecătorului de cameră preliminară din cuprinsul încheierii atacate, conform căruia calitatea de martor primează celei de angajat într-o societate, apărătorul ales al inculpatului - contestator B. I., d-l avocat M. I., opinează că cele două calități pot coexista și că motivul pentru care inculpatul dorește să interacționeze cu martorii cheie nu este de a-i influența, ci de a găsi o soluție pentru salvarea grupului de societăți, cu atât mai mult cu cât martorii au fost audiați.
Fiindu-i acordat cuvântul, reprezentanta Ministerului Public, în baza dispozițiilor art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.proc.pen., solicită respingerea contestației, ca nefondate, având în vedere argumentele reținute de către judecătorul de cameră preliminară de pe lângă Tribunalul Cluj.
Cu privire la solicitarea subsidiară a inculpatului B. I. de a i se încuviința contactarea angajaților care au calitatea de martori în dosar, reprezentanta Ministerului Public o apreciază ca fiind inadmisibilă, invocând dispozițiile art. 221 C.proc.pen., care nu prevăd posibilitatea instanțelor de judecată de a decide dacă se impune sau nu interdicția de a lua legătura cu părțile, martorii și celelalte persoane interesate într-un proces penal.
Referitor la cererea de încuviințare a părăsirii de domiciliu, reprezentanta Ministerului Public apreciază, pe de o parte, că dispozițiile art. 221 alin. 7 C.proc.pen., ce prevăd posibilitatea părăsirii domiciliului nu sunt aplicabile în prezenta speță întrucât, nu s-a dovedit situația excepțională, care este situația premisă pentru încuviințarea oricărei cereri de părăsire a domiciliului, iar, pe de altă parte, măsura arestului la domiciliu este o măsură privativă de libertate.
În ceea ce privesc susținerile referitoare la situația dramatică a societăților inculpatului, reprezentanta Ministerului Public arată că această situație nu a fost dovedită, iar faptul că a fost demarată procedura insolvenței împotriva a două dintre societățile deținute de către inculpat nu poate fi reținută ca situație dramatică. Pe de altă parte, reprezentanta Ministerului Public opinează că se impune a fi avute în vedere echilibrul dintre interesul particularului și interesul general al societății, proporționalitatea măsurii cu ingerințele pe care le produce în sfera drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor, neputând fi invocate texte constituționale odată ce măsura arestului la domiciliu este dispusă constituțional.
De asemenea, reprezentanta Ministerului Public apreciază că trebuie avut în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiuni de corupție, fals și spălare de bani, săvârșite din postura de persoană care controlează grupul de societăți comerciale și că darea de mită s-a efectuat de inculpat către funcționari din cadrul administrației publice pentru susținerea acestor societăți comerciale, putându-se, astfel, specula că declinul societăților comerciale se datorează tocmai intervenției organelor de urmărire penală și a procesului penal, care au împiedicat continuarea activităților economice desfășurate de aceste societăți de maniera ilicită care s-a realizat până la declanșarea procesului penal.
În replică, apărătorul ales al inculpatului – contestator B. I., d-l avocat N. M. P., arată că Ministerului Public îi este permis să ia legătura atât cu proprii martori, cât și cu martorii apărării, or inculpatului nu i se acordă această posibilitate, deși este în concordanță cu dispozițiile art. 6 paragraf 3 din CEDO.
Apărătorul ales al inculpatului – contestator B. I., d-l avocat M. I. arată, cu privire la susținerile reprezentantei Ministerului Public, conform căreia situația inculpatului nu este una excepțională, că art. 221 alin. 6 C.proc.pen. nu prevede existența unei situații excepționale, ci o situație temeinic justificată.
Inculpatul – contestator B. I., având ultimul cuvânt, arată că o parte din persoanele care au fost implicate în managementul societăților și-au dat demisia și că sunt persoane cu care a colaborat pentru o perioadă de 12 ani. Mai mult, inculpatul arată că întâmpină dificultăți în derularea negocierilor cu potențialii parteneri din cauza restricțiilor impuse de arestul la domiciliu, lipsindu-i cadrul și infrastructura necesară procesului de negociere.
Instanța reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,
Prin încheierea penală nr. 323/24.11.2014, pronunțate judecătorul de cameră preliminară de pe lângă Tribunalul Cluj, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul B. I., privind încuviințarea părăsirii domiciliului.
În baza art. 275 alin.2 C.p.pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 50 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul este cercetat în dosarul penal nr._ 4 al Tribunalului Cluj pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită prev. de art. 255 Cod penal anterior (art. 290 Cod penal) raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic, art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod Penal (7 acte materiale); fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal anterior cu aplic, art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod Penal în forma participației improprii ca instigator potrivit art. 52 alin. 3 Cod Penal (2 acte materiale) și spălare de bani prev. de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea 656/2002 cu aplic. art. 5 din Noul Cod Penal; totul cu aplic art. 38 alin. 1 Cod penal.
Prin încheierea penală nr. 691/11.11.2014 a Curții de Apel Cluj s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu pe o perioadă de 30 de zile, inculpatul având obligația de a nu părăsi imobilul în care locuiește, fiind impuse în sarcina acestuia o . obligații printre care și aceea de a nu lua legătura cu martorii din dosar.
La acest moment, inculpatul solicită încuviințarea de a părăsi domiciliul în vederea prezentării de două ori pe săptămână la sediile societăților în care are calitatea de asociat pentru a lua cunoștință de situația acestora și încuviințarea de a lua legătura cu martorii F. M., D. C. V. și C. D. C., care au fost audiați ca martori în faza urmăririi penale și care dețin anumite funcții în cadrul societăților respective.
Potrivit art. 221 al. 6 C.p.pen. la cererea scrisă și motivată a inculpatului aflat în arest la domiciliu judecătorul de cameră preliminară îi poate permite acestuia” părăsirea imobilului pentru prezentarea la locul de muncă, la cursuri de învățământ sau de pregătire profesională ori la alte activități similare sau pentru procurarea mijloacelor esențiale de existență, precum și în alte situații temeinic justificate, pentru o perioadă determinată, dacă acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime ale inculpatului”.
În primul rând, se susține că societățile inculpatului se află într-un impas financiar făcându-se referire la anumite probleme cu care acestea se confruntă, fără nici un fel de dovezi în acest sens, exceptând existența unui dosar privind procedura insolvenței înregistrat la data de 11.08.2014 la Tribunalul Comercial Cluj, dosarul nesoluționat la acest moment. În plus, rezultă din certificatele eliberate de ORC Cluj cu privire la cele două societăți comerciale în care inculpatul are calitatea de asociat că fiecare dintre acestea au desemnat un administrator, unul dintre aceștia fiind chiar martorul F. M. împuternicit cu puteri depline, ceea ce înseamnă că aceștia au posibilitatea legală de a acționa în interesul acestor societăți, deoarece cunosc fără îndoială, situația fiecăreia dintre ele. Împrejurarea că doar inculpatul are putere de decizie, este o chestiune care ține de modul în care acesta înțelege să-și gestioneze afacerea, însă în opinia noastră transferarea acestor puteri și în mâinile altor persoane este nu numai posibilă, dar și necesară. Nu se poate susține că doar inculpatul ar putea asigurarea redresarea economică și financiară a societăților, câtă vreme acestea au ajuns în această situație tocmai datorită unor acțiuni ale acestuia.
Dincolo de aceste aspecte, s-a opinat că la un interval de timp atât de scurt de la luarea măsurii arestului la domiciliu, în condițiile în care s-a afirmat existența pericolului pentru ordinea publică și necesitatea luării măsurii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal nu este justificată cererea inculpatului de părăsire a domiciliului, deoarece nu s-a făcut dovada vreunei împrejurări speciale care să impună prezența sa la sediile firmelor respective, existând persoane abilitate care să gestioneze situația economică și juridică a acestora, în măsura în care vor fi lăsați să o facă.
În privința celor trei martori cu care inculpatul solicită a i se permite să ia legătura pentru interese privind situația economică și financiară a societăților pe care le deține, constatăm că aceștia au într-adevăr, anumite funcții în cadrul acestora, dar în același timp sunt martori în dosar, împrejurare care credem că trebuie să aibă întâietate, în același timp existând alte mijloace pentru derularea în bune condiții a activității societăților comerciale chiar în lipsa cooperării directe cu inculpatul.
A admite cererea inculpatului la acest moment procesual, când cercetarea judecătorească nu a fost demarată, inculpații nu au fost audiați și cu atât mai puțin martorii din dosar, cei trei amintiți fiind martori menționați în rechizitoriu, audiați în legătură cu una dintre faptele imputate inculpatului, ar însemna a goli de conținut chiar măsura preventivă în curs, a cărei menire este în principal, buna desfășurare a procesului penal. Măsura preventivă a arestului la domiciliu este totuși o măsură privativă de libertate și implică o . restricții și îngrădiri pentru cel față de care este luată, dispozițiile art. 221 al. 6 C.p.pen. neputând fi interpretate decât într-un sens foarte restrâns, părăsirea domiciliului nefiind permisă decât în anumite situații și împrejurări speciale, care în opinia noastră nu se regăsesc în cazul de față.
D. urmare, pentru considerentele expuse, judecătorul a respins prezenta cerere
În baza art. 275 alin. 2 C.p.pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 50 lei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în termen legal, contestatorul B. I., criticând soluția judecătorului de cameră preliminară de la fond este netemeinică și nelegală.
Motivele contestației au fost expuse pe larg în practicaua prezentei încheieri, în esență, contestatorul a învederat faptul că se impune a i se încuviința cererea de a părăsi pe o perioadă determinată ( de 2 ori pe săptămână, luni și miercuri în intervalul orar 10-14) la sediul societăților a căror asociat este în vederea luării la cunoștință a problemelor acestora, întrucât societățile comerciale sunt într-o situație precară ( dovedită prin actele depuse la dosar) și este necesară prezența inculpatului sau, cel puțin posibilitatea acestuia de a lua legătura cu martorii, propuși în apărare și care dețin posturi importante în societăți și pot să-i dea informațiile necesare. De altfel, art.6 paragraf 3 din CEDO statuează în acest sens, adică a posibilității ca inculpatul să ia legătura cu martorii.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de contestație formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Prin încheierea penală nr. 691/11.11.2014 a Curții de Apel Cluj s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu pe o perioadă de 30 de zile, inculpatul având obligația de a nu părăsi imobilul în care locuiește, fiind impuse în sarcina acestuia o . obligații printre care și aceea de a nu lua legătura cu martorii din dosar, inculpatul fiind cercetat pentru comiterea infracțiunilor de dare de mită prev. de art. 255 Cod penal anterior (art. 290 Cod penal) raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic, art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod Penal (7 acte materiale); fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal anterior cu aplic, art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod Penal în forma participației improprii ca instigator potrivit art. 52 alin. 3 Cod Penal (2 acte materiale) și spălare de bani prev. de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea 656/2002 cu aplic. art. 5 din Noul Cod Penal; totul cu aplic art. 38 alin. 1 Cod penal.
Potrivit art. 221 alin. (1) Cod procedură penală, măsura arestului la domiciliu, constă în obligația impusă inculpatului, pe o perioadă determinată, de a nu părăsi imobilul unde locuiește, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza și de a se supune unor restricții stabilite de acesta.
Rezultă astfel, din prevederile legale mai sus enunțate, că măsura arestului la domiciliu este, prin definiție, tot o măsură privativă de libertate, la fel ca măsura arestării preventive și are pentru persoana vizată, aceleași consecințe juridice, și anume: izolarea inculpatului de ceilalți membrii ai comunității în care în mod obișnuit trăiește și își desfășoară activitatea deosebirile dintre cele două măsuri preventive, constând doar în aceea că, măsura arestului la domiciliu este luată întotdeauna pe o perioadă de timp determinată și se execută în condiții de recluziune și supraveghere mai puțin severe decât măsura arestării preventive, care, doar în cursul urmăririi penale se dispune pe o perioadă determinată iar în ce privește executarea, aceasta se face într-un loc de detenție, sub o strictă supraveghere din partea organelor statului.
Ambele aceste măsuri preventive, au – cel puțin în ipoteza prev. de art.223 alin.2 Cod procedură penală, care a stat la baza arestării inculpatului – (pe lângă scopul general al oricărei măsuri preventive, prev. de art.202 alin.1 C.p.p, privind buna desfășurare a procesului penal și asigurarea tragerii la răspundere a inculpatului) și un scop special bine definit de legiuitor: asigurarea ordinii și liniștii publice într-un stat drept, scop care este menit să protejeze un interes public major, și de aceea ele sunt și cele mai severe, fiind, prin natura lor, măsuri privative de libertate.
Apoi, potrivit art. 221 alin. (6) Cod procedură penală, „la cererea scrisă și motivată a inculpatului, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, prin încheiere, îi poate permite acestuia părăsirea imobilului, pentru prezentarea la locul de muncă, la cursuri de învățământ sau de pregătire profesională ori la alte activități similare sau pentru procurarea mijloacelor esențiale de existență, precum și în alte situații temeinic justificate, pentru o perioadă determinată de timp, dacă acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului”.
În continuare, art. 221 alin. (7) Cod procedură penală, prevede că „în cazuri urgente, pentru motive întemeiate, inculpatul poate părăsi imobilul, fără permisiunea judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată, pe durata de timp strict necesară, informând imediat despre aceasta instituția, organul sau autoritatea desemnată cu supravegherea sa și organul judiciar care a luat măsura arestului la domiciliu ori în fața căruia se află cauza”.
Interpretând teleologic aceste texte de lege, judecătorul de cameră preliminară de la curte apreciază, în consens cu judecătorul de cameră preliminară de la fond, că o astfel de permisiune se acordă în cazuri excepționale în vederea procurării mijloacelor esențiale de existență, în caz contrar măsura arestului la domiciliu ar fi lipsită de orice conținut și, mai mult s-ar transforma într-o altă măsură preventivă,
În speță, inculpatul nu a făcut dovada stării de absolută necesitate de a se prezenta la societățile comerciale a cărui acționar este, cu atât mai mult cu cât în cadrul ultimului cuvânt a arătat că există posibilitatea să negocieze acasă, să-și invite partenerii de afaceri la locuința sa, dar că ar fi preferabil să se întâlnească în alt cadru. Pe de altă parte, inculpatul este unul dintre asociații societăților respective, existând și alte persoane care au putere de decizie în cadrul acelor societăți, astfel că, împărtășim opinia judecătorului de cameră preliminară de la fond, potrivit căreia, nu se poate susține că doar inculpatul ar putea asigura redresarea economică și financiară a societăților comerciale.
În condițiile în care măsura arestului la domiciliu este un substitut al arestării preventive, apreciem că scopul acesteia nu poate fi atins decât prin îndeplinirea strictă a obligațiilor impuse de textul de lege menționat, astfel că, această perioadă este una de recluziune, de izolare care presupune existența mijloacelor materiale necesare executării măsurii și doar în cazuri excepționale acordarea permisiunii de părăsire a domiciliului, situații excepționale care nu s-au regăsit în cauză.
Mai mult, interdicția de a nu lua legătura cu martorii cauzei, indiferent dacă sunt propuși de apărare sau de către acuzare, este în consens cu legislația europeană, art.6 paragraf 3 lit.d din CEDO potrivit căruia orice persoană acuzată are dreptul să audieze sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării, fiind deci, vorba despre dreptul la audiere și citare și nu despre dreptul de a lua legătura cu martorii.
Față de cele de mai sus, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art. 205 C.p.p. art.425 ind.1 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondată contestația formulată.
Va obliga contestatorul la plata în favoarea statului a sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art. 205 C.p.p. art.425 ind.1 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul B. I. (dom. în Cluj-N., .. 28, jud. Cluj, cu dom. ales la sediul av. I. A. din Cluj-N., ., .) împotriva încheierii penale nr.323/24.11.2014 a Tribunalului Cluj.
Obligă contestatorul la plata în favoarea statului a sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința Camerei de Consiliu din data de 11.12.2014.
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂGREFIER
M. R. N. N.
red.MR/SMD
3 ex./16.12.2014
jud.fond.A. Ț.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 88/2014.... | Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr.... → |
|---|
