Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 5/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

Decizia nr. 5/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 8371/118/2013/a4

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 5/P

Ședința publică de la 13 Ianuarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE - Z. F.

Judecător - M. U.

Judecător - A. I.

Grefier - A. B.

Cu participare procuror – D.I.I.C.O.T. – C. T.

S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații P. A. N. și M. N.– ambii deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C., împotriva încheierii de ședință din data de 08.01.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13,, având ca obiect cerere de eliberare provizorie sub control judiciar.

În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat P. A. N., în stare de arest și asistat de avocat S. F., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 452/2014 emisă de Baroul C. și recurentul inculpat M. N., în stare de arest și asistat de avocat F. M., conform în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 451/2014 emisă de Baroul C..

Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.

În conformitate cu dispozițiile art. 318 cod pr. penală, președintele completului de judecată, verifică identitatea recurenților inculpați P. A. N. și M. N..

Recurentul inculpat P. A. N. având cuvântul, arată că își recursul declarat în cauză și este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu de către instanță, dat fiind faptul că apărătorul său ales, avocat B. A. nu s-a prezentat la instanță pentru a susține recursul - aspecte consemnate în procesul verbal atașat la dosarul cauzei.

Recurentul inculpat M. N. având cuvântul, arată că își menține recursul declarat în cauză și este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu de către instanță, dat fiind faptul că apărătorul său ales, avocat B. A. nu s-a prezentat la instanță pentru a susține recursul - aspecte consemnate în procesul verbal atașat la dosarul cauzei.

Față de lipsa nejustificată a apărătorului ales al recurenților inculpați P. A. N. și M. N., avocat Brătuleascu A. din cadrul Baroului București, Curtea, dispune amendarea cu suma de 600 lei, urmând ca în situația în care nu se va face dovada lipsei justificate la acest termen se va proceda la darea în debit cu suma menționată anterior.

În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.

Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511 cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513 cod procedură penală.

Având cuvântul pentru recurentul inculpat P. A. N., avocat S. F., solicită a se lua act de retragerea recursului declarat de acest inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 08.01.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13.

Având cuvântul pentru recurentul inculpat M. N., avocat F. M., solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul C. și rejudecând, să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în raport de atitudinea sinceră avută pe parcursul procesului penal, contribuția redusă avută la comiterea faptelor ce i se rețin în sarcină și pe care le-a recunoscut ,împrejurarea că, nu are antecedente penale, dar și de durata mare în timp a măsurii arestării preventive, care a depăși termenul rezonabil prevăzut de legiuitor.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se lua act de manifestarea de voință exprimată de inculpatul P. A. N., în sensul retragerii căii de atac formulate împotriva încheierii tribunalului din data de 08.01.2014.

În ceea ce –l privește pe inculpatul M. N. solicită respingerea recursului declarat de acesta și menținerea încheierii Tribunalului C. ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă în continuare nemodificate temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive., mai puțin restrictive de libertate.

Apreciază că, lăsarea in libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, apreciat prin prisma multitudinii de acte materiale săvârșite de către inculpați, a modalității concrete în care se reține că au acționat, împreună, prin folosirea de echipamente destinate falsificării instrumentelor de plată electronice, sumele astfel obținute fiind împărțite între participanți, dar și a valorilor sociale lezate ce ocrotesc integritatea datelor informatice și a datelor persoanelor titulare de conturi, siguranței și încrederii opiniei publice în operațiunile financiare.

Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat P. A. N., solicită a se lua act de retragerea recursului declarat împotriva încheierii din data de 08.01.2014 a tribunalului C. .

Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat M. N. achiesează la concluziile apărătorului său. În plus, precizează că, faptele de care este acuzat au fos comise pe teritoriul statului german și că, în situația în care va fi pus în libertate, nu ar reprezenta un pericol social și nu ar mai comite fapte de natură penală.

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față.

Prin încheierea de ședință din 08.01.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13, în temeiul prevederilor art.1608a alin.6 Cod de procedură penală, s-au respins ca nefondate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații P. A. N. și M. N., iar în baza prevederilor art.192 alin.2 Cod de procedură penală, au fost obligați cei doi inculpați la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, au fost respinse ca nefondate cererile celor trei inculpați privind revocarea sau înlocuirea măsurii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea..

Pentru a se pronunța în sensul celor menționate anterior, tribunalul a reținut următoarele;

- fapta inculpatului P. A. N. de a fi constituit, în primăvara anului 2012, împreună cu inc. Ș. R. și G. D., un grup infracțional organizat din care făceau parte și inc. Bogoslov G. și M. N., având ca scop obținerea de beneficii pecuniare prin comiterea de infracțiuni grave din sfera activităților de skimming, grup având o structură determinată cu roluri infracționale bine delimitate și o durată în timp care i-a conferit stabilitate, întrunește elementele constitutive ale infr. prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003.

- fapta inculpatului P. A. N. de a fi deținut, în baza unei rezoluții infracționale unice și în scopul falsificării de instrumente de plată electronică, mai multe componente și echipamente de skimming, pentru ATM-uri și terminale POS, și de a fi montat astfel de echipamente în anul 2012 pe teritoriul Germaniei (12.06.2012-_ Munster, Konigstr. 60, 08.07.2012-_ Leverkusen, Opladen, Kolnerstr. 45, 14.07.2012-_ Leverkusen, Opladen, Kolnerstr. 45, 15.07.2012-_ Leverkusen, Schlebusch, Bergische Landstr. 17, 20.07.2012-_ Leverkusen, Opladen, Kolnerstr. 45, 22.07.2012-_ Munster, Konigstr. 60, 11.08.2012-_ Langen, August Bebel ..08.2012- Betzdorf_, Bahnhofstr. 46, 29.09._12 Kamp Lintfort_, Niersenbruch, Rheinbergerstr. 391, AG Rheinberg), întrunește elementele constitutive ale infr. prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

- fapta inculpatului M. N. de a fi constituit, în primăvara anului 2012, împreună cu inc. Ș. R. și G. D., un grup infracțional organizat din care făceau parte și inc. Bogoslov G. și P. A. N., având ca scop obținerea de beneficii pecuniare prin comiterea de infracțiuni grave din sfera activităților de skimming, grup având o structură determinată cu roluri infracționale bine delimitate și o durată în timp care i-a conferit stabilitate, întrunește elementele constitutive ale infr. prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003.

- fapta inculpatului M. N. de a fi deținut, în baza unei rezoluții infracționale unice și în scopul falsificării de instrumente de plată electronică, mai multe componente și echipamente de skimming, pentru ATM-uri și terminale POS, și de a fi montat astfel de echipamente în anul 2012 pe teritoriul Germaniei (12.06.2012-_ Munster, Konigstr. 60, 08.07.2012-_ Leverkusen, Opladen, Kolnerstr. 45, 14.07.2012-_ Leverkusen, Opladen, Kolnerstr. 45, 15.07.2012-_ Leverkusen, Schlebusch, Bergische Landstr. 17, 20.07.2012-_ Leverkusen, Opladen, Kolnerstr. 45, 22.07.2012-_ Munster, Konigstr. 60, 11.08.2012-_ Langen, August Bebel ..08.2012- Betzdorf_, Bahnhofstr. 46, 29.09._12 Kamp Lintfort_, Niersenbruch, Rheinbergerstr. 391, AG Rheinberg), întrunește elementele constitutive ale infr. prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

Prin încheierea din data de 29.03.2013 pronunțată în dosarul penal nr._/3/2013 de Tribunalul București, s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților P. A. N. și M. N. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 29.03.2013 și până la data de 26.04.2013 inclusiv, măsură ce a fost ulterior prelungită prin încheierile din datele de 23.04.2013, 23.05.2013, 21.06.2013,19.07.2013 și 20.08.2013.

În cursul cercetării judecătorești, măsura arestării preventive a fost menținută până în prezent.

Potrivit art. 1602 alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se pot acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani, însă această condiție trebuie raportată la circumstanțele personale ale inculpatului și la circumstanțele reale în care se reține că ar fi fost comise infracțiunile.

Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură procesuală de individualizare a măsurii arestării preventive care conferă persoanei arestate vocația ca, în anumite condiții, să fie pusă în libertate, potrivit art.1601 și urm. Cod procedură penală și art.23 alin.10 din Constituție.

În raport de dispozițiile legale care reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar raportate la decizia nr.17/2011 pronunțată în Recurs în Interesul Legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, după parcurgerea etapei prealabile de verificare a condițiilor de admisibilitate a cererii, instanța este ținută să aprecieze asupra oportunității lăsării în libertate a inculpatului, prin verificarea temeiniciei cererii formulate, în raport de elementele care privesc fapta pentru care se efectuează cercetări, gradul de pericol social concret, împrejurările în care ar fi fost comisă, urmările produse, persoana inculpatului.

Această instituție procesuală a liberării provizorii sub control judiciar este facultativă, fiind indisolubil legată de considerațiuni ce privesc personalitatea celui arestat și împrejurările concrete ale infracțiunilor pentru a căror comitere este cercetat și poate avea aplicabilitate numai în situația în care măsura arestării preventive nu este absolut necesară.

În speță, analiza concretă a activităților ilicite pentru care inculpații P. A. N. și M. N. sunt supuși instrucției penale, astfel cum sunt relevate din probele culese de organele de cercetare penală, conturează presupunerea legitimă că inculpații au comis acte reprobabile ce îmbracă caracterul unor fapte prevăzute de legea penală.

Pericolul social pentru ordinea publică este actual și rezultă din circumstanțele reale în care s-ar fi comis faptele, natura faptelor săvârșite, de modalitatea comiterii acestora - de mai multe persoane împreună, în mod organizat și cu premeditare, care ar fi făcut parte dintr-un grup infracțional organizat specializat în comiterea de infracțiuni cu mijloace de plată electronice, astfel, existând indicii că aceștia dețineau echipamente (dispozitive de tip skimming) hardware sau software, care serveau la falsificarea instrumentelor de plată electronică, sens în care se deplasau în străinătate în vederea manipulării de ATM uri și POS-uri, pentru montarea dispozitivelor de copiere a datelor confidențiale de pe banda magnetică a cardurilor bancare, pentru ca ulterior după falsificarea instrumentelor de plată electronică, efectuau operațiuni financiare în mod fraudulos, iar sumele obținute erau împărțite între participanți., atingerea adusă relațiilor sociale ce ocrotesc integritatea datelor informatice și a datelor persoanelor titulare de conturi, siguranței și încrederii publice în operațiunile financiare, mai ales că inculpații ar fi acționat în mod conjugat și organizat, și ar fi făcut posibilă realizarea de transferuri externe frauduloase cu deosebită abilitate.

Aceste aspecte sunt întregite de elementele de natură a caracteriza persoana inculpaților. care nu se află la prima întâlnire cu legea penală, aceste aspecte rezultând din fișele de cazier existente la dosar, astfel încât se conturează presupunerea că aceștia au o predispoziție pentru comiterea de infracțiuni, iar pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul de reeducare urmărit de instanțele de judecată.

La determinarea vocației inculpaților la liberare provizorie nu se pot ignora aspectele enunțate anterior, privarea de libertate fiind, cel puțin la acest moment procesual, în conformitate cu piesele aflate la dosarul cauzei și adaptată scopului măsurilor preventive astfel cum este acesta reglementat în art.136 Cod procedură penală, motiv pentru care nu este oportună liberarea provizorie sub control judiciar, buna desfășurare a procesului penal și ocrotirea ordinii publice fiind prioritare.

Împotriva încheierii din 08.01.2014 a Tribunalului C. au declarat recurs, în termen legal, inculpații P. A. N. și M. N., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

La termenul de judecată din data de 13.01.2014 prezent personal în fața instanței de recurs, recurentul inculpat P. A. N. a declarat că își retrage recursul formulat împotriva încheierii de ședință din data de 08.01.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13,

Potrivit art.3854 alin.2 Cod procedură penală raportat la art.369 Cod procedură penală, până la închiderea dezbaterilor, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat, personal sau prin mandatar special.

Constatând că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele art.3854 alin.2 Cod procedură penală raportat la art.369 Cod procedură penală, curtea va lua act de manifestarea de voință exprimată personal de inculpatul P. A. N., în sensul retragerii recursului formulat împotriva încheierii de ședință din data de 08.01.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13.

Recurentul inculpat M. N. a solicitat admiterea recursului său, casarea încheierii atacate și, în rejudecare, să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, susținând că, la momentul actual, temeiurile inițiale ale arestării lui preventive nu mai subzistă, iar pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat, dată fiind contribuția minimă la comiterea faptelor iar în fapt nu s-a sustras de la urmărirea penală sau cercetare judecătorească și nu există date că, lăsarea sa în libertate ar impieta asupra bunei desfășurări a cercetării judecătorești, care s-a finalizat, în cauză fiind amânată pronunțarea pe fondul cauzei.

Examinând încheierea de ședință din 08.01.2014 a Tribunalului C., raportat la criticile din recursul inculpatului M. N., la probatoriul administrat până în prezent, cât și din oficiu, în limitele prev. de art. 3856 al.3 cod procedură penală, curtea constată că este legală și temeinică, iar recursul inculpatului nefondate pentru următoarele considerente .

Potrivit Rechizitoriului nr. 315/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă I.C.C.J.- D.I.I.C.O.T.- Structura Centrală inculpatul P. A. N. este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor. prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicare art. 37 lit. b) Cod penal, și a art. 33 lit. a Cod penal; inculpatul M. N., este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicare art. 33 lit. a Cod penal, iar inculpatul G. D. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 25 Cod penal rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicare . art. 37 lit. a) Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, inculpatului BOGOSLOV G. pentru infr. prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal și inculpatului Ș. R., pentru infr. prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 25 Cod penal rap. la art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art. 27 alin. 2 coroborat cu art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art. 42 alin. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal; inculpatului (arestat în altă cauză) B. I.-T. pentru infr. prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal

Situația de fapt reținută prin rechizitoriu, referitor la inculpatul M. N. relevă că acesta, împreună cu coinculpatul P. A. N., începând cu anul 2012, ar fi făcut parte dintr-un grup infracțional organizat, ce era specializat în comiterea de infracțiuni cu mijloace de plată electronice, în sensul că, deținând echipamente ( de tip skimming) hardware sau software pentru falsificarea instrumentelor de plată electronică, se desfășurau în străinătate unde le montau pe ATM- uri și POS- uri obținând, prin copiere datele confidențiale de pe banda magnetică a cardurilor bancare și, ulterior, efectuau operațiuni financiare frauduloase sumele astfel obținute fiind împărțite între participanți .

Față de inculpații P. A. N. și M. N. s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea din 29.03.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul penal nr._/3/2013, în temeiul prevederilor art. 143 cod procedură penală și a art.148 al.1 lit. f cod procedură penală.

Presupunerea rezonabilă că, inculpații recurenți P. A. N., M. N. și G. D. au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată este susținută temeinic de probele administrate la urmărirea penală, respectiv perchezițiile domiciliare, interceptările și înregistrările convorbirilor telefonice în mediu ambiental, interceptarea și înregistrarea comunicărilor în sistem informatic, constatările tehnico – științifice, verificările datelor deținute de furnizării de servicii de comunicații, concluziile rezultate în baza comisiilor rogatorii, coroborate cu declarațiile inculpaților.

D. urmare se constată că și în prezent subzistă incidența prevederilor art. 143 cod procedură penală față de recurentul inculpat M. N., existând indicii temeinice dar și probe care susțin întemeiat presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit faptele pentru care este cercetat penal în cauză.

Chiar dacă recurentul inculpat M. N. a recunoscut faptele și s-a prevalat de prevederile ar. 3201 cod procedură penală, aceasta împrejurarea va fi valorificată ca atare, prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, una din cerințele acestui text de lege fiind aceea că, din probe rezultă elemente suficiente pentru a se pronunța o hotărâre de condamnare.

Referitor la temeiul de arestare preventivă prev. de art. 148 al.1 lit.f cod procedură penală, curtea reține că subzistă față de acest inculpat, ceea ce impune protejarea prioritară a ordinii publice în detrimentul libertății personale a acestora.

Așa cum a menționat și prima instanță, infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată recurenții inculpați P. A. N., M. N. și G. D. sunt pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, fiind astfel îndeplinită prima cerință a art. 148 al.1 lit.f cod procedură penală, privind cuantumul pedepsei posibil de aplicat.

Referitor la cererea formulată de inculpatul M. N., potrivit art. 1602 alin.1 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar se pot acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani, însă această condiție trebuie raportată la circumstanțele personale ale inculpatului și la circumstanțele reale în care se reține că ar fi fost comise infracțiunile.

Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură procesuală de individualizare a măsurii arestării preventive care conferă persoanei arestate vocația ca, în anumite condiții, să fie pusă în libertate, potrivit art.1601 și urm. Cod procedură penală și art.23 alin.10 din Constituție.

În raport de dispozițiile legale care reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar raportate la decizia nr.17/2011 pronunțată în Recurs în Interesul Legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, după parcurgerea etapei prealabile de verificare a condițiilor de admisibilitate a cererii, instanța este ținută să aprecieze asupra oportunității lăsării în libertate a inculpatului, prin verificarea temeiniciei cererii formulate, în raport de elementele care privesc fapta pentru care se efectuează cercetări, gradul de pericol social concret, împrejurările în care ar fi fost comisă, urmările produse, persoana inculpatului.

Această instituție procesuală a liberării provizorii sub control judiciar este facultativă, fiind indisolubil legată de considerațiuni ce privesc personalitatea celui arestat și împrejurările concrete ale infracțiunilor pentru a căror comitere este cercetat și poate avea aplicabilitate numai în situația în care măsura arestării preventive nu este absolut necesară.

În speță, analiza concretă a activități infracționale pentru care inculpatul M. N. a fost trimis în judecată, cum este relevată din probele culese de organele de cercetare penală și cercetare judecătorească, conturează presupunerea legitimă că inculpatul a comis acte reprobabile ce îmbracă caracterul unor fapte prevăzute de legea penală.

Pericolul social pentru ordinea publică este actual și rezultă din modul de comitere a infracțiunii comise, asupra sa planând bănuiala comiterii infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicare art. 33 lit. a Cod penal

La determinarea vocației inculpatului la liberare provizorie nu se pot ignora aspectele enunțate anterior, privarea de libertate fiind, cel puțin la acest moment procesual, în conformitate cu piesele aflate la dosarul cauzei și adaptată scopului măsurilor preventive astfel cum este acesta reglementat în art.136 Cod procedură penală, motiv pentru care nu este oportună liberarea provizorie sub control judiciar, buna desfășurare a procesului penal și ocrotirea ordinii publice fiind prioritare.

De altfel și Curtea Europeană a Drepturilor Omului recunoaște că, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot genera tulburări sociale care să justifice arestarea preventivă, cel puțin o anumită perioadă de timp, iar continuarea detenției se justifică dacă indicii concrete demonstrează o cerință veritabilă de interes public care prevalează, în ciuda prezumției de nevinovăție, asupra regulii respectării libertății individuale, aspecte aplicabile în cauza de față.

Chiar dacă pretinsa activitate infracțională a recurentului inculpat s-a desfășurat pe teritoriul altor state atingerea adusă relațiilor sociale ce ocrotesc siguranța operațiunilor financiare cu mijloace de plată electronice necesită măsuri ferme de combatere, întrucât noțiunea de ordine publică avută în vedere de legiuitor, este una generală, fără nici un fel de limitări sau restrângeri.

Acționând în cadrul unui grup organizat în care activitățile fiecărui membru erau coordonate și repartizate după un plan prestabilit, contribuția fiecăruia fiind esențială în materializarea faptelor, nu poate fi primită susținerea recurentului inculpat M. N., în sensul că, având o contribuție mai redusă și pericolul concret pentru ordinea publică este unul diminuat ce nu justifică menținerea măsurii arestării lor preventive.

Faptele ce fac obiectul cauzei, chiar dacă sunt de natură economică, prin consecințe prezintă pericol concret pentru ordinea publică, impunându-se protejarea acesteia în egală măsură cu situația comiterii unor fapte cu violență, întrucât legea penală protejează acele valori sociale care sunt determinante pentru existența și progresul societății .

Constatând netemeinicia criticilor din recursul inculpatului M. N. și subzistența temeiurilor avute în vedere la arestarea preventivă a acestuia, curtea va respinge ca nefondat recursul acestuia menținând încheierea atacată.

Pentru considerentele menționate anterior, în temeiul prevederilor art. 3854 alin.2 Cod procedură penală raportat la art.369 Cod procedură penală, curtea va lua act de retragerea recursului declarat de recurentul-inculpat P. A. N. - fiul lui A. și E., născut la data de 19.11.1974, împotriva încheierii de ședință din data de 08.01.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13.

În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat M. N. - fiul lui G. și M., născut la data de 04.09.1986; împotriva încheierii de ședință din data de 08.01.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13.

În baza art.192 alin.2,4 Cod procedură penală vor fi obligați recurenții-inculpați la plata a câte 300 lei fiecare, cheltuielile judiciare avansate de către stat în recurs.

În baza art.189 Cod procedură penală onorariile apărătorilor desemnați din oficiu - avocați F. M. și S. F., în cuantum de 100 lei fiecare, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.3854 alin.2 Cod procedură penală raportat la art.369 Cod procedură penală ia act de retragerea recursului declarat de recurentul-inculpat P. A. N. - fiul lui A. și E., născut la data de 19.11.1974; CNP_,, împotriva încheierii de ședință din data de 08.01.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13.

În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat M. N. - fiul lui G. și M., născut la data de 04.09.1986;CNP_ împotriva încheierii de ședință din data de 08.01.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13.

În baza art.192 alin.2,4 Cod procedură penală obligă recurenții-inculpați la plata a câte 300 lei fiecare, cheltuielile judiciare avansate de către stat în recurs.

În baza art.189 Cod procedură penală onorariile apărătorilor desemnați din oficiu - avocați F. M. și S. F., în cuantum de 100 lei fiecare, se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.01.2014.

Președinte,Judecător,Judecător,

Z. F. M. U. A. ianca

Grefier,

A. B.

Jud.fond.I.C.S.

Red. dec. Jud.Z.F.

2ex/ 14.01.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 5/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA