Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 34/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 34/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 28-02-2014 în dosarul nr. 975/118/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 34/P/C
Ședința publică de la 28 Februarie 2014
Completul compus din:
Președinte - V. B.
Grefier - C. S.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror – C. T. din cadrul D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial C.
S-au luat în examinare contestațiile formulate de P. DE PE L. TRIBUNALUL C., și condamnatul F. N. C. – deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr. 98 din 12 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._, având ca obiect sesizare transmisă de comisia prevăzută de H.G. nr. 836/2013.
În conformitate cu dispozițiile art. 358 cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul condamnat și intimat F. N. C., în stare de arest și asistat de avocat din oficiu C. Leonardo P. în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 1596/2014, emisă de Baroul C..
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.258-262 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 372 cod procedură penală, s-a verificat identitatea contestatorului condamnat și intimat F. N. C..
Contestatorul condamnat și intimat F. N. C., arată că își retrage contestația formulată cele relatate de acesta fiind consemnate în procesul – verbal atașat la dosarul cauzei.
În conformitate cu dispozițiile art.363-366 cod procedură penală, părțile arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților în contestație pentru dezbateri.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, arată că își însușește contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul C. solicitând admiterea acesteia, reanalizarea actelor și lucrărilor dosarului, desființarea sentinței instanței de fond și rejudecând, să se dispună respingerea sesizării formulate de comisia de penitenciar. În mod greșit instanța de fond a admis sesizarea comisiei și a redus pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Având în vedere cuantumul pedepsei prevăzut în noua reglementare, respectiv dispozițiile art. 367 cod penal de 5 ani închisoare, apreciază că în mod greșit instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 6 din codul penal. Dispozițiile art. 187 din codul penal arată înțelesul unor termeni, respectiv faptul că, prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau majorare a pedepsei. In aceste condiții, în mod greșit s-au reținut ca fiind aplicabile dispozițiile art. 396 alin. 10 din codul de procedură penală, maximul special prevăzut de lege fiind același pentru toți inculpații. S-a ajuns in această modalitate la executarea unui mandat tot de 5 ani închisoare, ceea ce ar avea efecte pe viitor, putând crea consecințe juridice. Solicită a se lua act de retragerea contestației formulată de condamnatul F. N. C..
Având cuvântul, avocat C. Leonardo P. pentru contestatorul condamnat și intimat F. N. C. arată că, solicită a se lua act de retragerea contestației formulată de contestatorul F. N. C.. Solicită respingerea contestației formulată de procuror și menținerea dispozițiilor sentinței instanței de fond care este legală și temeinică. Consideră că nu se poate face o previziune pentru viitor, dacă condamnatul va mai săvârși sau nu alte infracțiuni.
Având ultimul cuvânt, contestatorul condamnat și intimat F. N. C. arată că achiesează la concluziile apărătorului său și solicită a se lua act de retragerea contestației sale.
CURTEA:
Asupra contestației de față:
Tribunalul C., prin sentința penală nr. 98 din 12 februarie 2014, pronunțată în dosarul penal nr._, în baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen., a admis contestația la executare ca urmare a sesizării din oficiu privind pe condamnatul F. N. C. (fiul lui C. și G., născut la 25 08 1985, deținut în Penitenciarul Poarta Albă) .
A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) Cod penal 1969, aplicată prin sentința penală nr 11 din 25 01 2013 pronunțată de Tribunalul Călărași și repune în individualitate pedepsele componente, după cum urmează:
-5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) Cod penal 1969, aplicată pentru infracțiunea prev de art. 7 alin 1 din Legea nr 39/2003, cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală 1969.
-4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și b) Cod penal 1969, aplicată pentru infracțiunea prev de art. 329 alin 1 și 2 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal 1969 și art. 3201 Cod procedură penală 1969.
-5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) Cod penal 1969, aplicată pentru infracțiunea prev de art. 12 alin 1 și 2 lit a) din Legea nr 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal 1969 și art. 3201 Cod procedură penală 1969.
În baza art. 6 alin. (1) C. pen.:
A redus pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru art. 7 alin 1 din Legea nr 39/2003 cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală 1969, la maximul special de 3 ani și 4 luni închisoare prevăzut de art. 367 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin 10 Cod procedură penală.
A recontopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea și menține pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) Cod penal 1969.
În baza art. 40 alin 3 Cod penal a dedus din pedeapsă durata executată de la 11 decembrie 2012 la zi.
A anulat mandatul de executare al pedepsei nr 20 din 10 09 2013 emis de Tribunalul Călărași în baza sentinței penale nr 11/25 01 2013 a acestei instanțe, și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei pentru pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) Cod penal 1969, din care se scade perioada executată, de la 11 decembrie 2012 la zi.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul C. a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr 11 din 25 01 2013 a Tribunalului Călărași, numitul F. N. C. a fost condamnat la pedepsele de:
-5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) Cod penal 1969, aplicată pentru infracțiunea prev de art. 7 alin 1 din Legea nr 39/2003, cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală 1969.
-4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și b) Cod penal 1969, aplicată pentru infracțiunea prev de art. 329 alin 1 și 2 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal 1969 și art. 3201 Cod procedură penală 1969.
-5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) Cod penal 1969, aplicată pentru infracțiunea prev de art. 12 alin 1 și 2 lit a) din Legea nr 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal 1969 și art. 3201 Cod procedură penală 1969.
S-a dispus contopirea pedepselor și executarea celei mai grele pedepse, de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) Cod penal 1969.
Condamnatul a început executarea pedepsei la data de 11 12 2012.
La data de 01 februarie 2014 a intrat în vigoare noul Cod penal (Legea nr 286/2009) și Legea de punere în aplicare a acestuia –Legea nr 187/2012.
Potrivit art. 6 din Codul penal, ,,Când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”
Tribunalul reține că, potrivit Codului penal 2009, infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr 39/2003 se regăsește incriminată în art. 367 Cod penal, pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Totodată, Codul de procedură penală în vigoare prevede, la art. 396 alin 10, reducerea limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege cu o treime, atunci când inculpatul este judecat potrivit procedurii privind recunoașterea învinuirii .
Astfel, se constată că, în ce privește pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, pentru care condamnatul F. N. C. a fost judecat potrivit procedurii prevăzute de art. 3201 Cod procedură penală anterior, depășește pedeapsa maximă prevăzută de legea nouă redusă legal cu o treime, această pedeapsă maximă ce putea fi aplicată conform noilor Coduri fiind de 3 ani și 4 luni închisoare . Celelalte pedepse aplicate condamnatului pentru infracțiunea de proxenetism (art. 329 Cod penal cu art. 3201 Cpp) și pentru infracțiunea de trafic de persoane (art. 12 din legea nr 678/2001 cu art. 3201 Cpp) nu depășesc maximul special prevăzut de legea nouă, redus ca urmare a plicării art. 396 alin 10 Cpp.
Astfel, infracțiunea de proxenetism este prevăzută în noul Cod la art. 213 și pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar maximul redus cu o treime nu este mai mic decât pedeapsa de 4 ani aplicată.
De asemenea, infracțiunea de trafic de persoane este prevăzută în noul Cod penal la art. 210 Cod penal și sancționată cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar maximul redus cu o treime nu este mai mic decât pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată condamnatului fasole N. C..
În ce privește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată condamnatului, tribunalul reține că, separat de pedepsele individuale ce o compun, face și ea obiectul examinării din perspectiva aplicării art. 6 Cod penal.
Astfel, acest text face referire deopotrivă la pedepsele individuale stabilite pentru infracțiuni distincte, cât și la pedepse rezultante aplicate pentru o pluralitate de infracțiuni. Textul art. 6 se referă la ,,executarea completă a pedepsei”, fiind de observat că pedeapsa ce se execută poate fi o pedeapsă aplicată pentru o singură infracțiune, sau poate fi o pedeapsă rezultantă aplicată pentru o pluralitate de infracțiuni.
De asemenea, sintagma ,,o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară” are în vedere atât prevederea în lege a unei pedepse pentru o singură infracțiune, dar și prevederea în lege a pedepsei (maximului acesteia) pentru un cumul de infracțiuni.
În ce privește formularea în text ,,maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită”, aceasta, chiar dacă folosește singularul, nu exclude însă pluralul. Or, în cazul ,,maximului special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite” legea se referă la maximul special stabilit prin lege ca urmare a constatării unei pluralități de infracțiuni și de pedepse.
Este de precizat că, spre deosebire de Codul penal 1969 care a reglementat o majorare judiciară, optativă, a pedepsei rezultante pentru o pluralitate de infracțiuni, noul Cod penal reglementează limite maxime fixe și obligatorii (legale) ale pedepselor rezultante, în funcție de cuantumul pedepselor ce intră în pluralitate.
Prin urmare, maximul special prevăzut de legea nouă pentru mai multe infracțiuni săvârșite pentru care s-au stabilit pedepse, calculat în conformitate cu dispozițiile art. 39, 43 și 44 Cod penal, se subsumează noțiunii prevăzute de art. 6 Cod penal.
În același sens interpretativ este și art. 595 alin 1 Cod procedură penală, care prevede: ,,Când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă, intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din Codul penal”.
Astfel, acest text se referă la o pedeapsă ce se execută, respectiv o pedeapsă prevăzută de lege mai ușoară decât cea care se execută. Or, întrucât textul nu distinge, pedeapsa ce se execută poate fi o pedeapsă singulară sau o pedeapsă rezultantă, prin urmare și pedeapsa prevăzută de legea ulterioară putând fi, după caz, pedeapsa stabilită în norma de incriminare pentru infracțiune sau pedeapsa determinabilă prin lege pentru pluralitatea de pedepse.
Având în vedere considerentele de mai sus, tribunalul va evalua, în raport cu totalul pedepselor aplicate condamnatului, ținând seama și de reducerea uneia dintre ele la maximul special prevăzut de legea nouă, dacă pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare depășește maximul special prevăzut de noul Cod penal pentru același concurs de infracțiuni.
Potrivit art. 39 lit b) noul Cod penal, ,,Când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”.
Considerând pedeapsa cea mai grea ca fiind pedeapsa de 5 ani închisoare potrivit art. 6, tribunalul constată că maximul special al pedepsei rezultante ce ar fi stabilit legal potrivit legii noi este mai mare decât pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată conform Codului penal 1969. în consecință, nu se justifică reducerea pedepsei rezultante aplicate condamnatului.
De asemenea, pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) cod penal 1969 are corespondent în legea nouă atât sub aspectul drepturilor al căror exercițiu a fost interzis, cât și sub aspectul limitei maxime a acestei pedepse complementare, astfel încât nu se justifică aplicarea art. 6 alin 5 și 6 Cod penal .
Împotriva acestei sentințe, au formulat contestație, P. de pe lângă Tribunalul C., contestație însușită de DIICOT – Serviciul Teritorial C. și condamnatul F. N. C., motivele contestației parchetului fiind detaliate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, prin prisma criticilor invocate de D.I.C.O.O.T. Serviciul Teritorial C. și din oficiu, Curtea constată că se impune admiterea contestației, desființarea sentinței penale și respingerea sesizării trimisă de Comisia pentru evaluarea dosarelor de penitenciar, prev. de art.H.G. nr.836/2013
La data de 1 febr.2014 a intrat în vigoare noul Cod Penal(legea nr.289/2009) precum și legea de punere în aplicare a Codului penal nr.187/2012,iar conform disp.art.6 alin.1din Codul penal” Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară ,sancțiunea aplicată dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită ,se reduce la acest maxim”
Curtea observă că infracțiunea prev. de art 7 din Legea 39/2003 se regăsește reglementată în art.367 din Cod penal ,fiind pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
Conform disp.art.396 alin.10 din Cod pr.pen atunci când inculpatul e judecat potrivit procedurii privind recunoașterea învinuirii limitele pedepsei prevăzute de lege se reduc cu o treime,în cazul pedepsei închisorii.
În mod corect ,Tribunalul C. a constatat că pedeapsa maximă care putea fi aplicată condamnatului F. N. C. ,în condițiile în care a fost judecat potrivit prev. art. 320 ind.1 din vechiul Cod penal este cea de 3 ani și 4 luni închisoare ,pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat vechiul, prev. de art. 7 din Lege nr 39/2003,iar cu privire la celelalte 2 pedepse aplicate condamnatului pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev de art 329 Cod pen. cu aplic.320 ind.1 din Cod pr.pen. și trafic de persoane, prev. de art.12 din legea nr.678/2001 cu aplic.art.320 ind.1 din Cod pr .pen. că nu depășesc maximul special prevăzut de legea nouă, redus ca urmare a aplicării art.396 alin.10 din Cod pr.pen.
Pentru a stabili care dintre cele două legi ,cea veche(Cod penal din 1969) sau cea nouă(Cod penal din 2009)este cea mai favorabilă condamnatului, în speță urmează a se face comparația între aplicarea legii din Codul Penal în vigoare ,care conține o pedeapsa principală mai ușoară,dar un regim sancționator mai aspru în cazul concursului de infracțiuni sau aplicarea legii penale din Codul penal anterior, care conține dispoziții mai favorabile cu privire la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni.
Curtea constată că procedând la descontopirea celor 3 pedepse aplicate condamnatului F. N. C. în pedepsele de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal 1969,aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.7 din Legea nr.39/2003,cu aplic.art.320 ind.1 Cod pr.pen 1969; 4 ani și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II a și b C. penal 1969,aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.329 alin.1și 2 din Cod penal 1969,cu aplic.art.41 alin.2 Cod Penal 1969 și art.320 ind.1 cod proc.pen.1969 și 5 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Cod penal 1969 aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.12 alin.1 și 2 lit a din lg.678/2001, cu aplic.art 41 alin.2 din Cod penal 1969 și art.320 ind.1 din Cod pr.pen .1969 după reducerea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată pentru art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic.320 ind.1din Cod pr.pen 1969 la maximul special de 3 ani și 4 luni închisoare,prev. de art.367 din Codul penal ,cu aplic.art.396 alin.10 din Cod pr.pen și recontopirea acestora în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare se impune, conf. disp.art .39 alin.1 lit.b din Cod pen aplicarea obligatorie a unui spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite adică 5 ani +1/3 din (4 ani +3ani și 4 luni) ceea ce ar conduce la o pedeapsa rezultantă mult mare decât cea la care a fost condamnat contestatorul .
În consecință legea penală mai favorabilă pentru condamnat este legea veche (Codul penal din 1969) conform căreia au fost aplicate pedepsele în executarea cărora se găsește condamnatul.
Pentru a judeca astfel Curtea a avut în vedere că fiecare lege reprezintă o formulă omogenă,coerentă și unitară de organizare a apărării sociale și nu este admisibilă aplicarea concomitentă a dispozițiilor celei mai favorabile din legile succesive prin construirea unei lex terția ; această soluție implicând preluarea de către judecător a atribuțiilor de legiferare iar în practică nu trebuie desfăcută legătura dintre instituțiile legii pentru că în caz contrar aceasta ar însemna distrugerea legii respective. Dacă aplicăm condamnatului numai componentele mai blânde din fiecare lege nu numai că încălcăm voința puterii legiuitoare ,ci riscăm să provocăm un pericol mult mai important ,acela că de a periclita forța de apărare socială fie dintr-un sistem,fie din celălalt ,încurajând la săvârșirea de infracțiuni.
Referitor la invocarea disp. art.187 din Codul penal de către reprezentantul DIICOT- Serviciul Teritorial C., pentru a motiva presupusa greșită reținere a art.396 alin.10 din Cod pr.pen ,Curtea constată că prevederile acestuia sunt identice cu cele prev. de art.141 ind.1 din vechiul Cod penal, fiind inaplicabile în cauză ,referindu-se la alte situații juridice decât cea dedusă judecății;astfel că atunci când legea penală(în caz de renunțare la aplicarea pedepsei,amânare a aplicării pedepsei, amnistie, grațiere, prescripție a răspunderii penale,reabilitare,favorizarea făptuitorului,tăinuire ) ori procesual penală ( în cazul arestării preventive,a acordului de recunoaștere a vinovăției ) condiționează anumite efecte de pedeapsa prevăzută de lege ,referirea se face la limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege fără a se lua în considerare eventualele cauze generale de agravare sau atenuare.
Nu în ultimul rând trebuie arătat că la momentul judecării contestației, la termenul de judecată din data de 28.02.2014 contestatorul-condamnat a precizat că înțelege să-și retragă contestația formulată împotriva sentinței penale nr.98/12.02.2014 a Tribunalului C..
Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit.a din Cod pr. pen. Curtea va admite contestația formulată DIICOT –Serviciul Teritorial C. împotriva sentinței penale nr.98 din data de 12 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ ,va desființa sentința penală a Tribunalului C. și rejudecând va respinge sesizarea transmisă de comisia de evaluare a dosarelor de penitenciar prev. de H.G.nr. 836/2013,ca neîntemeiată ,urmând ca mandatul de executare al pedepsei purtând nr.20/10.09.2013 emis de Tribunalul Călărași ,în baza sentinței penale nr.11/25.01.2013 să-și păstreze efectele și valabilitatea în toate limitele sale. De asemenea Curtea,în temeiul art.425 ind.1alin.3 în referire la art.415 din Codul de procedură penală ia act de retragerea contestației formulate de contestatorul-condamnat F. N. C. împotriva sentinței penale nr.98/12.02.2014 a Tribunalului C..
În baza art. 275 alin. 2 din C. pr. pen., va obliga contestatorul –condamnat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat ,din care suma de 100 lei onorariu apărător oficiu C. Leonardo P. se avansează din fondurile M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 indice 1 alin. 7 punctul 2 lit. a cod procedură penală, admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul C. însușită de DIICOT – Serviciul Teritorial C..
Desființează sentința penală nr. 98 din 12 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul C. și rejudecând, respinge sesizarea transmisă de comisia de evaluare a dosarelor de penitenciar prevăzută de H.G. nr. 836/2013, ca neîntemeiată.
În baza disp. art. 425 ind. 1 alin. 3 în referire la art. 415 din Codul de procedură penală, ia act de retragerea contestației formulate de contestatorul condamnat F. N. C. – deținut în Penitenciarul Poarta Albă, născut la data de 25.08.1985, fiul lui C. și G., împotriva sentinței penale nr. 98 din data de 12.02.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, obligă contestatorul condamnat F. N. C. la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 100 lei onorariu avocat oficiu C. Laonardo P., se avansează din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.02.2014.
PREȘEDINTE, Grefier,
Judecător V. B. C. S.
Jud. fond. TV. G.
Red. dec. Jud. V. B.
3 ex./04.03.2014
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 262/2014.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 441/2014. Curtea... → |
|---|
