Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 61/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 61/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 147/254/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.61/P
Ședința publică de la 24 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - D. I. N.
Judecător - C. C.
Judecător - M. U.
Cu participare: Grefier - G. P.
Ministerul Public prin procuror – I. D.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de:
- inculpatul A. I. – cu domiciliul în M., ., județul C. și localitatea N. V., ., județul C.;
- inculpata A. E. – cu domiciliul în M., ., județul C. și localitatea N. V., ., județul C.;
- partea civilă S. R. PRIN AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. – . nr.18, județul C.,
împotriva sentinței penale nr.235 din data de 16 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria M., în dosarul penal nr._, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea dispozițiilor art.41 alin.(2) Cod penal.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 16 ianuarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 24 ianuarie 2014, când a pronunțat următoarea decizie.
- CURTEA –
Asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin sentința penală nr.235/16.10.2013 pronunțată de Judecătoria M., în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
„În baza art. 334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A. I. și A. E. din infracțiunile prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal în infracțiunile prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 13 Cod penal.
În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 13 Cod penal raportat la art. 3201 alin.7 Cod procedură penală și la art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal cu referire la art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal condamnă pe inculpatul A. I., fiul lui M. și Sița, născut la data de 18.11.1955 în orașul N. V., jud. C., domiciliat în M., ., jud. C., f.f.l. în N. V., ., jud. C., cetățean român, căsătorit, fără antecedente penale, administrator al S.C. L. E. S.R.L. M., la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în formă continuată.
În baza art. 71 alin. 1-3 Cod penal interzice inculpatului A. I. pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și de art. 64 alin. 1 lit. b Cod penal.
În baza art. 81 alin.1 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului A. I. prin prezenta sentință pe o durată de 2 ani și 3 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului A. I. asupra dispozițiilor art.83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 13 Cod penal raportat la art. 3201 alin.7 Cod procedură penală și la art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal cu referire la art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal condamnă pe inculpata A. E., fiica lui G. și V., născută la data de 27.01.1961 în loc. Saligny, jud. C., domiciliată în M., ., jud. C., f.f.l. în N. V., ., jud. C., cetățean român, căsătorită, fără antecedente penale, administrator al S.C. L. E. S.R.L. M., la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în formă continuată.
În baza art. 71 alin. 1-3 Cod penal interzice inculpatei pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și de art. 64 alin. 1 lit. b Cod penal.
În baza art. 81 alin.1 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei A. E. prin prezenta sentință pe o durată de 2 ani și 3 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatei A. E. asupra dispozițiilor art.83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
Constată achitarea de către inculpați, în timpul judecății, a prejudiciului în sumă de_ lei compus din contribuții de asigurări sociale reținute de la asigurați (suma de 7752lei), contribuții asigurări sănătate reținute de la asigurați (484 lei), contribuții la fondul de șomaj reținute de la asigurați (45 lei) și impozit pe venituri din salarii (5460 lei).
În baza art. 14 și art. 346 alin.1 Cod procedură penală respinge ca rămasă fără obiect acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., Sector 5, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C., cu sediul în mun. C., . nr. 84, jud. C., având ca obiect obligarea inculpaților în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. L. E. S.R.L. M., cu sediul în M., ., jud. C., prin administrator judiciar EUROLEVEL PARTNERS SPRL, cu sediul în C., . nr. 4, ., jud. C., la plata sumei de_ lei compusă din contribuții de asigurări sociale reținute de la asigurați (suma de 7752lei), contribuții asigurări sănătate reținute de la asigurați (484 lei), contribuții la fondul de șomaj reținute de la asigurați (45 lei) și impozit pe venituri din salarii (5460 lei).
Respinge ca nefondate celelalte pretenții formulate de partea civilă.
În baza art. 357 alin.2 lit. c Cod procedură penală dispune ridicarea la data rămânerii definitive a prezentei sentințe a sechestrului asigurător instituit prin ordonanța dată de procuror la data de 21.06.2012 în dosarul de urmărire penală nr. 1758/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria M. asupra imobilului teren în suprafață de 223 mp situat în mun. M., .. 32 lot 2, imobil proprietatea inculpaților.
În baza art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, o copie de pe dispozitivul hotărârii judecătorești definitive se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului.”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Societatea comercială L. E. S.R.L. M. a fost înființată în anul 2000 de către asociat unic și administrator C. R. V. iar inculpații au avut calitatea de asociați precum și calitatea de administratori, inculpata A. E. fiind numită începând cu anul 2003 iar inculpatul A. I. fiind numit în această calitate cu începere din anul 2006, astfel cum rezultă din înscrisul anexat la filele 16-18 din dosarul de urmărire penală.
La data 27.05.2011, prin adresa nr. 225.695/CT, Poliția Municipiului M.-Biroul de Investigare a Fraudelor a solicitat Administrației Finanțelor Publice M. înaintarea unei situații privind datoriile la bugetul de stat consolidat ce reprezintă impozite si contribuții cu reținere la sursă, datorate de S.C. L. E. S.R.L. M. (fila 13 din dosarul de urmărire penală).
Relațiile solicitate au fost comunicate prin adresa nr._/07.06.2011 emisă de Administrația Finanțelor Publice M., adresă potrivit cu care debitul S.C. L. E. S.R.L. M. avea o valoare de_ lei și era compus din suma de_ lei reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă neachitate în perioada 25.03._11, respectiv impozit pe veniturile din salarii (3770 lei), contribuții asigurări sociale reținute de la asigurați (4655 lei), contribuții asigurări de sănătate reținute de la asigurați ( 3723 lei), contribuții la fondul de șomaj (470 lei) și din suma de_ lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere ( f. 14-15 din dosarul de urmărire penală).
La data de 05.07.2011, lucrătorii din cadrul Poliției Municipiului M. – Biroul de Investigare a Fraudelor, constatând că S.C. L. E. S.R.L. M. figurează în evidențele A.N.A.F. cu datorii din categoria contribuțiilor cu reținere la sursă în sumă de_ lei, aferente perioadei 2006-2011, s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către inculpați, administratorii societății menționate, a infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea 241/2005 (proces-verbal anexat la fila 12 din dosarul de urmărire penală).
Prin rezoluția dată de organele de cercetare penală din cadrul Poliției Municipiului M. la 07.11.2011 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/205, activitate confirmată de procuror prin rezoluția din 11.11.2011 ( filele 5 și 6 din dosarul de urmărire penală).
La data 30.11.2011, Poliția Municipiului M. - Biroul de Investigare a Fraudelor a solicitat D.G.F.P. Constanta efectuarea de verificări fiscale în legătură cu activitatea S.C. L. E. S.R.L. M. și comunicarea de relații cu privire la valoarea reală și concretă a debitului datorat bugetului de stat consolidat din categoria contribuțiilor cu reținere la sursă, defalcat pe categoriile de contribuții și pe perioadele scadente (fila 19 din dosarul de urmărire penală).
Anexat la adresa nr._/05.04.2012, Agenția Naționala de Administrare Fiscala, Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanta a comunicat organelor de cercetare penala procesul verbal încheiat la data de 02.04.2012 și înregistrat sub nr. 3406/03.04.2012 (f. 23-26 din dosarul de urmărire penală).
Din analiza procesului –verbal nr. 3406/03.04.2012 întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C. – S.A.F.- Activitatea de Inspecție Fiscală și a anexelor la acesta, instanța reține împrejurarea că în perioada verificată, respectiv 01.01._12, S.C. L. E. S.R.L. M. a înregistrat încasări totale în sumă de 2.162.146 lei, care se regăsesc în registrul de casă, încasări provenind atât din vânzări– în sumă de 1.494.871 lei, și din alte surse - în sumă de 667.275 lei, iar disponibilul financiar a fost folosit de către administratori în alte scopuri decât virarea către bugetul consolidat al statului a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă.
În concret, plățile efectuate din încasările menționate au fost efectuate pentru achitarea furnizorilor – 1.383.247 lei, restituirea creditărilor și împrumuturilor acordate de asociați – 305.126 lei, salariile angajaților și contribuții aferente 45.242 –lei, alte plăți – 428.268 lei (proces-verbal anexat la filele 23-26 din dosarul de urmărire penală)..
Potrivit procesului-verbal anterior menționat, la nivelul S.C. L. E. S.R.L. M., ai cărei administratori erau inculpații, au fost reținute și nu s-au virat la bugetul general consolidat al statului următoarele impozite și contribuții cu reținere la sursă: contribuții asigurări sociale reținute de la asigurați în sumă de 6825 lei, contribuții asigurări de sănătate reținute de la asigurați în sumă de 4860 lei, contribuții la fondul de șomaj în sumă de 577 lei, impozit pe veniturile din salarii în sumă de 4884 lei.
Potrivi aceluiași proces –verbal, inculpații au achitat în timpul controlului contribuțiile la fondul de șomaj, în sumă de 577 lei și accesoriile la acestea, în sumă de 808 lei, precum și contribuții asigurări de sănătate reținute de la asigurați, în sumă de 4860 lei și accesoriile la acestea, în sumă de 5568 lei.
Din analiza soldurilor conturilor de casă ale societății din perioada în care au fost constituite impozitele si contribuțiile cu reținere la sursă anterior menționate, se reține împrejurarea că aceste conturi au fost debitate cu sume de bani însă resursele financiare au direcționate spre alte plăți decât impozitele si contribuțiile cu reținere la sursă, împrejurare care atestă că inculpații au avut posibilitatea efectivă de achitare însă nu a efectuat plățile în termenul prevăzut de lege.
Mai mult, se reține și împrejurarea că potrivit registrului de casă întocmit la data de 31.12.2011, societatea avea disponibilități în sumă de 263 lei.
Împrejurarea că societatea a desfășurat activitate și a avut încasări rezultă și din extrasele conturilor bancare pe care societatea le deținea la Banca Comercială Română S.A., C.E.C. BANK S.A., Banca Românească S.A. și B. POST S.A., anexate la dosarul de urmărire penală, filele 67 - 117.
Totodată, potrivit adresei nr._/11.07.2012 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă C., anexată la filele 60-63 din dosarul de urmărire penală, în perioada 25.03._11 S.C. L. E. S.R.L. M. a avut angajați.
Din analiza înscrisurilor anexate la dosarul cauzei instanța reține și împrejurarea că urmare a solicitării formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice C., prin sentința civilă nr. 1527/20.05.2013 pronunțată de Tribunalul C. s-a dispus, în temeiul Legii nr. 85/2006, deschiderea procedurii de insolvență a debitoarei S.C. L. E. S.R.L. M. și numirea administratorului judiciar EUROLEVEL PARTNERS SPRL (sentința anexată în copie la filele 70-73 din dosar).
Împotriva sentinței pronunțate de către instanța de fond au declarat recurs partea civilă S. R. prin ANAF- DGFP C. și inculpații A. I. și A. E..
În dezvoltarea motivelor de recurs ale părții civile S. R. prin ANAF- DGFP C. s-a solicitat obligarea inculpaților și la plata diferenței de 21.306 lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente debitelor cu stopaj la sursă, arătându-se că pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat sunt aplicabile dispozițiile codului de procedură fiscală, ale codului fiscal precum și alte reglementări date în aplicarea acestora.
În dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpaților A. I. și A. E. s-a solicitat admiterea recursurilor, casarea sentinței și, rejudecând, să se dispună aplicarea unei amenzi administrative, apreciind că a fost achitat întreg prejudiciul, respectiv suma de 13.741 lei debitul principal, inclusiv accesoriile; s-a mai susținut că în cauză este incident art.10 teza a-II-a din legea specială, prejudiciul fiind sub 50.000 euro, iar acesta a fost achitat și include atât suma în sine cât și accesoriile.
La termenul din data 16.01.2014, inculpații A. I. și A. E. au precizat personal că nu doresc să dea declarație în fața instanței de recurs, uzând de dreptul la tăcere prev. de art.70 alin.2 cod procedură penală.
În recurs nu s-au administrat mijloace de probă noi.
Examinând sentința recurată în raport de motivele de recurs și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că doar recursul formulat în cauză de către partea civilă S. R. prin ANAF- DGFP C. este fondat, recursurile formulate de către inculpații A. I. și A. E. nefiind fondate, pentru următoarele:
Prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpaților A. I. și A. E. sub forma intenției directe prev. de art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal.
În acest sens, Curtea are în vedere următoarele mijloace de probă administrate în cauză:
- proces verbal de sesizare din oficiu;
- adresa nr._ din 07.06.2011 a Administrației Finanțelor Publice M.;
- adresa nr._ din 08.08.2012 a A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice C.;
- proces verbal de inspecție fiscală nr. 3406 din 03.04.2012 a D.G.F.P. C. - S. A.F. - Activitatea de Inspecție Fiscală;
- adresa nr._ din 11.07.2012 a I.T.M. C.;
- adresa ORC C.;
- adrese cuprinzând rulajele conturilor deschise la BCR SA, BANCA ROMÂNEASCĂ SA. C.E.C.-BANK S.A. și B. POST SA,
- declarațiile inculpaților.
Curtea mai reține, în același sens, că la termenul de judecată din data de 15.05.2013 din fața instanței de fond inculpații A. I. și A. E. au solicitat aplicarea procedurii de judecată simplificată prev. de art.3201 cod procedură penală (f.60 dosar fond), fiecare dintre cei doi inculpați precizând personal în declarația dată că recunoaște săvârșirea faptei reținute prin rechizitoriu, că a luat cunoștință de probele administrate în cursul urmăririi penale pe care și le însușește și că nu solicită administrarea altor probe cu excepția celor în circumstanțiere (f.57, 58 dosar fond).
Curtea constată de altfel că motivele de recurs invocate de către partea civilă și de către inculpați nu vizează modalitatea de reținere a stării de fapt de către prima instanță ci aprecierea gradului de pericol social al faptelor și modalitatea de soluționare a acțiunii civile.
Încadrarea juridică dată faptelor comise de cei doi inculpați este legală, instanța de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.
Astfel, fapta inculpaților A. I. și A. E. care, în calitate de administratori ai S.C. L. E. S.R.L. M., în perioada 25.03._11 au reținut și nu au vărsat în cel mult 30 de zile de la scadență suma de_ lei reprezentând impozit pe veniturile din salarii (3770 lei), contribuții asigurări sociale reținute de la asigurați (4655 lei), contribuții asigurări de sănătate reținute de la asigurați ( 3723 lei), contribuții la fondul de șomaj (470 lei) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal.
Curtea constată că nu este întemeiat motivul de recurs invocat de către cei doi inculpați prin care s-a solicitat aplicarea unei amenzi administrative, fiind incident art.10 teza a-II-a din legea specială, prejudiciul fiind sub 50.000 euro, iar acesta a fost achitat și include atât suma în sine cât și accesoriile.
În acest sens, Curtea constată că nu sunt incidente dispozițiile art.10 teza a-II-a din Legea nr.241/2005, întrucât aceste dispoziții se referă strict la infracțiunile de evaziune fiscală prev. de art.9 din Legea nr.241/2005, iar inculpații sunt trimiși în judecată și condamnați pentru infracțiunea prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005.
Fiind întrunite toate condițiile cerute de dispozițiile art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în mod corect aceasta a dispus condamnarea celor doi inculpați pentru fapta pentru care au fosttrimiși în judecată.
În cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepselor ce urmau a fi aplicată, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal și a stabilit pentru fiecare dintre cei doi inculpați câte o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracțiunii și persoanei inculpatului.
În acest sens, Curtea are în vedere gradul de pericol social al faptei (grad de pericol social concret sporit care rezultă atât din circumstanțele reale ale săvârșirii acestora – deși reținute, contribuțiile salariaților nu au fost virate la bugetul de stat pentru o perioadă lungă de timp, deși societatea administrată de către inculpați a avut încasări, aceștia le-au folosit pentru derularea în continuare a activității societății, cât și din urmările infracțiunii – neplata impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă având consecințe negative nu numai pentru bugetul consolidat al statului ci și pentru salariații care au fost lipsiți de măsurile de protecție socială de care beneficiază prin reținerea și virarea la stat, din salariul lor, a acestor impozite și contribuții), împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, persoana inculpaților (fără antecedente penale), limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal și de Legea nr. 241/2005, cât și dispozițiile art. 3201 alin.7 Cod procedură penală.
Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanță, scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal putând fi atins și fără executarea efectivă a pedepselor aplicate celor doi inculpați, fiind îndeplinite cerințele prev. de art.81 cod penal având în vedere cuantumul pedepselor aplicate, faptul că inculpații nu antecedente penale și sunt persoane integrate social.
În ceea ce privește soluționarea acțiunii civile, Curtea constată că recursul formulat de către partea civilă S. R. prin ANAF- DGFP C. este fondat doar sub aspectul neobligării inculpaților la plata dobânzii legale până la achitarea efectivă a debitului principal.
În acest sens, Curtea constată că în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală prejudiciul cauzat, cuprinde numai echivalentul sumelor datorate bugetului de stat, cu excluderea creanțelor accesorii aferente impozitului sau oricăror alte contribuții.
Acordarea acestor sume, nu se justifică în raport de împrejurarea că partea civilă nu se afla în posesia unui titlu executoriu, asimilabil titlului de impunere fiscală, care să consfințească o creanță certă, lichidă și exigibile de natură a îndreptății calcularea unor creanțe accesorii prin neplata cu întârziere.
Data la care o asemenea creanță dobândește caracter cert, lichid și exigibil, este data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare, având în vedere că în procesul penal, inculpații se bucură de prezumția de nevinovăție, și prin urmare, nu se poate concepe că până la acest moment, ei datorează vreun debit, căruia să i se alăture creanțe accesorii specifice răspunderii reglementare prin dreptul fiscal.
Câtă vreme codul de procedură fiscală, este cel care reglementează creanțele accesorii, nu s-ar putea solicita acestea, decât în fază de executare silită, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare având în vedere că prevederile speciale în materie nu pot fi extinse pe cale de analogie unui raport de conflict de natură penală.
Potrivit art.119 din codul fiscal majorările de întârziere, care constituie obligații accesorii, reglementate de art.22 din același cod, se datorează de debitorul fiscal care nu este decât contribuabilul – persoană fizică sau juridică, în speță, calitatea de contribuabil, o are persoana juridică – societatea comercială, iar nu persoana fizică – administratorul acesteia.
Ca atare, nu se poate susține că răspunderea civilă delictuală a inculpaților se grefează pe un nou tip de răspundere, respectiv cea fiscală.
Singurele sume care ar putea însoți creanța principală, sunt cele echivalente dobânzii legale, care se impune a fi acordată în considerarea dispozițiilor art.1088 din Codul Civil, conform cărora, la obligațiile care au ca obiect sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală pentru care creditorul nu este ținut a justifica vreo pagubă.
Adoptarea oricăror soluții contrare, în considerarea caracterului special al creanței fiscale, s-ar constitui într-o diferență nejustificată de tratament ținând seama că unei categorii aparte de creditori, printre care și statul, i s-ar acorda alte sume decât cele acordate în mod obișnuit în procesul penal, încălcându-se astfel flagrant, principiul egalității persoanelor în fața legii și autorităților publice consfințit de constituție și legea de organizare judiciară (art.2 alin.1 și art.7 din Legea nr.304/2004).
Având în vedere ansamblul considerentelor expuse, în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de partea civilă S. R. prin ANAF- DGFP C., împotriva sentinței penale nr.235/16.10.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul penal nr._, va casa în parte sentința penală recurată și, rejudecând, va obliga pe inculpații A. I. și A. E. și la plata către partea civilă a dobânzii legale aferente debitului principal în cuantum de 13.741 lei, începând cu data producerii prejudiciului și până la plata integrală a debitului.
Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații A. I. și A. E. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în recursul părții civile vor rămâne în sarcina statului.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurenții inculpați vor fi obligați la plata a câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul parțial de avocat din oficiu Carașca I. C., în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursul declarat de partea civilă S. R. PRIN AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ ȘI DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., împotriva sentinței penale nr.235/16.10.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul penal nr._ .
Casează în parte sentința penală recurată și, rejudecând, obligă pe inculpații A. I. și A. E. și la plata către partea civilă a dobânzii legale aferente debitului principal în cuantum de 13.741 lei, începând cu data producerii prejudiciului și până la plata integrală a debitului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații A. I. și A. E. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în recursul părții civile rămân în sarcina statului.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurenții inculpați la plata a câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul parțial de avocat din oficiu Carașca I. C., în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.01.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. I. N. C. C. M. U.
Grefier,
G. P.
Jud. fond: S.G.I.
Tehnored.dec.jud.: D.I.N.
3 ex./ 21.02.2014
| ← Falsul intelectual. Art. 289 C.p.. Hotărâre din 13-11-2014,... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 49/2014. Curtea de... → |
|---|
