Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 73/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 73/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 1285/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 73/P/C
Ședința publică de la 01 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - V. L.
Grefier - C. A.
Cu participarea Ministerului Public prin
procuror - R. G. C.
Pe rol judecarea contestației formulată de către contestatorul condamnat C. C., fiul lui I. și al lui L., născut la 24 Februarie 1981, în prezent deținut în cadrul Penitenciarului P. Albă, împotriva sentinței penale nr.137/20.02.2014 a Tribunalul C. pronunțată în dosar nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 martie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 14 martie 2014, 18 martie 2014, 25 martie 2014, 31 martie 2014.
CURTEA,
Cu privire la contestația de față, reține următoarele;
Prin sentința penală nr. 137 din 20.02.2014 pronunțată în dosarul nr._/118/2014 al Tribunalului C. s-a hotărât, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 Cod procedură penală, respingerea ca nefondată a sesizării Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului P. Albă, privind pe condamnatul C. C., fiul lui I. și al lui L., născut la 24 Februarie 1981, în prezent deținut în cadrul Penitenciarului P. Albă.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate tribunalul a reținut următoarele;
„Prin sentința penală nr.192/25.04.2012 a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr.1074/28.03.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție condamnatului C. C. i s-au aplicat pedepsele de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal 1969 pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin.1,3, 4 și 5 Cod penal 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1969, art.37 lit.a Cod penal 1969 și art.74 alin.2 Cod penal 1969 și 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1969, art.37 lit.a Cod penal 1969 și art.74 alin.2 Cod penal 1969.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 Cod penal 1969 s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mia grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal 1969.
S-a făcut aplicarea art.71, art.64 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal 1969
Potrivit art.6 alin.1 Cod.pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Infracțiunea prev. de art.215 alin.1,3, 4 și 5 Cod penal 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1969, art.37 lit.a Cod penal 1969 și art.74 alin.2 Cod penal 1969 în baza căreia condamnatului C. C. i s-a aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal 1969 are corespondent în actualul cod penal în infracțiunea prev. de art.244 alin.1 Cod.pen. cu aplicarea art.35 alin.1 și 36 alin 1 Cod.pen. și art.41 Cod.pen. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la maximul special de 6 ani.
În cazul infracțiunii continuate aplicarea pedepsei se face într-o singură etapă, fără a fi individualizată mai întâi o pedeapsă stabilită și apoi sporul pentru forma continuată, astfel că verificare incidenței art.6 cod penal se face într-o singură etapă.
În acest caz, pedeapsa aplicată sub legea veche va fi redusă numai în măsura în care depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea respectivă plus sporul prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea continuată.
Instanța reține că în acest caz pedeapsa aplicată condamnatului sub legea veche de 5 ani închisoare nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea respectivă, care este de 6 ani închisoare.
Pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1969, art.37 lit.a Cod penal 1969 și art.74 alin.2 Cod penal 1969 pentru care condamnatului C. C. i s-a aplicat pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare nu au survenit modificări prin Legea nr.187/2012, limitele de pedeapsă prevăzute de lege fiind cuprinse între 2 și 8 ani închisoare.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art.595 Cod.proc.pen., se va respinge, ca nefondată, sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului P. Albă privind pe condamnatul C. C..
În baza art.275 alin.3 Cod.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.”
Împotriva sentinței penale nr. 137 din 20.02.2014 a Tribunalului C. a formulat contestație, în termen legal, condamnatul C. C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În esență, contestatorul condamnat C. C. a criticat soluția primei instanțe în legătură cu faptul că la stabilirea pedepsei pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată cu consecințe deosebit de grave, potrivit legii penale noi nu s-a ținut seama de circumstanțele atenuante reținute în favoarea sa prin hotărârea de condamnare, care ar fi condus la aplicarea unei pedepse sub maximul special de 6 ani închisoare și implicit la admiterea sesizării.
În concluzie, contestatorul condamnat C. C. a solicitat admiterea contestației, schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de înșelăciune conform noului Cod penal și prin aplicarea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 al. 2 Cod penal din 1969 să se reducă pedeapsa pentru respectiva infracțiune până la limita de 3 ani închisoare.
Examinând sentința penală nr. 137/20.02.2014 a Tribunalului C. raportat la critica din contestația condamnatului C. C., la actele și lucrările dosarului, cât și din oficiu, curtea constată că, este legală și temeinică, iar contestația nefondată.
Așa cum a reținut și Tribunalul C. prin sentința penală nr. 137 din 20.02.2014, contestatorul C. C. este condamnat definitiv la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, în care sunt contopite pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 215 al. 1,3,4 și 5 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 al. 2 cod penal din 2009, a art. 37 lit. a Cod penal din 1969 și a art. 74 al. 2 cod penal din 1969 și pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal din 1969, a art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal din 1969, a art. 37 lit. a cod penal din 1969 și a art. 74 al. 2 Cod penal din 1969.
În situația condamnării definitive, aplicarea legii penale mai favorabile se face potrivit prevederilor art. 6 din Codul penal din 2009, potrivit căruia se stabilește maximul special de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită potrivit legii noi și dacă acesta este mai redus decât pedeapsa definitiv aplicată, aceasta se reduce la maximul special de pedeapsă stabilit conform legii noi.
Aflându-ne în fața unei hotărâri de condamnare definitivă, deci intrată în autoritatea lucrului judecat, la stabilirea maximului special de pedeapsă, conform legii noi, trebuie să se țină seama de toate instituțiile juridice aplicabile, raportat la modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii ce a atras condamnarea, tocmai pentru a nu se aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârii de condamnare.
Potrivit Codului penal intrat în vigoare la 1.02.2014 infracțiunea de înșelăciune este reglementată de prevederile art. 244 al. 1 cod penal pentru care pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 6 ani.
La maximul special de pedeapsă de 6 ani închisoare, aplicabil pentru infracțiunea de înșelăciune, conform Codului penal din 2009, reținându-se forma continuată de săvârșire se adaugă și sporul maxim de 3 ani închisoare, conform art. 36 al. 1 Cod penal din 2009, ajungându-se la un maxim special de pedeapsă de 9 ani închisoare.
Infracțiunea de înșelăciune aflându-se în concurs cu infracțiunea prevăzută de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal din 1969, art. 37 lit. a Cod penal din 1969 și a art. 74 al. 2 Cod penal din 1969, pentru care nu s-au modificat limitele legale de pedeapsă ( de la 2 la 8 ani închisoare) în urma contopirii pedepselor se aplică la pedeapsa rezultantă sporul de 1/3 din cealaltă pedeapsă, în baza art. 38 al. 1 lit.b Cod penal din 2009 ajungându-se la pedeapsa finală de 9 ani și 6 luni închisoare.
Întrucât prin hotărârea de condamnare s-a reținut și starea de recidivă a contestatorului condamnat C. C., conform prevederilor art. 37 lit. a Cod penal din 1969, raportat la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pe termen de 4 ani, aplicată prin sentința penală nr. 141/23.01.2002 în dosarul nr. 1458/2001 a Judecătoriei C., definitivă prin neapelare, fiind îndeplinite cerințele art. 41 al. 1 Cod penal din 2009, chiar dacă inițial nu s-a aplicat nici un spor de pedeapsă, potrivit prevederilor art. 43 al. 1 Cod penal din 2009 majorarea cuantumului pedepsei este obligatorie.
Prin hotărârea definitivă de condamnare a contestatorului C. C. s-a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 al. 2 Cod penal fără a se menționa împrejurările ce au determinat reținerea respectivei circumstanțe atenuante situație în care nu se poate verifica dacă sunt îndeplinite cerințele art. 75 Cod penal din 2009 pentru a se putea reține circumstanțele atenuante și reduce limitele de pedeapsă cu o treime, în baza art. 76 al. 1 Cod penal din 2009.
Constatând că maximul special al pedepsei aplicabile contestatorului condamnat C. C., în baza prevederilor noului Cod penal, este mai mare decât pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pe care acesta o execută în prezent, curtea va respinge contestația acestuia ca nefondată, menținând sentința penală nr. 137/20.02.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/118/2014, în temeiul prevederilor art. 4251 al. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Conform prevederilor art. 272 Cod procedură penală, onorariul cuvenit avocatului din oficiu în sumă de 100 lei se va plăti din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. pentru avocat S. V..
În baza art. 275 al. 2 Cod procedură penală va fi obligat contestatorul C. C. să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod pr.penală
Respinge contestația formulată de contestatorul condamnat C. C., fiul lui I. și al lui L., născut la 24 Februarie 1981, în prezent deținut în cadrul Penitenciarului P. Albă, împotriva sentinței penale nr.137 din 20.02.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, ca nefondată.
În baza art.272 Cod pr. penală, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se plătește din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C., pentru avocat S. V..
În baza art.275 alin.2 Cod pr.penală, obligă pe contestatorul C. C. să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.04.2014.
Președinte,Grefier,
V. L. C. A.
Red.jud.fond I.R.
Jud.contest.V.L.
2 ex./13.05.2014
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 49/2014. Curtea de... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 519/2014.... → |
|---|
