Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 49/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 49/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 14243/212/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.49/P
Ședința publică de la 18 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Judecător - D. I. N.
Cu participare: Grefier - G. P.
Ministerului Public prin procuror – I. D.
S-au luat în examinare apelurile penale declarate de:
- P. DE PE L. JUDECĂTORIA MEDGIDIA;
- apelantul inculpat și intimat C. M. L. – deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C.,
împotriva sentinței penale nr.1098 din data de 1 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 13 februarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 18 februarie 2014, când a pronunțat următoarea decizie.
- CURTEA –
Asupra apelurilor penal de față:
Constată că prin sentința penală nr.1098 din data de 1 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
„În baza art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit i C.p., condamnă inculpatul C. M. (fiul lui A. și M., născut la data de 10.10.1971, în ., fără ocupație, fără loc de muncă, fără antecedente penale, domiciliat în M., ., CNP_) pentru comiterea infracțiunii de furt calificat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție, potrivit art. 57 C.penal.
În baza art. 71 C.penal interzice inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.
În baza art. 350 C.proc. pen. menține măsura arestării preventive în ceea ce-l privește pe inculpat. Respinge solicitarea acestuia de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Ia act că partea vătămată M. A. S. a renunțat la pretențiile civile formulate în cauză.”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 08.04.2013, în jurul orelor 08,30, inculpatul a escaladat gardul imobilului aparținând părții vătămate M. A. S., situat în Mun. Constanta, .. 100 și prin ruperea butucului de la ușa de acces, a pătruns în imobilul părții vătămate, cu intenția de a sustrage bunuri.
La momentul escaladării gardului, inculpatul a fost observat de către martora Ghindoveanu A., care a cerut sprijin martorei T. M., angajată a unei societăți cu punct de lucru în vecinătatea imobilului părții vătămate, pentru a verifica cele observate. Cele două martore s-au deplasat la imobilul părții vătămate și au început să bată în poarta de pe . după un anumit timp, inculpatul a ieșit pe poarta de pe . moment inculpatul a fost întrebat de martora Ghindoveanu A. dacă proprietara este acasă, inculpatul răspunzându-i că se va întoarce mai târziu. În continuare, inculpatul a încuiat poarta cu cheia care fusese lăsată în interiorul yalei de către partea vătămată, și s-a deplasat spre . acest comportament al inculpatului, martorele au considerat că acesta cunoștea proprietarii imobilului, astfel că au plecat fără a anunța organele de poliție.
În continuare, inculpatul s-a reîntors la domiciliul părții vătămate în mai multe rânduri, sustrăgând două televizoare LCD marca Samsung, ceasuri mărci diferite, un calculator Dell și monitor Ager, parfumuri diferite, bijuterii din aur și argint, produse alimentare și alte bunuri, folosind pentru transport inclusiv genți sustrase din locuința părții vătămate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, anterior datei de 01.02.2014, P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpatul C. M. L..
Curtea reține că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare atât Legea nr.135/2010 privind codul de procedură penală cât și Legea nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a noului cod de procedură penală care în art.10 alin.2 prevede în mod expres că „ Recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluționează de către aceeași instanță, conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel”, sens în care prin încheierea de ședință din data de 13.02.2014 Curtea a recalificat calea de atac formulată în prezentul dosar ca fiind apel.
În dezvoltarea motivelor de apel ale Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a arătat că vizează legalitatea soluției pronunțată de către instanța de fond, solicitându-se deducerea perioadei reținerii și arestului preventiv din pedeapsa aplicată; s-a mai solicitat schimbarea încadrării juridice din cele reținute în sarcina inculpatului, pentru care a fost trimis în judecată și judecat pe fond, în cele prevăzute de art.228-229 alin.(1) lit.d) Cod penal, care prevede o pedeapsă mai ușoară pentru inculpat; procurorul de ședință a arătat că, deși apelul declarat de parchet este în favoarea inculpatului, întrucât nu s-a ajuns la dezbaterile pe fondul cauzei se pot suplimenta motivele de apel, astfel încât dacă acestea devin și în defavoarea inculpatului, instanța va putea face acest lucru; în acest sens, s-a solicitat suplimentarea motivelor, în sensul confiscării speciale a sumei de 15.500 lei așa cum a precizat-o partea vătămată în cuprinsul declarațiile dată în faza de urmărire penală, arătându-se că din fotografiile judiciare se poate observa o înșiruire coerentă a bunurilor, descrierea mărcii, a numărului, a anumitor date de identificare, demonstrându-se existența unei pagube de 15.500 lei.
În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului C. M. L. s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, rejudecând, în principal să se dispună nepedepsirea inculpatului, iar în subsidiar, urmare schimbării încadrării juridice din infracțiunea de furt prevăzută de art.209 alin.(1) lit.d) Cod penal în infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art.224 alin.(1) Cod penal 2014 (lipsind oricărei probe din care să rezulte că ar fi sustras respectivele bunuri și că acestea ar fi existat în imobilul respectiv), să se dispună aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute pentru infracțiunea de violare de domiciliu, deducerea perioadei reținerii și arestului preventiv de 9 luni de zile și punerea de îndată în libertate a inculpatului; în acest sens, s-a susținut că la dosar nu există probe din care să rezulte existența faptei de furt calificat și nici cu privire la identitatea făptuitorului, că niciuna dintre martorele Ghindoveanu A. și T. M., audiate în cauză nu l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana cu care ar fi stat de vorbă în ziua respectivă, urmând a se avea în vedere diferențele orare, respectiv faptul că din declarații rezultă că infracțiunea a fost săvârșită la o anumită oră, iar din înregistrări și planșele foto rezultă o altă oră, iar persoana văzută de către martori nu avea nimic în mâini; s.a mai considerat că instanța de fond a greșit când a înlăturat afirmația martorei Ghindoveanu A., în sensul că suferă de glaucom și de asemenea afirmația martorei T. M. în sensul că nu este sigură că inculpatul este persoana pe care a văzut-o; s-a mai solicitat a se observa că în vechea reglementare limitele de pedeapsă se situau între 3-15 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată de către instanța de fond a fost orientată către minim, astfel încât, păstrând proporțiile apreciază potrivit noilor reglementări se poate aplica o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare, din care inculpatul a executat 9 luni.
În apel nu s-au administrat mijloace de probă noi.
La termenul din data 13.02.2014, inculpatul C. M. L. a precizat personal că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel, uzând de dreptul la tăcere prev. de art.70 alin.2 cod procedură penală.
Examinând sentința apelată în raport de motivele de apel și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelurile formulate în cauză sunt fondate, pentru următoarele:
Prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului C. M. L. sub forma intenției directe prev. de art. 19 pct 1 lit. a Cod penal 1968.
În acest sens, Curtea are în vedere următoarele mijloace de probă:
- declarațiile părții vătămate M. A. S. din care reiese că în data de 08.04.2013, aceasta a plecat de la locuința sa din mun. C., .. 100, în jurul orelor 08.00 dimineața, împreună cu mama sa; în jurul orelor 11.50 partea vătămată s-a reîntors la domiciliu, ocazie cu care a observat că poarta de acces în curte era deschisă, acesta lăsând anterior o cheie pe interior, ușa de la . deschisă și prezenta urme de forțare, iar în interiorul locuinței totul era răvășit, din interiorul locuinței fiindu-i sustrase mai multe bunuri, respectiv două televizoare LCD marca Samsung, ceasuri mărci diferite, un calculator Dell și monitor Ager, parfumuri diferite, bijuterii din aur și argint, produse alimentare și alte bunuri;
- declarațiile martorei S. Ulcher, mama părții vătămate, din care reies aceleași aspecte de fapt prezentate de fiul său;
- proces verbal de cercetare la fața locului împreună cu planșa foto anexă, din care rezultă forțarea butucului ușii de la . vătămate, urme de răvășire în interiorul casei și locurile de unde au fost sustrase bunuri, fiind ridicate 7 urme papilare dintre care o urmă papilară, ridicată de pe suprafața porții de acces în curte - partea interioară, conținea suficiente elemente în vederea identificării dactiloscopice a persoanei care a creat-o;
- raport de constatare tehnico-științifică criminalistică nr._/09.05.2013 prin care s-a stabilit că urma digitală ridicată la data de 08.04.2013 cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei, de pe suprafața interioară a porții locuinței părții vătămate, a fost creată de degetul mijlociu de la mâna stângă a inculpatului C. M. L.;
- declarațiile martorei Ghindoveanu A. care a declarat că în data de 08.04.2013 se afla la domiciliul său, ocazie cu care a observat o persoană de sex masculin care a escaladat poarta imobilului situat pe .. 100, sărind în curte pe latura dinspre . moment martora s-a deplasat la sediul societății EUROTEAM ADVISORS de pe . împreună cu o angajată a societății, respectiv martora T. M., au mers la imobilul indicat, unde au bătut insistent în poartă; la un moment dat a ieșit un individ, pe care martora Ghindoveanu A. l-a întrebat unde este proprietara, iar acesta a răspuns că nu este acasă, urmând să se întoarcă mai târziu; individul respectiv avea cheia de la poartă asupra sa, a încuiat poarta, după care a plecat spre . Ghindoveanu A. l-a descris pe individul respectiv ca fiind în vârstă de aproximativ 35 de ani, înălțime 1.80 - 1.85, constituție atletică, față alungită, îmbrăcat cu geacă neagră din material textil, fes de culoare neagră, pantaloni de culoare închisă tip blugi; martora Ghindoveanu a precizat în fața instanței că vocea inculpatului, care este deosebită printr-o răgușeală specifică, este asemănătoare persoanei cu care a discutat la momentul identificării in curtea părții vătămate;
- declarațiile martorei T. M. care a relatat aceleași aspecte de fapt ca martora Ghindoveanu alexandrina, care a mai precizat că geaca era prevăzută cu glugă și de asemenea persoana respectivă purta o pereche de pantofi de culoare maro, de formă pătrată în partea din față; martora T. M. a mai arătat că l-a mai observat pe același individ în aceeași zi, în timp ce acesta se deplasa în apropierea locuinței părții vătămate, pe . . că îl poate recunoaște; în baza descrierii acestei martore s-a realizat portretul robot în cauză, aspect de natură a reliefa modul direct și temeinic în care aceasta a perceput fizionomia persoanei surprinse în curtea părții vătămate; în fața instanței martora a arătat că inculpatul seamănă cu persoana identificată în curtea părții vătămate, având același tip de privire și aceeași statură; martora a arătat că recunoașterea în faza de urmărire penală s-a făcut în condițiile în care în poză, inculpatul era mai plin la față, iar persoana văzută avea barbă și semne de vărsat de vânt pe obraji;
- proces-verbal de recunoaștere din fotografii – din care rezultă că martora T. M. l-a recunoscut din fotografii pe inculpatul C. M. L., ca fiind persoana pe care a surprins-o în data de 08.04.2013, în timp ce ieșea din locuința părții vătămate. De menționat că inclusiv martora Ghindoveanu, care a arătat că nu l-ar putea recunoaște pe bărbatul respectiv, a precizat în fața instanței că vocea inculpatului, care este deosebită printr-o răgușeală specifică, este asemănătoare persoanei cu care a discutat la momentul identificării in curtea părții vătămate. Deși în instanță, martora a arătat că persoana observată era mai supla, mai slabă și mai înaltă decât inculpatul, instanța va înlătura aceste alegații, in condițiile în care chiar martora a declarat că suferă de glaucom, aceasta a arătat că nu l-a observat pe individul din curtea părții vătămate, acesta fiind totodată cu o geacă umflată de iarnă, spre deosebire de ședința de judecata, unde era imbracat de vară, cu ochelari;
- proces-verbal de vizionare a imaginilor captate cu ocazia înregistrărilor camerelor de supraveghere ce aparțin . – din care rezultă că pe aceste imagini se observă o persoană de sex masculin care corespundea din punct de vedere al ținutei vestimentare cu ținuta vestimentară a persoanei ce fusese surprinsă de către cele două martore în timp ce ieșea din locuința părții vătămate, respectiv geacă de fâș de culoare închisă, blugi de culoare bleumarin, fes de culoare neagră, pantofi de culoare maro cu vârful bont; aceasta a trecut prin dreptul camerelor în patru rânduri, pe . V. către ., la orele 06:53:25, 07:23:50; 08:55:54 și 09:38:41 (din procesul verbal întocmit la data de 18.04.2013, rezultă că orele surprinse pe camerele video sunt decalate înapoi cu 1 oră și 40 minute față de ora reală); în una din cele patru rânduri, respectiv ultima dată, persoana respectivă este surprinsă având asupra sa un rucsac și mai multe genți voluminoase, foarte grele din poziția corpului, genți recunoscute de partea vătămată.
Curtea constată că nu sunt întemeiate motivele de apel invocate de către inculpatul C. M. L. prin care s-a susținut că martorele Ghindoveanu A. și T. M. nu l-au recunoscut pe inculpat.
În acest sens, Curtea are în vedere că în cursul urmăririi penale, martora T. M. l-a recunoscut pe inculpat din planșa foto la data de 09.04.2013 (f.57 d.u.p.), deci a doua zi după comiterea faptei, neputându-se aprecia că datorită trecerii unei perioade mari de timp martora nu ar fi putut să memoreze anumite aspecte.
De asemenea, în fața instanței de fond:
- martora T. M. a precizat că „Inculpatul prezent astăzi în fața instanței seamănă cu persoana pe care am văzut-o ieșind pe poartă. Acesta are aceeași atitudine de a fixa din priviri, statura este similară … „ (f.153 dosar primă instanță);
- martora Ghindoveanu A. a precizat că nu i-a văzut fața acelei persoane dar vocea inculpatului este asemănătoare cu vocea persoanei care a ieșit pe poarta locuinței părții vătămate în data de 08.04.2013 (f.126 verso dosar primă instanță).
Deși în fața primei instanțe, martora Ghindoveanu A. a arătat că persoana observată era mai supla, mai slabă și mai înaltă decât inculpatul, Curtea constată că aceste mențiuni au fost înlăturate în mod corect de către instanța de fond, în condițiile în care chiar martora a declarat că suferă de glaucom, aceasta a arătând că nu l-a observat pe individul din curtea părții vătămate, acesta fiind totodată cu o geacă umflată de iarnă, spre deosebire de ședința de judecata, unde era îmbracat de vară, cu ochelari.
Nu sunt întemeiate nici criticile inculpatului cu privire la faptul că martorele Ghindoveanu A. și T. M. l-ar fi văzut pe inculpat ieșind din curtea locuinței părții vătămate în data de 18.04.2013 în jurul orei 8:30 dimineață însă din înregistrări și planșele foto reiese o altă oră, Curtea reținând că din procesul verbal întocmit la data de 18.04.2013, rezultă că orele surprinse pe camerele video sunt decalate înapoi cu 1 oră și 40 minute față de ora reală, aspect relevat de către numitul Dăscălina A. C., administratorul S.C. EURO TEAM ADVISORS S.R.L. care avea amplasate cele 2 camere de supraveghere video pe latura străzilor Topraisar și M. V. din apropierea zonei în care se află locuința părții vătămate (f.70 d.u.p.).
Curtea constată că declarațiile acestor 2 martore se coroborează cu raport de constatare tehnico-științifică criminalistică nr._/09.05.2013 prin care s-a stabilit că urma digitală ridicată la data de 08.04.2013 cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei, de pe suprafața interioară a porții locuinței părții vătămate, a fost creată de degetul mijlociu de la mâna stângă a inculpatului C. M. L., acest mijloc de probă fiind unul obiectiv, științific iar inculpatul nu a putut justifica în nici un fel prezența urmei sale papilare în acel loc în data de 08.04.2013.
Faptul că pe camerele de supraveghere nu se observă televizoarele și monitorul cu unitatea de calculator, nu înseamnă că inculpatul nu a sustras astfel de bunuri, putând urma un alt traseu - la fel cum inițial a plecat spre M. V., când a fost identificat de martore.
Curtea mai reține că procesul verbal de cercetare la fața locului împreună cu planșa foto sunt lămuritoare în sensul că locurile indicate de partea vătămată ca fiind cele de unde au fost sustrase aceste bunuri voluminoase, prezentând într-adevăr urme specifice lipsei unor astfel de bunuri (f.18-26 d.u.p.).
Prin urmare, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că la data de 08.04.2013, între orele 08.00-11.50, prin escaladare și efracție (ruperea butucului de la ușa de acces), a pătruns în mod repetat în curtea și imobilul părții vătămate M. A. Samit, situat în mun. C., .. 100, de unde a sustras două televizoare LCD marca Samsung, ceasuri mărci diferite, un calculator Dell și monitor Ager, parfumuri diferite, bijuterii din aur și argint, produse alimentare și alte bunuri.
Curtea mai constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că nu prezintă niciun fel de relevanță pentru aprecierea întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de furt, lipsa stabilirii cu exactitate a valorii bunurilor sustrase, acest aspect ținând de latura civilă a cauzei, latură civilă cu privire la care instanța nu trebuie să se pronunțe în condițiile renunțării părții vătămate la formularea unor pretenții în cauză. Deși apărarea a apreciat că această renunțare la formularea unor pretenții civile ar avea în fapt valoarea unei recunoașteri din partea părții vătămate că nu ar fi suferit efectiv un prejudiciu, aceasta este o apreciere pur subiectivă, nefundamentată din punct de vedere probator în niciun fel, in condițiile în care așa cum s-a arătat mai sus, rezultă în mod expres lipsa bunurilor din casa părții vătămate și modalitatea de transport a bunurilor de către inculpat. De fapt, renunțarea la formularea unor pretenții civile în cauză, poate ține de resorturi pur personale ale victimei, ce nu poate primi o valoare juridică suplimentară în lipsa unor probe în acest sens.
Curtea constată că inculpatul C. M. L. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat prev. de art.239 alin.2,5 cod penal 1968.
Curtea constată că la data de 01.02.2014 au intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind noul cod penal, Legea nr.187 pentru punerea în aplicare a noului cod penal și Legea nr.135/2010 privind noul cod de procedură penală și având în vedere că prezentul dosar nu a fost soluționat definitiv până la data de 01.02.2014, urmează a se verifica dacă sunt incidente dispozițiile:
- art.4 din noul cod penal privind aplicarea legii penale de dezincriminare: „Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă”;
- art.5 alin.1 din noul cod penal: „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
Examinând comparativ incriminările faptei reținută în sarcina inculpatului C. M. L. potrivit codului penal 1968 și codului penal care a intrat în vigoare la 01.02.2014, Curtea constată următoarele:
- infracțiunea de furt calificat prev. de art.239 alin.2,5 cod penal 1968 (sancționată cu închisoare de la 3 ani la 15 ani) este incriminată și de noul cod penal în vigoare de la data de 01.02.2014 în art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.d) cod penal (sancționată cu închisoare de la 1 an la 5 ani), nefiind aplicabile astfel prev. art.4 ci doar art.5 din noul cod penal cu mențiunea că legea penală mai favorabilă inculpatului C. M. L. este codul penal în vigoare de la 01.02.2014 raportat la limitele speciale de pedeapsă mai mici prevăzute pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.d) cod penal.
În cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată, Curtea va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.74 cod penal, de circumstanțele reale de comitere a faptei, de circumstanțele personale ale inculpatului care are antecedente penale (v. fișa de cazier judiciar – f.88 d.u.p.), de limitele speciale de pedeapsă, Curtea urmând a aplica inculpatului o pedeapsă de 4 ani închisoare.
Nu este întemeiată solicitarea inculpatului de aplicare a unei pedepse orientate spre minimul special al închisoarii de 1 an, argumentată pe faptul că instanța de fond s-a orientat la o pedeapsă către minimul special al pedepsei de furt calificat prev. de art.208, art.209 cod penal 1968.
În acest sens, Curtea are în vedere că modificarea limitelor speciale de pedeapsă prin noul cod penal pentru mai multe infracțiuni, printre care și pentru infracțiunea de furt calificat, s-a datorat nu unei noi aprecieri a gradului de pericol social al acestor infracțiuni ci s-a avut în vedere practica instanțelor de judecată în materia individualizării judiciare a pedepselor, în sensul că de ex. pentru infracțiunile de furt calificat deși limitele speciale de pedeapsă erau 3 ani – 15 ani închsioare pedepsele aplicate erau între 1 și 5 ani închisoare.
Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanță, scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal putând fi atins doar prin executarea efectivă a pedepsei, raportat la natura infracțiunii comise (furt din locuință) și perseverența infracțională a inculpatului (f.88 d.u.p.).
În ceea ce privește regimul aplicării pedepselor accesorii și complementare, Curtea constată că potrivit art.12 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a noului cod penal: „În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă”, astfel că față de aspectele expuse mai sus prin care s-a stabilit că legea penală mai favorabilă este codul penal în vigoare de la data de 01.02.2014, Curtea va interzice inculpatului C. M. L., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prev. de baza art.66 alin.1 lit. a), b) cod penal; aceleași drepturi vor fi interzise inculpatului și cu titlu de pedeapsă accesorie, potrivit art.65 alin.1 lit. a), b) cod penal.
În ceea ce privește motivul de apel al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. constând în omisiunea deducerii de către instanța de fond a reținerii și arestului preventiv din pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea constată că prin încheierea de ședință din data de 14.11.2013 a Judecătoriei C. s-a dispusînlăturarea omisiunii vădite din cuprinsul minutei și dispozitivului sentinței apelate, dispunându-se deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului C. M. L. perioada reținerii și arestării preventive de la 08.05.2013 la zi.
Având în vedere că P. de pe lângă Judecătoria C. a declarat apel în favoarea inculpatului (solicitându-se prin motivele scrise de apel deducerea din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive), Curtea constată că după expirarea perioadei de 10 zile de formulare a apelului nu este posibilă suplimentarea orală a motivelor de apel ale P. de pe lângă Judecătoria C. (astfel cum procurorul de ședință a precizat la termenul de judecată din data de 13.02.2014) cu un motiv de apel în defavoarea inculpatului, respectiv confiscarea specială de la inculpat a sumei de 15.500 lei.
Curtea constată că dacă s-ar proceda astfel s-ar încălca dispozițiile art.418 alin.2 cod procedură penală: „De asemenea, în apelul declarat de procuror în favoarea unei părți, instanța de apel nu poate agrava situația acesteia”.
În consecință, Curtea constată că nu se impune examinarea pe fond a acestui motiv de apel invocat suplimentar cu ocazia dezbaterilor din fața instanței de apel la termenul din 13.02.2014.
Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.421 pct.2 lit.a) cod procedură penală, Curtea va admite apelurile formulate de către P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpatul C. M. L. împotriva sentinței penale nr.1098 din data de 1 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, va desființa sentința apelată și rejudecând:
În baza art.386 cod procedură penală, Curtea va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.i) cod penal 1968 în infracțiunea prev. de art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.d) cod penal cu aplicarea art.5 cod penal.
În baza art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.d) cod penal cu aplicarea art.5 cod penal, Curtea va condamna pe inculpatul C. M. L. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art.66 alin.1 lit. a), b) cod penal, cu aplicarea art.12 din Legea nr.187/2012, se va interzice inculpatului C. M. L., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, exercițiul următoarelor drepturi:
a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice;
b) dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
În baza art.65 alin.1 lit. a), b) cod penal, cu aplicarea art.12 din Legea nr.187/2012, se va interzice inculpatului C. M. L., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a), b) cod penal, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală a închisorii va fi executată sau considerată ca executată.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art.422 cod procedură penală rap. la art.72 alin.1 cod penal, se va scade din durata pedepsei aplicate inculpatului C. M. L. și perioada arestului preventiv din data de 01.10.2013 până în prezent.
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a) cod procedură penală, admite apelurile formulate de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA C. și de către inculpatul C. M. L. deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C., împotriva sentinței penale nr.1098 din data de 1 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, desființează sentința apelată și rejudecând:
În baza art.386 cod procedură penală, dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea prev. De art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.i) cod penal 1968 în infracțiunea prev. De art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.d) cod penal cu aplicarea art.5 cod penal.
În baza art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.d) cod penal cu aplicarea art.5 cod penal, condamnă pe inculpatul C. M. L. ( fiul lui A. și M., născut la data de 10.10.1971 în ., CNP_) la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art.66 alin.1 lit. a), b) cod penal, cu aplicarea art.12 din Legea nr.187/2012, interzice inculpatului C. M. L., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, exercițiul următoarelor drepturi:
c) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice;
d) dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
În baza art.65 alin.1 lit. a), b) cod penal, cu aplicarea art.12 din Legea nr.187/2012, interzice inculpatului C. M. L., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. De art.66 alin.1 lit. a), b) cod penal, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală a închisorii va fi executată sau considerată ca executată.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art.422 cod procedură penală rap. La art.72 alin.1 cod penal, scade din durata pedepsei aplicate inculpatului C. M. L. și perioada arestului preventiv din data de 01.10.2013 până în prezent.
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Conform art.400 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.02.2014.
Președinte, Judecător,
C. C. D. I. N.
Grefier,
G. P.
Jud. fond: V.V.
Tehnored.dec.jud.: D.I.N.
3 ex./ 17.03.2014
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 61/2014. Curtea... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
