Neglijenţa în serviciu. Art.249 C.p.. Decizia nr. 295/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
Comentarii |
|
Decizia nr. 295/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 249/842/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.295/P
Ședința publică de la 28 aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - D. I. N.
Judecător - A. I.
Cu participare: Grefier - G. P.
Ministerului Public prin procuror – I. D.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul R. D. M. – cu domiciliul în C., . nr.35, ., ., împotriva sentinței penale nr.21 din data de 7 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria Hârșova, în dosarul penal nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.249 alin.(2) Cod penal.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 10 aprilie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 23 aprilie 2014 și a amânat-o la data de 28 aprilie 2014, când a pronunțat următoarea decizie.
- CURTEA –
Asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr.21 din data de 7 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Hârșova, în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
„In baza art. 386 C.proc.pen cu aplicarea art.7 din Legea nr.255/2013
Schimba incadrarea juridica a faptei savirsite de inculpatul R. D. Mihut din infractiunea prevazuta de art. 249 alin.2 VC.pen in art. 298 NC.pen.
In baza art.298 din NC.pen
Condamna inculpatul
R. D. MIHUT - fiul lui D. si A., nascut la data de 2.10.1975 in mun. Constanta, jud.Constanta, domiciliat in mun. Constanta, ., nr. 35, ., cetatean roman, casatorit, studii superioare, ocupatie – inginer in cadrul . Cernavoda, CNP –_, fara antecedente penale,
la o pedeapsa de 2 ani inchisoare.
In baza art.71 alin.2 V C.pen raportat la art.5 N C.pen
Interzice inculpatului drepturile prevazute de art.64 alin.1 lit.a teza a II a,b VC.pen
In baza art.81 si 82 VC.pen cu aplicarea art.5 NC.pen
Dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de incercare de 4 ani calculat de la data raminerii definitive a hotaririi de condamnare.
In baza art. 71 alin.5 din VC.pen
Susspenda executarea pedepselor accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.
In baza art. 359 VC.pen
Atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 din V C.pen a caror nerespectare conduce la revocarea beneficiului suspendarii conditionate a executarii pedepselor aplicate.
In baza art.397 din C.proc.pen
Admite actiunea civila.
Obliga inculpatul R. D. Mihut sa plateasca partii civile Directia nationala a Padurilor ROMSILVA – Directia Constanta suma de 383.079, 6 lei cu titlu de despagubiri materiale.
In baza art.398 C.proc.pen raportat la art.275 alin.4 C.proc.pen
Obliga inculpatul R. D. Mihut sa plateasca suma de 560 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in favoarea statului.”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hârșova sub nr._ /26.02.2013, petenta R. Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică C. a solicitat desființarea rezoluției nr. 1285/P/10.12.2012 a Parchetului de pe linga Judecatoria Hirsova de scoatere de sub urmărire penală în temeiul art. 11 alin. 1 pct. 1 lit. b cod de procedură penală raportat la art. 10 lit. d cod de procedură penală a învinuitului R. D. M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 249 alin. 2 Cod penal precum și a rezoluției nr. 7/II/2/30.01.2013, cu consecința reținerii cauzei spre judecare.
Prin Incheierea din 14.05.2013 pronunțată de Judecătoria Hârșova a fost admisa plangerea formulată de petenta R. Națională A Pădurilor Romsilva – Direcția Silvică Constanta împotriva rezoluției pronunțată la data de 30.01.2013 în dosarul nr. 7/II/2/2013 al Parchetului de pe langă Judecătoria Hârșova, desființata rezoluția nr. 1285/P/10.12.2012 de scoatere de sub urmărire penală în temeiul art. 11 alin. 1 pct. 1 lit. b cod de procedură penală raportat la art. 10 lit. d cod de procedură penală a învinuitului R. D. M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 249 alin. 2 cod penal și reținuta cauza spre judecare.
S-a dispus totodată în baza art. 278 ind. 1 alin. 9 cod de procedură penală punerea în mișcare a acțiunii penale privind pe inculpatul –R. D. M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 249 alin. 2 cod penal.
Partea vatamata Directia nationala a Padurilor Romsilva – Directia S. Constanta – Ocolul Silvic Hirsova s-a constituit parte civila cu suma de 382.079,60 lei.
Pe parcursul cercetarii judecatoresti au fost auditati martorii propusi de P. de pe linga Judecatoria Hirsova si de catre inculpat.
Instanta a dispus, din oficiu, efectuarea unei expertize judiciare contabile avind obiectivul: sa se stabileasca daca in perioada 2007-2009 inculpatul R. D. Mihut, in calitate de gestionar al atelierului de prelucrare a materialului lemnos din cadrul Ocolului Silvic Hirsova este raspunzator de producerea vreunui prejudiciu in ceea ce priveste materia prima intrata raportat la produsele finite rezultate tinind cont de documentele din dosarul de urmarire penala si cele din cursul cercetarii judecatoresti.
Initial, inculpatul a fost de acord sa achite onorariul expertului contabil desemnat insa nu a respectat termenele date de instanta in acest sens, motiv pentru care a fost decazut din dreptul de a se prevala de aceasta proba.
Pe baza materialului probator administrat in timpul cercetarii judecatoresti si cel existent in dosarul de urmarire penala, instanta de fond a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Inculpatul R. D. M. a fost salariatul partii vatamate Directia nationala a Padurilor Romsilva – Directia S. Constanta – Ocolul Silvic Hirsova în funcția de șef de atelier - prelucrare lemn, in perioada 2006 -2009.
In aceasta calitate, potrivit fisei postului, inculpatul avea ca atributii intocmirea si inregistrarea pina la data de 5 ale fiecarei luni, a documentelor cu caracter tehnico-operativ din luna anterioara care sa permita calcularea stocurilor scriptice pentru fiecare gestiune si sortiment de material lemnos.Totodata avea ca atributii si inregistrarea in registrul unic de evidenta a materialelor lemnoase . de materiale lemnoase primite spre depozitare sau prelucrare, cele procesate prin debitare precum si cele expediate cu specificarea avizelor de insotire.
In aceasta perioada, conform prevederilor legale, in cadrul atelierului de prelucrare a lemnului se realizau doua inventare anuale, unul in lunile mai iulie si unul la sfirsitul anului.Inventarierile erau incomplete intrucit, asa cum a precizat martora F. M., fosta sefa a Ocolului Silvic Hirsova, inventarierea implica o logistica de care la acel moment nu dispunea si anume utilaje si oameni pentru a putea muta bustenii dintr-un loc in altul in vederea masurarii citorva mii de mc de deseuri tehnologice. Astfel, la sfirsitul anului 2008 inventarierea a fost partiala neputindu-se realiza la materia prima bustean si la deseurile tehnologice.Insa in procesul verbal incheiat cu aceasta ocazie s-a consemnat ca la capitorul cherestea nu corespundea scripticul cu ce se afla in depozit.
In luna februarie 2009 ca urmare a faptului ca, intre timp, se debitase o cantitate insemnata de bustean, a fost posibila finalizarea inventarului. Constatind diferente semnificative intre faptic si scriptic s-a dispus o noua verificare, de data aceasta intre contabilitatea Ocolului Silvic si evidentele din gestiunea atelierului, care a durat pina in luna mai 2009.
Trebuie precizat ca gestiunea efectiva a atelierului era realizata exclusiv de catre inculpat iar la sfirsitul lunii prezenta contabilitatii borderoul cu vinzari in situatia in care, in luna respectiva vinduse produse din cadrul atelierului, facturile pentru export, situatia depozirului si procesele verbale de procesare.
In perioada de referinta, intreaga materie prima a fost receptionata de inculpat, toate avizele de expeditie erau semnate de acesta si niciodata nu a formulat obiectiuni cu privire la cantitatea de material lemnos primita de la parchetele de padure.
Fiecare bustean era identificat, masurat iar pe baza tabelelor de cubaj existente, se stabilea volumul de masa lemnoasa receptionat.Fenomenul de constringere a busteanului, ce apare in urma prelucrarii acestuia, a fost luat in calcul atunci cind se stabilea randamentul de prelucrare si niciodata nu a fost contestat de inculpat. Procesele verbale de stabilire a randamentului erau intocmite de fiecare data cind intra in atelier o cantitate importanta de bustean.
In urma finalizarii inventarului in luna mai 2009 au fost identificate lipsuri in gestiunea inculpatului, in valoare totala de 193.276,72 lei.
In timpul urmaririi penale, parchetul de pe linga Judecatoria Hirsova a dispus efectuarea unei expertize contabile si a unui supliment la expertiza.Concluziile acestui raport au fost ca prejudiciul total in gestiune este de 383.079,6 lei si ca raspunzator este fostul gestionar R. D. care a condus gestiunea atelierului de prelucrare a lemnului in perioada 19.04.2006 – 12.08.2009.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul R. D. M..
În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului R. D. M. s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului fie în temeiul dispozițiilor art.16 alin.(1) lit.a) Cod procedură penală, fie în temeiul dispozițiilor art.16 alin.(1) lit.c) Cod procedură penală, arătându-se că în cauză nu s-a făcut dovada clară și temeinică a existenței unui prejudiciu; inculpatul a fost trimis în judecată în urma administrării probei cu expertiză contabilă, fără însă a se avea în vedere normele tehnice din domeniu, din declarațiile martorilor și ale inculpatului rezultând că pentru inventariere nici Ocolul Silvic nu a respectat aceste norme; s-a mai a se observa insuficiența probatoriului din cauză.
Inculpatul R. D. M. a fost audiat de către instanța de apel la termenul din data de 10.04.2014.
În apel nu s-au administrat mijloace de probă noi.
Examinând sentința apelată în raport de motivele de apel invocate și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul formulat de către inculpatul R. D. M. este fondat, pentru următoarele:
Fiind efectuate acte de cercetare penală în cauză, inițial s-a dispus prin rezoluția nr. 1285/P/10.12.2012 a Parchetului de pe linga Judecatoria Hirsova, menținută prin rezoluția nr. 7/II/2/30.01.2013 a Parchetului de pe linga Judecatoria Hirsova, scoaterea de sub urmărire penală, în temeiul art. 11 alin. 1 pct. 1 lit. b cod de procedură penală 1969 raportat la art. 10 lit. d cod de procedură penală 1969, a inculpatului R. D. M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 249 alin. 2 Cod penal.
Curtea constată că instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului R. D. M. cu privire la comiterea infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 298 NC.pen., constatând concludente concluziile unei expertize contabile si a unui supliment la expertiza efectuate în cursul urmăririi penale în sensul că „prejudiciul total in gestiune este de 383.079,6 lei si ca raspunzator este fostul gestionar R. D. care a condus gestiunea atelierului de prelucrare a lemnului in perioada 19.04.2006 – 12.08.2009”.
Curtea reține însă că un singur mijloc de probă administrat în cauză nu poate constitui temei al condamnării unui inculpat dacă nu se coroborează și cu alte mijloace de probă administrate în cauză, potrivit principiului liberei aprecieri a probelor prev. de art.103 alin.1 cod procedură penală: „probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză”.
De asemenea, Curtea mai reține că potrivit art.103 alin.1 cod procedură penală: „În luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă”.
Examinând ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, Curtea constată că următoarele elemente de fapt pot fi reținute fără putință de tăgadă:
- inculpatul R. D. M. a fost angajat al Ocolului Silvic Hârșova începând cu data de 05.04.2005, având funcția de inginer în cadrul atelierului de prelucrare a lemnului, potrivit contractului individual de muncă nr.62/04.04.2005 (f.182-186 vol.I d.u.p.);
- prin decizia de angajare nr.69/04.04.2005, inculpatul R. D. M. a fost angajat gestionar șef atelier prelucrarea lemnului din cadrul Ocolului Silvic Hârșova;
- Ocolul Silvic Hârșova nu a desemnat o altă persoană care să îndeplinească atribuțiile de gestionar atelier prelucrarea lemnului din cadrul Ocolului Silvic Hârșova în perioadele în care inculpatul R. D. M. lipsea în mod obiectiv, nefiind depuse înscrisuri la dosar în acest sens de către Ocolul Silvic Hârșova.
Curtea reține că din probatoriul administrat în cauză reies mai multe aspecte de fapt care creează un puternic dubiu cu privire la faptul că cauzele care au determinat crearea prejudiciului stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cursul urmării penale și cu privire la persoanele vinovate de crearea acestui prejudiciu.
Astfel, Curtea reține că din documentele analizate a reieșit că în perioada cât inculpatul R. D. M. a gestionat atelierul de procesare a buștenilor din cadrul Ocolului Silvic Hârșova, în gestiunea sa au avut loc următoarele verificări gestionare:
In baza deciziei nr.4 din 09.09.2007, comisia de inventariere formată din inginer F. M.-președinte, tehnician N. N.-membru, tehnician B. G.-membru și R. D. M.-membru a procedat la inventarierea stocurilor din produse finite și materii prime din cadrul atelierului de prelucrarea lemnului gestionat de învinuitul R. D. M..
S-a întocmit lista de inventariere din 30.09.2007 în care s-a precizat „ în urma desfășurării acțiunii nu s-au creat minusuri sau plusuri", în loc să menționeze așa cum era firesc, dacă în urma efectuării inventarierii au fost constatate minusuri sau plusuri, deoarece rolul comisiei de inventariere este de a constata și nu de a crea minusuri sau plusuri .
În baza deciziei nr.10 din 01.09.2008 comisia de inventariere formată din inginer F. M.-președinte, tehnician N. N.-membru, tehnician B. G.-membru și R. D. M.-membru a procedat la inventarierea stocurilor din cadrul atelierului de prelucrarea lemnului gestionat de inculpatul R. D. M., întocmind lista de inventariere din 30.10.2008.
S-a pus la dispoziție un proces verbal întocmit de comisia de inventariere la data de 30.10.2008 în care s-a menționat „în urma desfășurării acțiunii nu s-au creat minusuri sau plusuri".
Din procesul verbal nr.446/23.02.2009 întocmit la sediul Ocolului Silvic Hârșova de comisia formată din tehnician B. G., tehnician N. N. și C. A. în baza deciziei de inventariere nr.432/20.02.2009 rezultă că s-a procedat la inventarierea produselor lemnoase finite și a materialului lemnos aflat în incinta atelierului de prelucrarea lemnului Hârșova la data de 23.02.2009 în prezența gestionarului R. D. M..
După nominalizarea sortimentelor de buștean furnir plop, buștean declasat plop, cherestea intern, cherestea export, deșeuri tehnice și rumeguș, comisia a finalizat procesul verbal cu mențiunea:
„D. pentru care am încheiat prezentul proces-verbal" după care au -semnat membrii comisiei și gestionarul R. D. M..
Comisia de inventariere nu a întocmit documentele cerute de prevederile OMFP nr. 1753/2004, nu a stabilit diferențele în plus și în minus și nu s-a pronunțat cu privire la cauzele apariției plusurilor și minusurilor .
Ulterior, contabilul unității B. L., după trecerea a 75 de zile de la efectuarea inventarierii a informat conducerea Direcției Silvice C. asupra diferențelor rezultate la inventar, dar fară să facă referire la cauzele ce au determinat apariția diferențelor în minus, aspect asupra căruia nu s-a pronunțat nici comisia de inventariere, deși avea această obligație legală .
Așa cum rezultă din actele existente la dosar, la data de 6.07.2009, o comisie de inventariere din cadrul Ocolului Silvic Hârșova a procedat la inventarierea buștenilor de plop și a produselor finite din cadrul atelierului de prelucrare a lemnului gestionat de inculpatul R. D. M. întocmind lista de inventariere din 16.07.2009, calculându-se contravaloarea diferențelor în minus, în total de 174.203,25 lei.
Din „Fișa de cont pentru operațiuni diverse" a rezultat că la data de 27.05.2010 s-a înregistrat în patrimoniul unității debitul în sumă de 194.763, 61 lei (real 193.276, 32 lei) constatat în gestiunea condusă de inculpatul R. D. M. ca urmare a inventarului de control gestionar efectuat la data de 12.08.2009.
Expertul contabil a reținut că înregistrarea în patrimoniul Ocolului Silvic Hârșova a prejudiciului de mai sus s-a făcut incorect, deoarece nu are la bază o decizie de imputație pentru lipsa în gestiune constatată în sarcina fostului gestionar R. D. M..
Cu toate acestea, prejudiciul cauzat Ocolului Silvic Hârșova a fost calculat la suma de 382.079, 60 lei, expertul identificându-1 pe inculpatul R. D. M. ca responsabil de producerea acestuia, întrucât a condus gestiunea atelierului de prelucrarea lemnului.
Documentele referitoare la intrările și ieșirile de valori din gestiune, cât și listele de inventariere cu stocurile faptice au fost semnate de inculpatul R. D. M. în calitate de gestionar .
Așa cum s-a prezentat în concluziile raportului de expertiză contabilă intrările și ieșirile de mărfuri din gestiunea inculpatului la perioadele la care au avut loc verificări gestionare nu au fost stabilite corect de societate .
Curtea mai constată că din actele de la dosar reiese că inculpatul R. D. M. a beneficiat de mai multe zile concediu legal de odihnă în diferite perioade de timp perioada ianuarie 2006- august 2009 (f.133-144 d.u.p.).
Din actele de la dosar nu reiese că Ocolului Silvic Hârșova ar fi desemnat vreo altă persoană să răspundă de gestiunea atelierului de prelucrare a lemnului, astfel că este este întemeiată apărarea inculpatului care a arătat că în lipsa acestuia buștenii erau descărcați de angajați ai ocolului care preluau buștenii și avizele lor de însoțire fără să verifice dacă acestea corespundeau volumului înscris în avize; astfel, când revenea la locul de muncă, găsea un număr mare de avize și pe baza lor întocmea NIR-urile, preluând aceleași cantități din avize, fără a putea să identifice în fapt buștenii aduși în baza fiecărui aviz, pentru că aceștia erau depozitați în stive .
Curtea mai reține că inculpatul R. D. M. ar fi solicitat conducerii ocolului desemnarea unei persoane care să-l înlocuiască și să preia atribuțiile sale în lipsa acestuia din unitate și a susținut că a indicat persoanele respective, adică gateriștii de pe fiecare din cele 2 schimburi, dar cererea acestuia nu a fost aprobată de către Direcția Silvică . Astfel, răspunderea gestiunii rămânea în sarcina acestuia, chiar și în lipsa lui, apreciind că aceasta se întâmpla aproximativ 30 de zile la care se adăugau zilele de concediu legal și medical ( o dată sau de două ori) .
În cauză au fost audiați în calitate de martori numiții F. M.-șeful Ocolului Silvic Hârșova, D. C., G. C., G. C., L. G., V. F. G., N. V., Caitas R., D. C., M. E. C., S. F., S. I., cu toții din cadrul atelierului prelucrarea lemnului, N. N. -tehnician silvic, I. V. R.-șef district II, B. L.-contabil șef, B. G.-tehnician silvic, S. R. -planificator.
Este întemeiată și apărarea inculpatului referitoare la cantitatea de deșeuri tehnice identificată la categoria lipsuri, inculpatul arătând că aceste deșeuri rămâneau de la un an la altul, fără să se aibă în vedere că acestea se deteriorează (se usucă, se înnegresc) și atelierul a consumat aprox. 20-30 mc. de deșeuri în cei 5 ani pentru încălzire.
În acest sens, martorii încadrați la atelierul prelucrarea lemnului au confirmat că, cantități însemnate de deșeuri tehnice și/sau rumeguș erau folosite fără a se calcula cantitatea acestora dar cu aprobarea conducerii instituției la încălzirea atelierului și a parafinei folosită în procesul de prelucrare a lemnului.
Martorii care au făcut parte din comisiile de inventariere în perioada supusă controlului au confirmat că nu au fost identificate lipsuri în gestiunea inculpatului, decât la ultimele două inventare, împrejurare în care inculpatul ar fi acceptat posibilitatea existenței acestora din motive exclusiv tehnice; aceste motive tehnice au fost relevate și de martorii cu funcții tehnice care au confirmat existența unui proces natural de micșorare a volumului de masă lemnoasă în cazul speciilor de plop și salcie dacă acestea sunt depozitate în aer liber și expuse precipitațiilor.
Curtea mai reține și o culpă a Ocolului Silvic Hârșova în ceea ce privește activitatea de numire în calitate de gestionar a inculpatului R. D. M. și a verificării activității acestuia.
Astfel, la încadrarea în funcția de gestionar a inculpatului R. D. M. nu s-a întocmit nici un document scris din care să rezulte că s-a verificat dacă are cunoștințele necesare îndeplinirii funcției de gestionar, cât și a cunoștințelor cu privire la răspunderile ce-i revin în legătură cu gestiunea încredințată, așa cum prevede actul normativ (Legea 22/1969).
Prin procesul-verbal nr.1093 întocmit la 19.04.2006 Anexa l- a fost stabilit randamentul ce trebuie realizat în urma procesării buștenilor de plop, în cadrul atelierului de prelucrarea lemnului Hârșova, iar în ședința comitetului director din 05.05.2006, printre măsurile aprobate a fost și aceea că, periodic randamentele să fie corectate prin procesarea de noi loturi reprezentative; cu toate acestea, nu a fost găsit nici un document din care să rezulte că până la data de 12.08.2009, când a fost constatat prejudiciul în gestiunea învinuitului, au fost efectuate experimente care să ducă la corectarea randamentelor stabilite inițial.
Pe baza documentelor analizate a reieșit că inculpatul R. D. M. a fost încadrat în funcția de gestionar șef atelier prelucrarea lemnului în cadrul Ocolului Silvic Hârșova, fară ca angajatorul să respecte prevederile art.3,6 și 10 din Legea nr.22/1969 modificată prin Legea nr.54/1994 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenților economici.
Pentru organizarea și efectuarea defectuoasă a operațiunilor de inventariere și stabilirea incorectă a soldurilor scriptice, expertul contabil a stabilit că sunt responsabile comisiile de inventariere alături de persoanele din cadrul conducerii societății care nu au urmărit și solicitat acestora să-și desfășoare activitatea conform legii nr.82/1991 privind organizarea și conducerea contabilității și a OMPF nr. 1753/2004, privind organizarea și efectuarea inventarierii.
Din documentele analizate a rezultat că în perioada 19.04._09 când inculpatul R. D. M. a ocupat funcția de gestionar au avut loc un număr de 5 verificări gestionare efectuate fară respectarea dispozițiilor legale cu privire la organizarea și efectuarea inventarierii, rezultatele acestor verificări nereflectând realitatea din gestiune .
Înregistrarea în patrimoniul societății a lipsei în gestiunea atelierului de prelucrarea lemnului în sumă de 194.763,61 lei (real 193.276,32 lei) s-a făcut incorect deoarece nu are la bază un document justificativ, respectiv decizie de imputație și nu a fost afectată cu taxa pe valoarea adăugată și a celorlalte elemente de cheltuieli ce formează valoarea de înlocuire, așa cum prevede OMPF nr. 1753/2004, pct.50.
Raportat la ansamblul probator administrat în cauză, Curtea constată că nu se poate stabili în mod cert în ce împrejurări s-a produs paguba constatată prin inventarele efectuate în anul 2009, chiar dacă aparent inculpatul, în calitate de unic gestionar al atelierului de prelucrare a lemnului a avut obligația potrivit fișei postului de a întocmi și înregistra documentele cu caracter tehnico-operativ care să permită calcularea stocurilor scriptice pentru fiecare gestiune și sortiment de material lemnos.
Curtea reține că expertiza contabilă, de altfel singurul mijloc de probă care a stabilit cuantumul prejudiciului, nu a putut explica modalitatea în care inculpatul sau altă persoană ar fi cauzat acest prejudiciu .
Astfel, martorii care au tăcut parte din comisiile de inventariere în perioada supusă controlului au confirmat că nu au fost identificate lipsuri în gestiunea inculpatului, decât la ultimele două inventare din data 16.07.2009 și 12.08.2009, iar inculpatul ar fi acceptat posibilitatea existenței acestora din motive exclusiv tehnice. Aceste motive tehnice au fost relevate și de martorii cu funcții tehnice care au confirmat existența unui proces natural de micșorare a volumului de masă lemnoasă în cazul speciilor de plop și salcie dacă acestea sunt depozitate în aer liber și expuse precipitațiilor.
De asemenea,, martorii încadrați la atelierul prelucrarea lemnului au confirmat că, cantități însemnate de deșeuri tehnice și/sau rumeguș erau folosite fără a se calcula cantitatea acestora dar cu aprobarea conducerii instituției la încălzirea atelierului și a parafinei folosită în procesul de prelucrare a lemnului.
Același expert însă a scos în evidență și carențe ale activității desfășurate de persoanele din conducerea societății, care nu au efectuat inventarele periodice conform normelor legale pentru a verifica astfel activitatea inculpatului, pentru a evidenția plusurile sau minusurile în gestiunea acestuia și/sau pentru a preveni apariția acestuia, atât inculpatul cât și martora B. L. au arătat că în luna noiembrie 2008 nu s-a efectuat inventarierea produselor din gestiunea atelierului, facându-se numai o apreciere vizuală a volumului de buștean depozitat în curtea Ocolul Silvic Hârșova, iar următoarele două inventare au evidențiat lipsuri în gestiune care au fost însușite de învinuit cu motivația că provin din motive tehnice.
În concluzie, analizând probele existente în cauză, Curtea constată că nu există probe sau mijloace de probă care să dovedească în mod cert culpa inculpatului în cauzarea unui prejudiciu, în condițiile în care, pe de o parte, în perioadele în care acesta a lipsit (fiind în concediu legal de odihnă sau în concediu medical) cantitățile de buștean erau primite sau livrate de alte persoane iar pe de altă parte, cantități însemnate de deșeuri tehnice și/sau rumeguș (care nu au putut fi evaluate) au fost folosite în perioada 2006-2009 la încălzirea atelierului și a parafinei folosită în procesul de prelucrare a lemnului..
Prin urmare, Curtea constată că expertiza contabilă, deși are un caracter relativ cert, nu se coroborează cu nici o altă probă care să formeze convingerea existenței vinovăției inculpatului și să nu lase nici o urmă de îndoială .
Pentru existența infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 298 C.pen. este necesar să se probeze fără urme de echivoc că făptuitorul, funcționar, din culpă a încălcat o îndatorire de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, încălcare care a produs o pagubă ori a intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice, însă în prezenta cauză nu s-a dovedit fără putință de tăgadă că prejudiciul constatat în anul 2009 la Ocolul Silvic Hârșova ar fi fost cauzat de către inculpatul R. D. M..
În consecință, Curtea constată că sunt aplicabile prev. art.4 alin.2 cod procedură penală: “După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului”.
Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.421 pct.2 lit.a) cod procedură penală, Curtea va admite apelul penal declarat de inculpatul R. D. M. împotriva sentinței penale nr.21 din data de 7 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria Hârșova, în dosarul penal nr._, va desființa sentința apelată și rejudecând:
În baza art.396 cod procedură penală, art.16 alin.(1) lit.c) cod procedură penală, Curtea va achita pe inculpatul R. D. M., CNP_, pentru infracțiunea prev. de art.298 cod penal cu aplic. art.5 cod penal.
În baza art.397 cod procedură penală, se va respinge acțiunea civilă, având în vedere temeiul achitării inculpatului.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, potrivit art.275 alin.3 cod procedură penală, înlăturând obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE ELGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a) cod procedură penală, admite apelul penal declarat de inculpatul R. D. M. – cu domiciliul în C., . nr.35, ., ., județul C., împotriva sentinței penale nr.21 din data de 7 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria Hârșova, în dosarul penal nr._, desființează sentința apelată și rejudecând:
În baza art.396 cod procedură penală, art.16 alin.(1) lit.c) cod procedură penală, achită inculpatul R. D. M., CNP_, pentru infracțiunea prev. de art.298 cod penal cu aplic. art.5 cod penal.
În baza art.397 cod procedură penală, respinge acțiunea civilă.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, înlăturând obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
În baza art.400 alin.ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.04.2014.
Președinte, Judecător,
D. I. NăstaseAdriana I.
Grefier,
G. P.
Jud.fond: M.P.
Tehnored.dec.jud.: D.I.N.
3 ex./ 20.05.2014
← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 545/2014.... | Infracţiuni la alte legi speciale. Încheierea nr. 49/2014.... → |
---|