Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 16/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 16/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 12226/118/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 16/P
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I.
Judecător V. L.
Grefier C. A.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror – I. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-au luat în examinare apelurile penale declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL C. și inculpații:
- C. T. – fiul lui M. si C., născut la data de 20 06 1967, CNP_, domiciliat în N., ., ., ., trimis în judecată pentru infracțiunile de abuz in serviciu, prev.și ped.de art.13/2 din Lg.nr.78/2000cu aplicarea art.41 Cod penal și fals intelectual, prev.de art.289 Cod penal (fapta din 20 12 2007);
- V. R. – fiul lui V. și A., cetățean italian, act de identitate tip AI . nr._, emis de SJEIP C. la data de 14 06 2002, cu domiciliul in Italia,_ La Spezia, ., nascut la data de 09 03 1948, CNP_, cu reședința in Agigea, ..9, trimis în judecată pentru infracțiunea de dare de mită in forma reglementată si incriminată de art.6 si 7 din Legea nr.78/2000 cu referire la art.255, Cod penal;
- ., cu sediul in N., ., județul C., J_, CUI_ si
- M. M. Ș., CNP_, domiciliată în Agigea, ..9, trimisă în judecată pentru infracțiunea de uz de fals in formă continuată, prevăzuta de art.291 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, împotriva sentinței penale nr.72/07.02.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12 decembrie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 20 decembrie 2013, 23 decembrie 2013, 07 ianuarie 2014, 10 ianuarie 2014 și 14 ianuarie 2014.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.72/07.02.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
În baza art. 334 cod procedură penală:
Dispune schimbarea încadrării juridice a unor fapte reținute în sarcina inculpaților V. R. și C. T., astfel:
1.Pentru inculpatul V. R., din infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 6 și 9 din Legea nr 78/2000 cu referire la art. 255 Cod penal, în infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 6 din Legea nr 78/2000 raportat la art. 255 alin 1 Cod penal.
2.pentru inculpatul C. T., din infracțiunea de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, ca infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție, în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal.
În baza art. 132 din Legea nr 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal:
Condamnă pe inculpatul C. T. (fiul lui M. și C., născut la 20 06 1967, domiciliat în N., ., etaj 1, apart 4, jud C.) la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, ca infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție, în formă continuată .
În baza art. 289 Cod penal condamnă pe inculpatul C. T. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.
În baza art. 33 lit a) –art. 34 lit b) Cod penal:
Contopește pedepsele și dispune ca inculpatul C. T. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal:
Interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a lit b) și exercițiul dreptului de a ocupa o funcție publică, prev de art. 64 lit c), Cod penal .
În baza art. 11 pct 2 lit a) Cod procedură penală raportat la art. 10 lit b1) cod procedură penală:
Achită pe inculpatul V. R. (cetățean italian, fiul lui V. și A., născut la 09 03 1948, cu domiciliul în Republica Italia, localitatea La Spezia ., cu reședința în Agigea, . 9, CNP_) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 6 din Legea nr 78/2000 raportat la art. 255 alin 1 Cod penal .
În baza art. 91 lit c) Cod penal raportat la art. 181 alin 3 Cod penal:
Aplică inculpatului V. R. amenda cu caracter administrativ în sumă de 1000 (o mie) lei.
Ia act că inculpatul V. R. a fost reținut 24 de ore în ziua de 11/12 septembrie 2011.
În baza art. 11 pct 2 lit a) Cod procedură penală raportat la art. 10 lit b1) cod procedură penală:
Achită pe inculpata M. M. Ș. (fiica lui, născută la 29 05 1963, domiciliată în Agigea, . 9, CNP_) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal.
În baza art. 91 lit c) Cod penal raportat la art. 181 alin 3 Cod penal:
Aplică inculpatei M. M. Ș. amenda cu caracter administrativ în sumă de 1000 (o mie) lei.
În baza art. 11 pct 2 lit a) Cod procedură penală raportat la art. 10 lit b1) cod procedură penală:
Achită pe inculpata persoană juridică S.C. E. C. S.A. N., cu sediul în N., ., CUI_) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal.
În baza art. 91 lit c) Cod penal raportat la art. 181 alin 3 Cod penal:
Aplică inculpatei S.C. E. C. SA N. amenda cu caracter administrativ în sumă de 1000 (o mie) lei.
În baza art. 348 Cod procedură penală:
Desființează certificatul de urbanism nr 718 din 20 12 2007, înregistrat la Primăria N. sub nr_/20 12 2007, eliberat către . N., referitor la construirea obiectivului ,,Centru de Gospodărire Deșeuri Industriale”.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 și 1003 cod civil 1864:
Respinge, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de partea civilă Orașul N. împotriva inculpaților V. R., M. M. Ș. și . N..
Ia act că partea civilă Orașul N. nu a formulat acțiune civilă în contradictoriu cu inculpatul C. T.-
În baza art. 191 alin 1 și art. 192 pct 1 lit d) Cod procedură penală:
Obligă pe inculpații C. T., V. R., M. M. Ș. și . să plătească statului câte 2200 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr 437/P/2011 din 12 09 2011, P. de pe lângă Tribunalul C. a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:
C. T., pentru săvârșirea infracțiunilor de: abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr 78/2000 republicată, cu aplicarea art. 41 alin 2 c.penal, și fals intelectual prevăzută de art. 289 Cod penal (faptă din 20 12 2007);
V. R., pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită in forma reglementată și incriminată de art. 6 și 9 din Legea nr 78/2000 cu referire la art. 255 cod penal:
S.C. E. C. S.A N., .,
și M. M. Ș. - ambele pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 cod penal cu aplic art 41 alin 2 cod penal.
-Pentru inculpatul C. T. s-a reținut că, în calitate de primar al orașului N., în perioada 2004-2007, și-a exercitat în mod defectuos atribuțiunile de serviciu, în manieră repetată, prin acte materiale succesive, comise in realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în modul și modalitatea descrise în cuprinsul rechizitoriului, respectiv și-a îndeplinit defectuos obligațiile sale de primar, așa cum sunt definite principial în art. 61 alin 2, art. 63 alin 5 lit.a, f și g din legea administrației publice locale nr.215/2001 republicată, (in legătură cu emiterea certificatelor de urbanism nr. 715/2004, 719/2005 și in mod cu totul special 718/20.12.2007, primul și ultimul - care cuprind mențiuni nereale privind regimul proprietății, prin nesolicitarea - în plus, în toate trei cazurile, - a avizelor și autorizațiilor necesare, plus a unui PUZ), cu consecința creării in favoarea ., a unui avantaj efectiv și substanțial, constând in deschiderea in această manieră a căii nelegale de obținere a acordului de mediu și in consecință directă, ulterioară, a unor sentințe judecătorești care obligau autoritatea publică locală să emită autorizația de construcție pe terenul altei entități juridice și in lipsa documentației necesare, urbanistice, tehnice și de mediu, care au avut ca efect și inducerea în eroare a instanței de judecată cu privire la realitatea tehnic/juridic/administrativă, toate acestea în contra dispozițiilor legale și a voinței comunității, prin ocolirea în maniera descrisă a competențelor Consiliului Local și cu consecința vătămării grave a intereselor întregii comunități locale, confirmând prin semnătura sa datele false privind regimul proprietății imobilului pe care se dorea edificarea depozitului de deșeuri în actul emis și semnat în decembrie 2007;
-Pentru inculpatul V. R., s-a reținut că la data de 18.11.2010 a promis/oferit primarului orașului N. M. N. un beneficiu ilicit, de obținut prin intermediul unei societăți cu sediul în străinătate, ce ar fi urmat să fie înființată/controlată de acesta și al încheierii în acest scop a unui contract nereal, dar aparent de consultanță, între această firmă și una din firmele controlate de inculpat, beneficiu cuantificat la echivalentul a 4500 euro/lunar, pe o perioada nedefinibilă, in schimbul căruia primarul trebuia să faciliteze depozitarea de cianuri și alte deșeuri similare pe raza orașului, in depozitul ., prin efectuarea de controale de formă a materiei transportate, și bineînțeles al emiterii autorizației administrative necesare în acest sens, cu scopul evident al influențării acestei investiții italiene, deci internaționale .
-Pentru inculpatele M. M. Ș. și ..A, s-a reținut că au folosit repetat, în intervalul 10.08._07- anul 2010, certificatele de urbanism false, respectiv cele emise sub nr. 715/10.08.2004 și 719/20.12.2007, cunoscând că au mențiuni false la rubrica privind regimul proprietății, în interesul promovării, susținerii și finalizării procedurii de obținere a acordului de mediu de la Agenția Națională de Protecție a Mediului, adică relativ la dosarul astfel format, plus în cadrul proceselor civile purtate între . și Orașul N., în scopul - realizat al - obținerii unor sentințe judecătorești favorabile .
. a fost înființată în anul 1999 prin cumpărarea activelor Fertilchim SA de către firma ., transformată apoi în .. Această societate are mai mulți acționari, printre care Sudati Ernesto cu un număr majoritar de acțiuni, V. R. și M. M..
Prin contract de vânzare cumpărare, . a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 1.821.387,50mp, situată în zona industrială a orașului N., trup A, pe teritoriul fostei USAS (Fertilchim) astfel cum rezultă din actele scrise și planșele depuse la dosar.
În suprafața acestui teren aparținând . sunt incluse și 3 depozite de fosfogips pline și acoperite cu pământ, sub forma unor excavații în pământ, cu taluz, (denumite batalele nr 1, 2 și 3), precum și un astfel de batal amenajat însă nefolosit (gol), denumit batalul nr 4. Construcția batalului nr 4 a fost aprobată în anul 1988, iar recepția acestuia (finalizarea lucrărilor) s-a realizat la 15 august 1996, din comisia de recepție făcând parte, printre alții martorul M. D., ca reprezentant al Primăriei N., și martora S. F. în calitate de cadru de specialitate al Fertilchim SA.
După preluarea Fertilchim de către ., martora S. F. a fost angajată la aceasta din urmă în calitate de director tehnic .
. a fost înființată in anul 2002, având ca date de identificare J._, CUI_, sediul social fiind in incinta . N., .. Acționarul principal al acestei firme este ., cu o participare de 99,60% din capitalul social, printre ceilalți acționari fiind V. R. și M. M..
. a adus ca aport în natură la capitalul social un teren în suprafață de 10.320 mp din care suprafață construită aprox 5700 mp, acesta făcând parte din terenul total dobândit anterior prin preluarea activelor Fertilchim.
Obiectul principal de activitate al . este tratarea și eliminarea deșeurilor periculoase, iar printre obiectele secundare de activitate se numără colectarea deșeurilor nepericuloase, colectarea deșeurilor periculoase, tratarea deșeurilor nepericuloase.
În perioada 2004 -2009 conducerea executivă a . a fost asigurată de inculpata M. Ș. M., în calitate de administrator.
În perioada anterioară anului 2004, primarul orașului N. a fost D. I., acesta decedând ulterior finalizării mandatului .
Începând cu data de 20 iunie 2004, funcția de primar al orașului N. a fost exercitată de inculpatul C. T., până la data de 20 06 2008
Începând cu data de 20 06 2008, funcția de primar al orașului N. a fost exercitată de martorul M. N..
Anterior anului 2004, . a întreprins o . demersuri pentru a prospecta posibilitatea înființării unei activități de colectare și tratare deșeuri periculoase și menajere. Potrivit declarațiilor inculpaților V. R. și M. M., confirmate printr-o . înscrisuri din dosar, aceștia au fost contactați și au purtat discuții cu reprezentanți ai Ministerului mediului și ai Agenției de protecție a Mediului, în scopul înființării unui depozit de deșeuri de o capacitate mare, care să fie raportat de România ca argument în procesul de aderare la Uniunea Europeană.
Astfel, prin contractul nr 755/2000, . a solicitat către ICIM București întocmirea unui ,,Studiu privind gestiunea deșeurilor periculoase produse în România”.
Prin contractul nr 3/2002, în baza căruia s-a emis factura fiscală nr 25/04 03 2002, ICIM București –INCDPM a realizat pentru . un ,,Studiu de soluție privind realizarea a două depozite de deșeuri -periculoase, respectiv menajere”. S-a redactat un studiu de impact asupra mediului, un raport la studiul de impact, documentația fiind predată beneficiarului la 06 03 2002.
După înființarea ., cu obiect de activitate specific activității de colectare/depozitare și tratare deșeuri periculoase și nepericuloase, această societate a continuat demersurile pentru înființarea unei astfel de activități pe raza orașului N. .
În acest sens, la data de 09.06.2004, la Primăria Orașului N., a fost înregistrată cererea depusă de . N., în sensul solicitării de a se emite un certificat de urbanism în vederea edificării unei investiții denumite ,,Centru de gospodărire deșeuri industriale”, propus a fi edificat pe o suprafață de 40.000 m.p. teren, situată în N., ..
Au fost anexate la cererea depusă înscrisuri, mai precis un memoriu de prezentare și un plan de amplasament ca parte desenată .
La data de 10.08.2004, a fost emis Certificatul de Urbanism nr. 715/2004, sub semnătura numiților D. I., în calitate de primar al orașului, B. D. (în prezent P.) secretara primăriei și M. D. - arhitect șef.
La data emiterii actului menționat, la Primăria Orașului N., funcția de primar o îndeplinea inculpatul C. T., acesta fiind ales în funcție de la data de 20.06.2004 și nu D. I. .
În legătură cu condițiile în care a fost emis acest certificat de urbanism, tribunalul constată din probele dosarului că nu se poate reține vreo faptă de natură penală în sarcina vreunuia dintre inculpații trimiși în judecată .
Astfel, martorii M. D., P. D. și Râță D. au explicat concordant care a fost circuitul cererii de eliberare a certificatului de urbanism și care este explicația faptului că acest certificat a fost eliberat de primărie, sub semnătura fostului primar D. I., la o dată când acesta nu mai îndeplinea fincția de primar.
În esență, s-a explicat faptul că certificatul de urbanism a parcurs toate etapele de eliberare, respectiv examinarea cererii, redactarea certificatului de către biroul urbanism sub semnătura arhitectului șef M. D., verificarea legalității acestuia sub semnătura secretarului primăriei P. D., și inclusiv semnarea acestui certificat de urbanism de către primarul D. I., la un moment în care mai îndeplinea încă funcția de primar (până cel mai târziu la data de 19 06 2004). Se poate constata că de la data depunerii cererii -09 06 2004 –și până în ultima zi a mandatului lui D. I. este un interval de timp suficient pentru a fi posibilă parcurgerea acestor etape.
Având în vedere că certificatul de urbanism se eliberează după achitarea unei taxe către primărie, și că această taxă a fost plătită de către . la data de 10 08 2004, certificatul de urbanism a primit număr și a fost eliberat efectiv la această din urmă dată, aceste activități fiind unele pur administrative de evidență, și care nu necesită decizia expresă a primarului. Astfel se explică faptul că certificatul de urbanism nr 715/2004 a fost emis din primărie la o dată când persoana ce l-a semnat nu mai îndeplinea funcția de primar.
Tribunalul reține că s-a consemnat în acest act faptul că terenul aferent investiției preconizate, în suprafață de 40.000 mp, este proprietatea persoanei juridice . .
În acest certificat de urbanism nu se consemnează procentul de ocupare a terenului (POT), nu se consemnează coeficientul de utilizare a terenului (CUT); de asemenea, se mai reține de către Ministerul Public că trebuia să se solicite un aviz de la Autoritatea Aeronautică Civilă, având în vedere înălțimea depozitului de deșeuri proiectat și faptul că în zonă funcționează aeroportul M. K..
Având în vedere împrejurarea că, potrivit probelor expuse mai sus, certificatul de urbanism nu a fost emis de inculpatul C. T., tribunalul reține că nu poate fi atrasă răspunderea penală a acestuia sub aspectul activității de emitere a actului respectiv, inclusiv cu privire la mențiunile eronate sau omise din cuprinsul acestuia.
La data de 24.02.2005, se emite, de către Consiliul Local N., hotărârea de consiliu local (HCL) nr 37/2005, prin care se stabilește că este interzisă amplasarea de depozite de deșeuri industriale toxice pe raza administrativă a orașului N..
La data de 14.10.2005, . N. depune din nou, la Primăria Orașului N. cererea nr_/2005, prin care solicită eliberarea unui nou Certificat de Urbanism, în vederea realizării obiectivului.
În ce privește denumirea acestuia, tribunalul reține, astfel cum se va dezvolta mai jos, că . prin intermediul martorei S. F. a depus o cerere în care se menționa denumirea inițială ,,Centru de gospodărire deșeuri industriale”, cerere modificată în sensul adăugirii la titulatură a cuvintelor ,,Netoxice și nepericuloase”.
La data de 14.12.2005, sub nr. 719, sub semnătura inculpatului C. T. și a martorilor M. D. și B. D., se eliberează un al doilea certificat de urbanism, care menționează că este emis pentru suprafața de teren de 154.000 mp și pentru obiectivul ,,Centru de gospodărire deșeuri industriale netoxice și nepericuloase”
În acest certificat de urbanism se menționează la rubrica ,,Regimul juridic” faptul că terenul aparține în proprietate ..
În acest act nu se consemnează valoarea procentului de ocupare a terenului, coeficientul de utilizare a terenului, iar parchetul reține că în acest act trebuia solicitat avizul conform de la autoritatea Aeronautică civilă și un Plan Urbanistic Zonal (PUZ)
La data de 20.12.2005, între . N. și . N. a fost încheiat un act numit ,,Protocol”, prin care se constituie în favoarea celei dintâi undrept de folosință asupra unei suprafețe de 30 ha teren, echivalent cu 300.000 mp (un hectar = 10.000 mp) și asupra rețelelor de utilități.
La data de 10.12.2007, . N., a depus, pentru a treia oară, la Primăria Orașului N., cererea nr 2252/2007 -prin care solicită emiterea unui Certificat de Urbanism, în referire la obiectivul ,,Centru de Gospodărire Deșeuri Industriale” .
La data de 20 decembrie 2007 Primăria N. emite, sub semnătura primarului C. T., a secretarei orașului P. D. și a arhitectului șef M. D., certificatul de urbanism nr 718/2007, în care se consemnează că acest act se referă la terenul în suprafață de 290.000 mp și la construirea obiectivului ,,Centru de gospodărire deșeuri industriale”.
La rubrica ,,Regimul juridic” se consemnează că terenul ce face obiectul certificatului de urbanism este proprietatea . .
În acest act nu se consemnează valoarea procentului de ocupare a terenului, coeficientul de utilizare a terenului, iar parchetul reține că în acest act trebuia solicitat avizul conform de la autoritatea Aeronautică civilă și un Plan Urbanistic Zonal (PUZ)
În paralel cu derularea evenimentelor expuse anterior, din anul 2004 . a efectuat demersuri pentru obținerea unui acord de mediu de la Agenția de Protecție a Mediului competentă, necesar pentru a putea obține autorizația de construire a obiectivului, acord solicitat ca obligatoriu de primărie în toate cele trei certificate de urbanism eliberate.
Astfel, în prima fază, . a depus la Agenția Regională de Protecție a Mediului G. (filele 127 și urm vol 3 instanță) documentația cerută pentru obținerea acordului de mediu, printre care se regăsea și certificatul de urbanism nr 715/2004 –depus la 26 08 2004, un Studiu de evaluare impact asupra mediului la 08 06 2006, completat în etape la 10 11 2006 și 12 03 2007, listă cu deșeurile nepericuloase, etc .
S-a inițiat procedura de verificare, în acest scop ARPM G. apreciind că poate delega competențele către Agenția de Protecție a Mediului C., și în consecință . depunând și la această instituție documentația –în principiu aceeași cu cea depusă la ARPM G..
În anul 2006 ., a realizat, cu concursul ing T. P., ,,Studiul de evaluare impact asupra mediului”, referitor la obiectivul ,,Centru de gospodărire deșeuri industriale”
După obținerea certificatului de urbanism nr 719/2005, a fost depus și acesta la ANPM, la data de 21 08 2007 .
Pe parcursul anilor 2004 -2008 s-au organizat mai multe Comisii de Analiză Tehnică, pentru a dezbate proiectul tehnic și condițiile de realizare a obiectivului, în concordanță cu legislația de mediu în vigoare .
Astfel, la data de 20 10 2004 s-a desfășurat o astfel de ședință a CAT, la care a participat din partea Primăriei N. martorul P. I., șef serviciu avizări, acesta precizând că se află la ședința respectivă pentru a se informa (evident, în numele primăriei).
În cadrul acestei ședințe proiectantul T. P. a prezentat investiția, iar în cadrul acesteia a prezentat instalația de tratare mobilă (fila 143 vol 3 instanță).
La data de 19 10 2005 s-a desfășurat o ședință CAT la sediul Agenției de protecție a mediului C..
În cursul anului 2006 s-a desfășurat o ședință de informare la sediul ., la care a participat, din partea Primăriei N., martora R. M. .
La datele de 24 03 2006 și 11 07 2008 s-au desfășurat alte ședințe CAT, la care nu au participat reprezentanți ai Primăriei N..
După stabilirea competenței de soluționare a cererii de emitere a acordului de mediu în favoarea Agenției Naționale de Protecție a Mediului, în raport de faptul că volumul de deșeuri propus a fi introdus în depozit depășea 10 tone/zi, dosarul a fost înaintat acestei instituții .
Ulterior, a fost depus un Raport la Studiul de impact asupra mediului, realizat de martorii P. T. și Ș. A., și certificatul de urbanism nr 718/2007 la data de 26 05 2008
La data de 31 07 2008 . emite un anunț public prin care aduce la cunoștință că ANPM a luat decizia de emitere a acordului de mediu pentru ,,Centrul de gospodărire deșeuri industriale” . Anunțul a fost comunicat Primăriei N., primit și înregistrat sub nr_/31 07 2008, observându-se că s-a rezoluționat cu mențiunea ,,La compartimentul Mediu” sub semnătura primarului în funcție la data respectivă, M. N.; în declarația dată la instanță acesta și-a recunoscut semnătura pusă pe anunț, însă nu și scrisul din rezoluție. Tribunalul reține că acest aspect nu are importanță (rezoluția putând fi scrisă anterior semnăturii de secretara cabinetului primarului ), întrucât, atât timp cât a depus semnătura pe act, înseamnă că M. N. l-a avut în față și a putut să-l citească.
Agenția Națională pentru Protecția Mediului a emis către . acordul de mediu nr 3/15 08 2008 referitor la realizarea unei investiții denumite « Centru de Gospodărire Deșeuri Industriale »,.
Referitor la parcurgerea acestei proceduri pentru obținerea acordului de mediu, tribunalul reține că inculpații nu au fost trimiși în judecată pentru fapte legate de aceasta.
Pe de altă parte, din declarațiile martorilor persoane de specialitate în materia protecției mediului –B. gabriela, A. A., M. M. C., T. Catiușa, P. T., Ș. A.,, tribunalul reține că parcurgerea procedurii în fața autorității de mediu s-a desfășurat în condiții legale.
În esență, nu se pot reține efecte concrete negative pentru siguranța protecției mediului și a cetățenilor orașului N., decurgând din emiterea acordului de mediu –și implicit din permisiunea, din acest punct de vedere, de a se construi Centrul de gospodărire deșeuri industriale.
La data de 09.12.2008, se depune la Primăria Orașului N., cererea de emitere a autorizației de construire a acestui Centru de Gospodărire Deșeuri Industriale din partea . N.; Anexat acestei cereri s-a depus și Acordul de Mediu nr 3/2008.
Cererea a fost rezoluționată de primarul M. N., în sensul ca Biroul de Urbanism să răspundă în scris referitor la interdicția de amplasare a depozitului în cauză, de asemenea primarul solicitând a se face propunere în consiliul local pentru modificarea HCL nr 37/2005, în sensul de a se interzice amplasarea oricărui tip de depozit de deșeuri pe teritoriul orașului N..
Ca urmare a refuzului primarului de a emite autorizația de construire, . a introdus cerere de chemare în judecată a primarului, înregistrată la Tribunalul C. –secția contencios administrativ sub nr_, prin care se solicita obligarea primarului să emită autorizația de construire .
Ca înscrisuri în dovedire, s-au depus la această cerere, printre altele, certificatele de urbanism nr 715/2004 și nr 718/2007 (filele 19 și 20 din dosarul civil)
Prin sentința civilă nr 759/12.08.2009 a Tribunalului C., menținută ulterior de către Curtea de Apel C. prin decizia civilă nr 63/CA/28 01 2010, primarul orașului N. este obligat de instanță să emită autorizația de construire cerută de . N..
Ca urmare a refuzului în continuare al primarului M. nicolae de a emite autorizația de construire, . a inițiat o nouă acțiune civilă –dosar nr_ , prin care solicita aplicarea unei amenzi administrative primarului, de 20% din venitul minim pe economie, pe zi de întârziere până la emiterea autorizației de construire.
În paralel, primarul a introdus contestație în anulare și respectiv revizuire împotriva hotărârilor defavorabile, acestea fiind respinse.
La data de 18 11 2010 între inculpatul V. R. și primarul M. N. s-a purtat o discuție în sediul Primăriei N., referitoare la găsirea unei soluții de rezolvare a situației, discuție înregistrată ambiental cu autorizarea procurorului de caz, confirmată ulterior de instanță.
Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu în formă continuată, ca infracțiune de corupție, prevăzută de art. 13 ind 2 din Legea nr 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C. T. :
Tribunalul constată că infracțiunea prevăzută de art. 13 ind 2 din Legea nr 78/2000 poate avea trei forme distincte, prin trimitere la infracțiunile prevăzute de art. 246, 247 și 248 Cod penal, fiecare din acestea având propriile sale elemente constitutive. Astfel, se impune stabilirea completă a încadrării juridice, prin indicarea infracțiunii prevăzute de Codul penal la care se raportează în concret infracțiunea reglementată de Legea nr 78/2000.
Din conținutul situației de fapt prezentate în rechizitoriu, și în special din reținerea aspectului că actele materiale ale inculpatului C. T., realizate în exercițiul atribuțiilor de serviciu în calitate de primar, ar fi produs vătămări grave intereselor întregii comunități locale, rezultă că incadrarea juridică completă este cea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, ca infracțiune asimilată celor de corupție, prevăzută de art. 13 ind 2 din Legea nr 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal ; în consecință, în baza art. 334 Cod procedură penală se va dispune schimbarea corespunzătoare a încadrării juridice (în sensul completării acesteia).
Tribunalul reține din probele dosarului că în perioada 2004 –decembrie 2007 s-au succedat următoarele activități cu relevanță în ceea ce privește stabilirea actelor materiale și a formei de vinovăție a inculpatului, astfel:
-în octombrie 2004 s-a desfășurat la Agenția Regională pentru Protecția Mediului G. o ședință referitoare la analiza respectării protecției mediului de către investiția preconizată de ., și anume ,,Centru de gospodărire deșeuri industriale”.
Rezultă din declarația inculpatului C. T. și cea a martorului P. I. că primarul de la acea dată, C. T., a fost informat cu privire la această procedură derulată la APM G. și l-a delegat pe P. I. să participe ca reprezentant din partea primăriei.
Din declarația martorului rezultă că acesta nu a primit nici un fel de informații sau directive din partea primarului, pentru a putea susține un punct de vedere argumentat la ședința respectivă sau pentru a ridica probleme legate de legalitatea sau oportunitatea creării depozitului de deșeuri, cu excepția faptului că inculpatul i-ar fi cerut să exprime dezacordul primăriei în legătură cu înființarea depozitului de deșeuri.
Martorul mai susține că anumite considerații pe care le-a expus în cadrul ședinței le-a ridicat ca urmare a propriilor sale cunoștințe și experiență în domeniul poluării orașului N., în calitate de locuitor al acestuia din anul 1970, și nu datorită contribuției primarului C. T. sau a altei persoane desemnate de acesta în acest sens.
În ce privește contradicția dintre declarația inculpatului C. T. și cea a martorului în această privință –inculpatul susținând în esență că se preocupa de conținutul dezbaterilor respective, că le monitoriza –tribunalul reține ca exprimând realitatea declarația martorului, deoarece aceasta se coroborează cu cea a martorei R. M., de asemenea desemnată să participe din partea primăriei la o dezbatere la sediul ., și care a relatat, în esență, aceeași lipsă de preocupare a primarului de a îi da instrucțiuni precise și informațiile necesare pentru a putea susține activ dezbaterea respectivă.
De altfel, declarațiile inculpatului C. T. conțin numeroase contradicții evidente, conturându-se astfel interesul acestuia de a prezenta denaturat anumite stări de fapt.
În cadrul ședinței de lucru de la APM G. s-a concluzionat și s-a menționat în procesul verbal că Primăria N. urmează a prezenta un punct de vedere scris, în termen de 5 zile. Acest punct de vedere nu a fost conceput și prezentat niciodată.
-în data de 18 ianuarie 2005 a fost difuzată la postul de televiziune TVR 1 o emisiune referitoare la intenția de constituire a unui depozit de deșeuri pe raza localității N.. Pornind de la această informație, d-na consilier local C. N. a solicitat informații de la primarul C. T. în ședința de consiliu local din 28 ianuarie 2005. Potrivit procesului verbal de ședință, C. T. a menționat că a avut o discuție cu actualul investitor, și că acesta a arătat că a inițiat dezbateri publice cu conducerea primăriei, începând cu anul 2003, și că deține certificat de urbanism eliberat în anul 2003. Afirmațiile sunt confirmate implicit prin aceea că, într-adevăr, primarul C. T. cunoștea, cel puțin din octombrie 2004, despre intenția de construire a unui depozit de deșeuri.
De asemenea, primarul C. T. a mai menționat că în cursul discuției cu investitorul, el a propus ca accest investitor să înființeze o groapă de deșeuri menajere, însă investitorul nu a fost de acord. A mai precizat că acest investitor a subliniat că vor intenta acțiune judecătorească dacă primăria se opune la înființarea depozitului de deșeuri.
Tot în cursul explicațiilor date de primarul C. T. doamnei consilier C. N., acesta și-a exprimat opinia că nu este de acord cu înființarea gropii de deșeuri, deoarece, dacă sunt de natură periculoasă, nu există posibilitatea de a le controla (efectele). Tribunalul reține astfel că inculpatul a conștientizat posibilitatea ca deșeurile ce se vor a fi depozitate să aibă o natură periculoasă .
În legătură cu problema depozitării deșeurilor, d-l consilier local Tancău P. a reamintit o discuție mai veche, din 2001, privind înființarea unei gropi ecologice de deșeuri, în colaborare cu . Sitorman (zonă cunoscută drept carieră de exploatare de calcar), solicitând reluarea în discuție a acelei propuneri.
În concluzia discuției, d-na consilier C. N. a anunțat că va iniția un proiect de hotărâre de consiliu local, prin care să se interzică înființarea ,,gropii ecologice” anunțate la postul de televiziune.
Tribunalul reține din conținutul acestor informații, coroborate cu alte probe ale dosarului, că discuția s-a referit la intenția . de înființare a unui depozit de deșeuri, chiar dacă numele societății sau al reprezentanților ei nu a fost menționat, iar unele informații au fost percepute ușor eronat. În acest sens, este de observat că, potrivit cutumei, la următoarea ședință de consiliu local, din 24 02 2005, consilierul Tancău P. a solicitat completarea procesului verbal din ședința anterioară, în sensul că discuția despre groapa ecologică s-a referit la .; având în vedere că această societate este acționarul principal al ., și că aceasta din urmă funcționa în același sediu, cu același personal, folosind același teren și aceleași utilități, confuzia dintre . . fost firească pentru persoane ce nu cunoșteau situația în mod exact. Mai mult, această precizare, alături și de declarațiile unor martori –P. I. –conturează faptul că cetățenii orașului în general și membrii Consiliului local și ai primăriei, în special, aveau reprezentarea faptului că terenul fostei fabrici Fertilchim a fost cumpărat/preluat de firma Marway Fertilchim SA .
Se mai confirmă faptul că . a efectuat demersuri, chiar dinainte de anul 2003, inclusiv prin discuții cu primarul D. I., pentru înființarea depozitului de deșeuri. De asemenea, se confirmă faptul că . –din 2004, și nu din 2003 –certificat de urbanism referitor la Centrul de gospodărire deșeuri industriale, acesta icluzând în componență, ca element central, depozitul de deșeuri nepericuloase.
Tribunalul mai reține că primarul C. T. era bine informat cu privire la intențiile și documentele deținute de investitor, și că purtase o discuție amănunțită cu reprezentantul acestuia, discuție în care avansase inclusiv propunerea de înlocuire a depozitului de deșeuri –în percepția sa periculoase –cu unul de deșeuri menajere. De asemenea, rezultă că inculpatul C. T. era deja avizat asupra faptului că ar putea apare probleme juridice și litigii în instanță, având în vedere certificatul de urbanism deja emis, în cazul în care primăria se va opune la edificarea depozitului ; în același timp, din opinia proprie și din cea a consilierilor, se preconiza faptul că comunitatea din N., prin organele reprezentative și executive, se va opune construirii depozitului de deșeuri.
Astfel fiind, concluzia care se desprinde din această primă ședință de consiliu local este că primarul C. T. avea la momentul respectiv toate informațiile necesare pentru a dispune examinarea cu atenție a problemei edificării unui depozit de deșeuri, atât în momentul respectiv cât și pe viitor, în momentul în care vor apare solicitări ale ,,investitorului”. Această examinare cu atenție includea verificarea certificatului de urbanism deja emis (nr 715/2004) și a actelor anexate cererii, ce se găseau în posesia primăriei, includea analizarea cu compartimentul de specialitate a avizelor ce trebuiau solicitate și a etapelor ce trebuiau respectate pentru a se satisface eventual cererea . pentru a fi respinsă motivat, fără riscul pierderii litigiului în instanță.
Este de precizat că, încă de la momentul ianuarie 2005, inculpatul C. T. avea percepția faptului că edificarea unui depozit de deșeuri periculoase pe raza localității prezintă riscuri pentru mediu și comunitate.
-în ședința de consiliu local din 24 02 2005, la pct 4 al ordinii de zi, d-na consilier C. N. a prezentat un proiect de hotărâre cu privire la interzicerea amplasării pe teritoriul orașului N. a unui depozit pentru depunerea deșeurilor industriale toxice. Proiectul a fost însoțit de expunerea de motive și de referatul compartimentului de specialitate –întocmit de martora R. M., de avizul comisiei de specialitate . S-au purtat dezbateri pe tema tipurilor de deșeuri ce urmează a fi interzise la depozitare, inclusiv primarul C. T. avansând o propunere în acest sens, respectiv a fi interzise deșeurile ce au caracteristica de a fi ,,industriale toxice și periculoase”.
În urma dezbaterilor, s-a hotărât adoptarea hotărârii referitoare la interzicerea depozitării deșeurilor industriale toxice.
Astfel, la aceeași dată de 24.02.2005, se emite, de către Consiliul Local N., HCL nr 37/2005, care interzicea amplasarea de depozite de deșeuri industriale toxice pe raza administrativă a orașului N..
Tribunalul reține că, în această conjunctură, primarul C. T. a luat la cunoștință în mod oficial despre poziția reprezentanților cetățenilor orașului N., cu privire la intenția . de edificare a unui depozit de deșeuri industriale.
Prin adresa nr_/16.08.2005 a Primăriei N., semnată de primarul C. T. și de arhitectul șef M. D., înregistrată la . nr. 1056 din 19.08.2005, se comunică faptul că se respinge cererea de prelungire a valabilității certificatului de urbanism nr 715/2004 . Rezultă astfel că problema certificatului de urbanism emis în considerarea intenției de construire a centrului de gospodărire deșeuri industriale a fost analizată de inculpat, ulterior adoptării HCL nr 37/2005 .
La data de 14.10.2005, . N. depune din nou, la Primăria Orașului N. cererea nr_/2005, prin care cere un nou Certificat de Urbanism, în vederea realizării obiectivului "Centru de Gospodărire Deșeuri Industriale”, obiectiv care se dorea a fi edificat pe o suprafață de 15,4 ha.
Cu privire la faptul că pe cererea depusă de . se menționează titulatura ,,Centru de Gospodărire Deșeuri Industriale Netoxice și Nepericuloase”, din examinarea vizuală a acesteia tribunalul reține că cuvintele ,,Netoxice și Nepericuloase” au fost adăugate ulterior, acest lucru reieșind din poziționarea lor după mențiunea privind anexarea documentației în două exemplare, astfel titulatura completă fiind practic fracționată în două (fila 132 vol II dosar instanță), lucru care nu s-ar fi întâmplat dacă titulatura în întregul ei s-ar fi scris cursiv.
Din declarațiile concordante ale inculpaților V. R., M. M., și ale martorilor S. F., M. D. și Râță D., precum și din conținutul convorbirii ambientale înregistrate la 18 11 2010 între V. R. și M. N., din conținutul copiei cererii de emitere a certificatului de urbanism prezentate de inculpați, care nu conține cuvintele ,,netoxice și nepericuloase” (fila 129 vol II instanță), tribunalul reține că adăugarea la titulatura obiectivului a acestor două cuvinte s-a realizat fără acordul reprezentanților ., de către un funcționar al biroului urbanism –Măndilă I. –la solicitarea lui M. D., în considerarea existenței HCL nr 37/2005. Susținerea acestui din urmă martor potrivit căreia adăugarea s-a realizat de către S. F. sau de o altă persoană din cadrul . nu se confirmă ; pe de o parte, caracteristicile scrisului martorei diferă de cele observabile în cele două cuvinte adăugate, iar pe de altă parte nu este verosimil ca o altă persoană din cadrul . fi făcut adăugarea, din moment ce însăși S. F. era persoana ce se ocupa de documentația pentru obținerea certificatului de urbanism. Nu mai puțin, solicitările imperative în scris formulate de . perioada ianuarie –iulie 2007 pentru schimbarea titulaturii din certificatul de urbanism, astfel încât să corespundă cu titlul proiectului, dovedesc faptul că reprezentanții . nu au fost implicați în adăugirea de pe cerere, preluată apoi (incomplet) și în certificatul de urbanism nr 719/2005 –incomplet prin aceea că se omite cuvântul ,,industriale”.
Cu privire la diferența dintre scrisul martorei S. F. și scrisul ce a adăugat cuvintele ,,Netoxice și nepericuloase”, este de observat modul diferit de efectuare a literelor S (nelegat, respectiv legat de următoarea literă), P (printr-o singură linie verticală, respectiv printr-o linie dublă descendent/ascendentă), U (cu codiță de legătură către următoarea literă, respectivă fără) I (cu punct deasupra, respectiv cu cerculeț), precum și mai este de observat aspectul general al scrisului, mai legat și mai rapid în cazul celor două cuvinte adăugate.
Un alt aspect definitoriu ce indică faptul că cele două cuvinte sunt adăugate de către cel ce a întocmit certificatul de urbanism (Măndilă I.) este identitatea dintre modul de redactare a celor două cuvinte ,,Netoxice și Nepericuloase” din cerere și modul de redactare a certificatului de urbanism nr 719/14 12 2005, observându-se că acestea au fost redactate de aceeași persoană; or, pe de o parte, scrisul din certificatul de urbanism nr 719/2005 diferă evident de scrisul martorei Rîță D. aflat pe celelalte două certificate de urbanism, deci certificatul de urbanism nr 719/2005 nu a fost completat de către aceasta; pe de altă parte, în mod evident certificatul de urbanism a fost completat de un funcționar al Biroului Urbanism, și nicidecum de către S. F..
Astfel, în condițiile în care M. D. recunoaște că a discutat personal și expres cu S. F. despre eliberarea certificatului de urbanism cu respectarea HCL nr 37/2005, și în condițiile în care acesta este șeful biroului urbanism, rezultă că el este persoana care a dispus completarea atât a certificatului de urbanism nr 719/2005 cât și a cuvintelor ,,Netoxice și nepericuloase” de pe cererea de eliberare a certificatului de urbanism.
La data de 14.12.2005, sub nr. 719, sub semnătura inculpatului C. T. (primar) și a martorilor M. D. (arhitect șef, șeful biroului urbanism) și B. D. (secretarul primăriei), în calitățile sus-menționate, s-a emis acest al doilea certificat de urbanism, în care se consemnează corect la rubrica privind titularul dreptului de proprietate faptul că proprietarul terenului pe care se intenționa edificarea Centrului de Gospodărire deșeuri industriale este ,,..A. N.".
Tribunalul apreciază că completarea corectă a rubricii referitoare la titularul dreptului de proprietate s-a datorat tocmai faptului că certificatul de urbanism a fost redactat sub supravegherea șefului biroului urbanism M. D., care în această calitate și în considerarea cunoștințelor de specialitate aprofundate în domeniu pe care le deține, a manifestat exigența corespunzătoare pentru înscrierea datelor corecte, spre deosebire de comportamentul neresponsabil al martorei Râță D. –constatat chiar din declarația acesteia.
Un alt aspect ce diferențiază acest certificat de urbanism de certificatele nr 715/2004 și 718/2007 se referă la suprafața de teren menționată pentru care se solicită eliberarea certificatului. Astfel, în cazul CU 719/2005 se menționează suprafața totală de 154.000 mp, această suprafață corespunzând strict cu suprafața batalului nr 4 pe locul căruia se intenționa edificarea depozitului de deșeuri nepericuloase (fila 95 vol II dosar instanță). Prin urmare, potrivit certificatului de urbanism 719/2005, primăria acorda posibilitatea construirii strict a depozitului de deșeuri nepericuloase, cu excluderea tuturor celorlalte obiective ce fac parte din centrul de gospodărire deșeuri industriale și care ar fi urmat să fie realizate pe suprafețe de teren distincte față de suprafața de 154.000 mp (instalația de inertizare, drumuri, laborator, birou primire, rezervor decantare, bazin colectare apă epurată, instalație tratare ape menajere, etc (a se vedea lista obiectelor, fila 88 vol II dosar instanță).
Conform rechizitoriului, în acest certificat de urbanism (CU 719/2005) nu s-au consemnat, în vederea respectării lor, ,,procentul de ocupare a terenului (POT)”, ,,coeficientul de utilizare a terenului (CUT)”, și nu s-a solicitat avizul conform de la Autoritatea Aeronautică Civilă, în condițiile în care amplasamentul preconizat al obiectivului menționat este inclus în regiunile de control ale Aeroportului Internațional M. K..
De asemenea, s-a reținut că nu s-a solicitat prin certificatul de urbanism întocmirea unui plan urbanistic zonal (PUZ).
În cursul urmăririi penale s-a realizat un raport de expertiză de către d-l expert în domeniul urbanistic V. A., prin care s-a concluzionat că:
-POT în zona obiectivului a fost evaluat orientativ la 50%, iar investiția respectă acest indicator;
-CUT evaluat orientativ în zona obiectivului investițional este echivalent unei construcții cu P+6E, în timp ce depozitul de deșeuri, proiectat a avea o înălțime de +48 de metri de la sol ar fi echivalent unei construcții cu P+15E, deci nu ar respecta CUT în zonă.
În ce privește relevanța lipsei mențiunilor referitoare la procentul de ocupare a terenului și la coeficientul de utilizare a terenului pentru stabilirea vinovăției/nevinovăției inculpaților C. T., M. M. și ., în raport de infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, tribunalul reține în primul rând că aceste două elemente (POT și CUT) sunt subliniate pe act de către persoana ce a redactat efectiv certificatul de urbanism (Măndilă I.), indicându-se că trebuie menținuți indicatorii existenți în zonă (fila 125 vol II dosar instanță). Nu se menționează însă mărimea indicatorilor respectivi.
Conform raportului de expertiză urbanistică, chiar dacă nu s-a menționat procentul de ocupare a terenului necesar a fi respectat, investiția preconizată respecta acest coeficient.
Tribunalul reține din cuprinsul Regulamentului de urbanism local aprobat prin HCL nr 69/2004, că pentru zona industrială Fertilchim, POT este stabilit la 50%, iar în ce privește regimul de înălțime, se stabilește regimul maxim de P+2 E.
Astfel, emiterea certificatului de urbanism fără precizarea expresă a regimului de înălțime stabilit în zonă a atras consecința parcurgerii procedurii de obținere a acordului de mediu pentru un depozit de deșeuri a cărei înălțime finală (P +15E). ar fi depășit cu mult înălțimea maximă reglementată prin documentația de urbanism. (P +2E)
În altă ordine de idei, tribunalul reține că în dosar nu sunt probe din care să rezulte că inculpatele M. M. și . au conștientizat lipsa mențiunilor referitoare la POT și CUT din cuprinsul certificatului de urbanism, precum și eventualele efecte nelegale ale lipsei acestor indicatori asupra procesului de obținere a acordului de mediu și ulterior a autorizației de construcție, cîtă vreme acestea nu au fost direct implicate în emiterea certificatului de urbanism, nu rezultă că au intervenit în vreun mod sau că au avut vreun interes în nemenționarea expresă a POT și CUT, nu rezultă că au analizat și conștientizat importanța menționării celor două elemente pe certificatul de urbanism 719/2005.
În ce privește nesolicitarea prin certificatul de urbanism a avizului conform de la Autoritatea Aeronautică Civilă, tribunalul reține -având în vedere declarația martorului M. D. referitoare la acest aspect, precum și lipsa oricăror altor probe în sens contrar -că acest aviz, nefiind unul de uz curent în activitatea primăriei (de fapt rezultând că un astfel de aviz nu a fost solicitat nicodată în anii 2004-2007), nu a fost intuit ca fiind necesar, nici de către primarul C. T., și nici de către inculpatele M. M. și .. În acest sens, tribunalul apreciază –în aplicarea principiului ,,in dubio pro reo” și având în vedere lipsa probelor contrarii –că, dacă persoana cu cea mai înaltă competență în domeniu din primărie și cu atribuții de serviciu orientate către solicitarea avizelor pentru diferite construcții–în speță arhitectul șef M. D., șeful serviciului Urbanism –nu a realizat necesitatea solicitării unui aviz de la Autoritatea Aeronautică Civilă, cu atât mai puțin puteau prevede această necesitate inculpații C. T., M. M. sau . (prin reprezentanți persoane fizice)
Pe de altă parte, tribunalul reține, având în vedere în special mijloacele de probă obiective -constând în fotografii și planuri de situație, proiectul unui coș de fum, ale zonei combinatului chimic în cadrul căruia se preconiza edificarea depozitului de deșeuri cu cota +95 m -că Autoritatea Aeronautică Civilă și Aeroportul M. K. erau avizați asupra faptului că în zona combinatului din vestul localității N. sunt amplasate construcții cu cote mai înalte decât înălțimea maximă ce se preconiza a fi atinsă de depozit. Astfel, în concret lipsa solicitării avizului de la Autoritatea Aeronautică Civilă nu avea capacitatea de a afecta siguranța zborurilor pe aeroportul M. K..
Cu privire la nesolicitarea prin certificatul de urbanism a unui plan urbanistic zonal (PUZ) care să delimiteze zona și caracteristicile tehnice ale Centrului de Gospodărire Deșeuri Industriale, tribunalul reține în esență că obligativitatea, pentru primarul C. T., a solicitării acestui PUZ în situația concretă era stabilită atât prin art. 47 alin 3 lit b) din Legea nr 350/201, cât și prin prevederile Regulamentului de Urbanism aprobat prin HCL nr 69/2004, tribunalul urmând a dezvolta această constatare în analiza emiterii CU nr 718/2007 .
În cursul anului 2006, la sediul . s-a desfășurat o ședință CAT, la care a participat, printre alții, și martora R. M., în calitate de reprezentant din partea Primăriei N..
Ca și P. I., această martoră a precizat că nu a primit de la factorii de decizie din primărie nici un fel de informații sau directive concrete care să o ajute să înțeleagă scopul dezbaterii, importanța participării reprezentantului primăriei la aceasta, problemele de interes al comunității ce trebuiau ridicate în ședința respectivă.
De asemenea, martora nu a putut face precizări asupra faptului dacă a informat conducerea primăriei –primar, viceprimar, secretar –despre concluziile dezbaterii.
Tribunalul constată astfel pasivitatea inculpatului C. T., în calitate de primar, în monitorizarea cu atenție a aspectelor tehnice și juridice ale unei astfel de viitoare investiții, care –potrivit propriei aprecieri anterioare –ar fi putut crea consecințe poluante și deci prejudicii locuitorilor orașului.
Durata Certificatului de urbanism nr 719/2005 a fost de un an de zile, situație în care urma să expire la 14.12.2006 . Anterior acestei date, . a solicitat prelungirea cu un an de zile a valabilității certificatului de urbanism, cerere ce a fost aprobată de primărie, în speță de inculpatul C. T. .
Conform declarației martorului M. D., în cursul anului 2007, în lunile ianuarie, martie, iunie, între . și Primăria N. s-a purtat o corespondență scrisă în care, în esență, . solicita eliberarea unui certificat de urbanism care să cuprindă titulatura investiției așa cum a fost solicitată inițial, și anume ,,Centru de gospodărire deșeuri industriale”, și nu ,,Centru de gospodărire deșeuri industriale netoxice și nepericuloase”.
Astfel, la fila 113 vol 1 UP există adresa nr_/18 06 2007 a . către Primăria N., prin care (urmare a unei cereri anterioare a primăriei) se comunică lista deșeurilor industriale ce urmează a fi depozitate în obiectivul preconizat și prin care se comunică faptul că obiectivul Depozit de Deșeuri nepericuloase nu se încadrează în prevederile HCL nr 37/2005, deoarece aceasta din urmă se referă la depozitarea deșeurilor industriale toxice (înțelegând prin aceasta periculoase). . consideră ilegală schimbarea denumirii ivestiției din cuprinsul certificatului de urbanism nr 719/2005, și solicită în consecință emiterea unui certificat de urbanism cu denumirea conformă cu proiectul investițional.
Despre această corespondență inculpatul C. T. a avut cunoștință, în calitate de factor de decizie în primărie, iar în urma discuțiilor purtate cu M. D., primăria a emis răspuns către . semnătura primarului C. T., prin care se refuza emiterea unui nou certificat de urbanism cu titulatura investiției schimbată, invocându-se incidența HCL nr 37/2005.
În ședința de consiliu local din 05 iulie 2007, ca urmare a refuzului primăriei de emitere a unui alt CU, s-a prezentat cererea ., prin doamna S. F., care informează că societatea dorește să construiască un Centru de Gospodărire a Deșeurilor Industriale la Fertilchim, că s-a eliberat un certificat de urbanism (nr 719/2005) care impune respectarea HCL nr 37/2005, în sensul de a nu se amplasa pe teritoriul orașului N. un depozit de deșeuri industriale toxice.
. arată faptul că certificatul de urbanism nu este conform cu documentația pe care au prezentat-o.
Martora S. F., din partea ., a solicitat schimbarea titulaturii obiectivului, astfel cum au cerut în documentație, și anume ,,Centru de Gospodărire Deșeuri Industriale”. De asemenea, a mai explicat că în acest centru, conform legislației, se va realiza inertizarea și depozitarea deșeurilor sub formă de deșeuri inerte și nepericuloase.
În cursul discuției, primarul C. T. a informat consilierii că primăria a eliberat certificat de urbanism pentru ,,Centru de gospodărire deșeuri industriale netoxice și nepericuloase”, și nu poate schimba titulatura din certificatul de urbanism fără aprobarea consiliului local. Tribunalul reține că sensul juridic al acestei constatări a primarului este că, din moment ce consiliul local a adoptat o hotărâre de consiliu local (HCL 37/2005) ce trebuie respectată, tot consiliul local este cel care poate da o derogare de la aceasta sau poate modifica HCL, astfel încât o eventuală modificare a titulaturii investiției din certificatul de urbanism să nu contravină legislației locale.
De asemenea, în cursul discuției consilierul V. A. a solicitat să se prezinte documentația referitoare la investiția propusă. În acest context, tribunalul reține deci că era ușor de conștientizat soluția de a se solicita documentația referitoare la Centrul de Gospodărire Deșeuri Industriale, pentru a se face o evaluare în cunoștință de cauză cu privire la legalitatea și oportunitatea investiției (din punctul de vedere al orașului).
În urma pozițiilor exprimate de mai mulți consilieri, în sensul că există riscul poluării orașului și că astfel de depozite nu se mai regăsesc și în alte zone (pentru a se aprecia că există garanția că sunt nepoluante), solicitarea . a fost supusă la vot, consilierii votând în unanimitate împotriva emiterii certificatului de urbanism cu titulatura schimbată. Primarul C. T., prezent fiind, a concluzionat că nu va emite certificat de urbanism . În cursul acestei ședințe nu s-a încercat lămurirea sensului HCL 37/2005 în raport de activitatea de depozitare de deșeuri inerte sau inertizate.
La data de 10 decembrie 2007 . a depus o nouă cerere la Primăria N. pentru a solicita eliberarea unui certificat de urbanism (cererea nr 2252/10 12 2007, fila 90 vol II instanță).
În cuprinsul cererii -redactată de S. F. și semnată de R. V. în calitate de președinte al consiliului de administrație –se precizează că acționarul majoritar al . este ., că acest acționar majoritar –. a cumpărat la licitație întregul patrimoniu al fostului combinat de îngrășăminte chimice, și că activitatea de exploatare a platformei ecologice preconizare va fi desfășurată de ..
Tribunalul reține că rezultă implicit din lecturarea acestei cereri faptul că terenul pe care se propune investiția este proprietatea . nu a ..
Totodată, se precizează actele anexate, între care nu se regăsește menționat nici un act referitor la dreptul de proprietate sau chiar și folosință al . asupra terenului pentru care se solicită eliberarea certificatului de urbanism. În schimb, se anexează încheierile de carte funciară din 1999 și 2000 referitoare la lotul 133/1, încheieri care evident se referă la dreptul de proprietate al ., câtă vreme în 1999-2000 . nici nu era înființată (în cerere se face precizarea că a fost înființată în anul 2002). Nu se face nici o menționare a eventualei depuneri a ,,Protocolului” încheiat la 20 12 2005, privind constituirea unui drept de folosință a terenului de 30 ha, în favoarea ..
Tribunalul mai constată că cererea evită să menționeze faptul că activitatea de exploatare a platformei ecologice constă nu numai în depozitarea deșeurilor netoxice și nepericuloase conform HG nr 349/2005, dar și în procesarea deșeurilor periculoase aduse în incintă, pentru a fi transformate în deșeuri inertizate.
În cuprinsul memoriului de prezentare se face precizarea că investiția cuprinde două obiective principale, și anume depozitul de deșeuri nepericuloase și instalația de tratare a deșeurilor industriale. Se mai remarcă faptul că, la pct 1.3. final, se menționează cu litere bolduite că depozitarea definitivă a deșeurilor se va face ,,în depozitul de deșeuri nepericuloase”.
Se mai precizează că zona pentru crearea centrului este în prezent parțial proprietatea . și parțial pe o suprafață pusă la dispoziție de ., acționar principal la ..
În ce privește prezentarea elementelor caracteristice ale obiectivelor, la subcapitolul ,,Construcția depozitului de deșeuri nepericuloase” se constată că nu este menționat nici un element tehnic, cu excepția suprafeței batalului de 154.000 mp, din care să rezulte dimensiunile depozitului de deșeuri, în special pe verticală și volumetric.
Potrivit declarațiilor concordante ale martorului M. D. (șef compartiment urbanism), și ale martorei S. F., tribunalul reține că în perioada depunerii cererii de emitere a certificatului de urbanism, la Primăria N. s-au prezentat R. V., M. M. și S. F., care au purtat o discuție cu primarul C. T., în biroul acestuia, referitoare la emiterea certificatului de urbanism.
Potrivit declarației lui M. D., C. T. i-a spus acestuia că trebuie să emită certificatul de urbanism cu titulatura solicitată de ., reprezentanții acestei societăți luându-și angajamentul ca în memoriul pentru solicitarea certificatului de urbanism să specifice faptul că deșeurile ce se vor depozita sunt netoxice și nepericuloase. Această susținere a martorului se confirmă prin conținutul memoriului de prezentare a investiției, care într-adevăr menționează prin litere bolduite că depozitul va conține deșeuri nepericuloase. Prin urmare, relatarea martorului reflectă adevărul, în sensul că într-adevăr a avut loc întâlnirea și discuția cu obiectul indicat.
Potrivit declarațiilor martorilor M. D., Râță D. (angajat compartiment urbanism) și P. D. (secretar primărie), la data de 20 decembrie 2007 primarul C. T. a efectuat demersuri către aceștia și a insistat să se emită certificatul de urbanism cu titulatura solicitată de ., în contextul în care un reprezentant al . s-a prezentat și a așteptat o lungă perioadă din zi, pentru a intra în posesia acestui act.
Mai rezultă că, în această conjunctură, singura preocupare a inculpatului C. T. în legătură cu emiterea certificatului de urbanism a fost ca acesta să fie emis; nici martorii, nici inculpatul nu menționează că au purtat între ei discuții tehnice asupra conținutului certificatului de urbanism, caracteristicilor tehnice care trebie respectate, asupra avizelor ce ar fi trebui solicitate, asupra neconcordanței dintre titularul cererii și titularul dreptului de proprietate asupra terenului respectiv, despre condițiile legale de solicitare a unui plan urbanistic zonal, corelarea cu HCL 37/2005, ori pentru lămurirea elementelor esențiale ale obiectivului –în special dimensiuni, timp de activitate, tipuri de deșeuri colectate.
Martorii funcționari ai primăriei declară că au avut reprezentarea faptului că emiterea certificatului de urbanism cu titulatura solicitată contravine dispozițiilor HCL nr 37/2005, și au luat hotărârea, pentru autoprotecția lor juridică, să însereze în cuprinsul certificatului o mențiune prin care să indice HCLȘ nr 37/2005; această hotărâre a fost notată în certificatul de urbanism la rubrica ce se referă la cadrul legal în materia emiterii actelor de urbanism (alături de HCL nr 69/2004–regulamentul de urbanism). Este de precizat că această notare, și mai ales locul din pagină în care a fost efectuată, nu putea avea efectul de a atrage atenția nici unei instituții terțe, deoarece interpretarea firească este aceea că ambele hotărâri menționate se referă la Regulamentul de urbanism (eventual HCL 37/2005 este o completare/modificare a HCL 64/2004) și nicidecum că HCL 37/2005 ar constitui o hotărâre în materia depozitării deșeurilor de care ar trebui să se țină seama (mai ales în condițiile în care nu era cunoscută).
La data de 20 12 2007 s-a emis certificatul de urbanism nr 718/2007, sub semnătura primarului (ing)C. T., a secretarei P. (B.) D. și a arhitectului șef M. D. .
Certificatul de urbanism a fost completat efectiv de către Râță D..
În cuprinsul acestuia s-a menționat, la regimul juridic, că terenul pe care se va construi este proprietatea ., dobândit prin actul constitutiv nr 2427/29 07 2002. (cuvântul ,,administrare” fiind tăiat suficient de vizibil cu pastă).
La rubrica ,,regimul tehnic”, nu s-a menționat nimic la caracteristicile POT și CUT existente și propuse, menționându-se suprafața parcelei, de 290.000 mp.
S-a menționat că certificatul de urbanism respectiv poate fi utilizat în scopul declarat, și anume pentru construire ,,Centru de gospodărire deșeuri industriale”
La rubrica avize și alte acorduri, nu s-a solicitat realizarea unui plan urbanistic zonal (PUZ).
În ce privește nemenționarea caracteristicilor POT și CUT, precum și nesolicitarea unui aviz de la autoritatea aeronautică, tribunalul menține aceleași constatări și aprecieri expuse pentru CU 719/2005.
În ce privește mențiunea referitoare la calitatea de proprietar asupra terenului a ., tribunalul constată că aceasta nu corespunde realității, prin mențiunea respectivă certificatul de urbanism devenind un act falsificat intelectual, la momentul la care a căpătat efecte juridice prin semnarea sa de către primarul C. T.. În realitate, prin actul constitutiv nr 2427/2002, . dobândește în proprietate suprafața de 10.329,12 mp (aprox 1 ha), și nicidecum 290.000 mp (29 ha).
Mențiunea necorespunzătoare adevărului din certificatul de urbanism contravine dispozițiilor imperative ale art. 29 alin 1 din Legea nr 350/2001, care stipulează că ,,Certificatul de urbanism este actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea administrației publice locale face cunoscut regimul juridic....” Legea consideră ca fiind deosebit de importantă activitatea de eliberare corectă a certificatului de urbanism, din moment ce simte nevoia de a preciza expres, la art. 34, că ,,Emiterea de certificate de urbanism incomplete, cu date eronate sau cu nerespectarea prevederilor cuprinse în documentațiile de urbanism aprobate atrage răspunderea....penală, după caz, potrivit legii”.
Astfel, în raport cu aceste dispoziții imperative și atenționatorii pentru funcționarii ce poartă răspunderea emiterii certificatelor de urbanism, rezultă că nu este permis a se emite un astfel de act cuprinzând date eronate, sau cu nerespectarea prevederilor din documentațiile de urbanism.
Având în vedere activitatea îndelungată a inculpatului C. T. în domeniul administrației publice locale (consilier local, primar din iunie 2004), formația sa profesională într-o specialitate tehnică (inginer militar) ce are legătură directă cu emiterea certificatelor de urbanism, precum și faptul că în practică acesta a emis numeroase certificate de urbanism în perioada cât a fost primar, până la 20 12 2007, tribunalul reține că acesta cunoștea cu certitudine prevederile legale expuse mai sus. În acest context, obligația sa ca primar era de a se asigura că certificatele de urbanism se emit cu respectarea prevederilor legale –complete, cu date corecte și respectând documentațiile de urbanism.
Față de multitudinea evenimentelor derulate în timp de peste 2 ani cu participarea directă a primarului C. T., referitoare la Centrul de gospodărire deșeuri industriale al ., tribunalul reține că acesta, cu știință, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu referitoare la emiterea în condiții de legalitate a certificatelor de urbanism nr 719/2005 și nr 718/2007, și anume atribuțiile care îi impuneau să solicite informații complete de la . despre obiectivul propus a fi construit, atribuțiile care îi impuneau să efectueze o analiză tehnică cu funcționarii compartimentului Urbanism asupra condițiilor de legalitate și de oportunitate (pentru oraș) a înființării Centrului de gestionare deșeuri, atribuțiile care îi impuneau să efectueze o analiză juridică cu comisia de specialitate asupra aceluiași obiectiv, și în final atribuțiile ce îi impuneau să verifice personal sau să solicite verificarea redactării complete și corecte a certificatului de urbanism.
Astfel, în concret, în condițiile în care C. T. cunoștea despre intenția . de a aduce în depozit inclusiv deșeuri de natură periculoasă, și totodată cunoștea opoziția întregului consiliu local –ca organism de reprezentare a cetățenilor comunității –inculpatul trebuia să se informeze temeinic, înainte de emiterea certificatelor de urbanism, asupra dimensiunilor depozitului de deșeuri, asupra naturii deșeurilor depozitate și a eficienței procedurilor de inertizare, și de a informa consiliul local asupra acestor date.
Sunt de precizat, în acest context, efectele certificatului de urbanism odată emis, astfel cum de altfel au fost susținute chiar de către inculpat în declarația sa și cum rezultă din sensul sentinței civile nr 759/12 08 2009 a Tribunalului C., și anume faptul că, dacă solicitantul îndeplinește toate cerințele înscrise în acest certificat de urbanism, dobândește dreptul de a obține și autorizația de construire, în acest caz primăria neavând dreptul să refuze emiterea acestei autorizații de construire.
(C. T.,,Arăt că, dacă solicitantul respectă obținerea tuturor avizelor indicate în certificatul de urbanism și nu le contestă, primarul nu are motiv să nu emită autorizația de construire, întrucât ar face un abuz”)
În același sens reliefează poziția primarului și martorul G. Ș., care arată în declarația sa că primarul C. T. le-a spus că ,,Dacă se va prezenta cu avizele cerute, ,,asta este”, adică se va emite autorizația de construire”.
(Considerente sentință: ,,Reclamantul a depus, odată cu cererea pentru eliberarea autorizației de construire, întreaga documentație prevăzută de lege, astfel încât, în conformitate cu art. 7 alin 9 din Legea nr 50/1991, autorizația de construire se impune a fi emisă.
Autorizația de construire este o autorizație impusă de lege, în sensul că, dacă se îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, autoritatea administrației publice locale are obligația să o elibereze, neputând aprecia asupra oportunității ei”).
Astfel fiind, devine foarte important ca, încă de la momentul emiterii certificatului de urbanism, autoritatea publică locală să stabilească în totalitate și cu precizie natura avizelor, acordurilor și a altor cerințe pe care le solicită a fi îndeplinite, pentru ca solicitantul să primească dreptul de a construi.
De asemenea, inculpatul C. T., în condițiile în care era conștient că nu cunoștea detaliile prevederilor Planului Urbanistic General, -astfel cum susține în declarație- trebuia să analizeze acest aspect cu concursul arhitectului șef, sau să solicite un referat de la compartimentul de specialitate, așa încât să se convingă de faptul că PUG prevede sau nu construirea de depozite de deșeuri în zona propusă, ori prevede o altă modalitate de dezvoltare a orașului în zona respectivă. În cel de-al doilea caz, rezultă că certificatul de urbanism nu ar respecta documentațiile de urbanism aprobate.
Este de menționat, în acest sens, că formația profesională a inculpatului –afirmată de acesta încă de la debutul declarației dată la instanță –îl califică ca fiind printre cele mai competente persoane din primărie (eventual după arhitectul șef M.) care să înțeleagă detaliile tehnice ale construirii unor obiective în condițiile respectării documentațiilor de urbanism. Totodată, în ce privește chiar obiectivul propus, inculpatul îl avea la dispoziție pe M. D., care cunoștea îndeaproape această lucrare, din moment ce a fost desemnat ca reprezentant al Primăriei N., în 1996, să facă parte din comisia de recepție (chiar dacă la acel moment a lipsit motivat) –fila 47 vol 3 instanță. Recepția batalului nr 4 a fost realizată la 15 08 1996 .
Un alt aspect pe care inculpatul îl cunoștea în calitate de primar era acela că în apropierea terenului pe care se propunea înființarea depozitului se află un cartier al orașului (Depozit de lemne), în care locuiau cca 60 de persoane și copiii acestora, conform listei aflate la dosar, unii având domiciliul acolo de mai mulți ani. Pe planșa de Incadrare în zonă a orașului (fila 171 vol 3 instanță) se notează cartierul ..Depozit de lemne” ca fiind ,,Trup (izolat) I, prin urmare cartierul respectiv fiind recunoscut oficial și luat în evidența primăriei.
Din relațiile solicitate primăriei rezultă că s-au emis două autorizații de construire locuințe în anul 1997, iar alte construcții sunt cumpărate de la CFR.
Chiar dacă construirea marii majorități a locuințelor acestui cartier s-a realizat în condiții neclare sau fără autorizațiile necesare, obligația primarului era de a se asigura în primul rând asupra respectării drepturilor tuturor cetățenilor localității, inclusiv dreptul la un mediu curat.
Problematica dreptului de a locui în cartierul respectiv și de a-și construi acolo o locuință nu este una care poate fi evaluată de primar în mod implicit și fugitiv, cu ocazia emiterii unui certificat de urbanism pentru construirea unui depozit de deșeuri; cu alte cuvinte, inculpatul C. T. nu putea stabili apriori, la momentul emiterii certificatelor de urbanism din 2005 și 2007, că . ar avea prioritate la construirea depozitului în raport cu dreptul cetățenilor din cartierul Depozit lemne de a avea un mediu curat, pentru motivul că unii dintre aceștia și-au construit locuințe fără autorizație de construire. De la caz la caz, cetățenii respectivi își pot demonstra legitimitatea construirii sau cumpărării locuinței, sau pot intra în legalitate ulteror, chiar cu suportarea unor sancțiuni administrative .
Astfel fiind, inculpatul C. T. trebuia să verifice, înainte de emiterea certificatelor de urbanism, dacă viitorul depozit de deșeuri respectă distanța minimă de 1000 metri până la cartierul ,,Depozit lemne”, iar în caz contrar, să se asigure cel puțin că Agenția de protecție a Mediului competentă cunoaște această situație în mod expres și evaluează în cunoștință de cauză posibilitatea înființării depozitului de deșeuri nepericuloase la mai puțin de 1000 metri de cartierul respectiv. Eventual, acest aspect putea fi solicitat chiar în certificatul de urbanism, ca parametru tehnic de respectat. Martora B. G. (funcționar ANPM) menționează expres faptul că într-adevăr primăria trebuie să emită în toate cazurile certificat de urbanism, dar poate consemna, după caz, că nu se poate realiza investiția, sau se poate realiza cu anumite restricții menționate.
În fapt, prin expertiza tehnică topografică efectuată în cursul judecății, s-a stabilit că primele case ale cartierului ,,Depozit lemne” se află la o distanță de cca 800 metri de batalul nr 4 (mai puțin de 1000 m), ceea ce atrage concluzia, având în vedere configurația și mărimea cartierului astfel cum se observă în mai multe planșe (unele la scară) depuse la dosar, că în mare măsură, întregul cartier se află la distanță de sub 1000 metri de depozit.
În esență deci, tribunalul nu reține –nefiind obiectul analizei –că prin edificarea depozitului de deșeuri la mai puțin de 1000 metri de cartierul Depozit de lemne se încalcă legislația în domeniu, ci reține că, aspectul fiind neclar și necunoscut/neanalizat de autoritatea de specialitate, inculpatul C. T. trebuia să ia măsuri pentru a se asigura că drepturile cetățenilor din acel cartier nu sunt afectate, prin menționarea situațiilor corespunzătoare în certificatul de urbanism, eventual, pentru a se evalua locuințele respective ca locuințe izolate; în caz contrar, după obținerea autorizației de construire a depozitului cu parcurgerea etapelor de dezbatere publică și de aviz din partea autorității de mediu, cetățenii din cartierul indicat s-ar afla în imposibilitate de a-și mai salvgarda dreptul la un mediu sănătos.
Tribunalul mai constată, în același sens, din declarațiile martorilor P. T., Ș. A., T. Catiușa, M. M. C., A. A., că în fapt niciunul dintre aceștia nu a efectuat o măsurătoare efectivă a distanței de la zonele locuite la batalul nr 4, ci toți s-au bazat pe consemnările mai vechi din Studiul de Impact asupra Mediului efectuat de ICIM –T. P.. Nu se cunoaște nici dacă acesta a efectuat măsurătoarea respectivă, sau a preluat-o și el din documentații mai vechi, puse la dispoziție de reprezentanții ., astfel cum relatează P. T..
Astfel fiind, cu atât mai mult primăria, prin compartimentul de specialitate, trebuia să se asigure că amplasamentul propus respectă standardele legale referitoare la distanța până la zonele locuite.
Cu privire la omiterea solicitării unui plan urbanistic zonal în cele două certificate de urbanism, se rețin următoarele:
Potrivit art. 10, 12 și 25 din legea nr 350/2001,
,,Urbanismul are ca principal scop stimularea evoluției complexe a localităților, prin realizarea strategiilor de dezvoltare pe termen scurt, mediu și lung”
,,Urbanismul urmărește stabilirea direcțiilor dezvoltării spațiale a localităților urbane și rurale, în acord cu potențialul acestora și cu aspirațiile locuitorilor”.
,,Consiliul local coordonează și răspunde de întreaga activitate de urbanism desfășurată pe teritoriul unității administrativ-teritoriale și asigură respectarea prevederilor cuprinse în documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism aprobate, pentru realizarea programului de dezvoltare urbanistică a localităților componente ale comunei sau orașului”.
Ceea ce este de reținut din aceste texte, în legătură cu cauza de față, este că activitatea de urbanism este una deosebit de importantă pentru comunitățile locale, atât pentru cele din prezent cât și pentru generațiile viitoare (art. 5), și că direcțiile de dezvoltare a unei localități sunt stabilite de către reprezentanții locuitorilor –în speță consiliul local . Așadar, deciziile privind dezvoltarea urbanistică nu sunt în nici un caz în competența unei singure persoane, fie ea și primarul localității.
Prin urmare, în cazul în care documentațiile de urbanism aprobate nu prevăd modul de dezvoltare concretă a unei zone, se impune completarea lor prin planuri urbanistice aprobate în forul reprezentativ al cetățenilor (consiliul local) pentru a se garanta corectitudinea și oportunitatea deciziei adoptate (în special prin faptul că hotărârea consilului local se ia în urma efectuării unor studii de specialitate ).
Potrivit art. 480 Cod civil 1864 –în vigoare în anul 2007 -,,Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege”. Astfel, în cazul de față, dreptul . de a permite înființarea pe terenul său a unui depozit permanent de deșeuri este limitat de lege, în sensul că se poate înființa acest depozit numai dacă comunitatea locală a stabilit, prin documentațiile de urbanism legal aprobate, că în cadrul dezvoltării localității, pe terenul respectiv se permite înființarea investiției respective.
Prin hotărârea Consiliului local N. nr 42/25 08 1994, (fila 56 vol 3 instanță) s-a aprobat Planul Urbanistic General (PUG) etapa I.
În acesta se menționează, printre altele, că ,,intravilanul propus în partea de vest ajunge până la limita proprietății cu Fertilchim SA”.(fila 70 vol 3 inst) Nu se evidențiază existența batalului nr 4, spre deosebire de batalele nr 1-2 și 3 care sunt menționate și scoase din intravilan. Ca obiective ale PUG 1994 se menționează, printre altele, că ,,se constată o sporire a numărului de locuințe individuale în regim parcelat”, că ,,beneficiarii parcelărilor agricole cu 5000 mp și mai mult solicită în proporție de 90% condiții de construire conform Legii nr 50/1991, și că ,,se constată creșterea continuă a numărului de locuitori (fila 60 vol 3 instanță).
Aspectul care rezultă de principiu din aceste constatări ale PUG este că orașul este în continuă extindere, că intravilanul localității –în care teoretic se poate solicita construirea de locuințe –se întinde până lângă ., și că există chiar proprietari de extravilan situat în imediata apropiere a intravilanului, care solicită autorizarea de construire locuințe individuale. Mai rezultă că PUG-ul 1994 nu a considerat batalul nr 4 ca fiind o zonă stabilită pentru depozitarea de deșeuri (batalul nr 4 a fost recepționat în 1996)
Astfel, autoritățile cu competențe de decizie în materia urbanismului trebuie să ia în calcul, la eliberarea unor acte în această materie, ca prin acestea să nu se prejudicieze viitoarea dezvoltare a orașului și drepturile cetățenilor la construirea unei locuințe individuale.
Transpus la cauza de față, dispozițiile PUG 1994 indică faptul că primarul C. T. avea obligația de a analiza dacă, prin eliberarea certificatelor de urbanism care stabileau că, după obținerea avizelor impuse se poate construi depozitul de deșeuri în zona indicată, nu se prejudiciază dezvoltarea orașului.
Prin hotărârea Consiliului Local N. nr 69/2004 (fila 210 vol 7 UP) s-a aprobat Regulamentul de Urbanism ce face parte integrantă din PUG etapa a II-a ; astfel se reține că de la data adoptării HCL nr 69/2004, Regulamentul de Urbanism este în vigoare și obligatoriu, chiar dacă PUG etapa a II-a nu a fost încă aprobat. De altfel, pe certificatele de urbanism nr 719/2005 și nr 718/2007 se menționează că acestea au fost emise în baza HCL nr 69/2004 –Regulamentul de urbanism, ca documentație legală de urbanism .
Regulamentul de urbanism astfel adoptat se regăsește la dosar începând cu fila 304 vol 7 UP.
Cu privire la Trupul A al orașului –ce cuprinde zona locuită propriu zisă și zona industrială Fertilchim –regulamentul de urbanism menționează: ,,Rămâne disponibil sub aspectul evoluției urbanistice a teritoriului, terenul, platforma fostului combinat de îngrășăminte chimice –. producție în curs de desființare”. Ceea ce rezultă de principiu din această dispoziție este că evoluția urbanistică a zonei Fertilchim nu a fost stabilită prin documentația de urbanism, ci aceasta rămâne disponibilă pentru decizii ulterioare. Or, astfel de decizii privind evoluția urbansitică a zonei pot fi luate numai de către Consiliul local, după întocmirea documentațiilor de urbanism corespunzătoare.
În continuare, Regulamentul de urbanism prezintă regimul tehnic și de dezvoltare al fiecărei zone distincte a orașului.
Zona Marway Fertilchim SA este denumită, la acest capitol, ca fiind ,,teritoriul fostei uzine industriale Fertilchim”, zona UTR D1, cu suprafață de 1.735.900 mp.
Cu privire la zonele UTR D1 –D7 (filele 326-327 vol 7 UP), regulamentul de urbanism face următoarele precizări obligatorii:
,,(Sunt) Zone de producție, prestări servicii, depozitare; Constituie categoria funcțională cu cele mai neprevăzute unități sub aspectul evoluției, dar mai ales pentru etapa de perspectivă.
Cuprind suprafețe însemnate de teren ce constituie un potențial ce se cere a fi bine gestionat.
...Vor face obiectul unor noi capacități productive, de prestări servicii sau de depozitare, în concordanță cu Legea nr 50/1991, condițiile de amplasare, de ocupare a terenului, de funcționare în deplină concordanță cu zonele funcționale învecinate, în special cu zona de locuit, se vor preciza prin documente urbanistice –PAZ (corect PUZ), PUD –documente care se recomandă a fi întocmite și aprobate conform legislației în vigoare.” (este de precizat că s-a dactilografiat din eroare PAZ în loc de PUZ, acest aspect reieșind din faptul că Planul de Amenajare Zonală (PAZ) se referă la teritorii intercomunale, interorășenești, interjudețene, regionale, ceea ce nu era cazul în situația terenurilor cu capacități productive la care se făcea referire).
Se mai precizează în Regulamentul de urbanism, în ce privește regimul tehnic al zonelor de producție, servicii și depozitare, că regimul de înălțime trebuie să fie maxim P+2E, și că procentul de ocupare a terenului trebuie să fie 50%. ( se constată că cele două certificate de urbanism au fost eliberate cu mențiunea că pot fi folosite la realizarea investiției ,,centru de gospodărire deșeuri...” deși regimul de înălțime al DDN era cu mult mai mare decât regimul de înălțime stabilit pentru zona respectivă (pentru construcțiile viitoare, fiind nerelevant că existau și construcții vechi mai înalte). Eventual, se putea solicita o derogare de la acest regim de înălțime stabilit, însă tot printr-un plan urbanistic.
De asemenea, la rubrica ,,Interdicții de construire” din Regulamentul de urbanism se propune interdicția de construire pentru obiective cu funcțiuni incompatibile cu funcțiunea de locuire. Această prevedere urbanistică nu a fost examinată în procesul de emitere a certificatelor de urbanism, pentru a se constata dacă este incidentă în cazul DDN .
Față de dispozițiile Regulamentului de urbanism de mai sus, care sunt obligatorii pentru autoritățile administrative ale orașului N. –în primul rând pentru primar –tribunalul constată că inculpatul C. T. avea baza legală obligatorie pentru a solicita prin cele două certificate de urbanism emise efectuarea unui plan urbanistic zonal de către ., precum și a altor studii care să stabilească dacă activitatea centrului de gospodărire deșeuri industriale este incompatibilă cu funcțiunea de locuire.
Acest plan urbanistic ar fi fost însoțit de un aviz al agenției de mediu (a precizat în acest sens martora B. G.), ar fi fost supus dezbaterii în consilul local, ocazie cu care s-ar fi cunoscut toate detaliile tehnice ale Centrului de gospodărire deșeuri industriale, s-ar fi cunoscut tipurile de deșeuri ce se preconizează a fi depozitate, precum și eventuala lor origine, s-ar fi examinat oportunitatea aprobării investiției în raport de strategia de dezvoltare a orașului și de aspirațiile și drepturile locuitorilor din zonă (spre exemplu cei din cartierul Depozit de lemne).
Cu privire la originea viitoarelor deșeuri, inculpații s-au apărat în sensul că este exclusă aducerea de deșeuri din străinătate pentru a fi depozitate, întrucât legea interzice această activitate.
Întrebat fiind la ședința CAT din 20 10 2004 la ARPM G. dacă ,,se vor trata deșeuri și din străinătate”, autorul Studiului de impact asupra mediului, T. P. a răspuns ,,În prima fază, nu, dar se poate avea în vedere” (fila 143 vol 3 instanță)
De asemenea, în cadrul discuției ambientale înregistrate la 18 11 2010, inculpatul V. R. i-a precizat martorului M. N. despre posbilitatea depozitării de deșeuri aduse din străinătate (Franța, Italia).
Tribunalul reține că, potrivit Convenției de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deșeurilor periculoase și al eliminării acestora (20-22 03 1989) care constituie reglementarea europeană în materie, nu se exclude de plano importul de deșeuri, chiar dacă această activitate se realizează în condiții restrictive.
Sunt de observat în această privință exemplificativ, unele din dispozițiile convenției:
,,convinse ca transportul reziduurilor in afara frontierelor trebuie permis numai cind transportul si eliminarea finala prezinta siguranta din punct de vedere ecologic”
,,11. "Stat importator" - este partea pentru care se planifica sau se efectueaza deplasarea transfrontiera a deseurilor periculoase sau a altor reziduuri, in scopul eliminarii lor sau transbordarii inainte de a fi eliminate . nu se afla sub jurisdictia nationala a nici unui stat”.
,,19. "Eliminator" - orice persoana care primeste deseurile periculoase sau alte reziduuri si care efectueaza operatiile de eliminare a acestor deseuri”
,, c) Partile vor interzice sau nu vor permite exportul de deseuri periculoase sau de alte reziduuri daca statul importator nu isi va da consimtamintul in scris pentru importul acestor deseuri, in cazul in care statul importator nu a interzis in mod expres importul acestor deseuri”.
Prin urmare, chiar dacă la data faptelor legislația română interzicea importul de deșeuri în vederea eliminării, aceasta nu exclude alinierea României la Convenție, în sensul de a permite, în anumite condiții, importul unor astfel de deșeuri.
Or, în acest context, indiferent de nivelul maxim de siguranță pentru mediu și comunitate a depozitării unor astfel de deșeuri, este dreptul comunităților locale, potrivit legii urbanismului, să decidă asupra interzicerii unei astfel de activități pe teritoriul lor administrativ. Astfel fiind, consiliul local trebuia să poată analiza și acest aspect și să adopte o hotărâre transpusă apoi în documentațiile de urbanism, primarul fiind cel care putea sesiza consiliul local în acest sens.
Tribunalul reține că regulamentul de urbanism este în deplină concordanță cu dispozițiile art. 47 din Legea nr 350/2001, astfel:
,,Planul urbanistic zonal cuprinde reglementări asupra zonei referitoare la:c)modul de utilizare a terenurilor; e)statutul juridic și circulația terenurilor.
Elaborarea planului urbanistic zonal este obligatorie în cazul :b)...parcurilor industriale, a parcelărilor”.
Astfel, pe de o parte, în lipsa unor precizări în PUG 1994 în vigoare și în Regulamentul de urbanism, privind activitățile productice și de depozitare permise în zonă, planul urbanistic zonal ar fi reglementat modul de utilizare a terenurilor, precum și circulația juridică a terenului ce urma să facă obiectul depozitului de deșeuri, astfel încât să se preîntâmpine abandonarea acestuia la un moment dat, cu consecința suportării de către oraș a unor sarcini privind gestionarea și acoperirea depozitului deja constituit.
Pe de altă parte, având în vedere modul neoficial, lipsit de precizie tehnică și lipsit de efecte juridice față de terți, prin care s-a stabilit suprafața de teren folosită de . –protocol sub semnătură privată neînregistrat la cartea funciară, suprafață stabilită prin desenare liberă pe o planșă și prin adnotare cu scris de mână (plan de situație fila 79 vol 1 UP) –precum și faptul că activitatea urma să se desfășoare pe o parte din terenul total al ., tribunalul reține că delimitarea acestei suprafețe trebuia efectuată obligatoriu printr-o operațiune de parcelare, mai ales că, în același timp, era vorba despre o zonă industrială extinsă la 30 ha, cu o multitudine de obiective specifice (in sensul listei cu obiectele centrului de gospodărire deșeuri industriale), astfel investiția în întregul ei încadrându-se în noțiunea de ,,parc industrial”.
În consecință, și din acest punct de vedere, se impunea elaborarea unui PUZ, cum de altfel a stabilit și regulamentul de urbanism.
În sensul parcelării obligatorii și necesității elaborării unui PUZ a concluzionat în expertiza efectuată și domnul expert V. (vol 1 UP).
Din declarațiile martorilor consilieri locali S. S., S. M., A. C., tribunalul reține că s-au purtat discuții în legătură cu efectuarea unui PUZ, s-a solicitat să se prezinte un studiu de impact asupra mediului, asupra turismului, asupra agriculturii, asupra oamenilor, în același timp consilierii necunoscând ce tipuri de deșeuri se intenționează a se depozita.
Martorul A. C. a mai menționat că, în cadrul discuțiilor despre solicitarea ., primarul C. T. a spus că planul urbanistic general (PUG) nu are suficiente informații care să permită construirea depozitului propus, deoarece nu se delimitează pe parcele specificul activităților industriale.
Tribunalul constată că într-adevăr aceasta este situația corectă juridic, astfel cum a și fost prezentată mai sus, prin urmare martorul își amintește despre o discuție cu un conținut real, și în consecință se dovedește că inculpatul C. T. cunoștea foarte bine conținutul PUG și a putut stabili condițiile legale în care se poate permite construirea obiectivului –și implicit condițiile în care poate fi emis certificatul de urbanism. Astfel fiind, rezultă că a semnat cu știință cele două certificate de urbanism, cunoscând că nu reflectă corect documentațiile de urbanism și că sunt incomplete prin nesolicitarea unui PUZ.
Mai mult, la ședința din 05 07 2007 inculpatul deținea informațiile referitoare la tipurile de deșeuri ce urmau a fi depozitate, însă nu le-a adus la cunoștința consilierilor; inculpatul primise lista cu deșeuri de la . la data de 18 06 2007, în urma solicitării sale.
Cu privire la apărarea inculpaților potrivit căreia batalul nr 4 era construit tocmai în scopul depozitării deșeurilor, deci nu se mai necesitau alte aprobări din partea Consiliului local, tribunalul o va înlătura ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
În primul rând, aprobarea pentru construirea batalului nr 4 ca zonă de depozitare fosfogips a fost dată la data de 13 10 1988 de către fostul președinte al țării N. C., în condiții notorii de lipsă a consultării cetățenilor din zonă. Prin urmare, o astfel de decizie luată prin exercitarea discreționară a puterii de stat nu mai putea servi, în anul 2007 și în condițiile legislației actuale referitoare la consultarea populației, drept argument pentru folosirea zonei cu aceeași destinație generică ca cea atribuită în 1988.
În al doilea rând, destinația batalului a fost pentru depozitare fosfogips, și nu pentru depozitare deșeuri din toată gama industrială. Este nerelevant pentru analiza de față dacă fosfogipsul ar fi sau nu mai nociv decât aceste deșeuri inerte/inertizate, cert este că o astfel de schimbare de destinație trebuia analizată și aprobată de comunitatea locală .
În al treilea rând, depozitul de fosfogips era preconizat să atingă un volum de maxim 1.150.000 mc (până la nivelul solului sau taluzului), în timp ce depozitul de deșeuri este propus a atinge cca 6.000.000 mc. Și din acest punct de vedere se constată o modificare majoră de condiții, care nu permite a se lua în considerare avizele obținute cu mulți ani în urmă.
În ce privește apărările inculpatului, tribunalul le va înlătura ca nefondate pentru următoarele considerente punctuale:
-susține că ,,eu nu am mai verificat documentația ce a stat la baza CU 2005 și 2007 pentru că era foarte multă și nici nu mă pricep”, afirmație care, în prima parte demonstrează că inculpatul a avut la dispoziție documentația ce a stat la baza emiterii celor două certificate de urbanism (din moment ce știa că era foarte multă) iar în cea dea doua parte este contrazisă de debutul declarației în care precizează că ,,am (avut) calitatea de ofițer inginer”, adică competența profesională care îi permitea să înțeleagă foarte bine documentația tehnică de domeniul ingineriei, depusă de ..
-susține că, având în vedere formația profesională militară, s-a obișnuit să aibă încredere în cei cu care lucrează, omițând să adauge că formația profesională militară este de natură a-i crea obișnuința verificării modului cum sunt executate ordinele sale.
-susține în esență că certificatele de urbanism emise de către inculpat au respectat criteriile stabilite în PUG 1994, dar omite să precizeze că, ulterior PUG 1994 s-a adoptat Regulamentul de Urbanism prin HCL nr 69/12 05 2004, care stabilește indicatori tehnici de înălțime și strategia de dezvoltare a zonei industriale pe bază de PUG și PUD . Este de reținut că un Regulament de urbanism este, ca dezbatere în consiliul local, echivalentul dezbaterii unei legi importante în parlament, astfel încât este neverosimil a se susține că inculpatul a omis existența și conținutul de principiu al Regulamentului de urbanism, pe care, de altfel îl vedea notat pe fiecare certificat de urbanism ce-l emitea.
-susține că responsabilitatea evaluării posibilității legale de realizare a investiției aparține autorităților care emit avize și acorduri, însă omite să precizeze că emiterea avizelor depinde de ceea ce se cere prin certificatul de urbanism .
-inculpatul nu a putut indica elemente concrete din care să reiasă că și-a exercitat prerogativele de dirijare a personalului primăriei în scopul stabilirii și analizării intenției . de a edifica un DDN. Nici martorii P. I. și R. M. nu și-au adus aminte despre vreo discuție concretă cu primarul, referitoare la ceea ce au perceput ei în cadrul CAT.
-inculpatul se contrazice în aceeași declarație atunci când susține că a perceput că deșeurile nu sunt periculoase, pentru ca ulterior să arate că de fapt în memoriul din 2007 nu rezulta natura deșeurilor, ci doar că erau industriale (admițând că unele din acestea puteau fi și periculoase, iar afirmația că s-a gândit că sunt deșeuri de fier vechi fiind cu totul neverosimilă)
-inculpatul susține că el este cel care a impus menționarea pe CU 718/2007 HCL 37/2005, susținere contrazisă de martorii funcționari ai primăriei.
-inculpatul acreditează ideea că el nu a fost implicat activ în emiterea certificatului de urbanism nr 718/2007, și că chiar a solicitat informații de la M. dumitru asupra motivului pentru care se solicită un nou certificat de urbanism, aspect de asemenea infirmat cert prin declarațiile celor trei funcționari ai primăriei, precum și prin corespondența anterioară dintre E. și primărie, prin ședința CL din 05 07 2007, din toate acestea inculpatul luând la cunoștință motivul pentru care se solicită un nou certificat, și neavând motiv să-l întrebe pe M. acest lucru.
-inculpatul insistă pe problema faptului că deșeurile ce urmau a fi depozitate nu sunt toxice și periculoase, însă, în afara depozitării în stare inertă sau inertizată a acestora, activitatea centrului mai consta și în aducerea și depozitarea temporară a deșeurilor periculoase și în procesul de inertizare a acestora, activitate ce necesita o examinare separată. De altfel, acesta a și fost motivul esențial pentru care ANPM a solicitat depunerea unui alt certificat de urbanism cu titlulatura ,,mai largă”, deoarece, potrivit obiectivului cu titulatura din CU 719/2005, activitatea centrului consta numai în depozitarea deșeurilor inerte sau inertizate, fără posibilitatea . le inertiza în incintă într-o instalație fixă, pe când obiectivul cu titulatura din CU 718/2007 permitea depozitarea temporară și inertizarea deșeurilor printr-o instalație de capacitate mare, fixă (cu pod mobil, hală, etc).
Situația de fapt a fost reținută pe baza mijloacelor de probă analizate .
Față de situația de fapt expusă mai sus, tribunalul reține că, în drept, inculpatul C. T., cu știință, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu privind emiterea corectă a certificatelor de urbanism nr 719/2005 și nr 718/2007, în sensul ca în acestea să se limiteze construcția la o înălțime de P+ 2E, conform regimului de înălțime stabilit pentrun zona Fertilchim, și în sensul de a se solicita elaborarea unui plan urbanistic zonal, ambele constituind dispoziții obligatorii ale Regulamentului de urbanism.
Neîndeplinirea cu știință a acestor atribuții s-a realizat, potrivit situației constatate, cu intenție indirectă.
Astfel, inculpatul fie a cunoscut expres unele situații (conținutul PUG) și a conștientizat că certificatele de urbanism ar trebui să conțină și solicitarea de PUZ, acceptând posibilitatea producerii unei tulburări însemnate bunului mers al instituțiilor locale –primăria și consiliul local -fie a conștientizat că are răspunderea de a emite certificate de urbanism cu date complete și corecte și a acceptat faptul că, prin neverificarea conținutului certificatelor de urbanism (combinată, în cazul celui din 2007 cu impunerea către funcționarii din subordine a emiterii acestui certificat) acestea pot fi emise cu date incomplete sau eronate, și cu nerespectarea documentației de urbanism. Ambele aceste variante s-au derulat în condițiile în care inculpatul percepuse, pe durata mai multor ani, atât hotărârea . de a finaliza construirea investiției inclusiv prin apelarea la justiției dar și hotărârea Consiliului local (de principiu) de a nu aproba edificarea depozitului.
Potrivit art. 19 pct 1 lit b) Cod penal, intenția indirectă se definește prin aceea că făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui. În cazul inculpatului C. T., acesta a prevăzut fie posibilitatea producerii rezultatului direct al omisiunilor și erorilor din certificatele de urbanism, fie posibilitatea producerii rezultatului datorat lipsei personale de preocupare pentru urmărirea cu atenție a demersurilor . după caz, a omisiunii sale de a organiza funcționarii din subordine (M., P., R. M.) astfel încât să dispună măsurile legale . Spre exemplu, cea mai importantă măsură ce trebuia luată era de a se studia cu atenție (sau de a solicita expres acesta biroului de urbanism) conținutul Regulamentului de urbanism și a PUG în vigoare, pentru a se emite certificate de urbanism conforme cu documentația de urbanism.
O altă măsură era de a se informa cu privire la dimensiunile și anvergura activității centrului de gospodărire deșerui industriale, de a solicita din timp lista deșeurilor ce urmează a fi depozitate, și de a prezenta aceste informații consiliului local .
Prin faptele sale inculpatul a produs Consiliului local N. o tulburare însemnată a bunului mers al activității acestuia, atât prin faptul că a sustras din competența acestuia analizarea oficială, prin aprobare/respingere PUZ, a cererii . de a înființa obiectivul centru de gospodărire deșeuri industriale, cât și prin faptul că, urmare emiterii incomplete a certificatului de urbanism nr 718/2007, a creat ilegal un drept al . de a solicita emiterea autorizației de construire, drept de care această societate a uzat în justiție, Primăria N. și consiliul local suferind astfel o tulburare însemnată a bunului mers al activității lor, în încercarea de a se opune construirii obiectivului, prin demersuri mergând până la organizarea unui referendum local.
Sunt întrunite astfel elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev de art. 248 Cod penal.
În ce privește incidența art. 13 ind 2 din Legea nr 78/2000, aceasta constă în faptul că, prin nesolicitarea unui plan urbanistic zonal, inculpatul C. T. a obținut pentru . un avantaj patrimonial, constând în aceea că această societate nu a fost obligată să facă cheltuieli pentru actele de parcelare a terenului și de înscriere în cartea funciară, precum și cheltuieli pentru efectuarea planului urbanistic zonal. În acest sens, sunt de reținut atât dispozițiile art. 54 alin 2 din Legea nr 350/2001, potrivit cărora planurile urbanistice zonale se finanțează de persoanele interesate, cât și declarațiile inculpatei M. M. și S. F., potrivit cărora, în esență, nu au efectuat parcelarea și înscrierea în cartea funciară a terenului de 30 ha deoarece o asemenea operațiune costa foarte mult, și așteptau să se emită autorizația de construire pentru a fi siguri că se justifică efectuarea parcelării.
În ce privește infracțiunea de fals intelectual pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C. T., aceasta constă în emiterea certificatului de urbanism nr 718/2007 cu mențiuni false în ce privește titularul dreptului de proprietate asupra terenului de 290.000 mp.
Ca și infracțiunea de abuz în serviciu, falsul intelectual poate fi realizat cu intenție directă sau indirectă.
Tribunalul reține, ca premise, că inculpatul C. T., pe parcursul discuțiilor diverse din anii 2004 -2007, a cunoscut cu certitudine că . și . sunt societăți comerciale diferite, chiar dacă prima este acționarul majoritar la cea de-a doua; de asemenea, formația profesională superioară a inculpatului îi permite să facă diferența juridică între proprietatea unei societăți comerciale și proprietatea unui acționar al societății comerciale. În acest context, o minimă analiză a conținutului certificatului de urbanism și o rememorare a conținutului certificatului 719/2005 ar fi permis inculpatului să constate falsitatea notării de la rubrica ,,Regimul juridic”; acesta avea posibilitatea de a examina actele depuse în susținerea cererii de emitere a certificatului de urbanism, în primul rând însăși cererea din care rezultă că terenul pe care se edifică construcția este proprietatea . și nu a ..
De asemenea, reține că, după discuția cu reprezentanții . din decembrie 2007, inculpatul C. T. a uzat de autoritatea sa ca primar impunând funcționarilor P. D., M. D. și Râță D. să redacteze și să semneze certificatul de urbanism nr 718/2007, prin urmare și-a asumat răspunderea că, obligându-i indirect la aceasta, certificatul de urbanism poate conține date neadevărate.
În consecință, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, în condițiile în care certificatul de urbanism poate fi eliberat și dobândește efectele juridice specifice numai după semnarea sa de către primar, acesta certificând astfel prin semnătură realitatea și corectitudinea informațiilor din el.
În baza celor două texte de lege inculpatul C. T. va fi condamnat, urmând ca la stabilirea și aplicarea pedepselor instanța să țină seama de dispozițiile art. 52 și 72 Cod penal .
Tribualul apreciază pericolul social concret al infracțiunilor săvârșite ca fiind real dar situat la un nivel către minim în raport cu pericolul mediu abstract al unor astfel de infracțiuni. Astfel, s-a pus în pericol activitatea de reglementare a condițiilor urbanistice ale orașului, atât din perspectiva directă a excluderii implicite a consiliului local din procesul decizional, cât și din perspectiva indirectă a excluderii populației de la o consultare efectivă privind prevederile cuprinse în documentațiile de urbanism, contrar dispozițiilor art. 60 din legea nr 350/2001 . Nu mai puțin, se poate afirma că prin emiterea certificatelor de urbanism fără solicitarea PUZ, primarul și-a arogat drepturi funcționale ce nu-i aparțineau, și anume de a aprecia și decide cu privire la dezvoltarea urbanistică a unei anumite zone a orașului.
De asemenea, datele false din certificatul de urbanism au concurat la emiterea acordului de mediu nr 3/2008 și, ulterior, la pronunțarea unor hotărâri judecătorești .
Tribunalul constată că atitudinea procesuală a inculpatului în cursul procesului, inclusiv în cursul judecății, a fost una nesinceră, de evitare a răspuderii penale, motiv pentru care nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante .
De asemenea, se mai reține și existența actelor materiale continuate pentru abuzul în serviciu, ce atrage o agravare a răspunderii penale.
Pentru considerentele expuse, va aplica inculpatului pedepse orientate între limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege, orientate către minimul special.
În baza art. 33 lit a)-art. 34 lit b) cod penal va dispune contopirea pedepselor și executarea de către inculpat a pedepsei celei mai grele .
Va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a lit b) și exercițiul dreptului de a ocupa o funcție publică, prev de art. 64 lit c), Cod penal, întrucât acesta a săvârșit infracțiunile folosindu-se de funcția publică deținută .
Tribunalul apreciază că nu există nici o garanție asupra faptului că procesul penal în sine l-a determinat pe inculpat să nu se mai implice pe viitor în fapte penale de aceeași natură, având în vedere că acesta nu a dat dovadă că își asumă resposabilitatea faptelor sale ce au avut un impact psihologic negativ asupra cetățenilor orașului N., pecum și că prin explicațiile date inculpatul a încercat să mascheze realitatea faptelor sale, prezentându-le sub alte fațete.
Spre exemplu, inculpatul susține în apărarea sa că, în ce privește eventualul impact negativ asupra mediului și sănătății locuitorilor, nimic nu împiedica primăria ca, la cea mai mică încălcare a normelor de securitate, să sesizeze organele legale pentru încetarea acțiunilor vătămătoare.
Nu aceasta este însă problema în speță ; chestiunea care se pune este aceea că, prin modalitatea în care și-a exercitat atribuțiile, inculpatul C. T. a pus în pericol, a subminat atribuția consiliului local și dreptul locuitorilor orașului de a decide suveran cu privire la dezvoltarea urbanistică a localității; acest pericol este unul diferit față de pericolul de contaminare a mediului. În fapt, chiar dacă s-ar admite prin ipoteză că edificarea depozitului de deșeuri nu este de natură a aduce nici cel mai mic prejudiciu mediului și cetățenilor, aceasta nu înfrânge atribuția consiliului local de a decide, prin planuri de urbanism, interzicerea înființării unor astfel de obiective. Chestiunea de a stabili dacă această decizie este una abuzivă, aparține instanței de contencios administrativ, și nu primarului.
Inculpatul mai susține în apărare, în referire la mențiunea regimului juridic al terenului din certificatul de urbanism, că pentru emiterea certificatului de urbanism nu este necesar ca solicitantul să dețină un titlu asupra imobilului, actul având un caracter de informare.
Se încearcă astfel confuzia între două chestiuni distincte: una este ca pentru obținerea CU solicitantul să nu trebuiască să dețină titlu de proprietate, și alta este ca solicitantul să fie menționat în CU ca deținând titlu de proprietate, deși nu-l deține.
Tot astfel, se încearcă acreditarea ideii că, dacă certificatul de urbanism nu dă naștere la dreptul de proprietate, atunci titularul certificatului de urbanism nu se poate legitima ca titular al unui astfel de drept de proprietate (chiar dacă este notat în el ca având drept de proprietate asupraunui teren). Se încearcă astfel confuzia între efectele unui titlu de proprietate și efectele unui act de informare ce constată un titlu de proprietate . În speță nu se pune problema că prin emiterea CU cu date eronate s-ar constitui un drept de proprietate în favoarea . pune problema că prin emiterea unui act de informare cu date eronate sunt induse în eroare și alte autorități care, în deciziile lor, se bazează pe corectitudinea informațiilor din CU. Este de remarcat că CU 718/2007 a fost depus și utilizat în obținerea acordului de mediu 3/2008 și în obținerea unor hotărâri judecătorești, în condițiile în care situația de fapt pe care s-au bazat aceste autorități în dispunerea soluțiilor nu era conformă cu realitatea.
Având în vedere și conținutul declarației date în cursul judecății, ce nu se coroborează în mod vădit cu ansamblul probator, și care semnalează poziția inculpatului de neacceptare a răspunderii penale, tribunalul apreciază că scopul pedepsei nu poate fi atins, în cazul acestuia, decât prin executarea efectivă a pedepsei aplicate.
În ce privește certificatul de urbanism nr 718/2007, care conține mențiuni necorespunzătoare adevărului, și care a fost emis prin săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, tribunalul va dispune desființarea acestuia, în temeiul art. 348 cod procedură penală .
Referitor la infracțiunea de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, reținută în sarcina inculpatelor M. M. Ș. și . , constând în folosirea repetată, în intervalul 10.08._07- anul 2010, a certificatelor de urbanism false, respectiv cele emise sub nr. 715/10.08.2004 și 719/20.12.2007, cunoscând că au mențiuni false la rubrica privind regimul proprietății, în interesul promovării, susținerii și finalizării procedurii de obținere a acordului de mediu de la Agenția Națională de Protecție a Mediului, adică relativ la dosarul astfel format, plus în cadrul proceselor civile purtate între . și Orașul N., în scopul – realizat - al obținerii unor sentințe judecătorești favorabile .
Potrivit art. 291 Cod penal, constituie infracțiunea de uz de fals folosirea unui înscris oficial ... cunoscând că este fals, în vederea producerii de consecințe juridice.
Prin urmare, pentru existența acestei infracțiuni legea impune existența unui înscris (în speța de față, oficial) falsificat, precum și poziția subiectivă a făptuitorului de a cunoaște caracterul falsificat al înscrisului respectiv.
Înscrisurile oficiale cunosc, potrivit legii, două modalități incriminate distinct de a fi falsificate, și anume prin fals material și prin fals intelectual.
În cazul certificatelor de urbanism nr 715/10.08.2004 și 718/20.12.2007 emise de Primăria N., se reține caracterul fals al acestora prin menționarea necorespunzătoare adevărului a titularului dreptului de proprietate asupra terenului pe care se solicită construirea investiției.
Având în vedere că aceste mențiuni s-au realizat în momentul completării actelor și respectiv a certificării sub semnătură a actelor, rezultă că sunt incidente dispozițiile art. 289 Cod penal potrivit cărora constituie infracțiunea de fals intelectual ,,falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar public aflat în exericțiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a însera unele date sau împrejurări”. (în conceptul de întocmire intră și semnarea finală de către primar a actului, pentru că, în caz contrar, acesta nu este complet întocmit –și de altfel nici nu poate fi eliberat)
Din probele dosarului tribunalul reține că în certificatul de urbanism nr 715/2004 s-a menționat necorespunzător adevărului de către Rîță D., funcționar public în cadrul Biroului Urbanism din Primăria N., la rubrica ,,Regimul juridic”, faptul că terenul ce face obiectul certificatului de urbanism, situat în N., ., în suprafață de 40.000 mp, este proprietatea ., dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr 2543/30 08 1999.
Mai întâi, este de făcut o precizare, și anume că 40.000 mp echivalează cu 4 ha și nu cu 40 ha, suprafața de 4 ha fiind cu totul insuficientă în raport cu suprafața totală a batalului nr 4 (15, 4 ha). Se constată însă că suprafața din cererea de eliberare a certificatului de urbanism a fost notată (probabil) eronat, în raport cu memoriul de prezentare în care se face referire la suprafața de 40 ha, și astfel a fost preluată ca atare și în certificatul de urbanism. Cert este că, odată emis în acest conținut, certificatul de urbanism certifică faptul că se pot obține avize pentru construcția unui depozit de deșeuri numai pentru suprafața de 4 ha.
Indiferent de situație, in realitate contractul de vânzare cumpărare nr 2543/1999 nu are cum să se refere la . înființată în anul 2002, ci se referă la ..
Mai mult, din notările efectuate la Oficiul Registrului Comerțului rezultă că contractul de vânzare cumpărare a activelor aparținând fostului Fertilchim are numărul 2743/30 08 1999, și nu 2543/1999. (fila 175 vol 1 instanță).
Prin urmare, Râță D. fie a avut la dispoziție acest contract de vânzare cumpărare sau un act de carte funciară ce-l menționa, și în ciuda mențiunilor evidente privind denumirea societății proprietare, a menționat o altă societate comercială, fie i-a fost dictat din memorie de către delegatul . numărul actului de proprietate (al Marway Feritlchim) și deci a făcut notarea fără a putea verifica realitatea datelor.
Ceritificatul de urbanism nr 715/2004 a ajuns în posesia reprezentanților ., fiind utilizat ulterior în scopul producerii efectelor juridice specifice acestuia.
De asemenea, în certificatul de urbanism nr 718/2007 s-a menționat necorespunzător adevărului de către Rîță D., funcționar public în cadrul Biroului Urbanism din Primăria N., la rubrica ,,Regimul juridic”, faptul că terenul ce face obiectul certificatului de urbanism, situat în N., ., în suprafață de 290.000 mp, este proprietatea ., dobândit prin actul constitutiv nr 2427/29 07 2002
În realitate, prin actul constitutiv nr 2427/29 07 2002 al ., acționarul principal al acesteia, ., a adus ca aport în natură suprafața de 10.329,12 mp și construcții situate în zona depozit uree vrac din cadrul terenului cu numărul cadastral nr 133/1, această suprafață intrând în proprietatea societății inculpate (încheierea nr_/19 12 2002 a judecătorului de carte funciară, fila 104 vol II dosar instanță).
În referire la acest teren, tribunalul reține că el este în totalitate diferit de terenul în suprafață de 290.000 mp pe care se solicită construirea Centrului de gospodărire deșeuri industriale.
Astfel, acționarul majoritar Marway Fertilchim SA a adus ca aport în natură la capitalul social un teren de 10.329,12 mp din care suprafață construită de 5752 mp -lot 3, teren inclus în . (fila 175 vol 1 instanță).
Martora T. Catiușa, funcționar la APM C., arată în declarația sa dată la instanță că, anterior analizării înființării depozitului de deșeuri pe locul batalului nr 4, a existat o propunere din partea . de înființare a unui depozit într-o fostă hală de depozitare uree, care avea un volum mult mai mic decât batalul nr 4.
La fila 46 vol III instanță se află schița amplasamentului depozitului de uree vrac din cadrul combinatului chimic, observându-se că are suprafața de 5532 mp (aproximativ corespunzând suprafeței construite constituite în proprietatea ., diferența rezultând fie din măsurători diferite fie din alte construcții cedate către . depozitului de uree propriu zis) ; se mai observă însă că acest depozit de uree este amplasat în altă zonă decât batalul nr 4, prin urmare acest teren nu este inclus în terenul pe care urma a fi realizată investiția .
În altă ordine de idei, prin înscrisul denumit ,,Protocol” datat 20 decembrie 2005, se constituie de către Marway Fertilchim în favoarea . un drept de folosință asupra unei suprafețe de teren de 30 ha și asupra rețelelor de asigurare a utilităților aferente, în vederea desfășurării activității (activitate în domeniul strict al gestionării deșeurilor). Se observă că 30 ha înseamnă 300.000 mp, deci protocolul se referă generic la cei 290.000 mp menționați în certificatul de urbanism. Astfel, rezultă că terenul pe care urma a fi realizată investiția era cel pus la dispoziție prin protocol, și nu –în parte –cel aflat în proprietatea .. Nu se poate considera că terenul de 30 ha pus la dispoziție de Marway Fertilchim SA include și terenul de 10.329 mp al . Marway Fertilchim nu putea da în folosință către . care era deja în proprietatea acesteia.
În consecință, consemnările din certificatele de urbanism nr 715/2004 și nr 718/2007 referitoare la faptul că terenul în suprafață de 40.000 mp, respectiv 290.000 mp ar aparține în proprietate societății ., sunt false (neadevărate).
În cauză instanța nu a fost sesizată pentru a stabili forma de vinovăție cu care a acționat funcționara Râță D. la momentul completării celor două acte oficiale, însă, indiferent de forma de vinovăție a acesteia, concluzia falsității consemnărilor din cuprinsul certificatelor de urbanism se menține.
Cu privire la relevanța juridică a mențiunilor false din cuprinsul celor două certificate de urbanism:
Potrivit art. 29-30-34 din Legea nr 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul:
,,Certificatul de urbanism este actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea administrației publice județene sau locale face cunoscute regimul juridic, economic și tehnic al imobilelor și condițiile necesare în vederea realizării unor investiții...
Certificatul de urbanism se eliberează la cererea oricărui solicitant, persoană fizică sau juridică, care poate fi interesat în cunoașterea datelor și a reglementărilor cărora îi este supus respectivul bun imobil.
Pentru aceeași parcelă se pot elibera mai multe certificate de urbanism, dar conținutul acestora, bazat pe documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism...trebuie să fie aceleași pentru toți solicitanții. În acest scop nu este necesară solicitarea actului de proprietate asupra imobilului, în vederea emiterii certificatului de urbanism.
Certificatul de urbanism cuprinde următoarele elemente privind:
a)regimul juridic al imobilului –dreptul de proprietate asupra imobilului și servituțile de utilitate publică care grevează asupra acestuia;...
b)regimul economic al imobilului –folosința actuală, destinații admise sau neadmise, stabilite în baza prevederilor urbanistice aplicabile în zonă....
Emiterea de certificate de urbanism incomplete, cu date eronate sau cu nerespectarea prevederilor cuprinse în documentațiile de urbanism aprobate atrage răspunderea disciplinară, administrativă, contravențională, civilă sau penală, după caz, potrivit legii” .
Se constată că legea însăși consideră corectitudinea mențiunilor din certificatele de urbanism ca fiind esențială pentru buna activitate în această materie, din moment ce atenționează expres asupra diferitelor forme de răspundere –unele în același timp –ce pot fi atrase. Se observă că legea nu condiționează răspunderea pentru emiterea CU incomplete sau cu date eronate, de producerea unui anumit rezultat, după cum, de altfel, nici art. 289 Cod penal nu condiționează existența infracțiunii de fals intelectual de producerea vreunui rezultat, principiile textelor fiind perfect concordante.
În același timp însă, obligativitatea emiterii CU cu date corecte și complete are rațiuni precise, între care, în materia regimului juridic, urmărește informarea cu privire la corelația dintre titularul dreptului de proprietate asupra terenului și titularul realizării investiției pe acest teren, corelație ce are importanță în anumite situații și pentru anumite autorități care emit avize în considerarea datelor înscrise în certificatul de urbanism.
În concret, cu privire la certificatele de urbanism nr 715/2004 și nr 718/2007, regimul juridic -în sensul ca titularul dreptului de proprietate să fie același cu titularul investiției -a prezentat relevanță la Agențiile de Protecție a Mediului, deoarece investiția Centrul de gospodărire deșeuri industriale are un caracter definitiv, construcțiile aferente și depozitul de deșeuri propriu zis fiind înființate pentru mai mult de 10 ani . Or, o astfel de investiție care prezintă risc potențial pentru mediu și care instituie răspunderi pentru investitor inclusiv după epuizarea activităților de depozitare, trebuie examinată și din perspectiva garanțiilor ca investitorul să-și îndeplinească integral și temeinic obligațiile legale. Astfel de garanții există implicit atunci când investitorul este în același timp proprietarul terenului, însă, în caz contrar, trebuie verificate separat condițiile în care proprietarul terenului acceptă sau nu edificarea unei investiții definitive pe proprietatea sa, precum și obligațiile acestuia, în cazul în care investitorul neproprietar nu și le îndeplinește pe ale sale –inclusiv datorită dizolvării și falimentului, spre exemplu.
În ce privește comunicarea regimului economic, de asemenea se constată importanța menționării corecte, deoarece Agenția Națională pentru Protecția Mediului a solicitat în mod expres fie schimbarea titulaturii și conținutului activității centrului de gospodărire, fie obținerea unui alt certificat de urbanism care să certifice că totalitatea activităților centrului de gospodărire deșeuri pot fi desfășurate pe amplasamentul respectiv.
Rezultă cu preponderență din explicațiile martorei B. G. că în analiza de emitere a acordului de mediu au identificat o problemă legată de instalația de inertizare, care nu era inclusă (implicit, ca activitate economică) în titulatura CU 719/2005și, se punea problema scoaterii din documentație a acestei instalații de inertizare . Aceeași problemă nelămurită a semnalat-o în declarația sa și martora T. Catiușa .
Tribunalul constată existența următoarelor acte materiale referitoare la utilizarea înscrisurilor considerate falsificate:
-depunerea certificatului de urbanism nr 715/2004 la Agenția Regională pentru Protecția Mediului G. (conform opisului solicitat de instanță în cursul judecății) în vederea obținerii acordului de mediu referitor la autorizarea construirii Centrului de gospodărire deșeuri industriale .
-depunerea certificatului de urbanism nr 718/2007 la Agenția Națională pentru Protecția Mediului (conform aceluiași opis) în vederea obținerii acordului de mediu referitor la autorizarea construirii Centrului de gospodărire deșeuri industriale (demers finalizat prin obținerea acordului de mediu nr 3/12 08 2008).
-depunerea certificatelor de urbanism nr 715/2004 și nr 718/2007 în dosarul civil nr_ al Tribunalului C. –secția contencios administrativ, ca mijloc de probă pentru obținerea unei hotărâri judecătorești de obligare a primarului orașului N. la emiterea autorizației de construcție (filele 19 -20 dosar civil ). Dosarul civil a fost finalizat prin sentința civilă nr 759/12 08 2009, menținută în recurs de Curtea de Apel C., prin decizia civilă nr 63/CA01 2010. Este de remarcat că la instanța civilă . nu a depus și certificatul de urbanism nr 719/2005, care conținea o altă titulatură a obiectivului și, mai ales, menționa în mod corect titularul dreptului de proprietate asupra terenului, aspect ce putea atrage atenția instanței civile și părții adverse, putând conduce la concluzia falsității celor două certificate de urbanism.
Astfel, acest aspect conduce la concluzia că inculpata M. M. a acționat cu știință atunci când s-a limitat la depunerea certificatelor de urbanism nr 715/2004 și nr 718/2007 cu omiterea certificatului de urbanism din mijlocul perioadei .
Cu privire la unicitatea rezoluției intenționale de a folosi în mod repetat aceste înscrisuri, tribunalul reține că aceasta rezultă din scopul unic urmărit de inculpata M. M. Ș., în calitate de administrator al ., de a obține pe căile legale autorizația de construcție pentru începerea investiției Centrul de gospodărire deșeuri industriale. Această rezoluție a fost adoptată încă din anul 2004, de la cererea de emitere a certificatului de urbanism nr 715/2004, și s-a menținut pe parcursul timpului, având în vedere activitățile succesive și susținute pentru realizarea scopului respectiv –cum ar fi demersurile la Agențiile de Protecție a Mediului, corespondența amiabilă sau contradictorie, după caz, cu Primăria N., comandarea și efectuarea proiectului investiției, a studiilor de impact asupra mediului, obținerea avizelor solicitate prin certificatele de urbanism, acțiunile judecătorești, și inclusiv demersul personal al inculpatului V. R. pe lângă primarul M. N., ce a constituit motivul trimiterii sale în judecată.
Cu privire la forma de vinovăție cu care inculpata M. M. Ș. –și implicit și . –au folosit cele două certificate de urbanism în vederea atingerii scopului propus, respectiv dacă au cunoscut că acestea conțin date false la rubrica ,,Regimul juridic”, tribunalul reține următoarele:
Sub un prim aspect, din examinarea directă a aspectului celor două acte, tribunalul constată că mențiunile privind regimul juridic sunt înscrise pe fața acestora, și nu poate exista nici o confuzie pentru cel care citește cu privire la faptul că cele două CU fac precizarea că imobilul este proprietatea ., menționându-se și actul în baza căruia s-a făcut această constatare.
În același timp, tribunalul reține că inculpata M. M. Ș., în calitate de acționar și administrator al . și în calitățile de serviciu și personale ce i-au permis cunoașterea îndeaproape a actelor juridice ale ., cunoștea în mod cert întinderea dreptului de proprietate a . asupra unei suprafețe de teren cedată de Marway Fertilchim, și anume cca 10.000 mp (1 ha).
Astfel, din acest punct de vedere, este neverosimil ca inculpata –de altfel având o capacitate mare de observare și corelare a detaliilor, cum se poate observa din conținutul declarației date în cursul judecății –chiar la o lecturare superficială a celor două certificate de urbanism, să nu conștientizeze că mențiunile referitoare la dreptul de proprietate al ., nu sunt adevărate.
Sub un al doilea aspect, din probele dosarului tribunalul reține că inculpata M. M. a fost sesizată expres asupra lipsei titlului de proprietate al . ce trebuia prezentat pentru obținerea unui certificat de urbanism corespunzător, și a și luat măsuri în consecință pentru a acoperi această deficiență.
Astfel, în legătură cu emiterea celui de-al doilea certificat de urbanism, nr 719/2005, tribunalul constată că M. D. a manifestat exigența cuvenită la verificarea actelor depuse în susținerea cererii, și a menționat la titularul dreptului de proprietate pe ., și nu pe ., de asemenea a menționat corect numărul contractului de vânzare cumpărare autentificat, și anume nr 2543/1999, care într-adevăr se referă la intrarea în proprietatea . (ulterior .) a unui activ patrimonial complex, din care terenul este în suprafață de 1.821.387,50mp ; din acesta, suprafața de 1.760.887 mp este situat în incinta principală, în . 133/1.
Certificatul de urbanism nr 719/2005 a fost emis la data de 14 decembrie 2005, în urma depunerii cererii la data de 14 octombrie 2005 (filele 125 și 132 vol II dosar instanță). Martorul M. D. confirmă că, pentru emiterea acestui CU, a purtat discuții cu S. F. referitoare la incidența HCL nr 37/februarie 2005. Astfel, în esență, rezultă că procedura de emitere a CU 719/2005 a provocat discuții ce nu puteau rămâne neobservate de către M. M., în calitate de factor de decizie în cadrul societății E. C.. Spre exemplu, potrivit declarației libere a inculpatului V. R. în cursul judecății, acesta a perceput că, la un moment dat, doamna S. a identificat existența HCL 37/2005 și a scos-o la imprimantă (de pe calculator) fiind foarte preocupată de această hotărâre. Or, cel mai târziu martora S. F. putea descoperi existența HCL 37/2005 la data la care a mers să depună cererea pentru obținerea certificatului de urbanism nr 719/2005, când M. D. a atenționat-o expres asupra existenței acestei hotărâri de consiliu local.
Martora S. F. a recunoscut purtarea discuției cu M. D., precum și faptul că acesta a atenționat-o asupra efectelor HCL nr 37/2005, că i-a solicitat schimbarea titulaturii, martora precizând că ea nu și-a asumat răspunderea acestei modificări ci a depus cererea în conținutul inițial, obținând o copie xerox a acesteia pe care nu se observă adăugirea ,,Netoxice și nepericuloase”. De asemenea martora a admis că s-au purtat discuții la societate asupra denumirii titulaturii din cuprinsul certificatului de urbanism nr 719/2005.
Or, în acest context, la data de 20 decembrie 2005, deci la numai 6 zile de la emiterea CU 719/2005 cu mențiuni corecte referitoare la titularul dreptului de proprietate asupra terenului, s-a înregistrat la cele două societăți interesate înscrisul denumit ,,Protocol” (fila 143 vol II instanță), prin care s-a creat aparența că acesta ar constitui titlul societății E. asupra terenului investițional, și anume un drept de folosință al . asupra unui teren de 30 ha și utilități, și o viitoare cumpărare a acestui teren.
Tribunalul reține deci că necesitatea încheierii ,,Protocolului” a apărut chiar din faptul luării la cunoștință a conținutului certificatului de urbanism nr 719/2005, conținut care crea o problemă constând în faptul că titularul investiției nu era același cu titlularul terenului. Astfel, prin semnarea ,,Protocolului” personal de către M. M. în calitate de administrator al ., se demonstrează că aceasta a constatat problema și a luat măsuri exprese pentru a o rezolva.
Tribunalul reține, din examinarea opisului cu documentele depuse de . la Agenția de Protecție a Mediului C., că odată cu certificatul de urbanism nr 719/2005 s-a depus și ,,Protocolul” încheiat la 20 12 2005 între cele două societăți. Prin urmare, încheierea protocolului a fost impusă de faptul că trebuia făcută dovada referitoare la titlul asupra terenului, care să completeze mențiunea corectă din certificatul de urbanism conform căreia terenul aparține ..
Tot astfel se explică și faptul că în decembrie 2007, delegatul . nu a mai depus în dovedirea cererii de eliberare certificat urbanism contractul de vânzare cumpărare nr 2543/1999 (privind pe Marway), ci a depus actul constitutiv nr 2427/2002 al E. C. SA, deși acesta nu dovedea nici dreptul de proprietate asupra suprafeței de 290.000 mp, nici faptul că cei aprox. 10.000 mp din proprietatea . se suprapun peste o parte din suprafața de 290.000 mp pe care se propune investiția.
În același scop al mascării lipsei titlului de proprietate asupra terenului a acționat inculpata M. M. și atunci când a dispus redactarea celor două documentații pentru obținerea certificatului de urbanism (filele 91-100 și 133-142 vol II instanță) astfel încât să se precizeze că ,,zona interesată pentru crearea acestui centru este acum parțial proprietatea ., sociertate constituită pe acest obiectiv, și parțial pe o suprafață pusă la dispoziție de ., acționarul principal, conform convenției încheiate între cele două societăți”.
În ce privește încheierea și efectele acestui înscris denumit ,,Protocol” și înregistrat sub nr 6537, respectiv 1141 din 20 12 2005 la Marway și E., tribunalul reține următoarele aspecte:
-este total nefondată apărarea inculpatei M. M., expusă de mai multe ori în declarația din cursul judecății, potrivit căreia acest Protocol a fost încheiat anterior emiterii CU 715/2004, și a fost depus alături de documentația aferentă celor trei cereri de emitere a certificatelor de urbanism.
În realitate, data protocolului este mult ulterioară cererii formulate în iunie 2004, și de asemenea, este ulterioară și datei de 24 octombrie 2005 când a fost depusă cererea de eliberare a CU 719/2005, ocazie cu care se presupune că ar fi putut fi depus și protocolul respectiv. Oricum, protocolul a luat ființă la 6 zile după emiterea CU 719/2005, deci nu avea cum să fi fost depus odată cu documentația, în sprijinul obținerii certificatului de urbanism.
Mai mult, se constată din cererea nr 2252/FS emisă la 10 decembrie 2007 de . către Primăria N. (fila 90 vol II instanță) referitoare la solicitarea de emitere a certificatului de urbanism (nr 718/2007) că Protocolul nu a fost depus nici cu această ocazie, pentru a sluji drept titlu asupra terenului (se enumeră la final actele anexate, printre care nu se menționează protocolul, iar ca dovadă a titlului asupra terenului se depune încheierea de carte funciară nr 173/1999 și nr 3628/2000 pentru lotul 133/1-privind pe .).
În ce privește faptul că în cuprinsul celor două memorii de prezentare –depuse pentru CU 719/2005 și pentru CU 718/2007 –se menționează că există o convenție încheiată între Marway și E. pentru punerea la dispoziție a unei suprafețe de teren, tribunalul reține că această mențiune cu caracter general nu dovedește existența Protocolului. Astfel, la data redactării memoriului aferent CU 2005, protocolul nu exista, astfel încât referirea la o ,,convenție” nu poate avea ca obiect actul denumit ,,protocol”, ci, cel mult, invocarea unei înțelegeri verbale între reprezentanții celor două societăți. Dacă protocolul ar fi fost în ființă, el ar fi fost menționat sub această denumire ce i-a fost dată formal, și nu sub denumirea generică de ,,convenție”. Referirea generică la ,,convenție” a fost preluată similar și în memoriul aferent CU 718/2007, astfel încât, Protocolul nefiind menționat între actele depuse pentru obținerea CU, fraza referitoare la convenție a fost preluată copy-paste din memoriul anterior (ca și multe altele). În cursul judecății instanța a dispus ca . și . prezinte registrele de intrare-ieșire din perioada decembrie 2005 pentru a verifica dacă protocolul a fost înregistrat în realitate la data de 20 12 2005, însă aceste registre nu au fost prezentate.
Un alt aspect din care rezultă certitudinea dezbaterii cu atenție, de către reprezentanții . –în speță de inculpata M. M. - a conținutului certificatelor de urbanism emise rezultă din declarațiile martorelor B. G. și A. A., funcționare în cadrul Agenției Naționale de Protecție a Mediului, care în esență arată că, urmare a depunerii certificatului de urbanism nr 719/2005 cu titulatura ,,Centru gospodărire deșeuri netoxice și nepericuloase”, s-a purtat o corespondență susținută între ANPM și . referitoare la această titulatură și la efectele ei asupra documentației și asupra conținutului acordului de mediu.
Rezumând cu privire la cele de mai sus, tribunalul reține că inculpata M. M. Ș. a cunoscut, cel mai târziu în 14-20 decembrie 2005, despre faptul corelării titularului investiției cu titularul dreptului de proprietate asupra terenului. Astfel fiind, din acest moment a fost avizată asupra acestui aspect, nu putea omite mențiunea din CU 718/2007 care consemna în fals că . este proprietarul terenului pe care se va construi, mai ales în condițiile în care asupra emiterii acestui certificat de urbanism a purtat discuții amănunțite în biroul primarului C. T., la începutul lunii decembrie 2007 (declarațiile martorilor M. D., S. F.)
În consecință, se constată că inculpata M. M. și inculpata persoană juridică . au săvârșit, cu știință, în perioada anului 2004 (după emiterea certificatului de urbanism la 20 08 2004), în perioada anului 2008 (după emiterea certificatului de urbanism la 20 12 2007) și la data de 10 04 2009 (data depunerii cererii de chemare în judecată la Tribunalul C., împreună înscrisurile în dovedire) faptele de a folosi la Agenția Națională de Protecție a Mediului și la Agenția Regională de Protecție a Mediului G., precum și la Tribunalul C. –secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr_, certificatele de urbanism nr 715/2004 și nr 718/2007, cunoscând că conțin date false .
Tribunalul reține, în acest sens, având în vedere calitatea inculpatei M. M. de organ de conducere executiv al ., că faptele inculpatei persoane fizice sunt în același timp și faptele inculpatei persoane juridice, întrucât acestea au urmărit îndeplinirea obiectului de activitate.
În ce privește apărările inculpatelor referitoare la cele de mai sus, tribunalul le va înlătura pentru următoarele considerații punctuale:
-împrejurarea că instanțele de contencios administrativ au analizat legalitatea certificatelor de urbanism care au stat la baza pronunțării hotărârilor judecătorești nu înlătură competența instanței penale de a examina caracterul real sau falsificat al unora din mențiunile din aceste certificate, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin 2 Cod procedură penală, care stipulează că ,,Hotărârea definitivă a instanței civile prin care a fost soluționată acțiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în fața …instanței penale, cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia” .
Se constată că aspectele referitoare la conținutul fals al certificatelor de urbanism nu reprezintă chestiuni prealabile în sensul art. 44 alin 3 cod procedură penală, ci reprezintă însăși aspecte ale conținutului constitutiv al infracțiunilor cu care instanța penală a fost sesizată, prin urmare aceasta din urmă are deplina competență de a statua asupra lor.
În altă ordine de idei, este nefondată susținerea că instanța civilă a examinat conținutul certificatelor de urbanism, sub aspectul mențiunilor false privind titularul dreptului de proprietate asupra terenului, întrucât astfel de considerente nu se regăsesc în conținutul hotărârilor judecătorești civile menționate anterior.
Este nefondată susținerea inculpatelor că certificatul de urbanism este un act de informare care prin el însuși nu este capabil să producă efecte juridice directe. Această susținere este în primul rând exclusă de plano de către Legea nr 350/2001, care stabilește sancționarea, inclusiv penală, a persoanelor care eliberează certificate incomplete sau cu date eronate, dispoziție care nu și-ar avea rațiunea dacă certificatele de urbanism nu ar avea capacitatea de a produce efecte juridice.
Din probele dosarului rezultă cu certitudine importanța juridică a certificatelor de urbanism și a mențiunilor din acestea, spre exemplu atunci când primăria a emis cel de-al doilea certificat de urbanism nr 719/2005, care, prin conținutul său, a ridicat problema limitelor acordului de mediu (numai pentru DDN sau și pentru instalația de inertizare), și apoi a condus la ample solicitări ale . N., în sensul modificării titulaturii obiectivului investițional. Astfel, este evident că certificatul de urbanism, prin el însuși, produce efecte juridice, și anume obligă autoritățile să emită avize și acorduri, inclusiv autorizația de construire, numai dacă beneficiarul respectă toate solicitările din acest act.
Este de asemenea nefondată apărarea inculpatelor că certificatele de urbanism nu au fost folosite niciodată în procedura obținerii acordului de mediu, câtă vreme la dosar există dovada depunerii lor la agențiile pentru protecția mediului, și câtă vreme rezultă că aceste autorități și-au întemeiat acordul de mediu inclusiv pe ceea ce rezulta din adnotările din certificate.
-faptul că certificatele de urbanism se bucură de prezumția de legalitate nu înseamnă că acestea sunt considerate absolut legale și că nu pot fi contestate sau examinate –ca în speță de către instanța penală.
Cu privire la trăsăturile esențiale ale infracțiunii, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 18 Cod penal, ,,Fapta care prezintă pericol social …este orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia din valorile arătate la art. 1 și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse”
În continuare, art. 181 cod penal stabilește că ,,Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut”.
Tribunalul apreciază, având în vedere întreaga conjunctură de fapt ce a determinat folosirea celor două certificate de urbanism, că în concret faptele inculpatelor M. M. și . au adus o atingere minimă ordinii de drept referitoare la încrederea publică în înscrisurile oficiale, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni iar pentru sancționarea acestora nu este necesară aplicarea unei pedepse.
Considerentele instanței în acest sens sunt următoarele:
-analiza probelor a pus în evidență că procedura de obținere a certificatelor de urbanism nr 715/2004 și nr 718/2007 nu a comportat, din partea inculpatelor, manopere dolosive sau alte activități ilicite, în scopul obținerii certificatelor de urbanism în forma în care au fost emise, adică cu date false la rubrica ,,Regimul juridic”. Probele dosarului nu au demonstrat o legătură între modul de completare și emitere a certificatelor de urbanism de către funcționarii primăriei și inculpate.
-inculpatele au avut un interes legal în obținerea certificatelor de urbanism și în utilizarea lor pentru parcurgerea procedurii de emitere a acordului de mediu; potrivit percepției acestora, scopul urmărit a fost unul legal, deși pentru atingerea acestuia au folosit un mijloc conștientizat ca fiind nelegal. Totodată, probele dosarului au stabilit că procedura în sine de obținere a acordului de mediu nu a condus la emiterea unui acord de mediu cu încălcarea normelor de protecție a mediului; cu alte cuvinte, inculpatele au perceput faptul că, chiar dacă pentru obținerea acordului de mediu s-au folosit două certificate de urbanism cu date false, conținutul acestui acord de mediu este în concordanță cu normele de protecție a mediului, în sensul că se garantează faptul că Centrul de gospodărire deșeuri industriale nu va afecta/polua zona.
-inculpatele au considerat că, chiar dacă certificatele de urbanism conțin date nereale cu privire la regimul proprietății asupra terenului, la momentul emiterii lor, această deficiență se va remedia după obținerea autorizației de construcție, când se va proceda la transferul dreptului de proprietate asupra terenului, de la . la ., conform mențiunilor din protocolul încheiat la 20 12 2005. inculpata M. M. și martora S. F. au explicat faptul că acest transfer al dreptului de proprietate nu s-a realizat mai înainte deoarece nu aveau siguranța obținerii autorizației de construire, în condițiile în care costurile notariale și de carte funciară pentru transferul dreptului de proprietate sunt ridicate. În lipsa unor probe contrarii care să dovedească faptul că în realitate inculpatele nu aveau intenția efectuării transferului dreptului de proprietate asupra terenului, sau nu puteau realiza acest aspect ca urmare a eventualei opuneri a altor factori de decizie –cum ar fi Sudati Ernesto, despre care V. R. îi relata martorului M. N. în discuția din 18 11 2010 că este în relații încordate cu acesta –tribunalul va reține, în temeiul principiului ,,in dubio pro reo” că inculpatele au considerat, cu bună credință, că mențiunile false din certificatele de urbanism vor fi oricum acoperite până la data începerii construirii efective a obiectivului, și astfel efectele nelegale vor dispărea.
În ce privește urmarea produsă constând în obținerea unor hotărâri judecătorești favorabile, tribunalul reține că acest aspect s-a datorat unui concurs de factori, printre care și neglijența Primăriei N. de a examina cu atenție probele dosarului și de a supune dezbaterii în instanță a mențiunilor false din certificatele de urbanism.
În ce privește persoana și conduita inculpatelor, tribunalul constată că ambele nu au mai fost implicate în alte fapte de natură penală, inculpata M. M. își desfășoară activitatea profesională la un nivel susținut, este implicată într-o relație familială stabilă, în esență fiind pe deplin integrată în normele sociale .
Pentru considerentele de mai sus, tribunalul va dispune achitarea inculpatelor M. M. și . sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 cod penal, în temeiul art. 10 lit b1) Cod procedură penală, urmând a le aplica câte o amendă cu caracter administrativ în cuantumul maxim prevăzut de lege.
Tribunalul constată că răspunderea penală pentru faptele reținute nu este prescrisă, întrucât, în cazul infracțiunii continuate, termenul de prescripție a răspunderii penale se calculează de la data ultimului act material, care în speță a fost realizat în anul 2009, dată de la care, până în prezent, nu s-a împlinit termenul prescripției speciale de 7 ani și 6 luni.
Cu privire la infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 6 și 9 din Legea nr 78/2000 raportat la art. 255 alin 1 Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul V. R. :
Inculpatul V. R. face parte din consiliul de administrație al societății comerciale ., fiind perceput, în conjunctura de fapt, ca fiind principalul factor de decizie în activitatea acesteia. În același timp inculpatul are o relație de cuplu cu administratorul acestei societăți din perioada faptelor, M. M. Ș..
În consecință, rezultă că inculpatul V. R. era direct interesat în modul de rezolvare a proiectului de investiție privind Centrul de gospodărire deșeuri industriale.
În perioada 2008 -2010, după învestirea ca primar a martorului denunțător M. N., s-au derulat următoarele evenimente relevante referitoare la investiția preconizată de .:
-reprezentanții . au formulat cerere de eliberare a autorizației de construire, cerere ce a fost respinsă de primarul M. N.
-Consiliul local N. a adoptat o a doua hotărâre de consiliu local ce viza construirea depozitului de deșeuri, prin care se interzicea amplasarea oricărui tip de astfel de depozit (HCL nr 36/2009)
-. a formulat acțiune judecătorească prin care a solicitat obligarea primarului la emiterea autorizației de construire referitoare la obiectivul ,,centru de gospodărire deșeuri industriale”; acțiunea a fost admisă de Tribunalul C., și menținută în recurs de Curtea de Apel C. ;
-ca urmare a refuzului primarului M. N. de a se conforma hotărârii judecătorești privind eliberarea autorizației de construire, . a formulat o nouă acțiune judecătorească privind obligarea primarului M. N. la plata de daune cominatorii pentru întârzierea în eliberarea autorizației de construire.
-consiliul local N. a inițiat și desfășurat un referendum local, finalizat în luna mai 2010, prin care au fost consultați cetățenii cu privire la acordul/dezacordul lor de a se edifica un depozit de deșeuri pe raza orașului N.. Rezultatul referendumului a fost, în proporție de 99%, nefavorabil societății ., în sensul că cetățenii orașului nu au fost de acord cu înființarea unui astfel de depozit de deșeuri pe raza localității N..
-prefectul județului C. a atacat în contencios administrativ, la data de 09 mai 2010, certificatul de urbanism nr 718/2007, contestând legalitatea acestuia .
În contextul acestor evenimente desfășurate pe parcursul a 2 ani, prin care se conturează intenția de utilizare a tuturor posibilităților juridice și de fapt pentru a se împiedica autorizarea construirii Centrului de gospodărire deșeuri industriale, inculpatul V. R. a luat hotărârea de a-l contacta pe martorul M. N. pentru a-l convinge să renunțe la opoziția sa .
Astfel, la data de 19 11 2010, la cererea inculpatului V. R., martora S. F., ce are funcția de director tehnic în cadrul societăților administrate de inculpat, l-a contactat telefonic pe M. N. și i-a solicitat în esență să accepte o întâlnire și o discuție cu V. R. pe tema depozitului de deșeuri . Din conținutul convorbirilor interceptate dintre M. N. și S. F. nu rezultă aspecte legate de posibila intenție a inculpatului V. R. de a oferi primarului avantaje materiale necuvenite în schimbul obținerii autorizației de construire. Singura idee centrală ce rezultă din această convorbire este aceea de a se găsi o soluție pentru a se stopa litigiile dintre cei doi (în drept dintre primărie și . pentru ambele părți. (,,Poate opriți totuși această…s-a ajuns la un nivel prea departe” ,,Tre’ să găsim o soluție că nu vreau să-mi bat joc de oraș”)
Ca urmare a acceptului primarului M. N. de a se întâlni cu V. R., acesta din urmă l-a contactat telefonic la aceeași dată de 19 11 2010 ora 14,30, pentru a stabili data și locul întâlnirii .
În cuprinsul discuției purtate –interceptate și înregistrate –inculpatul îi spune lui M. N. că are interes de a discuta în ziua respectivă deoarece a doua zi la ora 10 are adunare generală la societate, fiind evident implicit că rezultatul discuției cu M. N. prezenta interes pentru adoptarea deciziilor ulterioare de administrare de către adunarea generală a ..
De asemenea, cu privire la locul întâlnirii și la participanți, V. R. i-a spus lui M. N. că ,,(ne vedem) unde vrei, când vrei…un bar, la restaurante…unde suntem singuri. Tu vine cu cine vrei. Eu sunt singur”.
Ulterior, la ora 17,17, cei doi poartă o a doua discuție telefonică, în care M. N. îl invită pe V. la primărie, propunere cu care acesta este de acord fără rezerve (Bine, vin la birou eu. Nici o problemă”)
Din această discuție nu rezultă interesul inculpatului V. R. de a purta o discuție conspirativă cu M. N., referitoare la eventuale aspecte ilicite a căror divulgare trebuia prevenită, câtă vreme a acceptat atât o întâlnire într-un local public, cât și faptul ca la discuție să fie prezentă orice persoană aleasă de M. N. . Aceeași disponibilitate a inculpatului V. R. de a se întâlni în orice condiții cu M. nicolae a rezultat și din discuția telefonică dintre M. și S. F. (,,Unde vrei și oricând se întâlnesc cu tine”)
În condițiile în care cei doi au convenit ca întâlnirea să aibă loc în sediul primăriei, la orele 17,00, V. R. a venit în acest sediu, fiind așteptat la intrare de secretara
Discuția directă dintre M. N. și V. R. s-a desfășurat între orele 17,17 -19,08 și a fost înregistrată audio-video, conform autorizării provizorii a procurorului.
Cuprinsul convorbirii a fost redat selectiv în proces verbal, în părțile apreciate de organul de urmărire penală ca fiind relevante în raport cu faptele cercetate; în cursul judecății s-a dispus transcrierea în proces verbal și a altor părți din discuție, precum și constatarea momentelor în care martora M. gabriela A. a pătruns în încăpere .
Din conținutul acestor mijloace de probă, coroborate cu declarațiile martorilor M. N. și M. A. și ale inculpatului V. R., tribunalul reține următoarea desfășurare a discuției, precum și aspectele relevante afirmate:
-inculpatul V. R. a avansat propunerea încheierii unui contract între . și Primăria N., combinat cu stabilirea unei taxe de către primărie, pentru ca în esență . achite câte 2 euro pentru fiecare tonă de deșeuri intrată în depozitul preconizat. V. a argumentat că în acest fel se creează venituri pentru primărie –și implicit pentru comunitate, aceasta fiind și explicația pentru afirmațiile sale din convorbirea telefonică, în sensul că ,,am una ideea, e o propunere serioasă…se poate che rezolvăm tot și toată lumea apoi e fericită…și năvodărenii sunt fericiți”
-V. a mai propus ca, pentru a avea control asupra cantităților intrate –și deci pentru ca taxa să fie achitată proporțional –primăria să numească doi salariați ai săi care să efectueze acest control, salariați ce ar fi urmat să fie plătiți din fondul strâns ca urmare a taxei achitate de E. .
-inculpatul a acceptat și ideea ca cei doi salariați ai primăriei să verifice și conținutul deșeurilor intrate în depozit, respectiv să verifice corespondența dintre deșeurile prezentate spre depozitare și lista cu deșeuri aprobată prin acordul de mediu.
-cu privire la faptul că cei doi oameni propuși pentru a verifica cantitatea șli conținutul deșeurilor ar urma să fie plătiți de primărie și nu de ., inculpatul a argumentat că dacă ar fi plătiți de E. C. ar însemna că sunt oamenii lui . Tribunalul reține că prin aceasta inculpatul a vrut să spună că acești oameni, dacă ar depinde financiar de . ar prezenta credibilitate că efectuează verificările în mod corect.
-în ce privește încheierea contractului dintre . primărie, acesta ar fi urmat să certifice acceptul societății comerciale de a permite accesul permanent al angajaților primăriei pentru a verifica traficul deșeurilor primite în depozit.
-cu privire la avansarea ideii ca propunerea referitoare la taxa de 2 euro să provină oficial de la primarul M. și nu de la V. R., tribunalul reține că aceasta are la bază faptul că până la momentul respectiv consilierii locali și cetățenii comunei în general au perceput într-un mod negativ acțiunile și solicitările reprezentanților ., și, prin urmare, dacă publicul ar constata faptul că propunerea vine din partea . trata-o în aceeași manieră negativă; în schimb, dacă o astfel de propunere ar veni din partea primarului, ce era perceput de comunitate ca fiind de încredere, ar fi fost mult mai multe șanse ca o astfel de propunere să fie acceptată .
-cu referire la faptul că își retrage toate pretențiile referitoare la banii primarului M. N., V. s-a referit că va renunța la judecata sau la punerea în executare a hotărârii de obligare a primarului la daune cominatorii (aspect cu privire la care vorbiseră chiar în debutul întâlnirii). Este de reținut că aceste daune cominatorii nu reprezintă un prejudiciu efectiv pentru beneficiarul lor, prin urmare inculpatul nu a avansat ideea acceptării unui prejudiciu în propriul patrimoniu (real în patrimoniul . a crea astfel un beneficiu martorului denunțător .
-pe parcursul discuției inculpatul a argumentat în mod larg faptul că înființarea depozitului nu va atrage probleme de sănătate cetățenilor, că va exista un laborator care controlează conținutul deșeurilor, că deșeurile periculoase vor fi inertizate și nu vor fi depozitate în stare periculoasă pentru mediu, că depozitul este necesar pentru a nu mai fi abandonate deșeuri în diferite locuri neamenajate cu justificarea că nu există depozite specializate pentru aceasta. A mai arătat că folosirea apei se va face cu circuit închis, că depozitul a fost raportat de România la Uniunea Europeană la momentul aderării, tocmai pentru a se crea condițiile acceptării aderării la Uniune, și că ideea creării depozitului pe locul batalului nr 4 i-a fost sugerată lui V. de către Tompos Catiușa (de la Agenția de Protecțiema Mediului C.) . Un alt aspect explicat de inculpat a fost acela că depozitul a fost amenajat și nu prezintă riscuri de afectare a pânzei freatice.
-inculpatul V. R. a mai adus în discuție și sumele mari de bani pe care firmele sale le-au achitat pentru studiile de mediu și pentru proiectul propriu zis.
-în replică la propunerea inculpatului, tribunalul reține ca fiind relevantă afirmația primarului M. N. potrivit căreia suma de bani ce s-ar colecta din taxa propusă ar fi nesemnificativă, câtă vreme nici șoseaua ce duce la combinatul chimic nu ar putea să o realizeze cu banii respectivi .
Cu privire la toate aceste afirmații, tribunalul reține că ele se încadrează într-o intenție licită a inculpatului de a debloca situația într-o modalitate mulțumitoare atât pentru . cât și pentru comunitatea din orașul N.. Nu rezultă din conținutul discuției sau din contextul acesteia că prin propunerile formulate, expuse mai sus, inculpatul a sugerat primarului acordarea unor beneficii necuvenite.
În referire la conținutul propunerii în sine, inculpatul V. R. a arătat în declarația sa și a probat prin depunerea copiei legislației în domeniu în Italia, că perceperea unei taxe de către colectivitățile locale, în schimbul colectării pe teritoriul lor administrativ a unor deșeuri de diferite tipuri, este o practică legală și folosită în Italia, și acesta a fost motivul pentru care a avansat-o în discuția cu M. N..
Din examinarea conținutului proceselor verbale de redare a convorbirii ambientale (din cursul UP și judecății) precum și din audierea directă a înregistrării audio-video, tribunalul reține că nu se confirmă constatarea parchetului indicată în rechizitoriu, în sensul că V. R. ar fi sugerat faptul ca cei doi angajați ai primăriei să nu verifice în realitate conținutul deșeurilor depozitate, ci doar să simuleze o astfel de verificare. În nici un moment al discuției nu se aude și nu se consemnează astfel de afirmații.
Pe cale de consecință, întrucât aspectul de mai sus a fost infirmat printr-o probă obiectivă, tribunalul va înlătura declarațiile martorilor M. N. și A., care afirmă că inculpatul V. a avansat o astfel de idee. În ce privește declarațiile martorei A., tribunalul apreciază ca fiind întemeiată apărarea inculpatului potrivit căreia această martoră nu a avut posibilitatea de a auzi discuția dintre cei doi .Astfel, rezultă din zgomotele specifice ușii că aceasta a fost închisă pe durata discuției, ea fiind deschisă de către martoră doar în 3 momente distincte, momente în care inculpatul a întrerupt discuția principală cu primarul M. N..
În continuare, către finalul discuției, și anume cu 5 minute înainte de final, se constată că inculpatul V. R. avansează și o altă propunere către M. N., și anume ca acesta să-și constituie o societate comercială în străinătate, care să încheie un contract de consultanță cu o altă societate aflată în legătură cu . încât această firmă a lui M. să poată percepe mediat de la .-3 euro pe tona de deșeu introdus în depozitul constituit pe raza orașului N..
Frazele care se referă la acest aspect sunt următoarele: ,,Iei una societate ta, afară, nu aici, afară, nu? Îi plătim și.. facem contractul de consultanță, nu pentru E., la altă societate, intră un pic de bănuți și la noi. Si vrei 2, e 3, propune 3, e 2, ceva ca să măresc și eu ceva, că sunt aici în buzunar și nu-i pot ține așa. Cu 4500 euro pe lună…”.
Cu privire la aceste fraze, tribunalul reține că, fiind întrebat expres despre sensul lor, inculpatul nu a putut oferi o explicație verosimilă ; astfel, într-o primă etapă, inculpatul arată că nu știe de ce, la un moment dat, face referire la suma de 4500 euro, avansând ideea că era obosit. De asemenea, inculpatul mai explică, în legătură cu afirmațiile sale despre o firmă ,,din afară”, că sensul acestora a fost de a-i recomanda lui M. N. ca, dacă nu înțelege cum se desfășoară o astfel de asociere propusă de el (E. cu Primăria N.) să facă o consultanță cu o firmă din afară (în sensul din străinătate) care să-i poată da toate explicațiile necesare, și că această consultanță nu ar putea fi oferită de . nu ar prezenta încredere (în sensul că o asemenea consultanță ar fi subiectivă, din moment ce . interesată în consultanța respectivă).
Această explicație a inculpatului nu se încadrează în sensul frazelor înregistrate, și nici în sensul general al discuției.
Astfel, cu privire la explicația că frazele au fost rostite ca urmare a oboselii, tribunalul o va înlătura ca neverosimilă, din mai multe considerente:
-perioada din zi în care s-a desfășurat discuția (orele 17 -19) nu confirmă existența unei oboseli excesive a inculpatului, de natură a-l face să rostească fraze neinteligibile sau negândite.
-înregistrarea video conturează faptul că V. R. era concentrat asupra discuției, urmărea cu atenție șirul logic al ideilor, chiar a revenit asupra temei principale de discuție în momente în care M. N. divaga cu privire la alte subiecte colaterale. În același timp, V. R. a venit cu scopul precis de a purta o discuție hotărâtoare în privința eliberării autorizației de construcție a Centrului de gospodărire a deșeurilor industriale; astfel fiind, nu se poate reține că, în astfel de condiții, inculpatul a fost deconcentrat și a făcut afirmații fără legătură cu tema discuției (referirea la societatea ,,din afară” și la suma de 4500 euro)
Cu privire la explicația inculpatului referitoare la sensul pe care l-a atribuit frazelor referitoare la consultanța cu o societate din afară, tribunalul o va înlătura ca nefiind verosimilă, în raport și de cunoștințele aprofundate și de structura logică a gândirii inculpatului, conturate prin chiar declarația dată și prin înregistrarea discuției în mediul ambiental . Astfel, tribunalul reține că este imposibil ca inculpatul să se fi gândit să recomande primarului încheierea unui contract de consultanță cu o societate străină, pentru a fi consiliat corespunzător, deoarece:
-un astfel de contract de consultanță ar fi trebuit încheiat de către primărie –beneficiara colaborării cu ., or, aceasta ar fi însemnat alocarea unei sume de bani lunare pentru plata consultanței, ar fi însemnat aprobarea consiliului local pentru includerea în buget a acestei cheltuieli, aspecte greu de realizat în condițiile concrete, și despre care oricum inculpatul nu a făcut nici o referire; în schimb, inculpatul a făcut referire la beneficiul primăriei, fără a lua în calcul o eventuală plată lunară către o firmă de consultanță;
-nu se înțelege de ce ar fi conceput inculpatul că numai o societate ,,din afară” ar fi fost competentă să ofere consultanță de specialitate primarului, și de ce o astfel de consultanță nu putea fi realizată de specialiștii din primărie, eventual cu sprijinul Agenției de mediu;
-în cursul discuției dintre cei doi, nu a rezultat concluzia că primarul M. N. nu ar înțelege sensul sau legalitatea asocierii dintre . N. (în numele orașului) astfel încât să se ivească necesitatea de a-i recomanda angajarea unei firme de consultanță.
Cu privire la conținutul în sine al frazelor înregistrate, tribunalul constată că sensul acestora este suficient de explicit –și de altfel, sensul trebuia să fie explicit pentru ca și M. N. să înțeleagă ce vrea să spună inculpatul –respectiv inculpatul face referire la înființarea unei firme de consultanță, în comun de către el și de către M. N. (,,îi plătim…facem contractul de consultanță”), iar această înființare are în vedere explicit obținerea unui beneficiu comun printr-o plată simulată, și nicidecum obținerea unei consultanțe contra unui onorariu plătit (,,intră un pic de bănuți și la noi…sunt aici în buzunar și nu-i pot ține așa”)
Având în vedere această situație de fapt, tribunalul reține că, în acest unic punct al discuției, inculpatul V. R. a avansat o promisiune lui M. N. că indirect îi va facilita obținerea unor beneficii aproximate la 4500 euro lunar, prin încheierea unui contract de consultanță între o societate controlată de el –alta decât ., pentru a nu se putea asocia în mod direct acest contract cu interesele financiare ale lui M. N. –și o societate înființată în străinătate, având ca asociat (și) pe M. N. –sau eventual o persoană interpusă. Față de scopul central al demersului inculpatului urmărit prin discuția cu primarul M. N., și anume de a i se elibera autorizația de construcție a Centrului de gospodărire deșeuri industriale, și având în vedere că această atribuție revine în competența primarului (acesta fiind un funcționar public în sensul art. 147 Cod penal) rezultă că, din punct de vedere al elementului material, fapta inculpatului se încadrează în dispozițiile art. 255 alin 1 Cod penal ca o faptă de dare de mită, cu trimitere și la art. 6 din Legea nr 78/2000, întrucât inculpatul este una din persoanele prevăzute generic la art. 1 lit g) din lege, care a săvârșit fapta de dare de mită în legătură cu o persoană care exercită o funcție publică (art. 1 lit a) din lege).
Tribunalul reține, din declarațiile martorului M. N. coroborate cu ale inculpatului, precum și având în vedere lipsa altor mijloace de probă în sens contrar, că după discuția din 19 noiembrie 2010 inculpatul V. R. nu l-a mai contactat pe M. N. pentru reiterarea propunerii referitoare la înființarea unei firme de consultanță care să le aducă beneficii.
Potrivit art. 18 Cod penal, ,,Fapta care prezintă pericol social …este orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia din valorile arătate la art. 1 și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse”
În continuare, art. 181 cod penal stabilește că ,,Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut”.
Tribunalul apreciază, având în vedere întreaga conjunctură de fapt ce a determinat discuția dintre cei doi, parcursul acestei discuții, că în concret fapta inculpatului V. R. a adus o atingere minimă ordinii de drept referitoare la corectitudinea exercitării funcțiilor publice de către funcționarii publici, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni iar pentru sancționarea acesteia nu este necesară aplicarea unei pedepse.
Considerentele instanței în acest sens sunt următoarele:
-în primul rând, tribunalul va porni de la principiul ,,in dubio pro reo”, potrivit căruia, în cazul aspectelor care nu sunt stabilite cert prin probe și care pot primi o dublă interpretare, se va alege interpretarea mai favorabilă inculpatului;
-conjunctura generală a faptei inculpatului este aceea potrivit cu care inculpatul avea convingerea faptului că a parcurs în mod legal –din punctul său de vedere –toate etapele astfel încât să obțină (societatea sa) autorizația de construcție a depozitului de deșeuri. Astfel, inculpatul cunoștea faptul că s-a realizat un proiect și un studiu de impact asupra mediului ce au trecut prin toate etapele de verificare, Agenția Națională de protecție a Mediului a emis acordul de mediu nr 3/2008, instanțele judecătorești au pronunțat hotărâri irevocabile în favoarea societății sale, recunoscând implicit legitimitatea obținerii autorizației de construcție . Nu mai puțin, conform explicațiilor inculpaților V. R. și M. M., confirmate și prin declarațiile unor martori, inițiativa construirii depozitului de deșeuri a aparținut chiar statului român, prin responsabilii de resort din Ministerul Mediului, iar interesul edificării acestuia era deopotrivă și al statului român. În același timp, actele depuse de inculpați la dosar fac dovada efectuării unor cheltuieli consistente, de-a lungul anilor, pentru evaluarea posibilității edificării unui depozit de deșeuri pe locul batalului nr 4 din cadrul Marway Fertilchim SA, existând astfel un interes real de recuperare eficientă a acestor bani (inclusiv taxa de 15.000 lei achitată la primăria N. pentru eliberarea autorizației de construcție).
În același timp, inculpatul a perceput că, în ciuda tuturor acestor elemente, factorii de decizie –în primul rând primarul M. N. –întreprind toate demersurile posibile pentru a împiedica construirea depozitului de deșeuri.
-în cursul discuției din 19 11 2010, ce a durat mai mult de o oră și jumătate până la momentul la care inculpatul a avansat propunerea de dare de mită, inculpatul a perceput că, în ciuda tuturor explicațiilor pe care le-a dat referitoare la legalitatea și siguranța depozitului de deșeuri, precum și în ciuda propunerii referitoare la beneficiul pe care comunitatea din orașul N. urma să îl primească în schimbul construirii depozitului, M. N. nu a reacționat într-o manieră cooperantă, chiar și la nivel de acceptare a analizei acestei oferte, la nivel de reanalizare a percepției privind pericolul pentru mediu a depozitului.
Toate aceste aspecte coroborate au putut crea inculpatului convingerea, în cursul discuției, că nu poate soluționa situația pe cale legală, și că este necesară avansarea unei propuneri precum cea analizată mai sus. În această conjunctură, tribunalul apreciază că situația de fapt astfel cum a fost percepută –chiar subiectiv –de inculpat, se apropie de cazul indicat de art. 255 alin 2 Cod penal, în sensul că inculpatul s-a văzut relativ constrâns să apeleze la această formă de rezolvare a situației. Acest aspect este în sine de natură a diminua considerabil pericolul social al faptei inculpatului. Tribunalul apreciază că ideea avansării acestei propuneri ilicite a survenit în cursul discuției și nu înainte, având în vedere faptul că inculpatul a acceptat discuția în orice loc ales de M. N., precum și în prezența unor terțe persoane –chestiune de principiu incompatibilă cu intenția de a face o înțelegere frauduloasă și total clandestină privind înființarea unei societăți de consultanță –precum și având în vedere momentul tardiv la formulării propunerii, în raport cu lungimea parcursului discuției.
În ce privește conținutul concret al faptei, tribunalul reține că acesta a constat în avansarea unei propuneri despre care inculpatul însuși, de la bun început, nu avea nici o siguranță că va fi acceptată, având în vedere relațiile încordate cu M. N. și demersurile multiple și susținute ale acestuia împotriva intereselor .. Că este așa o dovedește și lipsa altor propuneri ulterioare în același sens. Prin urmare, intenția inculpatului de a săvârși infracțiunea de dare de mită în forma promisiunii a avut o fermitate redusă, astfel rezoluția infracțională internă nefiind definitiv luată.
În ce privește scopul mediat urmărit de inculpat, tribunalul reține că în percepția acestuia acest scop era unul legitim, și anume obținerea unei autorizații la care avea dreptul legal.
În ce privește urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, tribunalul reține că aceasta are două sensuri –urmarea referitoare la coruperea în sine a unui funcționar public, și urmarea rezultând din exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu de către acest funcționar public (primarul M. N.).
Tribunalul reține că atât prima cât și cea de –a doua urmare nu s-ar fi putut produce în condițiile concrete, deoarece convorbirea celor doi era supravegheată de organele de urmărire penală, deci era imposibil ca primarul să cedeze în mod real la propunerea de corupere avansată de inculpat, sau să exercite necorespunzător atribuțiile de serviciu . Aceste aspecte nu s-au datorat vreunei contribuții a inculpatului, însă reprezintă circumstanțe privitoare la faptă care, fiind favorabile inculpatului, se răsfrâng și asupra situației sale.
În sfârșit, tribunalul reține, în ce privește persoana și conduita inculpatului, că acesta este în vârstă de 64 de ani, nu a fost implicat până în prezent în fapte penale, este stabilit în România, are o relație familială stabilă și se îngrijește activ de copiii săi –după caz, prin includerea în activitățile lucrative ale firmelor, prin demersurile de urmare a cursurilor școlare, prin vacanțele petrecute împreună, etc –și nu în ultimul rând, a dezvoltat o activitate comercială în limite legale în România, cu efecte pozitive inclusiv asupra contribuțiilor la bugetul public. Nu mai puțin, inculpatul a avut un comportament procesual deosebit de corect și diligent, prin participarea activă la cvasitotalitatea ședințelor de judecată, aspect de natură a concluziona că procesul penal în sine a avut un efect educativ suficient de puternic asupra sa pentru a nu se mai justifica aplicarea unei pedepse (sunt de observat în acest sens funcțiile și scopul pedepsei, indicate la art. 52 Cod penal, care se apreciază că sunt deja îndeplinite în cazul inculpatului V. R.).
Pentru considerentele expuse, tribunalul va dispune achitarea inculpatului V. R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev de art. 6 din Legea nr 78/2000 raportat la art. 255 alin 1 Cod penal, în temeiul art. 10 lit b1) Cod procedură penală, urmând a-i aplica o amendă cu caracter administrativ în cuantumul maxim prevăzut de lege.
În ce privește reținerea în sarcina sa, prin rechizitoriu, a incidenței art. 9 din Legea nr 78/2000, tribunalul reține că nu se confirmă prin probe că fapta a fost săvârșită pentru a influența investițiile internaționale (teza avansată de parchet) câtă vreme fapta inculpatului s-a referit punctual la obținerea autorizației de construcție pentru ., societate înființată în România, iar obținerea acestei autorizații nu se subsumează conceptului de investiții internaționale, deoarece nu presupune alocarea unor sume investiționale din surse externe. În consecință, încadrarea juridică a faptei va fi modificată corespunzător prin excluderea art. 9 din conținutul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul .
Acțiunea civilă .
Orașul N. s-a constituit parte civilă în cauză, împotriva inculpaților V. R., M. M. și ., solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 380.000 lei, din care 300.000 lei reprezintă daune morale și 80.000 lei reprezintă daune materiale.(fila 32 vol II instanță).
În ce privește acțiunea civilă ce vizează obligarea inculpaților la despăgubiri pentru daune morale, tribunalul reține că Orașul N., fiind o persoană juridică iar aceasta constituind o ficțiune legislativă și nu un organism cu conștiință proprie, nu are capacitatea de a resimți daune morale, pentru a putea pretinde că se impune acoperirea lor prin despăgubiri corespunzătoare.
Art 14 alin 5 Cod procedură penală stipulează că ,,Acțiunea civilă poate avea ca obiect și tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale-potrivit legii civile”.
Or, la data faptelor legea civilă esențială în materia drepturilor persoanelor juridice era Decretul nr 31/1954 care, la art. 34, stabilește că persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de înființare sau statut.
Pe de altă parte, capitolul III –art. 54 conturează definiția drepturilor nepatrimoniale, rezultând că acestea sunt asociate numai persoanei fizice, nu și persoanei juridice. De altfel, aceeași concluzie rezultă și din modul de incriminare –anterioară –a infracțiunilor de insultă și calomnie, acestea fiind așezate în Codul penal la capitolul referitor la persoana fizică .
Față de cele de mai sus, tribunalul va respinge ca nefondată acțiunea civilă referitoare la obligarea inculpaților la plata unor despăgubiri pentru daune morale, aceste daune morale neputând fi resimțite de persoana juridică Orașul N. .
În ce privește acțiunea civilă ce vizează obligarea inculpaților V. R., M. M. și . la despăgubiri pentru daune materiale în sumă de 80.000 lei, tribunalul constată că este nefondată, urmând a fi respinsă pentru considerentele care urmează:
Sub un prim aspect, partea civilă nu a făcut diligențe, nu a solicitat administrarea de probe prin care să demonstreze cuantumul cert al daunelor materiale suferite la urmare a activității culpabil-penale a celor trei inculpați.
Ca atare, sunt aplicabile dispozițiile art. 1191 Cod civil 1864, potrivit cărora ,,Cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească” .
Sub un al doilea aspect, în ceea ce îl privește pe inculpatul V. R., din probele dosarului nu rezultă nici o legătură de cauzalitate între pretinsul prejudiciu material invocat de partea civilă, și fapta acestui inculpat de a oferi un beneficiu material primarului M. N. în scopul obținerii autorizației de construire a Centrului de gospodărire deșeuri industriale. În consecință, este nefondată pretenția părții civile îndreptată împotriva acestui inculpat.
Sub un al treilea aspect, în ceea ce le privește pe inculpatele M. M. și ., de asemenea nu se probează nici o legătură de cauzalitate între fapta acestora de a utiliza certificate de urbanism cu date false și un prejudiciu cauzat Orașului N. .
De principiu, infracțiunea de uz de fals nu are asociat un rezultat material.
În ce privește rezultatul obținerii, prin utilizarea certificatelor de urbanism, a acordului de mediu nr 3/2008, acest rezultat nu constituie sau nu atrage un prejudiciu material în dauna Orașului N., întrucât nu s-a făcut dovada că eventuala construire a investiției cu respectarea acordului de mediu ar cauza un prejudiciu material orașului. De altfel, nu numai că nu s-a făcut dovada în acest sens, dar probele dosarului în această materie converg către concluzia că edificarea obiectivului nu ar fi prejudiciat mediul înconjurător.
În ce privește rezultatul obținerii, prin utilizarea certificatelor de urbanism, a hotărârilor judecătorești civile, tribunalul constată că acestea din urmă nu se referă la persoana juridică orașul N., ci la primarul orașului N. –atât cele de obligare la emiterea autorizației de construire și de aplicare a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe țară, pe zi de întârziere, cât și cele de revizuire, contestație în anulare, promovate de primarul orașului N.. Prin urmare, orice cheltuieli sau daune materiale produse de aceste hotărâri judecătorești s-au reflectat în patrimoniul primarului orașului N., și nu în patrimoniul Orașului N..
În altă ordine de idei, partea civilă Orașul N., ce dispune de organe decizionale ce pot cenzura activitatea primarului, nu-și poate invoca propria culpă pentru a obține un beneficiu material; astfel, prepusul orașului N. –primarul –este cel care a eliberat certificatele de urbanism false, astfel încât eventualele prejudicii –de altfel nedemonstrate –provin, în esență, din propria faptă.
În ce privește cheltuielile efectuate de Orașul N. pentru organizarea referendumului local pentru interzicerea amplasării de depozite de deșeuri pe raza orașului, tribunalul constată că acestea nu provin din rezultatul faptelor inculpatelor, ci eventuala legătură de cauzalitate s-a întrerupt în momentul în care primarul M. N. a primit înștiințarea din partea . despre intenția de emitere a acordului de mediu, însă nu a luat nici o măsură legală pentru contestarea acestei intenții, pentru a aduce noi argumente Agenției Naționale pentru Protecția Mediului –în sensul celor reținute de instanță cu privire la inculpatul C. T. – astfel încât să preîntâmpine emiterea acestui acord de mediu. Se poate observa că, în lipsa acordului de mediu, . nu ar fi avut posibilitatea de a introduce cerere pentru emiterea autorizației de costruire, și astfel nu ar fi existat litigiile civile și nici necesitatea de a organiza un referendum local cu cheltuielile aferente.
Pentru toate considerentele expuse, tribunalul va respinge, în totalitate, acțiunea civilă formulată de partea civilă Orașul N. împotriva inculpaților V. R., M. M. și ..
Singura persoană care, prin ipoteză, ar fi putut fi trasă la răspundere civilă în cauză, este inculpatul C. T., despre care instanța va lua act că Orașul N. în mod expres a precizat că nu formulează acțiune civilă împotriva sa.
Împotriva sentinței penale nr.72/07.02.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, în termen legal, au declarat P. de pe lângă Tribunalul C. și inculpații C. T., V. R., M. M. Ș. și . N..
Parchetul de pe lângă Tribunalul C. a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul aplicării dispozițiilor art.10 lit.b1 Cod procedură penală cu privire la inculpații V. R., M. M. și ., solicitând condamnarea acestora și aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art.717 Cod penal în ceea ce o privește pe inculpata .
Inculpatul C. T. solicită achitarea, în temeiul art.10 lit.a,b,d,i Cod procedură penală, invocându-se lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, atât sub aspectul laturii obiective, din perspectiva urmărilor alternative prevăzute de norma de incriminare, cât și sub aspectul laturii subiective. Totodată, în motivele de apel se susține că fapta inculpatului ar putea constitui eventual o contravenție, în raport de prevederile Legii nr.350/2001 și Legii nr.50/1991. Se invocă și dispozițiile art.44 alin.2,3 Cod procedură penală, susținându-se că problema de drept dezlegată de instanța civilă are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale, fiind o chestiune prealabilă. Întrucât instanța civilă a obligat primarul la emiterea autorizației de construire, astfel că nu se poate imputa inculpatului că a emis certificatul de urbanism din anul 2007 cu nerespectarea dispozițiilor legale.
Inculpatul a formulat și critici referitoare la nerespectarea dreptului la apărare, inculpatul C. T. a fost trimis în judecată sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.132 din Legea nr.78/2000, iar prima instanță, fără a pune în discuția părților schimbarea încadrării juridice, a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În motivele de apel inculpații V. R., M. S. și . au solicitat achitarea, în conformitate cu dispozițiile art.10 lit.a,d Cod procedură penală.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art.378 alin.1 Cod procedură penală și art.371 alin.2 Cod procedură penală, curtea apreciază că apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul C. este întemeiat, iar apelurile inculpaților sunt nefondate, reținând următoarele:
Derularea proiectului privind realizarea obiectivului „Centru de gospodărire deșeuri industriale”
. a fost înființată în anul 1999 prin cumpărarea activelor Fertilchim SA de către firma ., transformată apoi în .. Această societate are mai mulți acționari, printre care Sudati Ernesto cu un număr majoritar de acțiuni, V. R. și M. M..
Prin contract de vânzare-cumpărare, . a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 1.821.387,50 mp, situată în zona industrială a orașului N., trup A, pe teritoriul fostei USAS (Fertilchim).
În suprafața acestui teren aparținând . sunt incluse și 3 depozite de fosfogips pline și acoperite cu pământ, sub forma unor excavații în pământ, cu taluz, (denumite batalele nr.1, 2 și 3), precum și un batal amenajat, nefolosit (gol), denumit batalul nr.4. Construcția batalului nr.4 a fost aprobată în anul 1988, iar recepția acestuia (finalizarea lucrărilor) s-a realizat la 15 august 1996, din comisia de recepție făcând parte, printre alții martorul M. D., ca reprezentant al Primăriei N., și martora S. F. în calitate de cadru de specialitate al Fertilchim SA.
După preluarea Fertilchim de către ., martora S. F. a fost angajată la această din urmă societate, în calitate de director tehnic.
. a fost înființată in anul 2002, având ca date de identificare J._, CUI_, sediul social fiind in incinta . N., .. Acționarul principal al acestei firme este ., cu o participare de 99,60% din capitalul social, printre ceilalți acționari fiind V. R. și M. M..
. a adus ca aport în natură la capitalul social un teren în suprafață de 10.320 mp din care suprafață construită aproximativ 5700 mp, acesta făcând parte din terenul total dobândit anterior prin preluarea activelor Fertilchim.
Obiectul principal de activitate al . este tratarea și eliminarea deșeurilor periculoase, iar printre obiectele secundare de activitate se numără colectarea deșeurilor nepericuloase, colectarea deșeurilor periculoase, tratarea deșeurilor nepericuloase.
În perioada 2004-2009 conducerea executivă a . a fost asigurată de inculpata M. Ș. M., în calitate de administrator.
În perioada anterioară anului 2004, primarul orașului N. a fost D. I., acesta decedând ulterior finalizării mandatului.
Începând cu data de 20.06.2004, funcția de primar al orașului N. a fost exercitată de inculpatul C. T., până la data de 20.06.2008.
Începând cu data de 20.06.2008, funcția de primar al orașului N. a fost exercitată de martorul M. N..
Anterior anului 2004, . a întreprins o . demersuri pentru a prospecta posibilitatea înființării unei activități de colectare și tratare deșeuri periculoase și menajere. Astfel, prin contractul nr.755/2000, . a solicitat către ICIM București întocmirea unui ,,Studiu privind gestiunea deșeurilor periculoase produse în România”.
Prin contractul nr.3/2002, în baza căruia s-a emis factura fiscală nr.25/04.03.2002, ICIM București-INCDPM a realizat pentru . un ,,Studiu de soluție privind realizarea a două depozite de deșeuri periculoase, respectiv menajere”. S-a redactat un studiu de impact asupra mediului, un raport la studiul de impact, documentația fiind predată beneficiarului la 06.03.2002.
După înființarea ., cu obiect de activitate specific activității de colectare/depozitare și tratare deșeuri periculoase și nepericuloase, această societate a continuat demersurile pentru înființarea unei astfel de activități pe raza orașului N..
În acest sens, la data de 09.06.2004, la Primăria Orașului N., a fost înregistrată cererea depusă de . N., în sensul solicitării de a se emite un certificat de urbanism în vederea edificării unei investiții denumite ,,Centru de gospodărire deșeuri industriale”, propus a fi edificat pe o suprafață de 40.000 m.p. teren, situată în N., ..
Au fost anexate la cererea depusă un memoriu de prezentare și un plan de amplasament ca parte desenată.
La data de 10.08.2004 Primăria orașului N. (prin primar D. I.) a eliberat certificatul de urbanism nr.715, ca urmare a cererii adresate de ., pentru terenul în suprafață de 40.000 mp, menționându-se ca proprietar .. S-a menționat că respectivul certificat de urbanism poate fi utilizat, conform cererii, pentru întocmirea documentației privind realizarea obiectivului „Gospodărire deșeuri industriale”, iar ca avize necesare, următoarele: aviz sanitar, aviz mediu, aviz brigada de pompieri, aviz RAJA C., aviz Electrica SA. În ceea ce privește regimul tehnic, în certificatul de urbanism nr.715/10.08.2004 nu s-a menționat procentul de ocupare a terenului (POT) și nici coeficientul de utilizare al terenului (CUT).
La data de 14.12.2005 Primăria orașului N. (prin primar C. T.), în temeiul Regulamentului de urbanism aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr.69/12.05.2004, a eliberat certificatul de urbanism nr.719, ca urmare a cererii adresate de ., pentru terenul în suprafață de 154.000 mp, menționându-se ca proprietar .. S-a menționat că respectivul certificat de urbanism poate fi utilizat, conform cererii, pentru întocmirea documentației în vederea obținerii autorizației de construcție privind realizarea obiectivului „Centru de gospodărire deșeuri industriale netoxice și nepericuloase”. În ceea ce privește regimul tehnic, în certificatul de urbanism nr.719/14.12.2005 nu s-a menționat procentul de ocupare a terenului (POT) și nici coeficientul de utilizare al terenului (CUT). Nu s-a impus solicitantului întocmirea unui plan urbanistic zonal.
La data de 20.12.2005, între . N. și . N. a fost încheiat un act numit ,,Protocol”, prin care se constituie în favoarea celei dintâi undrept de folosință asupra unei suprafețe de 30 ha teren, echivalent cu 300.000 mp (un hectar = 10.000 mp) și asupra rețelelor de utilități.
La data de 20.12.2007 Primăria orașului N. (prin primar C. T.), în temeiul Regulamentului de urbanism aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr.69/12.05.2004 și Hotărârii Consiliului Local nr.37/2005, a eliberat certificatul de urbanism nr.718, ca urmare a cererii adresate de ., pentru terenul în suprafață de 290.000 mp, menționându-se ca proprietar .. S-a menționat că respectivul certificat de urbanism poate fi utilizat, conform cererii, pentru întocmirea documentației în vederea obținerii autorizației de construcție privind realizarea obiectivului „Centru de gospodărire deșeuri industriale”, iar ca avize necesare, următoarele: aviz sanitar, aviz mediu, aviz ISU C., aviz RAJA C., aviz „Enel Distribuție Dobrogea”. În ceea ce privește regimul tehnic, în certificatul de urbanism nr.718/20.12.2007 nu s-a menționat procentul de ocupare a terenului (POT) și nici coeficientul de utilizare al terenului (CUT). Nu s-a impus solicitantului întocmirea unui plan urbanistic zonal.
Ministerul Mediului prin Agenția Națională pentru Protecția Mediului a emis acordul de mediu nr.3/15.08.2008 pentru proiectul de investiție „Centru Gospodărire Deșeuri Industriale”, amplasat în zona industrială a orașului N., ..
La data de 09.12.2008, se depune la Primăria orașului N., cererea de emitere a autorizației de construire a Centrului de Gospodărire Deșeuri Industriale de către . N.. Anexat acestei cereri s-a depus și Acordul de Mediu nr.3/2008.
Cererea a fost rezoluționată de primarul M. N., în sensul ca Biroul de Urbanism să răspundă în scris referitor la interdicția de amplasare a depozitului în cauză, de asemenea primarul solicitând a se face propunere în consiliul local pentru modificarea HCL nr.37/2005, în sensul de a se interzice amplasarea oricărui tip de depozit de deșeuri pe teritoriul orașului N..
Ca urmare a refuzului primarului de a emite autorizația de construire, . a introdus cerere de chemare în judecată a primarului, înregistrată la Tribunalul C. sub nr._, prin care se solicita obligarea primarului să emită autorizația de construire.
Ca înscrisuri în dovedire, s-au depus la această cerere, printre altele, certificatele de urbanism nr.715/2004 și nr.718/2007.
Prin sentința civilă nr.759/12.08.2009, pronunțată de Tribunalul C.-Secția Comercială, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr.63/CA/28.01.2010 a Curții de Apel C., s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de ., fiind obligat pârâtul Primarul Orașului N. la emiterea autorizației de construire solicitate prin cererea nr._/09.12.1998 pentru obiectivul de investiții „Centrul de Gospodărire Deșeuri Industriale”, beneficiar .. În considerentele hotărârii instanța a reținut că reclamanta a obținut avizele menționate în certificatul de urbanism emis la data de 20.12.2007, iar pârâtul nu a atacat actele premergătoare și nici Acordul de Mediu, astfel că primarul orașului N. nu putea respinge cererea privind eliberarea autorizației de construire, invocând prevederile HCL nr.37/2005.
C. normativ relevant în cauză
Potrivit art.29 din Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul:
(1) Certificatul de urbanism este actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea administrației publice județene sau locale face cunoscute regimul juridic, economic și tehnic al imobilelor și condițiile necesare în vederea realizării unor investiții, tranzacții imobiliare ori a altor operațiuni imobiliare, potrivit legii.
(3) Certificatul de urbanism se eliberează la cererea oricărui solicitant, persoană fizică sau juridică, care poate fi interesat în cunoașterea datelor și a reglementărilor cărora îi este supus respectivul bun imobil.
(4) Certificatul de urbanism nu conferă dreptul de executare a lucrărilor de construire, amenajare sau plantare.
(5) În certificatul de urbanism se va menționa în mod obligatoriu scopul eliberării acestuia.
În conformitate cu art.31 din același act normativ, certificatul de urbanism cuprinde următoarele elemente privind:
a) regimul juridic al imobilului - dreptul de proprietate asupra imobilului și servituțile de utilitate publică care grevează asupra acestuia; situarea imobilului - teren și/sau construcțiile aferente - în intravilan sau extravilan; prevederi ale documentațiilor de urbanism care instituie un regim special asupra imobilului - zone protejate, interdicții definitive sau temporare de construire -, dacă acesta este înscris în Lista cuprinzând monumentele istorice din România și asupra căruia, în cazul vânzării, este necesară exercitarea dreptului de preempțiune a statului potrivit legii, precum și altele prevăzute de lege. Informațiile privind dreptul de proprietate și dezmembrările acestuia vor fi preluate din cartea funciară, conform extrasului de carte funciară pentru informare;
b) regimul economic al imobilului - folosința actuală, extrasul din regulamentul local de urbanism aferent planului urbanistic în vigoare la data emiterii, privind funcțiuni permise sau interzise, reglementări fiscale specifice localității sau zonei;
c) regimul tehnic al imobilului - extras din regulamentul local aferent documentației de urbanism aprobate în vigoare, cu precizarea documentației de urbanism în vigoare la data emiterii, a numărului hotărârii de aprobare și, după caz, perioada de valabilitate, procentul de ocupare a terenului, coeficientul de utilizare a terenului, dimensiunile minime și maxime ale parcelelor, echiparea cu utilități, edificabil admis pe parcelă, circulații și accesuri pietonale și auto, parcaje necesare, alinierea terenului și a construcțiilor față de străzile adiacente terenului, înălțimea minimă și maximă admisă;
d) regimul de actualizare/modificare a documentațiilor de urbanism și a regulamentelor locale aferent - în cazul în care intenția sa nu se încadrează în prevederile documentațiilor de urbanism aprobate, informarea solicitantului cu privire la:
1. imposibilitatea modificării prevederilor documentațiilor aprobate;
2. necesitatea obținerii unui aviz de oportunitate în condițiile prezentei legi;
3. posibilitatea elaborării unei documentații de urbanism modificatoare, fără aviz de oportunitate conform prezentei legi.
Art.33 din Legea nr.350/2001 prevede că:
(1) Certificatul de urbanism se emite de aceleași autorități ale administrației publice locale care, potrivit competențelor stabilite de legislația în vigoare, emit autorizațiile de construire.
(2) Certificatul de urbanism se eliberează solicitantului în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii acestuia.
(3) Durata de valabilitate a certificatului de urbanism se stabilește de către emitent conform legii, în raport cu importanța zonei și a investiției.
Potrivit art.34 din aceeași lege, emiterea de certificate de urbanism incomplete, cu date eronate sau cu nerespectarea prevederilor cuprinse în documentațiile de urbanism aprobate atrage răspunderea disciplinară, administrativă, contravențională, civilă sau penală, după caz, potrivit legii.
Conform art.44 din Legea nr.350/2001:
(1) Documentațiile de urbanism sunt rezultatul unui proces de planificare urbană referitoare la un teritoriu determinat, prin care se analizează situația existentă și se stabilesc obiectivele, acțiunile, procesele și măsurile de amenajare și de dezvoltare durabilă a localităților. Documentațiile de urbanism se elaborează de către colective interdisciplinare formate din specialiști atestați în condițiile legii.
(2) Documentațiile de urbanism transpun la nivelul localităților urbane și rurale propunerile cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului național, zonal și județean.
(3) Documentațiile de urbanism au caracter de reglementare specifică și stabilesc reguli ce se aplică direct asupra localităților și părților din acestea până la nivelul parcelelor cadastrale, constituind elemente de fundamentare obligatorii pentru eliberarea certificatelor de urbanism.
Art.45 prevede că documentațiile de urbanism sunt următoarele:
a) Planul urbanistic general și regulamentul local aferent acestuia;
b) Planul urbanistic zonal și regulamentul local aferent acestuia;
c) Planul urbanistic de detaliu.
Conform art.46:
1) Planul urbanistic general are atât caracter director și strategic, cât și caracter de reglementare și reprezintă principalul instrument de planificare operațională, constituind baza legală pentru realizarea programelor și acțiunilor de dezvoltare.
(2) Planul urbanistic general cuprinde reglementări pe termen scurt, la nivelul întregii unități administrativ-teritoriale de bază, cu privire la:
a) stabilirea și delimitarea teritoriului intravilan în relație cu teritoriul administrativ al localității;
b) stabilirea modului de utilizare a terenurilor din intravilan;
g) formele de proprietate și circulația juridică a terenurilor;
(3) Planul urbanistic general cuprinde prevederi pe termen mediu și lung cu privire la:
a) evoluția în perspectivă a localității;
b) direcțiile de dezvoltare funcțională în teritoriu;
e) lista principalelor proiecte de dezvoltare și restructurare;
f) stabilirea și delimitarea zonelor cu interdicție temporară și definitivă de construire;
(5) Prin Planul urbanistic general se identifică zone pentru care se pot institui reglementări ce nu pot fi modificate prin planuri urbanistice zonale sau planuri urbanistice de detaliu și de la care nu se pot acorda derogări. Aceste reglementări se formulează cu claritate în Regulamentul local de urbanism aferent Planului urbanistic general.
Potrivit art.47 din Legea nr.350/2001:
(1) Planul urbanistic zonal este instrumentul de planificare urbană de reglementare specifică, prin care se coordonează dezvoltarea urbanistică integrată a unor zone din localitate, caracterizate printr-un grad ridicat de complexitate sau printr-o dinamică urbană accentuată. Planul urbanistic zonal asigură corelarea programelor de dezvoltare urbană integrată a zonei cu Planul urbanistic general.
(2) Planul urbanistic zonal cuprinde reglementări asupra zonei referitoare la:
a) organizarea rețelei stradale;
b) organizarea arhitectural-urbanistică în funcție de caracteristicile structurii urbane;
c) modul de utilizare a terenurilor;
d) dezvoltarea infrastructurii edilitare;
e) statutul juridic și circulația terenurilor;
f) protejarea monumentelor istorice și servituți în zonele de protecție ale acestora.
(3) Elaborarea Planului urbanistic zonal este obligatorie în cazul:
a) zonelor centrale ale localităților;
b) zonelor construite protejate și de protecție a monumentelor;
c) zonelor de agrement și turism;
d) zonelor/parcurilor industriale, tehnologice și zonelor de servicii;
e) parcelărilor, pentru divizarea în mai mult de 3 parcele;
f) infrastructurii de transport;
g) zonelor supuse restructurării sau regenerării urbane;
h) altor zone stabilite de autoritățile publice locale din localități, potrivit legii.
(3^1) Prevederile alin.(3) nu se aplică în situația în care planurile urbanistice generale reglementează condițiile de autorizare a investițiilor din zonele menționate, cu excepția zonelor construite protejate.
(4) Delimitarea zonelor pentru care se întocmesc planuri urbanistice zonale obligatorii se face, de regulă, în Planul urbanistic general.
(5) Prin Planul urbanistic zonal se stabilesc, în baza analizei contextului social, cultural istoric, urbanistic și arhitectural, reglementări cu privire la regimul de construire, funcțiunea zonei, înălțimea maximă admisă, coeficientul de utilizare a terenului (CUT), procentul de ocupare a terenului (POT), retragerea clădirilor față de aliniament și distanțele față de limitele laterale și posterioare ale parcelei, caracteristicile arhitecturale ale clădirilor, materialele admise.
Potrivit art. 10, 12 și 25 din Legea nr.350/2001,
(1) Urbanismul are ca principal scop stimularea evoluției complexe a localităților, prin realizarea strategiilor de dezvoltare pe termen scurt, mediu și lung.
(2) Urbanismul urmărește stabilirea direcțiilor dezvoltării spațiale a localităților urbane și rurale, în acord cu potențialul acestora și cu aspirațiile locuitorilor.
(3) Consiliul local coordonează și răspunde de întreaga activitate de urbanism desfășurată pe teritoriul unității administrativ-teritoriale și asigură respectarea prevederilor cuprinse în documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism aprobate, pentru realizarea programului de dezvoltare urbanistică a localităților componente ale comunei sau orașului.
Potrivit art.2 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții:
(1) Autorizația de construire constituie actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor.
(2) Autorizația de construire se emite în baza documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, elaborată în condițiile prezentei legi, în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii.
(2^1) Procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcții începe odată cu depunerea cererii pentru emiterea certificatului de urbanism în scopul obținerii, ca act final, a autorizației de construire și cuprinde următoarele etape:
a) emiterea certificatului de urbanism;
b) emiterea punctului de vedere al autorității competente pentru protecția mediului pentru investițiile care nu se supun procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului;
c) notificarea de către solicitant a autorității administrației publice competente cu privire la menținerea solicitării de obținere, ca act final, a autorizației de construire, pentru investițiile la care autoritatea competentă pentru protecția mediului a stabilit necesitatea evaluării impactului asupra mediului și a emis îndrumarul conform legislației privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului;
d) emiterea avizelor și acordurilor, precum și a actului administrativ al autorității pentru protecția mediului competente privind investițiile evaluate din punctul de vedere al impactului asupra mediului;
e) elaborarea documentației tehnice necesare pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, denumită în continuare documentație tehnică - D.T.;
f) depunerea documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții la autoritatea administrației publice competente;
g) emiterea autorizației de construire.
Art.5 din Legea nr.50/1991 prevede următoarele:
(1) Avizele și acordurile stabilite prin certificatul de urbanism se solicită de către investitor/beneficiar și se obțin de la autoritățile competente în domeniu înaintea depunerii documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții la autoritățile administrației publice competente pentru:
a) asigurarea și racordarea/branșarea la infrastructura edilitară, în condițiile impuse de caracteristicile și amplasamentul rețelelor de distribuție/transport energetic din zona de amplasament;
b) racordarea la rețeaua căilor de comunicații;
c) securitatea la incendiu, protecția civilă și protecția sănătății populației;
d) cerințele specifice unor zone cu restricții stabilite prin reglementări speciale.
(3) Avizele și acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, împreună cu punctul de vedere al autorității competente pentru protecția mediului sau, după caz, actul administrativ al acesteia, obținute potrivit prevederilor alin. (1) și (2), se anexează și devin parte integrantă din autorizația de construire.
Conform art.6 din legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcții:
(1) Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art. 4:
a) fac cunoscute solicitantului informațiile privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii;
b) stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului;
c) stabilesc lista cuprinzând avizele/acordurile necesare în vederea autorizării;
d) încunoștințează investitorul/solicitantul cu privire la obligația de a contacta autoritatea competentă pentru protecția mediului, în scopul obținerii punctului de vedere și, după caz, al actului administrativ al acesteia, necesare în vederea autorizării.
(2) Certificatul de urbanism se emite de autoritățile prevăzute la art. 4, abilitate să autorizeze lucrările de construcții, și se eliberează solicitantului în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, menționându-se în mod obligatoriu scopul emiterii acestuia.
(3) Certificatul de urbanism se semnează de către președintele consiliului județean sau de primar, după caz, de secretar și de arhitectul-șef sau de către persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului din aparatul propriu al autorității administrației publice emitente, responsabilitatea emiterii acestuia revenind semnatarilor, potrivit atribuțiilor stabilite conform legii.
(4) În vederea eliberării certificatului de urbanism, solicitantul - orice persoană fizică sau juridică interesată - se va adresa autorităților prevăzute la art. 4 cu o cerere care va cuprinde atât elementele de identificare a imobilului pentru care se solicită certificatul de urbanism, respectiv localitate, număr cadastral și număr de carte funciară, unde este cazul, dacă legea nu dispune altfel, cât și elementele care definesc scopul solicitării.
(5) Certificatul de urbanism nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții.
Potrivit art.26 alin.1 lit.h din Legea nr.50/1991, constituie contravenție următoarea faptă, dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiune: neemiterea certificatelor de urbanism în termenul prevăzut la art. 6 alin. (2), precum și emiterea de certificate de urbanism incomplete ori cu date eronate, care nu conțin lista cuprinzând avizele și acordurile legale necesare în raport cu obiectivul de investiții, sau eliberarea acestora condiționat de elaborarea prealabilă a unei documentații de urbanism sau a oricăror documentații tehnice de definire a scopului solicitării, cu depășirea termenului legal, sau refuzul nejustificat ori condiționarea furnizării informațiilor de interes public prevăzute la art. 6 alin. (1).
Potrivit art.2 pct.21 din OUG nr.195/2002 privind protecția mediului, noțiunea de deșeuri periculoase semnifică deșeurile încadrate generic, conform legislației specifice privind regimul deșeurilor, în aceste tipuri sau categorii de deșeuri și care au cel puțin un constituent sau o proprietate care face ca acestea să fie periculoase.
Conform Anexei nr.1A lit.g din OUG nr.78/2000 privind deșeurile periculoase, prin deșeuri toxice se înțelege acea categorie de deșeuri menționate la art. 18^1 alin.1, care se încadrează la categoriile sau tipurile generice de deșeuri periculoase, prezentate în anexa nr. I C, și constituenții acestor deșeuri, prezentați în anexa nr.I D, constituenți care fac ca aceste deșeuri să fie periculoase atunci când au una sau mai multe dintre proprietățile descrise în anexa nr.I E.
Prin Hotărârea nr.42/25.08.1994 a Consiliului Local N. a fost aprobat Planul urbanistic general al localității N., care prevede o suprafață de 431,55 ha pentru teritoriul fostei zone industriale a combinatului de îngrășăminte chimice (după ultima denumire .>
Prin Hotărârea Consiliului Local N. nr.69/12.05.2004 a fost aprobat Regulamentul de urbanism ce face parte integrantă din Planul urbanistic general-Etapa a II-a.
Proiectul nr.11/98 AD 2002 privind Planul urbanistic general - Etapa a II-a N., în ceea ce privește unitatea teritorială de referință/UTR/D1 prevede că teritoriul fostei zone industriale a combinatului de îngrășăminte chimice (după ultima denumire . suprafață de 1.753.900 mp este delimitat de intravilanul localității din partea de vest de teritoriul unității teritoriale de referință (cu suprafețe ocupate, bataluri, dispozitiv feroviar, terenuri libere, etc.).
Prin HCL nr.37/24.02.2005 Consiliul Local N. a hotărât interzicerea amplasării pe teritoriul orașului N. a unui depozit pentru depunerea deșeurilor industriale toxice.
1.Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, ca infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție, reținută în sarcina inculpatului C. T. (art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal)
Martorul P. I. a declarat că, în anul 2004, a participat la o ședință a APM G., pentru a expune punctul de vedere al autorității publice locale, în legătură cu obiectivul . acest sens, primarul C. T. a indicat să transmită că autoritatea locală nu este de acord cu construirea centrului de deșeuri, întrucât obiectivul s-ar construi la o distanță mică de orașul N. și de malul mării, iar dacă deșeurile ar pătrunde în pânza freatică, acest lucru ar conduce la poluarea zonei. Martorul a mai arătat că 99% dintre locuitori nu erau de acord cu înființarea obiectivului propus de ..
Martora C. N., consilier local în cadrul Consiliului Local N. în perioada 2004-2008, a relatat că reprezentanții . au prezentat într-o ședință a Consiliului o propunere de înființare a unui depozit de deșeuri industriale. Urmare a discuțiilor referitoare la natura deșeurilor și a opoziției consilierilor în legătură cu acest obiectiv, martora a redactat un proiect de hotărâre care interzicea depozitarea deșeurilor industriale și periculoase pe raza orașului N., hotărâre care a fost adoptată cu majoritate.
Potrivit declarației martorului S. S., în cadrul consiliului local au avut loc discuții în legătură cu înființarea depozitului de deșeuri, fiind susținută necesitatea unui PUZ cu privire la acest obiectiv.
Astfel cum reiese din declarațiile martorilor S. M., A. C., A. Steluța, Gâlbău Ș., C. F. și B. A., Consiliul Local N. se opunea înființării depozitului de deșeuri în localitatea N., din motive de oportunitate, respectiv impactul pe care l-ar fi avut asupra mediului un asemenea obiectiv.
Martora P. D., secretar la primăriei, a relatat că, în luna iulie 2007 consilierii locali au votat împotriva aprobării edificării centrului de deșeuri, însă, la data de 20.12.2007 compartimentul urbanism a prezentat un certificat de urbanism cu titulatura „centru de gospodărire deșeuri industriale”, cu solicitarea de a fi semnat. P. urmare, martora s-a sfătuit cu arhitectul M. D. și cu martora Rîță D., hotărând să treacă pe prima pagină a certificatului de urbanism mențiunea privind HCL nr.37/2005, întrucât le era teamă că această hotărâre nu se va respecta, ținând seama că noțiunea generică de deșeuri industriale includea și deșeurile toxice. A specificat această hotărâre în preambulul certificatului de urbanism, iar nu la rubrica avize, pentru ca inculpatul C. T. să nu observe această mențiune. Din corespondența purtată cu cei de la ., a înțeles că schimbarea denumirii investiției s-a realizat pentru că nu se putea obține avizul de mediu pentru denumirea inițială. În ceea ce privește poziția primarului C., P. D. a arătat că inițial, acesta s-a opus realizării obiectivului propus de ., însă în luna decembrie 2007, după ce inculpatul V. l-a vizat în sediul primăriei, a intervenit o schimbare de atitudine, inculpatul insistând pentru eliberarea certificatului de urbanism cu titulatura solicitată de beneficiar, respectiv „Centru de gospodărire deșeuri industriale”. La acel moment, urmare a solicitării exprese și directe a inculpatului C. T. privind emiterea și semnarea certificatului, martora a precizat că, din insistența și din tonul folosit, a perceput că nu putea refuza semnarea acestui document, deoarece în caz contrar ar fi putut să își piardă locul de muncă. Totodată, martora arată că, o solicitare a unui PUZ prin certificatul de urbanism nu ar fi trecut de consiliul local, pentru că acesta se opunea edificării depozitului de deșeuri, existând o stare conflictuală între această instituție și primar.
În același sens este și declarația martorei Rîță D., care a declarat că, în luna decembrie 2007, martorul M. D. a coborât de la primarul C. T., dându-i dispoziție să redacteze certificatul de urbanism. Când a mers la semnare la secretarul P. D., aceasta a fost de părere să se noteze pe certificat și HCL nr.37/2005.
Potrivit declarației martorului M. D., arhitect șef în cadrul Primăriei orașului N., documentația cu privire la certificatul de urbanism din anul 2005 a fost modificată la solicitarea sa, în sensul că, în cerere, s-a specificat titulatura de deșeuri industriale netoxice și nepericuloase, întrucât la acea dată se emise HCL nr.37/2005, cuvintele netoxice și nepericuloase fiind adăugate ulterior. Începând cu luna ianuarie 2007 . a adresat mai multe solicitări în scris în vederea modificării titulaturii din certificat, în sensul de a se renunța la cuvintele netoxice și nepericuloase și de a rămâne depozit deșeuri industriale, acest lucru fiind determinat de faptul că beneficiarul începuse procedura de obținere a acordului de mediu. Inițial, Primăria N. a răspuns în sensul că titulatura nu putea fi schimbată, întrucât contravenea dispozițiilor HCL nr.37/2005. Ultima cerere a fost prezentată în luna iulie 2007 în ședința de consiliu local, dar consilierii au stabilit că nu se va da curs solicitării de schimbare a titulaturii din certificatul de urbanism. În data de 10 sau 11 decembrie 2007 a fost înregistrată cererea de emitere a unui nou certificat de urbanism, iar la câteva zile după aceea a fost chemat în biroul primarului C., unde se aflau V. R. și M. M.. Inculpatul C. T. i-a spus că trebuie să emită un alt certificat de urbanism cu titulatura solicitată de ., dar la acel moment nu a comentat. Prezența sa în biroul primarului a fost de maxim un minut. La data de 20.12.2007 a fost chemat din nou de inculpat, care i-a spus că certificatul de urbanism trebuie emis, întrucât Guvernul și-a luat obligația în fața Uniunii Europene de a realiza acest depozit. Acest lucru de întâmpla într-o zi de joi, în jur de ora 1700, în condițiile în care programul în acea zi era până la ora 1800. Martorului nu i s-a părut bine ce i s-a cerut, de aceea, în urma discuției cu P. D., au hotărât să insereze mențiunea privind HCL nr.37/2005, considerând că Agenția de Mediu va fi mai atentă și totodată au urmărit să se apere de o eventuală acuzație. Martorul a perceput că i se va întâmpla ceva neplăcut dacă nu ar fi dat curs cererii primarului C. de a emite certificatul de urbanism din 2007, pentru că inculpatul i-a spus acest lucru și nu l-a lăsat să aibă o opinie personală. Au făcut această mențiune pe prima pagină, urmărind ca inculpatul să nu sesizeze acest aspect. Nu și-a pus problema inserării unui aviz de la Autoritatea Aeronautică în certificatul de urbanism din 2007, pe de o parte, pentru că nu cunoștea regimul de înălțime al obiectivului, iar pe de altă parte, pentru că în incinta combinatului existau coșuri de fum de + 110 metri (existând astfel un aviz pentru o înălțime mai mare). De asemenea, având în vedere că depozitul ce dorea să fie edificat pe zona unui batal de fosfogips, că în zonă mai arau alte 3 batale pline cu deșeuri de fosfogips și că exista PUG, a apreciat că nu este necesar un PUZ.
Potrivit depoziției martorului M. N., în anul 2005, primarul C. T. a depus o cerere în ședința de consiliu local, pentru a solicita prelungirea unui certificat de urbanism, care se referea la un depozit de deșeuri toxice, consiliul local exprimându-și clar opoziția asupra acestei investiții. Martorul precizat că, în perioada în care a deținut calitatea de consilier local, iar inculpatul C. T. pe aceea de primar, aproximativ jumătate din hotărârile consiliului local ca proiecte inițiate de primar, se refereau la planuri urbanistice zonale. Spre exemplu, dacă o persoană dorea să construiască pe terenul său privat două locuințe, inculpatul îi solicita să întocmească PUZ, care era supus aprobării consiliului local. Martorul a declarat că, în aceste condiții, a fost surprins, întrucât inculpatul C. T. nu le-a solicitat celor de la . să întocmească un PUZ, cu atât mai mult cu cât Planul urbanistic general nu prevedea construirea unui depozit de deșeuri pe teritoriul orașului N.. În continuare, martorul a arătat că un plan urbanistic zonal privind edificarea depozitului de deșeuri nu ar fi fost aprobat de consiliul local, apreciind că acesta a fost și motivul pentru care s-a evitat decizia consiliului local. Relevantă este și împrejurarea expusă de martorul M. N., în sensul că, în luna iulie 2007, inculpatul C. T. a afirmat că nu va emite certificatul de urbanism, exprimându-și opoziția față de construirea depozitului de deșeuri, însă în luna decembrie a aceluiași an a procedat în sens contrar.
Martorul A. C., consilier local la Consiliul Local N. în perioada august 2004-martie 2008, a declarat că, prin aparatul de specialitate al primăriei s-a înaintat o cerere din partea ., aparatul de specialitate apreciind necesar întocmirea unui plan urbanistic, întrucât se motiva că în planul urbanistic existent nu erau suficiente informații cu privire la zona fostului Fertilchim. Cererea a fost discutată aproximativ 10 minute în ședința consiliului local din anul 2004 și a fost respinsă. De asemenea, o cerere similară a fost formulată de . în cursul anului 2007, cererea fiind respinsă în considerarea HCL nr.37/2005. Procedura în asemenea cazuri era următoarea: persoana care formula o cerere o introducea la consiliul local pentru a se stabili, printr-un vot favorabil sau nefavorabil, întocmirea sau neîntocmirea unui PUZ, aceasta pentru a nu se demara întocmirea unui PUZ care nu ar fi avut nicio șansă să treacă de votul consiliului local. După votul favorabil, se trecea la întocmirea PUZ-ului, care era apoi din nou introdus în consiliul local, ca un proiect de hotărâre. Un astfel de proiect trecea și pe la comisia juridică și în final era votat în plen. Motivele pentru care s-a respins solicitarea . țineau de oportunitate, respectiv de aprecierea impactului asupra comunității, cu mențiunea că acea cerere nu era însoțită de acte explicative sau justificative mai ample, ci era o cerere redactată pe o pagină. Inculpatul C. T. a adus la cunoștința celor din consiliul local faptul că, pentru perimetrul în care se solicită construirea, nu există un plan urbanistic care să conțină suficiente informații care să permită aprobarea construcției, fiind astfel de competența consiliului local să analizeze o astfel de solicitare. Nu li s-a adus la cunoștință că pentru perimetrul respectiv s-a eliberat un certificat de urbanism. Inculpatul C. a indicat că planul urbanistic existent menționează numai faptul că în zona respectivă sunt autorizate activități industriale, clădiri cu destinație industrială, dar fără a se delimita pe diverse parcele specificul fiecărei activități industriale.
În referire la certificatul de urbanism nr.715/10.08.2004, inculpatul C. T. a menționată că acesta a fost semnat de către fostul primar D. I., în următoarele condiții: certificatul a fost depus la mapă spre semnare, la acel moment a aflat că a pierdut alegerile și a rezolvat mapa, semnând toate documentele, după care le-a predat la compartimentele de care aparțineau. Ulterior, când solicitantul a venit să ridice certificatul de urbanism, s-a menționat plata taxei și i s-a dat număr în registru, în ordinea efectuării lucrărilor, acesta fiind explicația în ceea ce privește emiterea altor acte anterioare de către primarul C.. Aspectele relatate de inculpatul C. T. au fost confirmate de martora P. D., secretar în cadrul Primăriei N. și de martorul M. D., arhitect șef.
Astfel, martorii M. D., P. D. și Râță D. au precizat că certificatul de urbanism nr.715/10.08.2004 a parcurs toate etapele de eliberare, respectiv examinarea cererii, redactarea certificatului de către biroul urbanism sub semnătura arhitectului șef M. D., verificarea legalității acestuia sub semnătura secretarului primăriei P. D. și semnarea acestui certificat de urbanism de către primarul D. I., la un moment în care mai îndeplinea încă funcția de primar. Având în vedere că certificatul de urbanism se eliberează după achitarea unei taxe către primărie și că această taxă a fost plătită de către . la data de 10.08.2004, certificatul de urbanism a primit număr și a fost eliberat efectiv la această din urmă dată. În acest mod se explică faptul că certificatul de urbanism nr.715/2004 a fost emis la o dată la care D. I. nu mai îndeplinea funcția de primar.
Față de aceste considerente, astfel cum a evidențiat și prima instanță, emiterea certificatului de urbanism nr.715/10.08.2004 nu poate fi reținută ca act material în conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. T..
În ceea ce privește lipsa mențiunilor referitoare la procentul de ocupare a terenului (POT) și la coeficientul de utilizare a terenului (CUT) din certificatele de urbanism nr.719/2005 și nr.718/2007, precum și omisiunea solicitării unui aviz de la Autoritatea Aeronautică Civilă, curtea reține următoarele:
Din cuprinsul Regulamentului de urbanism local aprobat prin HCL nr.69/2004 reiese că pentru zona industrială Fertilchim, POT este stabilit la 50%, iar în ce privește regimul de înălțime, se stabilește regimul maxim de P+2 E.
Astfel cum rezultă din raportul de expertiză urbanistică, chiar dacă nu s-a menționat procentul de ocupare a terenului necesar a fi respectat, investiția preconizată respecta acest coeficient (POT). Însă, înălțimea finală a depozitului de deșeuri (P+15E) ar fi depășit cu mult înălțimea maximă reglementată prin documentația de urbanism (CUT).
Constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, potrivit art.248 Cod penal, fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin această cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori altei unități din cele la care se referă art.145 Cod penal sau o pagubă patrimoniului acesteia.
Elementul material al infracțiunii poate consta într-o inacțiune sau într-o acțiune-îndeplinirea actului în mod defectuos, adică îndeplinirea în alte condiții, termene, modalități decât cele reglementate de lege.
Urmarea imediată poate consta într-o tulburare însemnată a bunului mers a unui organ sau instituții de stat ori al unei alte unități din cele prevăzute în art.145 Cod penal ori într-o pagubă adusă patrimoniului acesteia.
În aprecierea instanței de apel, actele dosarului nu relevă producerea urmărilor alternative cerute de norma de incriminare.
Tulburarea bunului mers al unui organ sau instituții de stat sau unei alte unități la care se referă art.145 Cod penal constă în orice fel de atingere adusă funcționării acestora. Așa fiind, constatarea împrejurării dacă s-a produs sau nu o tulburare a bunului mers al unei instituții, ca urmare a exercitării abuzive a atribuțiilor de serviciu de către un funcționar presupune întotdeauna luarea în considerare a specificului respectivei unități. Tulburarea trebuie să fie de anumite proporții, de o anumită gravitate și să fie efectivă, nefiind suficientă numai eventualitatea unei astfel de urmări ori producerea numai a unei stări de pericol.
În cuprinsul actului de sesizare, se reține că, prin omisiunea menționării exprese a POT și CUT s-a creat în favoarea . o cale nelegală în procesul de obținere a acordului de mediu și ulterior a autorizației de construcție. Aceste aspecte invocate de acuzare nu pot conferi, în concepția legiuitorului, semnificație penală, având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada unei tulburări efective create bunului mers al unei instituții de stat.
Referitor la nesolicitarea prin certificatele de urbanism a avizului de la Autoritatea Aeronautică Civilă, în mod corect instanța de fond a dat eficiență principiului in dubio pro reo. Sub acest aspect, curtea evidențiază lipsa oricăror probe în sensul că inculpatul C. T. ar fi avut reprezentarea necesității solicitării unui astfel de aviz prin cele două certificate de urbanism. Acest aviz nu este unul de uz curent, nu a fost solicitat niciodată în perioada 2004-2008 și nu a fost apreciat ca fiind necesar de către specialiștii primăriei, astfel că nu se poate reține că inculpatul C. T. a prevăzut obligativitatea inserării în certificatele de urbanism a solicitării unui aviz de la Autoritatea Aeronautică Civilă.
Totodată, aceleași considerente expuse în legătură cu neîntrunirea elementelor constitutive sub aspectul laturii obiective din perspectiva urmările cerute de norma de incriminare în ceea ce privește omisiunea inserării în certificatele de urbanism a POT și CUT sunt valabile și în cazul nesolicitării avizului de la Autoritatea Aeronautică Civilă.
Cu privire la omiterea solicitării unui plan urbanistic zonal în cele două certificate de urbanism (2005 și 2007), se rețin următoarele:
Inculpatul C. T. a declarat că solicitantul se prezenta cu cererea și documentația la biroul urbanism, unde inițial, se verifica dosarul și se dispuneau completările necesare, după care se înregistra cererea, arhitectul șef verifica dosarul și, dacă aprecia necesar, trimitea spre avizare actele acestuia, altor compartimente ale instituției, în funcție de obiectul cererii. Ulterior, prezenta dosarul pentru aviz de legalitate la secretarul orașului, după care dosarul ajungea la mapa primarului, pentru semnarea certificatului de urbanism. Având convingerea că cei doi specialiști au verificat cu competență, inculpatul C. T. a precizat că semna actele înaintate.
În legătură cu acuzațiile privind necesitatea elaborării unui PUZ, inculpatul a susținut că în anul 1994 a fost întocmit un Plan Urbanistic General al orașului N., în care se prevedeau informații cu privire la regimul de înălțime, procentul de ocupare și coeficientul de utilizare, iar în certificatele de urbanism erau bifate rubricile legate de cele de mai sus. Totodată, a arătat că, dacă ar fi intervenit modificări la parametri indicați în planul general, cu siguranță, arhitectul șef l-ar fi informat cu privire la realizarea unui plan urbanistic zonal. În ceea ce privește certificatul de urbanism nr.718/2007, inculpatul a declarat că l-a lecturat, dând dispoziție să se menționeze și HCL nr.37/2005, pentru a se urmări respectarea acesteia.
Astfel cum rezultă din dispozițiile legale redate mai sus, precum și din cuprinsul sentinței civile nr.759/12.08.2009 a Tribunalului C., dacă solicitantul îndeplinește toate cerințele înscrise în certificat, primăria nu poate refuza emiterea autorizației de construire, neputând aprecia ulterior asupra oportunității întocmirii altor avize decât cele precizate expres în certificatul de urbanism. În considerentele sentinței s-a reținut că „Reclamantul a depus, odată cu cererea pentru eliberarea autorizației de construire, întreaga documentație prevăzută de lege, astfel încât, în conformitate cu art.7 alin.9 din Legea nr.50/1991, autorizația de construire se impune a fi emisă. Autorizația de construire este o autorizație impusă de lege, în sensul că, dacă se îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, autoritatea administrației publice locale are obligația să o elibereze, neputând aprecia asupra oportunității ei”.
De altfel, inculpatul C. T. cunoștea în mod cert aceste aspecte, precizând în declarația sa, în referire la efectele certificatului de urbanism că, dacă solicitantul respectă obținerea tuturor avizelor indicate în certificatul de urbanism și nu le contestă, primarul nu are motiv să nu emită autorizația de construire, întrucât ar face un abuz. De asemenea, martorul G. Ș. a arătat că primarul C. T. le-a spus că, dacă se va prezenta cu avizele cerute, „asta este”, adică se va emite autorizația de construire.
Prin urmare, chiar dacă certificatul de urbanism nu conferă dreptul de a construi, emiterea acestuia constituie etapa inițială de o importanță majoră în procedura de emitere a autorizației de construire, având în vedere că prin certificatul de urbanism trebuie să se stabilească în mod clar toate avizele și acordurile necesare.
Planul urbanistic zonal este un proiect care are caracter de reglementare specifică detaliată a dezvoltării urbanistice a unei zone din localitate (acoperind toate funcțiunile: locuire, servicii, producție, circulație, spații verzi, instituții publice ș.a.m.d.) și asigură corelarea dezvoltării urbanistice complexe a zonei, cu prevederile Planului Urbanistic General (PUG) al localității din care face parte. Prin PUZ se stabilesc obiectivele, acțiunile, prioritățile, reglementările de urbanism (permisiuni și restricții) ce vor fi aplicate în utilizarea terenurilor și conformarea construcțiilor din zona studiată. PUZ-ul reprezintă o fază premergătoare realizării investițiilor, prevederile acestuia realizându-se etapizat în timp și în funcție de fondurile disponibile. Elaborarea unui PUZ poate fi făcut numai ca urmare a impunerii acestuia printr-un certificat de urbanism, conform condiționările impuse prin PUG sau care s-a emis ca urmare a solicitării unor derogări de la Regulamentul Local de Urbanism (RLU) aprobat. Stabilirea zonelor pentru care trebuie să se întocmească Planuri Urbanistice Zonale se face de regulă prin PUG.
Certificatul de urbanism poate fi eliberat fără o aprobare a consiliului local însă, dacă în certificat se solicită un plan de urbanism zonal, acesta din urmă este supus aprobării consiliului local, fiind adoptat prin HCL, după ce este verificat de către Comisia de Urbanism din cadrul primăriei.
Potrivit art.47 alin.3 lit.d din Legea nr.350/2001, elaborarea Planului urbanistic zonal este obligatorie în cazul zonelor/parcurilor industriale, tehnologice și zonelor de servicii. A..31 al aceluiași text de lege prevede că dispozițiile alin.(3) nu se aplică în situația în care planurile urbanistice generale reglementează condițiile de autorizare a investițiilor din zonele menționate. Prin urmare, în cazul în care documentațiile de urbanism aprobate nu prevăd modul de dezvoltare concretă a unei zone, se impune completarea lor prin planuri urbanistice zonale, aprobate în cadrul consiliului local.
Analizând aceste dispoziții legale în raport de datele cauzei, curtea constată că Regulamentul de urbanism ce face parte integrantă din PUG etapa a II-a ; astfel se reține că de la data adoptării HCL nr 69/2004, Regulamentul de Urbanism este în vigoare și obligatoriu, chiar dacă PUG etapa a II-a nu a fost încă aprobat. De altfel, pe certificatele de urbanism nr 719/2005 și nr 718/2007 se menționează că acestea au fost emise în baza HCL nr 69/2004 –Regulamentul de urbanism, ca documentație legală de urbanism.
Cu privire la Trupul A al orașului –ce cuprinde zona locuită propriu zisă și zona industrială Fertilchim –regulamentul de urbanism menționează că rămâne disponibil sub aspectul evoluției urbanistice a teritoriului, terenul, platforma fostului combinat de îngrășăminte chimice –. producție în curs de desființare. Rezultă astfel că evoluția urbanistică a zonei Fertilchim nu a fost stabilită prin documentația de urbanism, urmând a fi făcută prin decizii ulterioare. Regulamentul de urbanism prezintă regimul tehnic și de dezvoltare al fiecărei zone distincte a orașului. Zona Marway Fertilchim SA este denumită, la acest capitol, ca fiind ,,teritoriul fostei uzine industriale Fertilchim”, zona UTR D1, cu suprafață de 1.735.900 mp.
Cu privire la zonele UTR D1 –D7, Regulamentul de urbanism prevede:
,,(Sunt) Zone de producție, prestări servicii, depozitare; Constituie categoria funcțională cu cele mai neprevăzute unități sub aspectul evoluției, dar mai ales pentru etapa de perspectivă. Cuprind suprafețe însemnate de teren ce constituie un potențial ce se cere a fi bine gestionat. Vor face obiectul unor noi capacități productive, de prestări servicii sau de depozitare, în concordanță cu Legea nr 50/1991, condițiile de amplasare, de ocupare a terenului, de funcționare în deplină concordanță cu zonele funcționale învecinate, în special cu zona de locuit, se vor preciza prin documente urbanistice – PUZ, PUD, documente care se recomandă a fi întocmite și aprobate conform legislației în vigoare.”
Se mai precizează în Regulamentul de urbanism, în ce privește regimul tehnic al zonelor de producție, servicii și depozitare, că regimul de înălțime trebuie să fie maxim P+2E, și că procentul de ocupare a terenului trebuie să fie 50%.
Documentațiile de urbanism aprobate nu cuprind alte detalii în legătură cu unitatea teritorială analizată.
Având în vedere dispozițiile enunțate anterior, instanța de apel constată că inculpatul nu poate invoca în apărare dispozițiile art.47 alin.31 din Legea nr.350/2001, din analiza Regulamentului de urbanism și a Planului urbanistic general rezultând, fără echivoc, necesitatea întocmirii unui PUZ în legătură cu obiectivul solicitat de .. Aceasta în condițiile în care, nici Regulamentul de urbanism și nici Planul urbanistic general nu cuprindeau informațiile necesare realizării investiției, sub aspectul modului de utilizare a terenului și a activităților ce urmau să se desfășoare în depozit, iar Regulamentul de urbanism menționa în mod clar obligativitatea întocmirii unui PUZ pentru zona analizată. De asemenea, expertiza întocmită în faza de urmărire penală a concluzionat în sensul obligativității întocmirii unui plan urbanistic zonal, mai ales în condițiile în care activitatea din depozit urma să se desfășoare pe o parte din terenul aparținând ., situație în care se impunea parcelarea zonei.
În mod judicios prima instanță a înlăturat apărarea inculpatului C. T. potrivit căreia batalul nr.4 era construit tocmai în scopul depozitării deșeurilor, deci nu se mai necesitau alte aprobări din partea Consiliului local, având în vedere că destinația batalului a fost pentru depozitare fosfogips, și nu pentru depozitare deșeuri din toată gama industrială, iar schimbarea destinației trebuia analizată și aprobată.
Din declarațiile concordante ale martorilor audiați în cauză rezultă că autoritatea locală, respectiv Consiliul Local N., se opunea în mod constant construirii depozitului, având dubii legate de originea deșeurilor ce urmau să fie depozitate, împrejurare cunoscută de inculpatul C. T. care, astfel cum vom arăta în continuare, a creat în favoarea . calea obținerii autorizației de construire, prin omisiunea de a insera în certificatele de urbanism necesitatea întocmirii unui PUZ, tocmai pentru a evita dezbaterea acestuia în consiliul local.
Din ansamblul probator administrat în cauză reiese, în mod indubitabil, că inculpatul C. T. a avut, pe tot parcursul demersurilor efectuate de reprezentanții ., reprezentarea faptului că era obligatorie întocmirea unui plan urbanistic zonal în legătură cu obiectivul „Centru de gospodărire deșeuri industriale”. Sub acest aspect, sunt relevante declarațiile martorilor A. C., M. N. și S. S..
Conivența dintre inculpatul C. T. și inculpatul Vincetelli R., în scopul menționat anterior, rezultă fără dubiu din ansamblul probator administrat pe parcursul procesului penal.
În luna octombrie 2004 s-a desfășurat la Agenția Regională pentru Protecția Mediului G. o ședință referitoare la analiza respectării protecției mediului de către investiția preconizată de ., și anume ,,Centru de gospodărire deșeuri industriale”.Din declarația martorului P. I. rezultă că acesta nu a primit nici un fel de informații sau directive din partea primarului C. T., pentru a putea susține un punct de vedere argumentat la ședința respectivă sau pentru a ridica probleme legate de legalitatea sau oportunitatea creării depozitului de deșeuri, cu excepția faptului că inculpatul i-a cerut să exprime dezacordul primăriei în legătură cu înființarea depozitului de deșeuri.
Din procesul-verbal încheiat la data de 05.07.2007, în ședința extraordinară a Consiliului Local N., rezultă în mod clar poziția consilierilor locali, care s-au opus în mod categoric înființării unui depozit de deșeuri pe raza orașului N.. În finalul ședinței, inculpatul C. T., a concluzionat: „Deci, nu eliberez certificat de urbanism”.
Din declarațiile martorilor M. D. (șef compartiment urbanism) și S. F. rezultă că inițial, C. T. s-a opus realizării obiectivului propus de . însă, în luna decembrie 2007, după ce inculpatul V. l-a vizat în sediul primăriei, a intervenit o schimbare de atitudine, inculpatul insistând pentru eliberarea certificatului de urbanism. Astfel cum reiese din declarația martorului M. D., după ce inculpatul V. R. s-a deplasat la sediul primăriei, inculpatul C. T. nu a analizat condițiile de emitere a certificatului de urbanism cu specialiștii din cadrul primăriei, ci prezența arhitectului șef în biroul primarului a durat cel mult un minut și s-a rezumat la dispoziția dată de acesta din urmă în vederea emiterii certificatului nr.718/2007.
Totodată, declarațiile martorilor M. D. și P. D. nuanțează presiunile morale la care au fost expuși din partea inculpatului C. T., pe parcursul procedurii de emitere a certificatului de urbanism din anul 2007. În esență, cei doi au arătat că, din insistența și din tonul folosit, a perceput că nu puteau refuza semnarea acestui document, deoarece în caz contrar ar fi putut să își piardă locul de muncă.
De altfel, în cadrul discuției cu M. N., la data de 18.11.2010, inculpatul V. R. a făcut următoare afirmație, legată de „soluția”, aparent legală, pe care a găsit-o împreună cu inculpatul C. T., pentru a obține autorizație de construcție pentru centrul de deșeuri, respectiv omisiunea inserării în certificatul de urbanism a necesității întocmirii unui PUZ (astfel cum am arătat, în situația în care solicitantul obține avizele menționate în certificat, primăria este obligată să emită autorizația de construire):
„V. R.: este 2% su 100 de dolari…sa te gandesti bine, scapi tu de probleme, anchi se 3 ani, oricum agiunge. Tu sti bine che, como se cheama lui, certificatul de urbanismo nu e nici falso, nu e nici facut asa, e eliberat corecto, toata documentatia facuta corecta. Am gasit o solutie foarte buna. Cu doua zile inainte phuh mi-a intrato, cum se dice, in ... asa, un cui, la mine, cu certificatul de urbanism, atacato del prefeto, e certificate del urbanismo atacato al penalo seco…”.
Deși susține că s-a consultat cu specialiștii din cadrul primăriei și a dispus menționarea în cele două certificate a HCL nr.37/2005, apărările inculpatului sunt contrazise de martorul M. D., care a precizat că, în data de 10 sau 11 decembrie 2007 a fost înregistrată cererea de emitere a unui nou certificat de urbanism, iar la câteva zile după aceea a fost chemat în biroul primarului C., unde se aflau V. R. și M. M.. Inculpatul C. T. i-a spus că trebuie să emită un alt certificat de urbanism cu titulatura solicitată de ., dar la acel moment nu a comentat. Prezența sa în biroul primarului a fost de maxim un minut. La data de 20.12.2007 a fost chemat din nou de inculpat, care i-a spus că certificatul de urbanism trebuie emis, întrucât Guvernul și-a luat obligația în fața Uniunii Europene de a realiza acest depozit. Acest lucru de întâmpla într-o zi de joi, în jur de ora 1700, în condițiile în care programul în acea zi era până la ora 1800. Martorului nu i s-a părut bine ce i s-a cerut, de aceea, în urma discuției cu P. D., au hotărât să insereze mențiunea privind HCL nr.37/2005, considerând că Agenția Națională de Mediu va fi mai atentă, iar ei vor fi apărați de răspundere. Au inserat hotărârea pe prima pagină, urmărind ca, în această modalitate, primarul C. T. să nu observe.
Inculpatul a mai susținut că, având în vedere formația profesională militară, s-a obișnuit să aibă încredere în cei cu care lucrează, însă din probele administrate în cauză a rezultat că nu s-a consultat cu nicio persoană de specialitate din subordinea sa, dând direct dispoziție privind emiterea certificatului de urbanism, deși însuși inculpatul a precizat că nu verificase personal documentația atașată cererii solicitantului ..
Nu poate fi primită nici apărarea în sensul că responsabilitatea evaluării posibilității legale de realizare a investiției aparține autorităților care emit avize și acorduri, întrucât, astfel cum am subliniat, emiterea avizelor depinde de ceea ce se cere prin certificatul de urbanism.
Concluzionând, schimbarea bruscă a poziției inculpatului C. T. ( în luna iulie 2007 a afirmat că nu va emite certificatul de urbanism, exprimându-și opoziția față de construirea depozitului de deșeuri, însă în luna decembrie a aceluiași an a procedat în sens contrar), după ce a primit vizita inculpatului V. R., precum și împrejurarea că singura preocupare a fostului primar al orașului N. a fost să dea dispoziție subalternilor pentru semnarea certificatului de urbanism, fără o consultare prealabilă cu specialiștii din cadrul instituției pe care o conducea, dar exercitând presiuni morale asupra acestora, denotă reaua-credință a inculpatului, care a urmărit favorizarea reprezentanților . procedura de obținere a autorizației de construire.
Au mai fost invocate dispozițiile art.44 alin.3 Cod procedură penală, potrivit căruia, hotărârea definitivă a instanței civile, asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal, are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile. Se susține că instanța civilă a obligat primarul la emiterea autorizației de construire, astfel că nu se poate imputa inculpatului că a emis certificatul de urbanism din anul 2007 cu nerespectarea dispozițiilor legale. În aprecierea curții, aceste prevederi nu sunt incidente în speță, întrucât, instanța civilă nu putea aprecia asupra necesității inserării mențiunii privind obligativitatea întocmirii planului urbanistic zonal și nici asupra legalității avizelor obținute, în condițiile în care nu s-a invocat nelegalitatea acestora. Atâta timp cât s-a constatat că solicitantul a îndeplinit cerințele impuse prin certificatul de urbanism, acesta a dobândit dreptul de a obține autorizație de construcție, iar primăria nu putea refuza emiterea acesteia. De asemenea, aspectele referitoare la conținutul fals al certificatelor de urbanism nu reprezintă chestiuni prealabile, având în vedere dispozițiile art. 22 alin 2 Cod procedură penală, care prevede că hotărârea definitivă a instanței civile prin care a fost soluționată acțiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale, cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice se comite atât cu intenție directă, cât și indirectă, făptuitorul prevăzând că prin fapta sa va cauza o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau instituții de stat sau că va produce o pagubă patrimoniului acesteia, urmărind sau acceptând acest rezultat. Și în varianta săvârșirii faptei prin inacțiune, forma de vinovăție este tot intenția, având în vedere faptul că textul art.248 Cod penal folosește expresia „cu știință”, evitându-se astfel confuzia că fapta s-ar putea comite și din culpă, așa cum ar rezulta din dispozițiile art.19 Cod penal alin. ultim.
Vinovăția inculpatului reiese, în primul rând, din datele concrete și precise ale stării de fapt, cel mai bun indicator al elementelor de voință și conștiință ale unei persoane. Aprecierea poziției psihice a inculpatului în momentul comiterii faptei trebuie să aibă în vedere acțiunile acestuia care pot contura forma de vinovăție cu care acționează.
Împrejurările cauzei conturează intenția directă a inculpatului în săvârșirea faptei. Prin neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu referitoare la emiterea certificatelor de urbanism nr.719/2005 și nr.718/2007 și încălcarea dispozițiilor legale, care impuneau obligativitatea solicitării unui plan urbanistic zonal în legătură cu obiectivul „Centru de gospodărire deșeuri industriale”, inculpatul C. T., în calitate de primar al orașului N., a împiedicat Consiliul Local N. să își exercite atribuțiile în legătură cu edificarea depozitului de deșeuri, un proiect de importanță majoră pentru comunitate. În această modalitate, inculpatul a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al Consiliului Local, sustrăgând competenței acestuia dezbaterea și analizarea proiectului și posibilitatea de a se opune construirii obiectivului, în condițiile în care cunoștea opoziția constantă a acestei instituții în legătură cu centrul de deșeuri.
Fapta inculpatului a cauzat o tulburarea însemnată a activității Consiliului Local N., în încercarea acestuia de a se opune construirii obiectivului, chiar în condițiile în care investiția nu era periculoasă pentru mediu și implicit pentru populație. De altfel, în aprecierea curții, acest din urmă aspect, referitor la natura deșeurilor ce urmau a fi depozitate în obiectiv, nu prezintă relevanță sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii analizate.
Sunt întrunite astfel elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art.248 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În ce privește incidența art.132 din Legea nr.78/2000, curtea subliniază că, prin nesolicitarea unui plan urbanistic zonal, inculpatul C. T. a obținut pentru . un avantaj patrimonial, constând în aceea că această societate nu a fost obligată să facă cheltuieli pentru actele de parcelare a terenului și de înscriere în cartea funciară, precum și cheltuieli pentru efectuarea planului urbanistic zonal.
Pentru considerentele expuse anterior, inculpatul C. T. nu poate fi exonerat de răspundere penală prin achitare, astfel cum a solicitat în susținerea motivelor de apel.
În motivele de apel se susține că fapta inculpatului ar putea constitui eventual o contravenție, în raport de prevederile Legii nr.350/2001 și Legii nr.50/1991, însă apărarea face abstracție de dispozițiile legale potrivit cărora, emiterea de certificate de urbanism incomplete, cu date eronate sau cu nerespectarea prevederilor cuprinse în documentațiile de urbanism aprobate atrage răspunderea disciplinară, administrativă, contravențională, civilă sau penală, după caz, potrivit legii. Așadar, în condițiile în care sunt întrunite cerințele privind latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii, este atrasă răspunderea penală a inculpatului.
În apărare, s-a invocat nerespectarea dreptului la apărare, întrucât inculpatul C. T. a fost trimis în judecată sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.132 din Legea nr.78/2000, iar prima instanță, fără a pune în discuția părților schimbarea încadrării juridice, a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. Sub acest aspect, se invocă și neregularitatea rechizitoriului și a actelor de urmărire penală.
Încălcarea dispozițiilor legale privind dreptul la apărare, în speță prin punerea în discuție a schimbării încadrării juridice a faptei este sancționată cu nulitatea relativă, în condițiile art.197 alin.1,4 Cod procedură penală, nefiind prevăzută sub sancțiunea nulității absolute, reglementată de art.197 alin.2 Cod procedură penală. Deci, încălcarea dreptului la apărare se examinează prin prisma existenței vătămării procesuale, în cadrul unei nulități relative invocate în termenul legal în fața instanței de judecată.
Curtea apreciază că, deși prima instanță nu a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptei, nu s-a produs nici o vătămare a drepturilor procesuale ale inculpatului sau, în orice caz, ea nu a fost dovedită de către acesta. În acest sens, avem în vedere că în actul de sesizare este descrisă în mod clar fapta, inclusiv în ceea ce privește urmările prevăzute de norma de incriminare a abuzului în serviciu contra intereselor publice, toate mijloacele de probă din faza de urmărire penală și din faza de cercetare judecătorească la prima instanță fiind administrate în legătură cu fapta individualizată sub aspectul urmărilor produse unei instituții de stat.
Chiar în cazul în care s-ar reține incidența unei vătămări procesuale, aceasta a fost acoperită prin efectuarea cercetării judecătorești la instanța de apel, inculpatul cunoscând încadrarea juridică reținută de prima instanță prin hotărârea de condamnare și, în consecință, formulându-și apărările în mod corespunzător. Pe de altă parte, neregularitatea invocată privind încadrarea juridică reținută prin actele procesuale îndeplinite pe parcursul urmăririi penale nu a fost invocată în termenele prevăzute de lege, respectiv în condițiile art.300 sau art.332 Cod procedură penală.
O ultimă precizare se impune, având în vedere . noului Cod penal, la data de 01.02.2014, constatându-se că, și potrivit noilor dispoziții legale, fapta inculpatului constituie infracțiunea de abuz în serviciu. Astfel, în ceea ce privește condițiile de incriminare, noua reglementare este mai severă, întrucât urmările alternative prevăzute de norma de incriminare constau în o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime sau ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, în timp ce art.248 Cod penal de la 1968 impunea dovedirea unei tulburări însemnate bunului mers al unei instituții.
2. Infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art.289 Cod penal, reținută în sarcina inculpatului C. T., constând în emiterea certificatului de urbanism nr.718/2007 cu mențiuni false în ce privește titularul dreptului de proprietate asupra terenului de 290.000 mp
În prealabil, trebuie menționat faptul că . și . sunt societăți comerciale diferite, chiar dacă prima este acționarul majoritar la cea de-a doua, astfel că titularii dreptului de proprietate nu se confundă.
Totodată, împrejurarea că inculpatul emisese în prealabil certificatul de urbanism nr.719/2005, care conținea mențiuni corecte referitoare la proprietarul terenului, precum și faptul că acesta a purtat mai multe discuții cu reprezentanții ., conduce la concluzia că acesta a conștientizat pe deplin că cele două societăți sunt diferite.
Chiar dacă inculpatul C. T. susține că nu a cunoscut împrejurarea că certificatul de urbanism conținea date nereale, nu poate fi exonerat de răspundere penală. Din această perspectivă, curtea evidențiază că infracțiunea de fals intelectual poate fi săvârșită și cu intenție indirectă, astfel că, și în condițiile în care s-ar reține că inculpatul nu a verificat mențiunile din certificatul de urbanism, acesta a acceptat posibilitatea ca actul pe care l-a semnat putea conține mențiuni nereale.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului C. T., curtea reține că pedepsele aplicate inculpatului și implicit pedeapsa rezultantă au fost corect individualizate, conform criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.72 Cod penal. Au fost avute în vedere limitele speciale de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile săvârșite, gradul de pericol social al faptelor, care rezultă din împrejurările concrete în care au fost săvârșite, din circumstanțele personale ale inculpatului, precum și din rezonanța socială negativă a faptelor comise.
Pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și al naturii (privativă sau neprivativă de libertate), atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Faptele reținute în sarcina inculpatului C. T. prezintă un gradridicat de pericol social, care rezultă din natura relațiilor sociale încălcate, din împrejurările și modalitatea de comitere, rezonanța socială negativă a faptelor comise. Prin modalitatea în care și-a exercitat atribuțiile, inculpatul C. T. a nesocotit atribuția consiliului local de a decide cu privire la dezvoltarea urbanistică a localității, în legătură cu un proiect ce prezenta o importanță deosebită pentru comunitate, mai ales din perspectiva urmărilor pe care le-ar fi putut avea asupra mediului, fiind afectată totodată încrederea cetățenilor în autoritățile publice. De asemenea, emiterea certificatului de urbanism cu date false în ceea ce privește regimul juridic al terenului, a avut ca rezultat emiterea acordului de mediu și pronunțarea unor hotărâri judecătorești, care au avut la bază mențiuni necorespunzătoare adevărului. Pericolul social ridicat al faptelor este apreciat și prin prisma funcției pe care o deținea inculpatul la data săvârșirii faptelor, respectiv membru ales al unei autorități locale, ce implica corectitudine și integritate morală.
Curtea evidențiază și atitudinea procesuală necorespunzătoare a inculpatului C. T., care a adoptat o poziție procesuală nesinceră pe tot parcursul procesului penal, încercând să acrediteze ideea că funcția pe care o deținea nu implica nicio responsabilitate în legătură cu emiterea documentației urbanistice.
Față de considerentele mai sus arătate, se constată că pedeapsa aplicată corespunde unei individualizări proporționale și este de natură să asigure atât finalitatea preventivă, specială pentru inculpat și generală, pentru ceilalți destinatari ai legii penale, cât și cea educativă, neexistând temeiuri pentru modificarea acesteia.
Referitor la modalitatea de individualizare a executării pedepsei, instanța de control judiciar reține că, în concordanță cu scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art.52 Cod penal, ținând seama de gravitatea faptelor comise și de persoana inculpatului, care nu și-a asumat consecințele faptei comise, având în vedere și reacția pe care organele judiciare trebuie să o aibă în situația comiterii unor astfel de infracțiuni, se impune executarea pedepsei în regim privativ de libertate, conform dispozițiilor art.57 Cod penal, în vederea corectării conduitei inculpatului în sensul respectării normelor de drept.
3. Infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.255 alin.1 Cod penal, cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V. R.
În referire la activitatea infracțională a inculpatului V. R., martorul M. N. a relatat că acesta a inițiat unele demersuri, personal sau prin interpuși, pentru a-l influența în aprobarea autorizației de construcție a depozitului de deșeuri. Cu o săptămână înainte de 18.11.2010, a fost sunat de inculpatul V. R., care i-a propus să se întâlnească oriunde, însă de preferat nu la primărie. Au mai fost și alte apeluri cărora martorul nu le-a dat curs, întrucât, potrivit depoziției acestuia, avea cunoștință că inculpatul intenționa să rezolve probleme, fie oferindu-i mită, fie înscenându-i ceva pentru „a-l scoate din joc”. Pentru a-l determina să se întâlnească, inculpatul V. i-a spus că dorește să facă o altă investiție legată de o fabrică de panouri solare, martorul M. N. invitându-l la sediul Primăriei N., unde se montase aparatura de supraveghere, întrucât formulate anterior plângere penală, având în vedere că, potrivit propriilor susțineri, inculpatul îl hărțuia, iar presiunile din partea unor persoane din cadrul mai multor partide politice erau prea mari.
După ce inculpatul V. R. a ajuns la primărie, M. N. l-a întrebat dacă i-a pretins vreodată ceva, întrucât în presă apăruseră mai multe acuzații în acest sens la adresa martorului. Inculpatul V. a recunoscut că făcuse aceste afirmații întrucât era supărat pe primarul M. N., care refuza în mod constant eliberarea autorizației de construcție. Pe parcursul discuției, inculpatul V. a recunoscut că deșeurile ce urmau a fi depozitate erau periculoase, solicitându-i primarului M. N. să îl susțină, să facă să fie bine și să nu îl trimită la consiliul local. Inculpatul a afirmat că va veni cu 2-3 euro pentru tona de deșeuri, respectiv 4000-5000 de euro pe lună, insistând că îi va înființa o societate în străinătate, banii urmând să ajungă la M. N.. În schimb, martorul urma să numească persoane din cadrul primăriei, care urmau să verifice deșeurile și să ascundă natura acestora. Discuția nu s-a purtat în biroul martorului, ci în antecameră, deoarece inculpatul V. a făcut un gest prin care insinua că se teme de anumite înregistrări. În acest timp, martora M. A. G. se afla în biroul de secretariat alăturat, intrând să îi servească cu cafele. Pe parcursul discuției, ușa dintre antecameră și secretariat a stat uneori deschisă.
Martora M. G. A. a relatat că la data de 18.11.2010 se afla la serviciu, când inculpatul V. R. a venit la primărie. Discuția dintre inculpat și martorul M. N. a avut loc în antecameră, interval în care ușa care despărțea încăperea de biroul primarului a stat deschisă. Martora a intrat de 2-3 ori în antecameră, pentru a-i servi pe cei doi cu cafea și apă, observând că inculpatul V. R. vorbea încet și se ferea de ea. A auzit o discuție în legătură cu 2-3 euro și un control de formă.
Inculpatul V. R. a susținut că a discutat cu martorul M. N. despre încheierea unui contract de colaborare prin care să se achite Primăriei N. o taxă de 2-3 euro/tonă pentru depozitarea deșeurilor. Inculpatul s-a apărat, arătând că intenția sa a fost de a-l convinge pe M. N. să elibereze autorizația de construcție, cu un câștig și pentru primărie, iar nu pentru primar, ca persoană fizică. Inculpatul V. R. nu a putut preciza de ce, la un moment dat, pe parcursul discuției, a făcut referire la suma de 4500 euro.
Procesul-verbal de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental la data de 18.11.2010 între M. N. și V. R. contrazice în mod indubitabil apărările inculpatului. Sub acest aspect, redăm pasajele relevante ale discuției:
„MN:Era prefect L. B., cu care eram in șucăre ca el se dădea șeful primarilor. Acuma m-am împăcat, nu știu ce, am o relație, ti-am zis, putin supărat ca am zis io ca n-a făcut nimic ca prefect. Dar nici n-a făcut. Mie-mi place sa spun lucrurilor pe nume. Cand era el prefect, l-am chemat la mine si mi-a zis: a venit italianu la mine..
VR: Da, am fost o dată.
MN: ..mi-a zis: vezi ca italianu are pentru tine un milion de euro.
VR: Non e adevărat.
MN: Pe cuvânt de onoare dacă nu mi-a zis asa.
VR: Non e adevărat. Eu am fost la, como se chiama…
MN: la B.
VR: la B., la începutul mandatului, como am fost si la, como se chiama, ca era prima, ca sunt prieteni acuma..
MN: C.
VR: Da, C., la începutul mandatului si i-am spus: io am problema, no, ca nu era problema, ca am proiectu asta, i-am explicare, da?
MN: da
VR: ..problema de fosfogips..che îi spun io înainte sa îi spună ceilalți. A fost la fel ca si cu, como se chiama, prefectul B.. Am fost si i-am spus: Ăsta e proiectul meu, am si fosfogips, am cheltuit 100.000 euro pentru rezolvare problema cu făcut acte. I-am spus problema. Ma niciodata nu am spus asa ceva la nimeni.
18 :.29 – 18 :32
VR:Io faci o propunere, e ceva che tu trebui chi accepti. Non esi bine….che io am facut ceva par acceptar asta…asta si veni de la tine, intelegi? Como un impunere la mine.
Io nu ti volio un raspuns subito..mai bine facem un pic de scrisori, une, doi….nu vreu asa ceva…io am siguranta che mergem inainte, ai inteles? Trebuie gandeste-te ca tui …idee, in consiliu, am vorbit cu un avocat din Bucuresti, ., ma se tu che…tu trebuie seti primaru aici, che io sunt un …..asta e viata mea…Iti face o propunere io che vin la tine…e scuza, problem e con eso: che noi aducem deseuri radioactive, ca aducem…, ca aducem asta, che aducem asta, no? pentru populatia, pentru facia ….io te dici: facem un contract cu E. C. unde punem un uomo de la noi, de la Primarie che este acolo, pentru controlare ce se duce acolo, che imi vine deseuri de Italia, deseuri din Franta, me dico, che spune cand vine deseuri pericoloso. Perche noi avem voie (foaie) de lucrare nu de depozitare, lucrare da, ma intelegi, e voie de lucrare deseuri pericolozi, ma non de depozitare in gropa, che controlam noi che deseuri sa fie nepericolosi cuando depozitare in gropa, in deposit de deseuri. Aora, populatia de ce se tiama?..controla lui, e castiga si Primeria, es o cifra mare per…. Primeria…es ceva de pfuh.
Che sunt deseuri a 100 de dolari con 2%.
MN: Cum?
VR: este 2% su 100 de dolari…sa te gandesti bine, scapi tu de probleme, anchi se 3 ani, oricum agiunge. Tu sti bine che, como se cheama lui, certificatul de urbanismo nu e nici falso, nu e nici facut asa, e eliberat corecto, toata documentatia facuta corecta. Am gasit o solutie foarte buna. Cu doua zile inainte phuh mi-a intrato, cum se dice, in cur asa, un cui, la mine, cu certificatul de urbanism, atacato del prefeto, e certificate del urbanismo atacato al penalo seco…
18: 37
VR: Acuma lui nu poate fara amenda. La mine, per che…pentru mediu. Mediu are nevoie. Noi suntem scris deja la comunicatul european de la Bruxelles depozitu asta, e deja declarat.
MN: Cine l-a declarat?
VR: Mediu, nu noi
MN: Da’ trebuia sa ma intrebe si pe mine
VR: E si, in doua mii. Cand am intrat in Uniunea Europeana, in 2005-2006? Noi am fost la Mediu, am chemat avocat joi, vineri, sambata, duminica, pentru studiu asta. De ce au plecat de la Bruxelles oamenii de la mediu pentru ca-i cerea Comunicatul European, unde pulea mea depoziteaza 250 de mii tone…
MN: Aici Romania s-a grabit in intentia de a adera la Uniunea Europeana, le-a facut..
VR: Ma este declarat la Comunitatea europeana de 150 mii de tone de deseuri industriale, am intrat sa le depoziteze la combinat
18 :40 – 18 :45
VR: Prima etapa e depozitu. Etapa doi e, como si chiama, lucrare, unde nu trebuie autorizatie de constructie. Aia este un circuitu inchis. Non aducem apa la mare. Este, como se chiama, epuratorul, decantorul de apa, schitul de mare…
MN: stiu, am lucrat acolo..
VR: din depozitul asta, aducem toata apa acolo, ca un circuit inchis. Non e te duce apa la mare. Si merge la mare? Apa de ploaie. Apa de ploaie n-ai cum s-o cari cu nimic. Toate celelalte apa, che intra in gropa, in depozitu…avem acolo, unu, doi, trei, patru, avem acolo un depozitu pentru apa pentru un an. Tu te gandeste: guarda eu nu voi fare rau la nimeni. Per che io vreo face rau…primul cine face rau sunt eu…si...acolo 8 ore pe zi, ca noi lucram acolo in fiecare zi, si muncitorii lucreaza acolo, che no stoi singur….nu bag in pericol. Eu niciodata nu bagat muncitorii mei in pericolo. Niciodata. Nu mediul, altcineva. E Mazare nu are treaba cu mine. Profesional este deja terminat depozitul in 2005, da am venit inapoi cuando a fost scandal cu….depozit de deseuri din Napoli, au venit aici la mine, vroiau inchiriare depozitu…ca acolo era mafia politica intelegi, nu mafia de te impusca, ci mafia politica.
MN: Da, era la nivel mare.
VR: non esi pote avem autorizatie si încet încet am scăpat…non esti pose pe numele meu imediat, che făceam rău pe cealaltă parte, încet încet am…asa…Mie-mi place banul cinstit, curat, nu-mi place banul făcut așa, repede. Sunt 15 ani de când sunt aici suntem colege cu remuneratie. P. sa ceri informatii de la mine din Italia, vedi che nimeni nu a spus ca am vreo datorie, nu am făcut nimic, sunt curat. Am ajuns la 63 de ani, curat. N-am furat banii la nimeni, n-am făcut nicio zi de puscărie si aici că sunt de 15 ani in România io….
MN: Vrei să …
VR: No, tu vedere altceva, mal, che cine este V. R., că R. a făcut ceva aici in România, de rău la cineva. Sunt aici…face afacere împreună, gândeste-te che tot ce ti-am oferit, nu 100 ci aproape 500.000 euro pe an la Primărie. Che asta însemn la bani multi pentru la Primăria di N..
MN: 500.000 de euro?
VR: Da.
MN: Nu, nu se poate.
VR: Como nu se poate? Conforte, le taxe..
MN: N. are 40.000 de locuitori.
VR: Da, începere de fare la drumu de la mine acolo….
MN: Nici drumu ăla acolo nu pot să-l fac cu banii ăstia. Vorbesc serios.
VR: trei
MN: Ce?
VR: trei sute, o cifra, ceva intre in primeria. Pentru giustificare, si asta guarda sunt bani…plus nimeni plătește așa ceva…Si in Italia, plătește taxa la primeria, che este 001 – 005, pentru…si altele. Vedi, vorbește si tu cu una…
MN: Cu cine?
VR: Asta așa e, dracu, știu si eu?....Practic ce vrei…in pușcărie
MN: Cum?
VR: De ce vrei merge in pușcărie?
MN: N-o să-mi dea maxim 3 ani.
VR: Si, mi-a spus P., no vre merge in pușcarie…vine sefu de, cum se cheama (de la P.?)
MN: N-o să-mi dea maxim 3 ani…neeliberat
VR: N-o să-ți dea nimic, m-a achitare de tot..de estrada, de politica, nu are cum, …nici primaru por che estei pentru, stii foarte bine….in pușcarie niciodata, nu me zisti daca cineva in pușcarie ..
MN: Nu mai pot să candidez
VR: esti primar, asta inseamnă ca toată cariera ta politică se termină. Pentru ce? Per che se poate che cineva, dacă este ceva..nu este adevarat, non i dat autorizația la mediu si non era sigur sută la sută de ce se întâmplă acolo. Ti guiro, eu n-am plătit nimic, la nimeni.
18:54 – 18:56
MN: R., pentru panouri solare, toată susținerea, cum sa spun?
VR: ..noi acolo vrei fare un parc ecologico, pentru ca nu avem altceva. Ce facem acolo? Ai înțeles? Per che groapa asta de deșeuri ma deranjeze si pe mine…ca toate celelalte trei afaceri ce le am acolo, înțelegi?
MN: Mhm, da, ti le închide.
VR: Păi, mi le închide. Che non puore fare acolo Kaufland..spatiu acolo. Ce faci? Kaufland nu vine acolo.
MN: Nu vine.
VR:..con un depozito de deseuri acolo, nu vine, ca e aproape
MN: Vezi ca-mi dai dreptate?
VR: No, per che ai, cum se chiama, mancare, la 100 de metri, înțelegi? Te deranjeze, non poi fare o fabrica de dulciuri unde este depozitu….si la mine poate dezvoltare, ma non am un alto proiect, nu se poate, per che, este deja făcut o groapa, sunt 15 hectare, sunt construcții făcute, non esto..asa. este facta o munca titanic. Au scos tot pământu care este acolo, până la șisturi, au facut in jur, como se chiamă, un zid de aproape 10 metri de betonită, este un zid de betonită…a pus argilă, l-a tasat…non avem apa freatica la noi, unde este gropa, non este fanta freatica. P. che fanta freatica este afara. Este o distrugere aproape…cred eu acuma…10-20 milioane euro, dacă distrugere toată asta. N-ai cum fare altceva. Mediu a impus in 2002: fai un depozito, ca are nevoie noi de depozitu asta, per che io n-am nevoie de depozitu de deșeuri.”
Spre finalul discuției, se constată că inculpatul V. R. avansează propunerea către M. N. (fără ca acesta din urmă să inițieze vreo discuție în acest sens) ca acesta să-și constituie o societate comercială în străinătate, care să încheie un contract de consultanță cu o altă societate aflată în legătură cu . încât această firmă a lui M. să poată percepe mediat de la .-3 euro pe tona de deșeu introdus în depozitul constituit pe raza orașului N.. Pasajele relevante sunt următoarele: ,,Iei una societate ta, afară, nu aici, afară, nu? Îi plătim și.. facem contractul de consultanță, nu pentru E., la altă societate, intră un pic de bănuți și la noi. Si vrei 2, e 3, propune 3, e 2, ceva ca să măresc și eu ceva, că sunt aici în buzunar și nu-i pot ține așa. Cu 4500 euro pe lună…”.
Nesinceritatea declarațiilor inculpatului V. R. rezultă și din împrejurarea că acesta nu a putut oferi o explicație credibilă cu privire la suma de 4500 euro la care a făcut referire pe parcursul discuției cu martorul M. N., susținând doar că era obosit. Or, modalitatea elaborată și disimulată concepută pentru oferirea mitei (înființarea unei societăți comerciale în străinătate, care să încheie un contract de consultanță cu o altă societate controlată de .), exclude indubitabil ipoteza stării de oboseală invocată în apărare.
Intenția ilicită a inculpatului rezultă și din modalitatea în care s-a comportat pe parcursul discuției cu martorul M. N., din declarațiile numiților M. G. A. și M. N. rezultând că inculpatul V. R. se ferea să nu fie auzit de către secretară și era extrem de precaut, temându-se să nu fie înregistrat.
În consecință, fapta inculpatului V. R. care, cu intenție directă, a promis martorului M. N. beneficii aproximate la 4500 euro lunar, prin încheierea unui contract de consultanță între o societate controlată de el și o societate înființată în străinătate, administrată sau controlată de primarul M. N., pentru ca acesta din urmă să elibereze autorizația de construcție a depozitului de deșeuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.255 alin.1 Cod penal, neputând fi primite motivele de apel prin care inculpatul a solicitat achitarea.
În legătură cu soluția de achitare a inculpatul V. R., în temeiul dispozițiilor art.10 lit.b1 Cod procedură penală, instanța de apel reține modalitatea elaborată în care acesta a înțeles să ofere mită martorului M. N.. Astfel, acesta a conceput anticipat o modalitate concretă de acțiune, expunându-i primarului în funcție la acea dată o variantă aparent legală prin care mita substanțială ar fi urmat să fie disimulată. În aprecierea curții, nu se poate susține că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii de dare de mită, în considerarea faptului că M. N. ar fi fost total necooperant, respingând explicațiile inculpatului V. R. în legătură cu activitățile și natura deșeurilor ce urmau a fi depozitate pe raza orașului N.. Aceasta deoarece, din probele administrate în cauză a rezultat că la solicitarea primarului M. N. de a formula o propunere concretă care să fie dezbătută în consiliul local, inculpatul V. R. a refuzat categoric să inițieze acest demers. Totodată, împrejurarea că M. N. era obligat să emită autorizația de construcție în favoarea . poate justifica concluzia lipsei de pericol social, având în vedere considerentele expuse anterior referitoare la premeditarea activității infracționale și cuantumul substanțial al mitei oferite unui funcționar important al comunității.
Contrar argumentelor expuse de prima instanță, în sensul că propunerea inculpatului a intervenit în timpul discuției, curtea reține că inculpatul a conceput anterior planul de a oferi mită lui M. N., aspect care rezultă chiar din comportamentul acestuia pe parcursul discuției. Astfel, din declarațiile martorilor M. G. A. și M. N., rezultă că inculpatul V. R. nu a vrut să discute în biroul primarului, ci în antecameră, întrucât se temea să nu fie înregistrat, vorbea în șoaptă și se ferea de martora M. G. A..
Prin urmare, maniera în care mita a fost oferită, cuantumul acesteia, calitatea beneficiarului ofertei, scopul urmărit, imprimă faptei de care este acuzat inculpatul V. R. un grad ridicat de pericol social, impunându-se aplicarea unei pedepse.
În cadrul procesului de individualizare, trebuie avute în vedere toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 Cod penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestuia.
Față de aceste considerente, reținând și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care se află la primul conflict cu legea penală, este o persoană integrată social, însă nu a recunoscut comiterea faptei, va condamna inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare, a cărei executare va fi suspendată sub supraveghere.
Curtea învederează că instituirea unui control periodic, se impune, în cauza de față, având în vedere modalitatea de comitere a faptei reținute, ce denotă un grad ridicat de pericol social și în raport de datele ca caracterizează persoana inculpatului, care a manifestat o atitudine nesinceră pe tot parcursul procesului penal, în vederea corectării conduitei acestuia în sensul respectării normelor de drept.
4. Infracțiunea de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților M. M. Ș. și . N.
Prin actul de sesizare, se reține în sarcina inculpatelor M. M. Ș. și . folosirea repetată, în intervalul 10.08._07- anul 2010, a certificatelor de urbanism false, respectiv cele emise sub nr.715/10.08.2004 și 719/20.12.2007, cunoscând că au mențiuni false la rubrica privind regimul proprietății (menționarea necorespunzătoare adevărului a titularului dreptului de proprietate asupra terenului pe care se solicită construirea investiției), în interesul promovării, susținerii și finalizării procedurii de obținere a acordului de mediu de la Agenția Națională de Protecție a Mediului și în cadrul proceselor civile purtate între . și Orașul N., în scopul obținerii unor sentințe judecătorești favorabile.
În apărare, inculpata M. M. a susținut că menționarea greșită în certificatele de urbanism a titularului dreptului de proprietate asupra terenului reprezintă o simplă eroare materială a primăriei. Sub acest aspect, inculpata a arătat că . a formulat o simplă cerere de eliberare a certificatului de urbanism, la care a atașat titlul de proprietate dovedit prin cumpărarea activelor Fertilchim de către . încheiat între . și . pentru punere la dispoziție a terenului, memoriul de prezentare și o schiță de situație referitoare la poziționarea în spațiu a obiectivului respectiv.
Din probele administrate în cauză a rezultat cu certitudine că certificatele de urbanism nr.715/10.08.2004 și nr.718/20.12.2007 emise de Primăria N. cuprind date nereale referitoare la titularului dreptului de proprietate asupra terenului pe care se solicita construirea investiției, ce au fost inserate în momentul completării acestora de către funcționarii primăriei. Astfel, certificatul de urbanism nr.715/2004 cuprinde, la rubrica ,,Regimul juridic”, mențiunea în sensul că terenul ce face obiectul certificatului de urbanism, situat în N., ., în suprafață de 40.000 mp, este proprietatea ., dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr.2543/30 08 1999. În mod evident, întrucât . a fost înființată în anul 2002, contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat de către ..
Potrivit datelor comunicate de Oficiul Registrului Comerțului, contractul de vânzare cumpărare a activelor aparținând fostului Fertilchim poartă numărul 2743/30.08.1999, iar nu 2543/1999.
De asemenea, în certificatul de urbanism nr.718/2007 s-a menționat necorespunzător adevărului faptul că terenul ce face obiectul certificatului de urbanism, situat în N., ., în suprafață de 290.000 mp, este proprietatea ., dobândit prin actul constitutiv nr.2427/29 07 2002. Aceasta în condițiile în care, prin actul constitutiv nr.2427/29 07 2002 al ., acționarul principal al acesteia, ., a adus ca aport în natură suprafața de 10.329,12 mp și construcții situate în zona depozit uree vrac din cadrul terenului cu numărul cadastral nr.133/1. În referire la acest teren, în mod temeinic prima instanță a concluzionat în sensul că este în totalitate diferit de terenul în suprafață de 290.000 mp pe care se solicită construirea Centrului de gospodărire deșeuri industriale, astfel cum rezultă din declarația martorei T. Catiușa și din schița amplasamentului depozitului.
Prin înscrisul denumit ,,Protocol” datat 20 decembrie 2005, s-a constituit de către Marway Fertilchim în favoarea . un drept de folosință asupra unei suprafețe de teren de 30 ha și asupra rețelelor de asigurare a utilităților aferente, în vederea desfășurării activității (activitate în domeniul strict al gestionării deșeurilor). Se observă că 30 ha înseamnă 300.000 mp, deci protocolul se referă generic la cei 290.000 mp menționați în certificatul de urbanism. Astfel, rezultă că terenul pe care urma a fi realizată investiția era cel pus la dispoziție prin protocol, și nu cel aflat în proprietatea ..
Cele două certificate de urbanism au fost utilizate ulterior de către reprezentanții ., în vederea producerii de consecințe juridice, respectiv obținerea acordului de mediu și a unor hotărâri judecătorești, fiind depuse la Agenția Regională pentru Protecția Mediului G., la Agenția Națională pentru Protecția Mediului și la Tribunalul C., în dosarul civil nr._ ).
În legătură cu depunerea certificatelor de urbanism nr.715/2004 și nr.718/2007 în dosarul civil nr._ al Tribunalului C. - Secția contencios administrativ, ca mijloc de probă pentru obținerea unei hotărâri judecătorești de obligare a primarului orașului N. la emiterea autorizației de construcție, trebuie subliniat că la instanța civilă . nu a depus și certificatul de urbanism nr.719/2005, care menționa în mod corect titularul dreptului de proprietate asupra terenului. Rezultă astfel că inculpata M. M. a acționat cu știință atunci când s-a limitat la depunerea certificatelor de urbanism nr.715/2004 și nr.718/2000, urmărind ca instanța de judecată să nu observe mențiunile reale referitoare la titularul dreptului de proprietate menționat în certificatul din anul 2005.
De altfel, poziția subiectivă a inculpatelor, care au cunoscut că cele două certificate de urbanism conțin date false la rubrica „Regimul juridic”, reiese cu certitudine și din calitatea deținută. Din această perspectivă, simplele afirmații ale apărării nu pot fi reținute, ținând seama că, în calitate de reprezentanți legali ai ., este evident că cele două inculpate cunoșteau regimul juridic al terenului, mai ales în condițiile în care, în perioada 2004-2007 au efectuat numeroase demersuri în vederea realizării investiției, ce au presupus analizarea documentației juridice referitoare la . și ..
În mod corect instanța de fond a observat că necesitatea încheierii ,,Protocolului” a apărut chiar din faptul luării la cunoștință a conținutului certificatului de urbanism nr.719/2005, conținut care crea o problemă constând în faptul că titularul investiției nu era același cu titlularul terenului. Astfel, prin semnarea ,,Protocolului” personal de către M. M. în calitate de administrator al ., se demonstrează că aceasta a constatat problema și a luat măsuri exprese pentru a o rezolva.
Apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul C. vizează și soluția de achitare a inculpaților M. M. Ș. și ., criticile sale fiind întemeiate.
Curtea a evidențiat importanța corectitudinii mențiunilor din certificatele de urbanism. Cu privire la certificatele de urbanism nr.715/204 și nr.718/2007, identitatea dintre titularul dreptului de proprietate și titularul investiției a prezentat relevanță la Agenția de Protecție a Mediului, obiectivul „Centru de deșeuri industriale” urmând a fi înființat pentru o perioadă de peste 10 ani. De asemenea, identitatea era relevantă, întrucât trebuia certificat faptul că activitățile din centrul de deșeuri pot fi desfășurate pe amplasamentul respectiv. Trebuie subliniată și maniera ascunsă în care au acționat inculpații, care nu au depus în instanță certificatul de urbanism emis în anul 2005, tocmai pentru a nu atrage atenția asupra falsității celorlalte.
Depunerea la Tribunalul C. a celor două certificate de urbanism ce cuprindeau mențiuni false a avut ca urmare obținerea unei hotărâri judecătorești de obligare a primarului orașului N. la emiterea autorizației de construcție. Or, constatarea acestor neregularități ar fi determinat dificultăți în obținerea avizului de mediu și a autorizației de construire.
Față de aceste considerente, instanța de apel reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.181 Cod penal, urmând a aplica inculpaților M. M. Ș. și . pedepsele de 6 luni închisoare și respectiv 7.000 lei amendă penală, ținând seama de criteriile de individualizare a pedepsei și de pericolul social mediu al faptelor. Pentru inculpata M. M., care se află la primul conflict cu legea penală, pedeapsa va fi suspendată condiționat, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi realizat în această modalitate.
În consecință, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații C. T., V. R., M. M. Ș. și . N. împotriva sentinței penale nr.72/07.02.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
În baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală va admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul C. împotriva sentinței penale nr.72/07.02.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
În temeiul art.382 alin.2 Cod procedură penală va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând:
În baza art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.255 alin.1 Cod penal va condamna inculpatul V. R. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită.
În baza art.71 Cod penal va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a-teza a doua, b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art.861 Cod penal va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei 1 an închisoare, pe o durată de 3 ani, reprezentând termen de încercare, stabilit în condițiile art.862 Cod penal.
În baza art.863 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul V. R. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune C.;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Datele vor fi comunicate Serviciului de Probațiune C..
În baza art.359 Cod procedură penală va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și art.864 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.
În baza art.71 alin.5 Cod penal va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.291 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal va condamna inculpata M. M. Ș. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată.
În baza art.71 Cod penal va interzice inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit.a-teza a doua, b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art.81 Cod penal va suspenda condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei M. M. Ș. pe o durată de 2 ani și 6 luni, reprezentând termen de încercare, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de încercare.
În baza art.71 alin.5 Cod penal va constata suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art.291 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în referire la art.711 alin.2 Cod penal va condamna inculpata . N. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 7.000 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată.
Se vor înlătura din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții.
În temeiul art.192 alin.2,4 Cod procedură penală va obliga inculpații C. T., V. R., M. M. Ș. și . N. la plata a câte 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul C. vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art.189 Cod procedură penală onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu – avocați M. S., D. I., I. S. și D. A., în cuantum de 100 lei fiecare, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații C. T., V. R., M. M. Ș. și . N. împotriva sentinței penale nr.72/07.02.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
În baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul C. împotriva sentinței penale nr.72/07.02.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
În temeiul art.382 alin.2 Cod procedură penală desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând:
În baza art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.255 alin.1 Cod penal condamnă inculpatul V. R. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită.
În baza art.71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a-teza a doua, b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art.861 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei 1 an închisoare, pe o durată de 3 ani, reprezentând termen de încercare, stabilit în condițiile art.862 Cod penal.
În baza art.863 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul V. R. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
e) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune C.;
f) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
g) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
h) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Datele vor fi comunicate Serviciului de Probațiune C..
În baza art.359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și art.864 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.
În baza art.71 alin.5 Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.291 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal condamnă inculpata M. M. Ș. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată.
În baza art.71 Cod penal interzice inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit.a-teza a doua, b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art.81 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei M. M. Ș. pe o durată de 2 ani și 6 luni, reprezentând termen de încercare, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de încercare.
În baza art.71 alin.5 Cod penal constată suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art.291 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în referire la art.711 alin.2 Cod penal condamnă inculpata . N. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 7.000 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată.
Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții.
În temeiul art.192 alin.2,4 Cod procedură penală obligă inculpații C. T., V. R., M. M. Ș. și . N. la plata a câte 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul C. rămân în sarcina statului.
În temeiul art.189 Cod procedură penală onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu – avocați M. S., D. I., I. S. și D. A., în cuantum de 100 lei fiecare, se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.01.2014.
Președinte de Complet, Judecător,
A. I. V. L.
Grefier,
C. A.
Jud. fond T.V.G.
Red.dec.jud.A.I./28.02.2014
2 ex.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 5/2014. Curtea de... → |
|---|
