Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 188/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 188/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 21-07-2014 în dosarul nr. 443/36/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 188/P/C
Ședința publică de la 21 Iulie 2014
Completul compus din:
Președinte: V. B.
Grefier: M. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
C., prin procuror V. P.
S-a luat în examinare contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul Tulcea împotriva Încheierii din data 18.07.2014 de pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, privind pe inculpatul B. I., fiul lui N. și A., ns. la 25.08.1977, CNP_, deținut în Penitenciarul Tulcea.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 358 Cod de procedură penală se prezintă intimatul inculpat B. I., aflat în stare de arest, asistat de avocat ales P. A., în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinita, citarea fiind efectuata cu respectarea disp. art. 257 – 263 Cod procedură penală.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 372 alin. 1 Cod procedură penală, procedează la verificarea identității contestatorului inculpat B. I.
În conformitate cu dispozițiile art.363-366 Cod procedură penală, părțile arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea contestației formulată de P. de pe lângă Tribunalul Tulcea, desființarea încheierii pronunțate la data de 18.07.2014 de Tribunalul Tulcea, privind pe inculpatul B. I. și respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Arată că la numai câteva zile de la admiterea primei contestații formulată de P. de pe lângă Tribunalul Tulcea, soluționată la 04.07.2014, inculpatul a formulat prezenta cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv, ignorând soluția instanței de control, care a considerat că se impune menținerea măsurii arestării preventive, fiind necesară pentru protejarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, având in vedere reacția publică evident negativă, în situația în care o persoana cercetată pentru săvârșirea unei infracțiuni de corupție ar fi lăsat in libertate . scurt de la momentul arestării sale preventive.
Menționează că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni dintre cele indicate de legiuitor în art. 223 al. 2 C.p.p., a cărei gravitate este relevată atât de limitele de pedeapsă, dar și de modul și mijloacele de săvârșire și de faptul că inculpatul deține o funcție. Această faptă comisă reprezintă o amenințare pentru buna funcționare a unei societăți democratice, cu un pericol real pentru stabilitate instituțiilor statale și pentru fundamentul moral al comunității.
Procurorul de ședință solicită a se avea în vedere impactul pe care înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului, chiar și cu o altă măsură preventivă privativă, cum este arestul la domiciliu, l-ar avea în comunitatea din care acesta provine. Inculpatul este viceprimar al unui oraș, o persoană cunoscută, care la nici 3 luni de la comiterea faptei, nu ar mai fi în stare de arest preventiv, ceea ce ar crea un sentiment de neîncredere în actul de justiție, cu atât mai mult, cu cât în comunitate se cunoaște ca viceprimarul a comis o infracțiune de corupție.
Totodată, apreciază că amploarea pe care a luat-o in ultima vreme fenomenul de mică corupție impune măsuri ferme din partea autorităților, arătând și faptul că în cauză nu se aduce atingere termenului rezonabil, cercetarea judecătorească nu a început și că o altă măsură preventivă, cum este arestul la domiciliu, nu este suficientă în cauză, pentru atingerea scopului procesului penal și a scopului măsurii preventive, așa cum este definit de legiuitor in art. 202 C.p.p.
Având cuvântul, apărătorul inculpatului B. I., avocat A. P., arată că argumentele invocate de procuror în susținerea contestației sunt clasice, care fac totuși abstracție de niște chestiuni fundamentale. Pe de o parte, în momentul în care sunt folosite argumente de natură sociologică, arată că oportun ar fi a se face prin comparație, pentru că dacă se spune că fenomenul de mică corupție a luat amploare in ultima perioadă, ar fi un neadevăr, pentru că forurile internaționale arată că organele statului au succes și că există un trend descendent.Pe de altă parte, chestiunea legată de fundamentul moral și dimensiunea localității, poate avea consistență în măsura în care ar fi îndreptări tot de natura sociologică în rândul comunității.
Arată că există determinare, voință, recunoaștere și asumare a responsabilității de către inculpat, acesta se străduiește să-și depună, în ultima perioadă, demisia de onoare din funcția pe care o are.
Totodată, învederează că practică judiciară, care chiar dacă nu este izvor de drept in legislația românească, este un element după care într-o formă sau alta, mai mult sau mai puțin, toți se conduc. Este un dosar instrumentat de P. de pe lângă Tribunalul Tulcea, este în mod cert un dosar de mică corupție. In măsura în care A. Vlasov, fost președinte al Camerei de Comerț a României, G. S., I. C., cu spețe de notorietate, au beneficiat de arest la domiciliu, prin comparație, trebuie puse niște întrebări.
Apreciază că inculpatul nu a ignorat soluția instanței de apel prin care a fost admisă contestația parchetului, ci doar și-a exercitat drepturile procesuale, arătând că de la acel moment și până în prezent, s-a trecut de camera preliminară și, se poate constata, că cele afirmate de inculpat, prin apărător, sunt reale, nefiind atacate, sub nicio formă, chestiuni, elemente de legalitate, de fond, în parcursul de cameră preliminara, pentru a se putea uza de procedura simplificată.
Pe de altă parte, apreciază că Tribunalul Tulcea, dintr-o anumită perspectivă a greșit. Inculpatul, la acest moment, ar trebui pus în libertate deoarece măsura a încetat de drept. Tribunalul Tulcea s-a raportat la cererea incidentală formulată de către inculpat și a considerat că menținerea arestului preventiv, așa cum ar fi trebuit pusă în discuție din oficiu, a fost făcută cu ocazia cenzurării cereri de liberare sub control judiciar de către Curtea de Apel. Apreciază că această manieră de abordare nu este corectă, până la urmă sunt instituții distincte de verificare a legalității măsurii arestului preventiv, din oficiu și celelalte cereri pe care sigur instanțele de control judiciar le iau in discuții, formulate în mod direct și personal de către cei implicați. Inculpatul a fost arestat pe 15 mai 2014, verificat la 13 iunie 2014 și, ulterior, discuțiile care s-au făcut pe starea de arest, au fost făcute din perspectiva cererilor personale ale inculpatului.
În concluzie, pentru cele arătate anterior, avocat A. P. solicită respingerea contestației formulată de Ministerul Public ca nefondată.
Intimatul inculpat B. I., având ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile apărătorului său și solicită să fie lăsat alături de părinți și soție.
CURTEA
Cu privire la contestația de față, reține următoarele;
Prin încheierea din 17.08. 2014, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Admite în parte cererea formulată de inculpatul B. I. de înlocuire a măsurii arestării preventive.
În temeiul art.242 alin.2 Cod pr.penală
Dispune înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. I. CNP:_, fiul lui N. și A., născut la data de 25.08.1977 în Babadag, jud. Tulcea, domiciliat în Babadag ., jud. Tulcea, cetățenia română, fără antecedente penale, în prezent aflat în Penitenciarul Tulcea, cu măsura arestului la domiciliu.
În temeiul art. 221, alin. 1 c.pr.pen.;
Impune inculpatului B. I. obligația de a nu părăsi imobilul din Babadag, ., jud.Tulcea, fără permisiunea instanței în fața căreia se află cauza.
În temeiul art. 221, alin. 2 c.pr.pen.;
Pe durata arestului la domiciliu, inculpatul B. I. va avea următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să nu comunice cu suspectul V. Ș. și nici cu martorii din prezenta cauză, pe nicio cale, direct sau indirect.
În temeiul art. 221, alin. 4 c.pr.pen.;
Atrage atenția inculpatului B. I. că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Pune în vedere inculpatului B. I. că poate părăsi imobilul în care locuiește pentru a se prezenta în fața instanței la chemarea acesteia.”
Pentru a se pronunța, în sensul celor menționate, tribunalul a reținut următoarele:
„Prin cererea formulată la data de 8 iulie 2014 inculpatul B. I. a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau cu măsura arestului la domiciliu.
În motivarea cererii sale petentul a susținut că procedura de cameră preliminară a fost finalizată, că nu a contestat niciun moment legalitatea administrării probelor în faza de urmărire penală și astfel nu există riscul să influențeze în vreun fel continuarea procesului penal; că va solicita aplicarea procedurii simplificate și aplicarea dispozițiilor art. 396, pct. 10 Cod pr.penală; că nu prezintă un pericol pentru ordinea publică și nu există riscul să comită alte infracțiuni; că este căsătorit și locuiește cu părinții săi, care sunt în vârstă și au mare nevoie de ajutorul său.
În drept, inculpatul a invocat dispoz. art.242 alin.2 Cod pr.penală.
Analizând cererea, în raport de susținerile formulate și de dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele:
Inculpatul B. I. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea nr. 416/P/2014 din 06.06.2014, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 289, alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 6 din Legea nr.78/2000.
S-a reținut prin actul de acuzare că inculpatul B. I., în calitate de viceprimar al orașului Babadag, jud. Tulcea, a solicitat de la martorul Regep T. suma de 6.000 lei pentru a nu dispune măsurile legale ce reprezentau atribuțiile sale de serviciu, referitoare la construcția amplasată pe . din orașul Babadag, realizată de către denunțătorul Regep T. cu nerespectarea prevederilor autorizației și a proiectului tehnic. Astfel că, la data de 14.05.2014 inculpatul a primit de la Regep T. suma de 3.000 lei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 06.06.2014, sub numărul_ și, în procedura de cameră preliminară în conformitate cu prevederile art. 207 Cod pr.penală, s-a procedat la verificarea măsurii arestării preventive.
Prin încheierea nr. 38 din 10 iunie 2014 a judecătorului de cameră preliminară s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul B. I. începând cu 10 iunie 2014.
S-a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului preventiv față de inculpat nu au încetat, că măsura este necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și s-a constatat că se impune menținerea măsurii pe baza evaluării gravității faptei, a modului și circumstanțelor de comitere a acesteia, fiind justificată și de necesitate.
Procedura camerei preliminare s-a finalizat prin încheierea nr. 47 din 03 iulie 2014, judecătorul de cameră preliminară constatând legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și dispunând începerea judecății.
Conform art. 208, alin. 2 c.pr.pen. instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
Potrivit art.242 alin.2 Cod pr.penală, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei personale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.201, alin.1 c.pr.pen.
Referitor la legalitatea măsurii arestării preventive sub aspectul încetării de drept a acesteia, Tribunalul reține că prin încheierea nr. 58/P/4 iulie 2014 Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel C., soluționând contestația împotriva încheierii prin care s-a înlocuit arestarea preventivă cu măsura controlului judiciar, a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului.
Fiind dispusă în procedura camerei preliminare, aceasta durează, conform art. 207, alin. 6 c.pr.pen., fie până la verificarea ei de către judecătorul de cameră preliminară, fie până la verificarea ei de către instanță, conform art. 208, alin. 2 c.pr.pen., dar nu mai mult de 30 de zile de la data menținerii ei.
Cum în cauză de la data menținerii măsurii de către Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel C. și până în prezent nu au trecut 30 de zile, rezultă că măsura arestării preventive, sub acest aspect este legală.
Deși la acest moment împrejurările de fapt reținute cu ocazia luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, se constată totuși că pericolul pentru ordinea publică deși subzistă, este mult atenuat, putând fi înlăturat nu prin lipsirea totală de libertate a inculpatului, ci doar prin obligațiile impuse de arestul la domiciliu.
Tribunalul mai reține că urmărirea penală și procedura camerei preliminare s-au terminat, cauza aflându-se deja în faza de judecată, fără ca inculpatul să conteste în vreun fel probele administrate, inculpatul însuși susținând că va solicita judecarea cauzei conform procedurii simplificate și aplicarea dispozițiilor art. 396, alin. 10.
Instanța apreciază, de asemenea, că restricțiile impuse de arestul la domiciliu sunt suficiente pentru a împiedica influențarea martorilor sau celorlalți participanți la procesul penal de către inculpat, iar măsura arestării preventive, dispusă deja pentru mai mult de două luni, nu mai constituie o măsură proporțională cu fapta comisă și cu pericolul acesteia pentru ordinea publică.
Așa fiind, urmează a admite în parte cererea formulată și a dispune înlocuirea măsurii arestării preventive luate față de inculpat cu măsura arestului la domiciliu.
Se va impune inculpatului B. I., în temeiul art. 221 alin. 1 Cod pr.penală obligația de a nu părăsi imobilul din Babadag, ., jud.Tulcea, fără permisiunea instanței în fața căreia se află cauza.
De asemenea, conform art. 221 alin. 2 Cod pr.penală, pe durata arestului la domiciliu, inculpații inculpatul B. I. va avea următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să nu comunice cu suspectul V. Ș. și nici cu martorii din prezenta cauză, pe nicio cale, direct sau indirect.
Se va atrage atenția inculpatului B. I. că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Va pune în vedere inculpatului B. I. că poate părăsi imobilul în care locuiește pentru a se prezenta în fața instanței la chemarea acesteia.”
În termen legal, împotriva încheierii nr. 18.07.2014, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, a formulat contestație P. de pe lângă Tribunalul Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, prin prisma criticilor invocate de P. de pe lângă Tribunalul Tulcea cât și din oficiu, Curtea constată că se impune admiterea contestației formulate .
Curtea observă că prin rechizitoriul purtând nr. 416/P/2014 emis la data de 06.06.2014 de P. de pe lângă Tribunalul C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. I., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.289 alin.1 din codul penal cu aplic. art.6 din Legea nr. 78/2000, în sarcina inculpatului reținându-se că în calitate de funcționar public, viceprimar al orașului Babadag, județul Tulcea, a solicitat direct pentru sine începând cu data de 09.05.2014 de la numitul Regep T., suma de 6000 de lei, din care a primit suma de 3000 de lei la data de 14.05.2014 pentru a nu dispune măsurile legale ce reprezentau atribuțiile sale de serviciu, referitoare la construcția amplasată în orașul Babadag, ., realizată de către denunțătorul Regep T. cu respectarea prevederilor autorizației și a proiectului tehnic. Față de inculpatul B. I., în cursul urmăririi penale a fost dispusă luarea măsurii arestării preventive prin încheierea nr.11/15.05.2014 a Tribunalului Tulcea pe o durată de 30 de zile, măsura arestării preventive fiind menținută de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Tulcea prin încheierea nr.38 din data de 10 iunie 2014.
Curtea constată că temeiurile de arestare ale inculpatului C. M. reținute în speță de Tribunalul C. sunt cele prevăzute de dispozițiile art. 223 alin. 2 și art.202 din Codul de procedură penală.
Examinarea probelor administrate până în prezent în cauză reliefează suspiciunea rezonabilă că inculpatul B. I. a săvârșit infracțiunea de care este acuzat, fiind de netăgăduit existența unor fapte sau informații în măsură să convingă un observator obiectiv și neutru că persoana în cauză a putut comite infracțiunea pentru care este cercetat. În acest sens sunt: declarațiile denunțătorului Regep T., declarațiile martorilor Usein Evren, G. Sarmis, M. G., P. M., M. F., I. M., Vărdăruș G., Regep B., procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice ambientale, declarațiile inculpatului B. I..
Inculpatul B. I. este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, dintre cele arătate de legiuitor în art. 223 alin.2 din CPP, a cărei gravitate e relevată atât de limitele de pedeapsă, de modul și mijloacele de săvârșire, cât și de funcția pe care o deținea inculpatul la momentul comiterii faptei. Prin ea însăși fapta de corupție ce i se impută inculpatului este catalogată ca fiind una gravă, reprezentând o amenințare pentru buna funcționare a unei societăți democratice, a dezvoltării economiei și un pericol real pentru stabilitatea instituțiilor statale și fundamentul moral al comunității.
Curtea consideră că menținerea măsurii arestării preventive este necesară pentru protejarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, având în vedere reacția publică, evident negativă, în situația în care o persoană cercetată pentru o infracțiune de corupție, având gravitatea celei comise de inculpat ar fi lăsată în libertate, după aproximativ 67 de zile de la momentul arestării sale preventive. În această situație premisă, nu s-ar atinge nici scopul preventiv al măsurii, reglementat în art. 202 alin. 1 din Codul de procedură penală.
Lăsarea în libertate a inculpatului ar genera un sentiment de insecuritate în rândul unei comunități mici cum e cea a orașului Babadag, al cărei viceprimar a fost inculpatul până la momentul arestării sale preventive, comunitate care a luat cunoștință despre împrejurarea că inculpatul a comis fapta pentru care este trimis în judecată, tocmai folosindu-se de calitatea sa de ales local și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a autorităților statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze săvârșirea infracțiunilor de corupție. Din această perspectivă se poate interpreta că nemenținerea măsurii arestării preventive față de inculpat după o perioadă relativ redusă de arest preventiv ca pe o stimulare în direcția comiterii de infracțiuni similare fără teama unei reacții prompte și susținute a autorităților judiciare.
Menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul B. I. este proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului, fiind necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea sa, acela de prevenție, dar și de asigurare a bunei desfășurări a procesului penal, în continuare, în situația în care, cauza a trecut de faza camerei preliminare, prin încheierea din data de 03.07.2014 a judecătorului de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului Tulcea constatându-se legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și dispunându-se începerea judecății cu privire la inculpat.
Referindu-ne la jurisprudența în materie a C.E.D.O., în accepțiunea acesteia, pentru ca o ingerință să fie proporțională cu scopul urmărit trebuie apreciate natura și gravitatea sancțiunii aplicate, contextul producerii faptei, precum și interesul public vizat, evaluarea acestora conducând în opinia Curții la concluzia proporționalității măsurii arestării preventive cu gravitatea acuzației aduse inculpatului.
Se remarcă subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive precum și faptul că nu s-a estompat în rândul opiniei publice rezonanța socială negativă a comiterii faptei, în condițiile scurgerii unui interval relativ mic de timp de la luarea măsurii arestării preventive . Nu se poate discuta despre depășirea duratei unui termen rezonabil al duratei arestării preventive, în situația în care, miza procesului penal, care este reflectată de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta de care e acuzat inculpatul (în cauză cuprinse între 3 ani și 10 ani închisoare) este argumentul cel mai puternic al aprecierii duratei arestului preventiv, în opinia CEDO.
Deși apărarea a afirmat în mod repetat că inculpatul intenționează să-și manifeste disponibilitatea în a fi judecat în cadrul procedurii simplificate privind recunoașterea vinovăției acest argument nu poate fi avut încă în vedere în considerarea stadiului procesual al cauzei.
Cu toate că s-a invocat de către apărare la modul generic practica judiciară de la nivel național în privința duratei măsurii arestării preventive în cazul unor infracțiuni de corupție nu au fost depuse înscrisuri concludente în cauză pentru ca instanța să poate examina atent circumstanțele reale, dar și personale ale celor cercetați în respectivele spețe. Curtea amintește că fiecare cauză în parte prezintă particularitățile sale, așa cum fiecare inculpat cercetat pentru o infracțiune de corupție prezinte circumstanțe personale distincte, astfel încât este superficial a se face o comparație între cauzele privind infracțiuni de corupție fără a avea o imagine clară a caracteristicilor acestora.
Contrar celor afirmate de apărare măsura arestării preventive nu a încetat de drept, în condițiile în care a fost menținută, în procedura de Cameră Preliminară la data de 04.07.2014 de către Curtea de apel C., cu ocazia judecării contestației formulate de P. de pe lângă Tribunalul Tulcea împotriva încheierii nr.43/25.06.2014 a Tribunalului Tulcea prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luate față de inculpat cu măsura controlului judiciar. În acest sens sunt și dispozițiile art.208 alin. 2 din Codul de procedură penală care precizează că „Instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive înainte de expirarea acesteia”.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 425 ind. 1 alin. 7 pct.2 lit. a din Codul de procedură penală în referire la art. 208 din Codul de procedură penală se va admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul Tulcea împotriva încheierii de ședință din data de 18.07.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ ,va desființa încheierea atacată și rejudecând în baza art.208 din Codul de procedură penală va menține măsura arestării preventive luate față de inculpatul B. I..
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza dispozițiilor art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 2 lit. a din Codul de procedură în referire la art. 208 din Codul de Procedură Penală admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul Tulcea împotriva încheierii din data de 18.07.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ .
Desființează încheierea din data de 18.07.2014 a Tribunalului Tulcea și rejudecând în baza art.208 din Codul de procedură penală menține măsură arestării preventive luată față de inculpatul B. I. prin încheierea nr.11 din data de 15.05.2014 a Tribunalului Tulcea, menținută prin încheierea nr.38 din data de 10.06.2014 a judecătorului de cameră preliminară al Tribunalului Tulcea și prin încheierea nr. 58/P/04.07.2014 a judecătorului de cameră preliminară al Curții de Apel C..
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.07.2014.
Președinte, Grefier,
V. B. M. I.
Red.dec.jud.V.B.
Jud.inch fond. A.I.
2 ex./23.07.2014
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 890/2014. Curtea... → |
|---|
