Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 215/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 215/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-08-2014 în dosarul nr. 3113/118/2014/a5
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 215/P
Ședința publică din data de 29 august 2014
PREȘEDINTE – M. D. M.
Grefier – I. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror D.I.I.C.O.T. – C. T.
S-a luat în examinare contestația formulată de inculpatul S. C., CNP_, fiul lui C. și S., născut la data de 24.12.1984 în C., în prezent deținut în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, jud. C., împotriva încheierii de ședință din data de 21.08.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 14.
La apelul făcut în ședința publică se prezintă contestatorul inculpat S. C., în stare de arest, asistat de avocații aleși G. I. M., S. F. în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar și B. Ș. conform delegației depuse la dosarul de fond.
Procedura este legal îndeplinita, citarea fiind efectuată cu respectarea disp. art. 257 – 263 cod procedura penală.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în conformitate cu dispozițiile art.363-366 Cod procedură penală;
Curtea, văzând ca nu mai sunt alte cereri de formulat, constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul contestatorului inculpat S. C., avocat G. I. M., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate ca netemeinică și nelegală, întrucât au încetat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și nu există indicii certe că odată lăsat în libertate s-ar sustrage de la cercetarea judecătorească, iar scopul măsurii preventive prev. de art. 202 cod pr. penală poate fi asigurat și fără a se aplica o măsură mai severă. Mai precizează că dispozițiile prev. de art. 223 cod pr. penală nu mai subzistă, lăsarea în libertate a inculpatului nu ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, are un domiciliu stabil, o familie organizată și bine închegată, având sprijinul acesteia, inculpatul a colaborat cu organele de anchetă. De asemenea, arată că potrivit practicii CEDO, prin trecerea timpului de la arestare, s-a diminuat pericolul pentru ordinea publică și rezonanța socială negativă. În concluzie, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii contestate și dispunerea înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura arestării la domiciliu.
Avocat S. F. pentru contestatorul inculpat S. C., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate ca netemeinică și nelegală; arată că nu s-a solicitat niciodată lăsarea în libertate a inculpatului, ci luarea măsurii arestului la domiciliu, care o măsură aptă la acest moment să asigure scopul măsurii și buna desfășurare a procesului penal. Precizează că în raport de timpul scurs de la arestare – 5 luni, se poate dispune o altă măsură, respectiv arestul la domiciliu, având în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului, care are domiciliu stabil și are o familie organizată.
Apărătorul contestatorului inculpat S. C., avocat B. Ș., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate împotriva încheierii atacate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar altele noi care să justifice menținerea stării de arest preventiv nu au apărut.
Solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care este o persoană integrată social, are domiciliu stabil, are o familie organizată și sprijinul acesteia, inculpatul are în grijă bunicii, și totodată, arată că a formulat un denunț la care încă nu a primit un răspuns, dar din presă a aflat că acele persoane au fost reținute, urmează a afla dacă sunt acele persoane cu privire la care a formulat denunțul. Mai precizează că, poate fi atins scopul prev. de disp. art. 202 cod pr. penală, iar înlocuirea măsurii nu împiedică cercetarea judecătorească, sens în care, în concluzie, solicită admiterea contestației.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată, cu consecința menținerii soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Arată că instanța de fond a analizat în mod corect probele administrate până la acest moment procesual și a respins cererea inculpatului, întrucât nu sunt îndeplinite în totalitate cerințele prev. de art. 242 cod pr. penală, având în vedere conduita inculpatului, iar scopul măsurii prev. de art. 202 cod pr. penală nu poate fi asigurat, față de gravitatea deosebită a faptelor, nejustificându-se o altă măsură mai blândă, fiind prioritară protejarea ordinii publice.
Față de aspectele prezentate, solicită respingerea, ca nefondată a contestației formulate de inculpat și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală, temeinică, apreciind că singura măsură aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal este măsura arestului preventiv.
În ultimul cuvânt, contestatorul inculpat S. C., arată că, achiesează la concluziile apărătorului.
CURTEA
Asupra contestației penale de față:
Prin încheierea de ședință din data de 21.08.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 14 s-a dispus, în baza art.242 C. pr. penală respingerea ca nefondată a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu formulată de inculpatul S. C..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la acest moment procesual,în raport de împrejurările reale în care se reține că inculpatul ar fi comis infracțiunile pentru care este trimis in judecata și conduita procesuală a inculpatului care și-a formulat apărări infirmate de mijloacele de probă existente, că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de legiuitor în art.242 alin.2 C.pr.penală, măsura arestului la domiciliu nefiind suficiente pentru buna desfășurare a procesului penal.
Temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin, nu s-au modificat și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată iar in raport de modalitatea și împrejurările în care se rețin că ar fi fost săvârșite faptele, așa cum au fost evidențiate și care se constituie în aspecte de natură a reflecta pericolul reiterării comportamentului infracțional si cum în cauză, desi a inceput cercetarea judecatorească, nu a trecut o perioadă de timp care să se constituie într-o durată nerezonabilă, măsura preventivă este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzației .
Față de considerentele expuse, constatând subzistența temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar și proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației și scopul urmărit, instanța a apreciat ca măsurii arestării preventive, luată față de acești inculpați se impune a fi menținută .
În opinia instanței circumstanțele personale favorabile ale inculpatului, starea de sănătate precara a bunicilor inculpatului, faptul ca presta activități la domiciliu din care se întreținea, nu sunt motive suficiente la acest moment procesual pentru a justifica punerea acestora în libertate, principiul protejării ordinii publice prevalând față de regula cercetării unei persoane în stare de libertate.
Împotriva încheierii de ședință din data de 21.08.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 14 a formulat contestație inculpatul S. C., care a criticat soluția primei instanțe de respingere a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, motivând că arestul la domiciliu este suficient pentru atingerea scopului măsurilor preventive.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, prin prisma criticilor formulate de contestator și din oficiu, curtea constată nefondată contestația formulată de inculpatul S. C..
Prin rechizitoriul nr. 54/D/P/2014 al DIICOT - Serviciul Teritorial Constanta, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatilor M. G. si S. C. pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și efectuarea, fără drept, de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, prev. de art.16 alin.1 din Legea nr.194/2011, toate cu aplic. art.38 alin.2 din C.pen.
În sarcina inculpatului S. C. s-a retinut că la data de 02.04.2014 a fost prins deținând în imobilul din C., . nr.112A, ., . și în autoturismul cu nr._, cantitatea de 195,43 grame substanță EAM 2201-methanone (care face parte din clasa canabinoizilor sintetici), pe care a procurat-o și depozitat-o în vederea punerii în vânzare știind că această substanță este susceptibilă de a avea efecte psihoactive, iar în apartamentul din C., ..177, ., . împreună cu M. G., în scop de vânzare, cantitățile de 37,7 grame cocaină și 601,1 grame cannabis, precum și 495,8 grame substanță EAM 2201-methanone (care face parte din clasa canabinoizilor sintetici) pe care au procurat-o și depozitat-o în vederea punerii în vânzare, știind că această substanță este susceptibilă de a avea efecte psihoactive.
Prin încheierea nr.51 din 03.04.2014 a Tribunalului C., a fost admisă propunerea DIICOT - Serviciul Teritorial Constanta și s-a dispus luarea față de inculpatii M. G. si S. C. a măsurii arestării preventive pe o durată de 29 de zile, de la data de 03.04.2014 și până la data de .02.05.2014 inclusiv.
Măsura preventivă a fost ulterior menținută de instanță, ultima încheiere de menținere a arestării preventive fiind pronunțată la data de 01.08.2014. La luarea și menținerii măsurii arestării preventive instanța a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 223 alin 2 C. pr. pen., existând date și indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care este bănuit, reținându-se existența datelor în sensul că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Dispozițiile art. 242 alin. 2 C. pr. pen. permit înlocuirea unei măsuri preventive cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
Din probele administrate în cauză rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul S. C. a săvârșit infracțiunile de care este acuzat prin rechizitoriu, prin suspiciune rezonabilă înțelegându-se existența unor fapte sau informații apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunile de care este acuzat. De altfel, din dosarul cauzei nu rezultă că au intervenit modificări ale stării de fapt și nici inculpatul nu a susținut că au fost modificate temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, din perspectiva presupunerii rezonabile de comitere a faptelor. În acest sens curtea are în vedere următoarele mijloace de probă care susțin suspiciunea rezonabilă de comitere a infracțiunilor deduse judecății: investigațiile efectuate de lucrătorii de poliție judiciară din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate C., notele de redare a convorbirilor telefonice, procesele verbale de percheziție domiciliară, adresa nr._ /03.04.2014 a Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate C. –Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor-depoziția martorului I. C., declarațiile inculpaților.
Relativ la starea de pericol pentru ordinea publică, curtea apreciază că aceasta se menține încă la cote care să justifice menținerea arestării preventive. Deși inculpatul S. C. susține că nu mai există o stare de pericol pentru ordinea publică, se remarcă faptul că acesta a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, aceasta din urmă presupunând îndeplinirea acelorași condiții ca și arestarea preventivă, inclusiv existența unei stări de pericol pentru ordinea publică. Ca atare, din cererea formulată de inculpat rezultă că acceptă existența unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În opinia curții, ca de altfel și a primei instanțe, nivelul actual al pericolului pentru ordinea publică justifică în continuare menținerea arestării preventive. Împrejurărilor concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpatului, criterii la care se face referire în art. 242 alin. 2 C. Pr. pen., nu relevă că o măsură preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni pedepsite cu închisoarea de 5 ani sau mai mare, iar circumstanțele concrete de comitere a faptelor și datele personale ale inculpatului atrag aplicabilitatea dispozițiilor art. 223 alin. 2 C. pr. pen. Inculpatul S. C. este acuzat că a deținut diverse categorii de droguri și substanțe cu efect psihotrop, în cantități destul de însemnate, care în parte erau deținute într-un apartament închiriat de inculpat; bunurile găsite la percheziții, dar și conținutul convorbirilor telefonice relevă date că inculpatul ar fi implicat în vânzarea de droguri de risc și mare risc, în condițiile în care au fost identificate 500 de pliculețe din plastic care uzual sunt folosite pentru ambalarea drogurilor porționate. Inculpatul a închiriat un apartament cu suma de 250 euro/lună, însă nu rezultă că acesta obținea venituri din activități licite, cu toate că susține contrariul, ceea ce îndreptățește presupunerea că a închiriat apartamentul pentru a desfășura activități de trafic de droguri, din care se finanța. În acest context, împrejurările cauzei, dar și conduita procesuală a inculpatului, ce pare a fi nesinceră, nu justifică aplicarea unei măsuri preventive mai ușoare, tot privativă de libertate, cum este arestul la domiciliu.
Contrar susținerilor inculpatului, trebuie ținut seama de importanța valorilor sociale lezate, intensitatea atingerii adusă acestora, starea generală de pericol pentru sănătatea publică, efectul nociv pe care îl au drogurile asupra sănătății persoanelor care le consumă, proliferarea acestui fenomenul infracțional, care reprezintă una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate și care poate genera alte fenomene infracționale pentru consumatorii de droguri, reacția negativă a societății față de cei suspectați de comiterea unor astfel de fapte.
De aceea, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului creează un puternic sentiment negativ în rândul populației și se constituie într-un motiv suficient pentru privarea în continuare de libertate a inculpatului, în interesul protejării interesului public, neexistând garanții că ordinea publică și securitatea comunității ar putea fi asigurate prin luarea unei alte măsuri preventive mai puțin grave, cum ar fi arestul la domiciliu.
Datele personale ale inculpatului au fost invocate de acesta și la soluționarea propunerii de arestare preventivă și menținerea arestării preventive, dar s-a apreciat că acestea nu înfrâng pericolul concret pentru ordinea publică creat prin punerea în libertate, extras din circumstanțele reale de comitere a faptelor și conduita inculpatului, de aceea invocarea acelorași aspecte de natură personală după doar câteva zile nu constituie argumente serioase pentru a considera că temeiurile arestării preventive s-au modificat și permit reconsiderarea măsurii preventive.
Totodată, curtea apreciază că măsura arestării preventive este în continuare proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului, fapte care prin conținutul lor se caracterizează în concret printr-o periculozitate crescută, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. 3 C. pr. pen. privind proporționalitate măsurii arestării preventive.
Interesul bunei desfășurări a procesului penal impune privarea de libertate a inculpatului, dat fiind că cercetarea judecătorească este în stadiu incipient, nu au fost audiate toate persoanele care ar putea furniza date despre activitatea inculpatului, iar o eventuală punere în libertate a inculpatului ar putea constitui un factor inhibitor în a se relata adevărata stare de fapt.
În consecință, se constată că nu este realizată cerința impusă de art. 242 alin. 2 C. pr.pen. pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, cum întemeiat a apreciat și prima instanță.
Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C. pr. pen. curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul S. C. împotriva încheierii de ședință din data de 21.08.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 14.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. va fi obligat inculpatul S. C. la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
Î NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C. pr. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul S. C. împotriva încheierii de ședință din data de 21.08.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 14.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă inculpatul S. C. la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29.08.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. D. M. I. C.
Jud. fond. C.D.
Red.jud.dec. M.D.M.
2 ex./1.09.2014
| ← Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 774/2014.... → |
|---|
