Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 838/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 838/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 3856/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 838/P
Ședința publică de la 08 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – C. C.
Judecător – M. D. M.
Cu participarea: Grefier - C. A.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
C. a fost reprezentat de procuror I. D.
S-a luat în examinare apelul penal formulat împotriva sentinței penale nr.241 din 18 martie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ de inculpatul:
- OȚELEANU F. - fiul lui I. și E., născut la data de 06.11.1988, domiciliat în Năvodari, ., .. C, ap. 55, CNP._, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiuni de vătămare corporală, faptă prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04 decembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 08 decembrie 2014.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 241/18.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ s-au hotărât următoarele:
În baza art. 386 alin. 1 c.p.p. și art. 5 cod penal, admite cererea inculpatului OȚELEANU F. de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa în actul de sesizare, din infracțiunea prev. de art. 181 alin. 1 cod penal 1968 în infracțiunea prev. de art. 193 alin. 2 cod penal.
În baza art 193 alin. 2 cod penal, condamnă pe inculpatul OȚELEANU F. (fiul lui I. și E., născut la data de 06.11.1968, în mun. C., jud. C., CNP_, domiciliat în orașul Năvodari, ., ., ., studii 12 clase, necăsătorit, mecanic auto la .. Năvodari, fără antecedente penale) la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovirea sau alte violențe.
În baza art. 5 cod penal, 81 Cod penal 1968, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin prezenta pentru inculpat, pe o durată, reprezentând termen de încercare, de 2 ani și 8 luni, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conf. art. 82 alin. 3 Cod penal 1968.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1968, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Dispune emiterea unei comunicări scrise către condamnat, prin care i se atrage atenția asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 19, art. 25 alin. 1, art. 397 alin. 1 C.p.p. raportat la art. 998-999 Cod civil, admite în parte pretențiile civile formulate de partea civilă M. I. și obligă pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 2000 de euro, echivalentul în lei la data plății, cu titlu de daune morale, respingând în rest pretențiile civile.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.penala obligă pe inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de 29.04.2010, în jurul orelor 15,45 partea vătămată M. I. s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală la service-ul aparținând de . situat în orașul Năvodari, . să schimbe discurile de frânare de la roțile autovehiculului.
În timp ce dialoga pe această temă cu martorul D. G., mecanic la . Năvodari, lângă autoturismul parcat în stradă din incinta service-ului a ieșit, în mers cu spatele, martora B. P., la volanul autoturismului proprietatea sa.
Pe fondul neasigurării în efectuarea manevrei, martora B. P. a lovit bara din spate a autoturismului părții vătămate, ce se afla staționat.
Partea vătămată M. I. i-a solicitat martorei B. P. datele necesare și asigurarea, pentru a-și putea remedia avariile autoturismului, însă aceasta a refuzat, urcându-se la volanul propriului vehicul, intenționând să părăsească zona.
În dorința de a-și rezolva problema, partea vătămată s-a deplasat către autoturismul lui B. P., continuând dialogul cu aceasta. Tonalitatea în care purta dialogul martora B. P., pe un ton ridicat și folosind expresii jignitoare la adresa lui M. I., a fost percepută de fratele acesteia, învinuitul OȚELEANU F. care ieșind din atelierul unității a prins-o din spate, de cap pe partea vătămată și a îmbrâncit-o cu putere. în urma acțiunii violente a învinuitului, partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut pe asfalt lovindu-se la brațul stâng.
Așa cum rezultă din certificatul medico-legal, partea vătămată M. I. a suferit „ traumatism forte cot stâng, cu fractură cupușoară radială stg. ce a necesitat pentru vindecare 4o-45 zile de îngrijiri medicale de specialitate prelungite ulterior la 5o-55 de zile, durată care a inclus și tratamentul recuperator recomandat de medicul specialist.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul OȚELEANU F. acesta a susținut că „am mers, l-am prins de corp pe la spate și l-am scos din mașină, după care i-am dat drumul. Acesta s-a întors către mine țipând și în timp ce a vrut să mă îmbrâncească, a căzut.”
Instanța a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile privind legitima apărare, așa cum invocă inculpatul, prin apărător, pentru considerentele următoare:
Din mijloacele de probă administrate rezultă că între partea civilă și sora inculpatului, în persoana martorei B. P., a avut loc o discuție mai aprinsă, generată de avarierea autoturismului celei dintâi. Instanța reține că, în cadrul acestor discuții, martora a fost cea care, pe lângă faptul că le-a determinat, le-a și întreținut la un nivel de zgomot și conținut peste cel admis de normele de conduită. Din declarațiile martorului N. P. D. (angajat al societății deținute de tatăl inculpatului), date atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată, rezultă că persoana vătămată discuta cu martora pe un ton cât se poate de scăzut, acesta comportându-se nefiresc de calm în raport cu ceea ce i se întâmplase. Totodată, martorul relevă faptul că partea civilă s-a apropiat la cca. un metru de autoturismul în care se afla martora, fără a fi defel amenințător la adresa acesteia. Instanța a reținut consecvența depozițiilor acestuia, spre deosebire de situația martorului D. G., care, în fața instanței a precizat de principiu că își menține declarația dată în cursul urmăririi penale, însă a manifestat mai multe ezitări pe care le justifică prin trecerea unui interval îndelungat de timp. Instanța reține ca subiectivă poziția acestui martor în cursul judecății, dând relevanță afirmațiilor inițiale ale acestuia. Astfel în cursul urmăririi penale, acest martor a menționat expresiile indecente folosite de martora B. P. (fila 15 d.u.p. „o să mă pupi în fund”), precum și faptul că partea civilă doar s-a apropiat de autoturismul acesteia, fără a pătrunde în interior. Acestea sunt elementele situației de fapt pe care instanța le reține ca rezultând din ansamblul probator administrat în ambele faze ale procesului penal, astfel că înlătură, ca subiective, afirmațiile martorei B. P., V. L. și Ș. I., făcute în sensul că partea civilă ar fi pătruns în autoturismul celei dintâi.
În acest context, legitima apărare invocată de inculpat nu există în cauză, nefiind îndeplinită condiția ca atacul persoanei vătămate să fie unul material. Este consacrat în doctrina și practica judiciară faptul că nu pot constitui un atac material simplele amenințări verbale. În cazul de față, partea civilă nici măcar amenințări verbale nu a exercitat la adresa martorei B. P., M. I. rezumându-se doar la a-i solicita să meargă împreună la poliție pentru a anunța tamponarea celor două autoturisme.
Instanța a admis cererea inculpatului OȚELEANU F. de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa în actul de sesizare, din infracțiunea prev. de art. 181 alin. 1 cod penal 1969 în infracțiunea prev. de art. 193 alin. 2 cod penal, actuala reglementare constituind legea penală mai favorabilă.
Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului OȚELEANU F., care, la data de 29.04.2010, a prins de gât și a trântit la sol pe persoana vătămată M. I., provocându-i acesteia o fractură la mâna stângă, ce a necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legală nr. 242/A1 agresiuni/2010/29.06.2010, întocmit de S.J.M.L. C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovirea sau alte violențe, prev. de art 193 alin. 2 cod penal.
În consecință, instanța a constatat vinovăția inculpatului OȚELEANU F., astfel încât a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii mai sus menționate.
La alegerea pedepsei aplicate inculpatului, precum și la individualizarea cuantumului acestora, instanța de judecată a avut în vedere următoarele criterii de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen.: dispozițiile din partea generala a Codului Penal, privind infracțiunea consumată; limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită, de la 6 luni la 5 ani închisoare sau amendă, gradul de pericol social concret al faptei, care este unul ridicat, raportat la – forma de vinovăție – intenție depășită (cu componenta intenției directe în ceea ce privește actul inițial de agresiune), la circumstanțele reale ale comiterii faptei, așa cum acestea au fost evidențiate anterior; persoana și conduita inculpatului – acesta are vârsta de 45 ani, este necăsătorit, nu are copii, are studii 12 clase, cetățenie română, are ocupația de mecanic auto, în cursul urmăririi penale nu a recunoscut săvârșirea faptei, iar în cursul judecății s-a prevalat de dreptul la tăcere; stările de atenuare sau de agravare a răspunderii penale nu sunt.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății poate fi atins prin stabilirea unei pedepse cu închisoarea și nu cu amenda penală, dar înspre minimul special prevăzut de art. 193 alin. 2 cod penal, în concret de 8 luni închisoare.
Cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate inculpatului, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C.pen. 1969 (pe care instanța le reține ca fiind mai favorabile față de disp. art. 83 cod penal, prin prisma conținutului măsurilor de supraveghere), s-a apreciat ca reeducarea inculpatului, în sensul respectului datorat valorilor sociale ocrotite de lege, poate avea loc si fără privare de libertate, dând posibilitatea acestuia sa reflecteze asupra propriului comportament raportat la relațiile sociale pe care a înțeles sa le încalce prin săvârșirea infracțiunii, astfel că va dispune suspendarea condiționata a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit in condițiile art. 82 C.pen. 1969 și compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
Cu privire la pretențiile civile formulate de partea civilă M. I., cu titlu de daune materiale, instanța a reținut că aceasta nu și le-a probat în nici un fel, neatașând înscrisuri din care să rezulte întinderea acestora, iar depoziția martorului Alaban M. nu evidențiază nimic în acest sens.
Cu privire la pretențiile civile morale, instanța a reținut următoarele:
Răspunderea civilă delictuală, potrivit art. 998-999 cod civil este condiționată de comiterea cu vinovăție a unei fapte ilicite și producerea unei prejudiciu, aflat în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită.
Chestiunile privind aceste două elemente ale răspunderii civile delictuale – fapta ilicită, vinovăția – au fost analizate mai sus, cu ocazia soluționării acțiunii penale, astfel că, în continuare, instanța trebuie să lămurească existența și întinderea prejudiciului, precum și legătura de cauzalitate a acestuia cu fapta ilicită comisă.
Analizând mijloacele probă administrate în cauză, instanța constată că sunt îndeplinite în cauză și aceste condiții ce atrag răspundere civilă delictuală a inculpatului, având în vedere următoarele:
Din declarația martorului Alaban M. rezultă că partea civilă a avut mâna stângă în ghips aproximativ o lună - două luni, urmare a agresiunii din 29.04.2010.
În legătură cu pretențiile civile de natură morală solicitate de partea civilă M. I., instanța reamintește că daunele morale sunt consecințe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale. Daunele morale au fost clasificate după mai multe criterii, printre acestea numărându-se și suferințele psihice determinate de durerea fizică, provocată în mod direct prin leziunile produse în planul integrității corporale și care nu poate fi inclusă în categoria daunelor materiale.
Referitor la daunele morale, s-a arătat în jurisprudență și doctrină că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător, ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă.
Procesul de cuantificare a daunelor morale este guvernat de criteriul echității, care exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate și nu o îmbogățire a acesteia, dar nici o amendă excesivă pentru persoana responsabilă de repararea prejudiciului nepatrimonial. În termenii Convenției Europene a Drepturilor Omului acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudicial moral suferit.
În aceste condiții, în aprecierea rezonabilității sumei acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă în vedere contextul social-economic, nivelul general de trai al comunității, întrucât doar prin raportare la percepția generală privind importanța unor venituri se poate aprecia în ce măsura o anumită sumă poate constitui o reparație echitabilă.
În acest sens, instanța a considerat că prin acordarea daunelor morale ce se vor stabili se va încerca compensarea pe cât posibil a suferințelor pricinuite părții civile, ținându-se seama de toate efectele negative suportate de către acestea ca urmare a faptei ilicite săvârșite de inculpat, fiind necesar însă, așa cum am arătat, ca acestea să fie stabilite într-un cuantum care să nu conducă la o îmbogățire fără justă cauză. De altfel, instituția daunelor morale constituie și o reprobare morală a faptei ilicite pentru că, cel care a săvârșit-o trebuie să răspundă atât pe plan social prin executarea sancțiunilor penale, cât și pe plan individual prin repararea prejudiciului existent în patrimoniul părții vătămate și în domeniul vieții sufletești.
În consecință, neputând avea pretenția că suma stabilită cu titlu de daune morale ar avea aptitudinea de a repara suferința provocată părții civile (se reține în acest sens atât durerea fizică inerentă provocată de leziunile ce i-au fost produse, cât și disconfortul psihic de a nu putea desfășura activitățile pe care, în lipsa acestor leziuni, ce au condus la imobilizarea temporară a brațului stâng, partea civilă le-ar fi desfășurat în mod curent) instanța a considerat că aceste daune, în cuantum de 2.000 de euro, echivalentul în lei la data plății, alături de condamnarea la pedeapsa cu închisoare a inculpatului, reprezintă o reparație adecvată și echitabilă, de natură a compensa într-un mod rezonabil această suferință.
Împotriva sentinței penale nr. 241/18.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a declarat apel inculpatul Oțeleanu F., care a solicitat reducerea daunelor morale, invocând veniturile reduse și situația familială.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de inculpatul Oțeleanu F., precum și din oficiu, conform art. 420 C. pr. pen., curtea constată că apelul formulat de inculpatul Oțeleanu F. este nefondat.
Prima instanță a dispus condamnarea inculpatului Oțeleanu F. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe prev. de art. 193 alin.2 Cod penal, constând în aceea că la data de 29.04.2010, a prins de gât și a trântit la sol pe persoana vătămată M. I., provocându-i acesteia o fractură la mâna stângă, ce a necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legală nr. 242/A1 agresiuni/2010/29.06.2010, întocmit de S.J.M.L. C..
Inculpatul nu a contestat în prezentul apel modalitatea de soluționare a laturii penale, însușindu-și în acest fel soluția instanței și, implicit, asumându-și săvârșirea unei fapte ilicite cu forma de vinovăție a intenției.
Plecând de la această premisă necontestată de inculpat, prima instanță a stabilit în mod corect să sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului Oțeleanu F., respectiv există o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, există un prejudiciului aflat în raport de cauzalitate cu fapta ilicită. În prezentul apel nu a fost contestată existența răspunderii civile a inculpatului, ci doar cuantumul daunelor morale acordate părții civile M. I..
Fapta a fost comisă de inculpat la data de 29.04.2010, de aceea sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864, în temeiul art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului Civil, cum corect a reținut prima instanță.
Potrivit art. 998 Cod civil din 1864, răspunderea civilă delictuală se angajează dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: există o faptă ilicită, comisă cu vinovăție, există un prejudiciu, care se află în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită comisă.
Fapta inculpatului Oțeleanu F. prin care a produs vătămarea corporală a părții civile M. I. constituie o faptă ilicită, a fost comisă cu vinovăție, a produs un prejudiciu, aflat în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită, motiv pentru care sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, potrivit art. 998, 999 Cod Civil din 1864.
În Codul civil din 1864 legiuitorul nu a stabilit criterii legale pentru determinarea prejudiciului patrimonial, revenind instanței dreptul și obligația de a identifica în concret criteriile de individualizare a prejudiciului nepatrimonial, plecând de la conținutul textului de lege care permite acoperirea durerii încercate prin moartea victimei, iar nu o compensare a vieții pierdute.
Curtea, în baza propriului examen, consideră că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, ceea ce este de esența unui proces de apreciere, nefiind expresia unei realități materiale, susceptibilă de o constatare obiectivă, însă pot fi avute în vedere o . criterii, și anume consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, iar celui care le pretinde îi revine sarcina să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură i-a fost produs un prejudiciu nepatrimonial.
Prima instanță a acordat părții civile daune morale în cuantum de 2.000 euro, în echivalent lei, sumă care și în opinia curții este necesară pentru a asigura o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul nepatrimonial creat acestuia, în considerarea suferințelor fizice și psihice pricinuite, evaluate în raport de gravitatea leziunii, localizarea acesteia, numărul de zile de îngrijiri medicale necesar vindecării, impotența funcțională a membrului stâng fracturat pentru o anumită perioadă.
Partea civilă a suferit o fractură la mâna stângă, ceea ce a impus aplicarea unei atele gipsate, a necesitat tratament recuperator pentru creșterea amplitudinii de mișcare, iar la data de 07.06.2010, când a fost examinată de medicul legist, partea civilă prezenta o redoarea importantă la cotul stâng cu deficit funcțional al articulației, în final necesitând 50 - 55 zile de îngrijiri medicale.
Elementele concrete rezultate din natura, localizarea și urmările leziunii traumatice au cauzat părții civile suferințe fizice și psihice semnificative și i-au influențat și activitatea profesională, acesta fiind șofer, astfel că imobilizarea mâinii și deficitul funcțional au constituit un factor negativ în derularea activităților de serviciu, de aceea este justificată acordarea daunelor morale stabilite de prima instanță.
Inculpatul a invocat în prezentul apel situația financiară precară, în condițiile în care are un venit mic, are un credit bancar, un copil minor în întreținere, însă în stabilirea unei juste despăgubiri nu prezintă semnificație situația financiară a autorului fapte ilicite, dat fiind că răspunderea civilă delictuală este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului creat, ceea ce se urmărește fiind acoperirea prejudiciului indiferent de statutul financiar al autorului faptei ilicite.
Argumentele invocate de inculpat nu pot conduce la diminuarea cuantumului daunelor morale, în condițiile în care nu se pretinde intensitatea mai redusă a prejudiciului nepatrimonial cauzat părții civile, ci doar stabilirea întinderii prejudiciului nepatrimonial prin raportare la veniturile și obligațiile financiare ale inculpatului, principiu care însă nu este specific regulilor răspunderii civile delictuale, motiv pentru care curtea constată nefondate criticile inculpatului privind modalitatea de soluționare a acțiunii civile.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul Oțeleanu F. împotriva sentinței penale nr. 241/18.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul Oțeleanu F. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 272 Cod procedură penală suma de 50 lei, reprezentând onorariu parțial apărător desemnat din oficiu - avocat Firsov M. se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul Oțeleanu F., fiul lui I. și E., născut la data de 06.11.1988, domiciliat în Năvodari, ., .. C, ap. 55, CNP._, împotriva sentinței penale nr. 241/18.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul Oțeleanu F. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 272 Cod procedură penală suma de 50 lei, reprezentând onorariu parțial apărător desemnat din oficiu - avocat Firsov M. se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.12.2014.
Președinte,Judecător,
C. CoadăMarius D. M.
Grefier,
C. A.
Jud.fond M.N.
Red.dec.jud.M.D.M./12.12.2014/4 ex.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... → |
|---|
