Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 36/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 36/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 28-02-2014 în dosarul nr. 1155/118/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 36/P/C
Ședința publică de la 28 Februarie 2014
Completul compus din:
Președinte - V. B.
Grefier - C. S.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror – D. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare contestația formulată de condamnatul A. V. – deținut în P. P. Albă, împotriva sentinței penale nr. 126 din 19 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._, având ca obiect sesizare transmisă de comisia prevăzută de H.G. nr. 836/2013.
În conformitate cu dispozițiile art. 358 cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul condamnat A. V., în stare de arest și asistat de avocat din oficiu R. N., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 1594/2014, emisă de Baroul C..
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.258-262 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 372 cod procedură penală, s-a verificat identitatea contestatorului condamnat A. V..
Contestatorul condamnat A. V., arată că își menține contestația formulată.
În conformitate cu dispozițiile art.363-366 cod procedură penală, părțile arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților în contestație pentru dezbateri.
Având cuvântul, avocat R. N. pentru contestatorul condamnat A. V. arată că, critică sentința pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie. A. V. este condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și tâlhărie. In noua reglementare, infracțiunea de tâlhărie este prevăzută de dispozițiile art. 234 alin. 1 lit. a și d cod penal cu limite de pedeapsă cuprinse între 3 și 10 ani închisoare, iar infracțiunea de viol, este prevăzută în dispozițiile art. 218 cod penal, cu limite de pedeapsă cuprinse între 3 și 10 ani închisoare. Apreciază că, dispozițiile noului Cod penal sunt mai favorabile condamnatului, iar comentariul instanței de fond în legătură cu starea de recidivă, este nefondat. Pentru motivele arătate, solicită admiterea contestației, desființarea sentinței instanței de fond și rejudecând, să se dispună reducerea pedepsei aplicate condamnatului până la maximul special prevăzut de dispozițiile art. 233, 234 din Noul cod penal.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea contestației formulate de condamnatul A. V. și menținerea dispozițiilor sentinței instanței de fond prin care în mod corect s-a respins contestația la executare ca urmare a sesizării Comisiei de penitenciar. Legea trebuie aplicată în mod global și având în vedere noile limite de pedeapsă, majorate cu ½ având în vedere starea de recidivă, nu se impune reducerea pedepsei.
Având ultimul cuvânt, contestatorul A. V. arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Asupra contestației formulate,
Tribunalul C., prin sentința penală nr. 126 din 19 februarie 2014, pronunțată în dosarul penal nr._, în baza art.23 din Legea 255/2013 a respins contestația la executare ca urmare a sesizării Comisiei constituite în baza H.G. nr.836/2013 de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile privind pe condamnatul A. V., fiul lui V. și E., născut la data de 13.12.1980, ca nefondată.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 1681 din 13.12.2005 a Tribunalului București secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia nr. 3110/16.05.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus condamnarea inculpatului A. V.:
- în baza art. 211 alin. 2 lit. b, c și alin. 21 lit. a, b Cod penal cu aplicare art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b Cod penal la pedeapsa de 12 ani închisoare
- în baza art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal cu aplicare art. 37 lit. b Cod penal la pedeapsa de 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, e cod penal
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, e cod penal.
s-a dedus din pedeapsa aplicată durata de la 20.12.2004 la 16.05.2006.
Urmare a acestei sentințe s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 2022/31.05.2006.
Prin sentința penală nr. 610 din 22.05.2006 a Tribunalului București secția a I-a penală rămasă definitivă prin decizia penală nr. 543/24.07.2006 a Curții de Apel București, a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 2 lit. b, c și alin. 21 lit. a Cod penal cu aplicare art. 37 lit. b Cod penal.
Prin sentința penală nr. 201/11.05.2007 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul C. s-a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamantul A. V. și s-a dispus contopirea pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 1681 din 13.12.2005 a Tribunalului București secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia nr. 3110/16.05.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 610 din 22.05.2006 a Tribunalului București secția a I-a penală rămasă definitivă prin decizia penală nr. 543/24.07.2006 a Curții de Apel București, stabilindu-se ca A. V. să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare.
În baza sentința penală nr. 201/11.05.2007 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul C. s-a emis mandatul de executare nr. 481/13.06.2007.
Astfel, componentele pedepsei rezultante de 13 ani închisoare sunt:
- art. 211 alin. 2 lit. b, c și alin. 21 lit. a, b Cod penal cu aplicare art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b Cod penal la pedeapsa de 12 ani închisoare
- art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal cu aplicare art. 37 lit. b Cod penal la pedeapsa de 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, e cod penal
- art. 211 alin. 2 lit. b, c și alin. 21 lit. a Cod penal cu aplicare art. 37 lit. b Cod penal pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
Potrivit art. 43, alin. 5 CP, privind tratamentul sancționator al recidivei mari postexecutorii, „Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.”
Pentru a analiza incidența dispozițiilor art. 4, art. 6 CP, instanța va analiza aplica art. 4, art. 6 CP pentru fiecare dintre pedepsele pentru care a fost condamnat A. V..
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. b, c și alin. 21 lit. a, b Cod penal, aceasta se regăsește în noul cod penal în dispozițiile art. 233 – 234 lit. a, d Cod penal, limitele de pedeapsă fiind de la 3 la 10 ani.
Având în vedere că infracțiunile au fost săvârșite în formă continuată, se aplică dispozițiile privitoare la săvârșirea infracțiunii în formă continuată, prev. de art. 36 alin. 1 Cod penal, și astfel, maximul de pedeapsa se majorează cu 3 ani, respectiv limitele de pedeapsă sunt de la 3 la 13 ani.
Totodată, infracțiunea a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie rezultând că sunt aplicabile dispozițiile art. 43 alin. 5 Cod penal, potrivit cărora: săvârșirea unei noi infracțiuni după ce pedeapsa aplicată pentru o infracțiune comisă anterior a fost executată sau considerată ca executată, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.
Rezultă așadar că maximul special va fi de 19,6 ani.
Pe cale de consecință, pedeapsa de 12 ani stabilită conform Codului Penal din 1969 este mai redusă, astfel că legea anterioară rămâne cea favorabilă.
Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal cu aplicare art. 37 lit. b Cod penal aceasta se regăsește în noul cod penal în dispozițiile art.218 alin. 3 lit. f Cod penal, limitele de pedeapsa fiind de la 5 la 12 ani.
Infracțiunea a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie, rezultând că sunt aplicabile dispozițiile art. 43 alin. 5 Cod penal, potrivit cărora: săvârșirea unei noi infracțiuni după ce pedeapsa aplicată pentru o infracțiune comisă anterior a fost executată sau considerată ca executată, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.
Rezultă așadar că maximul special va fi de 18 ani.
Pedeapsa de 13 ani stabilită conform Codului Penal din 1969 este mai redusă, astfel că legea anterioară rămâne cea favorabilă.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. b, c și alin. 21 lit. a Cod penal cu aplicare art. 37 lit. b Cod penal, se regăsește în noul cod penal în dispozițiile art. 233 – 234 alin. 1 lit. d, limitele de pedeapsă fiind de la 3 la 10 ani.
Infracțiunea a fost comisă de A. V. în stare de recidivă postexecutorie rezultând că sunt aplicabile dispozițiile art. 43 alin. 5 Cod penal, potrivit cărora: săvârșirea unei noi infracțiuni după ce pedeapsa aplicată pentru o infracțiune comisă anterior a fost executată sau considerată ca executată, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.
Astfel, rezultă că maximul special va fi de 15 ani.
Rezultă că pedeapsa de 9 ani închisoare stabilită conform Codului Penal din 1969 este mai redusă, astfel că legea anterioară rămâne cea favorabilă.
Având în vedere cuantumul mai redus al pedepselor definitive aplicate conform Codului Penal din 1969 față de pedepsele calculate potrivit Codului Penal actual, legea penală mai favorabilă rămâne cea anterioară.
Împotriva sentinței penale nr. 126 din 19 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul C., condamnatul A. V. a formulat contestație, criticând soluția pronunțată de instanța de fond pentru netemeinicie și nelegalitate, pentru motivele arătate în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, prin prisma criticilor invocate de contestator și din oficiu, Curtea constată că se impune respingerea contestației ca nefondată
La data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare noul Cod Penal (legea nr.289/2009) precum și legea de punere în aplicare a Codului penal nr.187/2012,iar conform disp.art.6 alin.1din Codul penal” Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară ,sancțiunea aplicată dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită ,se reduce la acest maxim”.Conform art.4 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr 286/2009 privind Cod pen.”pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969,care nu depășește maximul special prevăzut în Codul penal,nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi”,iar potrivit art.43 alin.5 din Codul penal privind tratamentul sancționator al recidivei mari post condamnatorii „Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează la jumătate.
În mod corect, Tribunalul C. pentru a aprecia asupra aplicării dispozițiilor art.4,art.6 din Codul penal a analizat pentru fiecare dintre pedepsele condamnatului A. V. ,incidența acestor dispoziții,stabilind că referitor la infracțiunea de tâlhărie ,prev. de art.211 alin.2 lit.b și c și alin.2 ind.1 lit.a și b din Cod penal vechi,respectiv art.233-234 lit.a,d din Cod penal(actual) pedeapsa de 12 ani închisoare stabilită conform Codului penal vechi (1969) este mai redusă ,comparativ cu maximul special al pedepsei, de 19,6 ani până la care se poate urca conform dispozițiilor legii noi;cu privire la infracțiunea de viol,prev. de art.197 alin.2 lit.a din Cod penal cu aplic.art.37 lit.b din Cod Penal(1969) ,respectiv 218 alin.3 lit.f din Cod Penal pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată conform Codului penal vechi este mai redusă decât maximul special de 18 ani închisoare până la care se poate urca potrivit dispozițiilor legii noi;iar raportat la infracțiunea de tâlhărie,prev.de art.211 alin.2 lit.b,c și alin.2 ind.1lit.a Cod penal cu aplic.art.37 lit.b din Cod Penal(1969),respectiv art.233-234 alin.1 lit.d din Cod Penal,pedeapsa de 9 ani închisoare ,stabilită conform vechiului Cod Penal este mai redusă decât maximul special de 15 ani, până la care se poate urca ,potrivi legii noi,arătând detaliat felul în care a procedat pentru a calcula cuantumul fiecărei pedepse în parte .
Este evident având în vedere cele expuse că legea penală mai favorabilă pentru condamnatul A. V. este legea veche, adică dispozițiile prevăzute în Codul penal din 1969, astfel că întemeiat, Tribunalul C. a respins sesizarea Comisiei constituite în baza H.G. nr.836/2013 pentru evaluarea incidenței legii mai favorabile privindu-l pe condamnatul A. V..
Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit.b din Cod pr. pen. Curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul-condamnat A. V. împotriva sentinței penale nr.126 din data de 19.02.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr_ ..DIICOT –Serviciul Teritorial C. împotriva sentinței penale nr.98 din data de 12 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ ,va desființa sentința penală a Tribunalului C. și rejudecând va respinge sesizarea transmisă de comisia de evaluare a dosarelor de penitenciar prev. de H.G. nr. 836/2013,ca neîntemeiată ,urmând ca mandatul de executare al pedepsei purtând nr.20/10.09.2013 emis de Tribunalul Călărași ,în baza sentinței penale nr.11/25.01.2013 să-și păstreze efectele și valabilitatea în toate limitele sale. De asemenea Curtea,în temeiul art.425 ind.1alin.3 în referire la art.415 din Codul de procedură penală ia act de retragerea contestației formulate de contestatorul-condamnat F. N. C. împotriva sentinței penale nr.98/12.02.2014 a Tribunalului C..
În baza art. 275 alin. 2 din C. pr. pen., va obliga contestatorul –condamnat A. V. la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei onorariu apărător oficiu R. N. se avansează din fondurile M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b din Cod procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul-condamnat A. V., născut la data de 13.12.1980, fiul lui V. și E. împotriva sentinței penale nr.126 din data de 19.02.2014, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ .
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă contestatorul – condamnat A. V. la plata sumei de 200 lei, cheltuielile judiciare avansate de stat, din care 100 lei onorariu avocat oficiu R. N. ce se avansează din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.02.2014.
PREȘEDINTE, Grefier,
Judecător V. B. C. S.
Jud. fond. M. M.
Red. dec. Jud. V. B.
2 ex./04.03.2014
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 167/2014.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
