Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 560/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 560/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 9026/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 560/P
Ședința publică de la 29 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – M. D. M.
Judecător – C. C.
Grefier - C. A.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror V. P.
S-a luat în examinare apelul penal formulat împotriva sentinței penale nr.288/23.04.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ de inculpatul:
- V. A., fiul lui D. S. și M., născut la data de 13.02.1990, CNP_, domiciliat în mun. C., ., .. 58, jud. C., cetățenie română, studii 12 clase, necăsătorit, ocupație, fără antecedente penale, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, faptă prevăzută și pedepsită de art.181 alin.1 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25 septembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 29 septembrie 2014.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.338/10.04.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ /2913, în baza art.386 Cod procedură penală raportat la art.5 Cod penal, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului V. A. din infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 Cod penal 1968, în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.193 alin.2 Cod penal.
În baza art.193 alin.2 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului V. A. la pedeapsa de 1 an închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovirea sau alte violențe.
În baza art.861 din Codul penal 1968, cu aplicarea art.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei, sub supraveghere, pe o durată de 4 ani, reprezentând termen de încercare, stabilit în condițiile art.862 Cod penal 1968.
În baza art.863 alin.1 și alin.3Cod penal 1968, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune C.; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a dispus ca toate aceste date să fie comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C..
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și art.864 alin.2 Cod penal 1968, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere
S-a dispus efectuarea unei comunicări scrise către inculpat în sensul celor arătate în precedent.
În baza art.397 alin.2, raportat la art.19 Cod de procedură penală și art.1357 și următoarele din Codul civil, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 176,63 lei, cu titlu de daune materiale către părțile civile V. O. și V. F., fiind respinse celelalte pretenții ca neîntemeiate.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 24.04.2012, persoana vătămată V. A. a sesizat organele de poliție din cadrul Secției 2 Poliție C., cu privire la faptul că în ziua de 02.04.2012 a fost agresată fizic de o persoană necunoscută, în timp ce se afla în fața blocului în care locuiește, situat pe . C..
În urma cercetărilor efectuate, s-a stabilit că în data de 02.04.2012, persoana vătămată a fost deranjată de un grup de tineri, care stăteau de vorbă în fața scării B a unui . Heracleea.
Aceștia au fost auziți și de martorul P. I., care a ieșit in fața blocului și i-a rugat să plece din zonă, îndrumându-i să se îndrepte spre un teren de sport aflat în apropiere.
În grupul de tineri se afla și inculpatul V. A., însoțit de martorii PATRAȘ A., D. R. M., MANCAȘ A. C. și BULBAN R. MI HAI.
Din declarațiile martorilor a rezultat faptul că tinerii se îndepărtase de scara blocului după discuția avută cu martorul P. I., dar la câteva momente a coborât în fața scării și persoana vătămată V. A.. Persoana vătămată a declarat în faza de urmărire penală că, fiind deranjat de zgomotele tinerilor, a coborât din fața blocului, i-a rugat să părăsească zona, iar aceștia s-au conformat. D. inculpatul a rămas pe loc, întrebând persoana vătămată de ce îi gonește din locul respectiv. A purtat o scurtă discuție cu inculpatul, iar când s-a întors cu spatele să plece înspre casă, inculpatul V. A. l-a lovit cu pumnul în zona feței după care a fugit. Situația de fapt descrisă de persoana vătămată nu se coroborează însă cu declarațiile celorlalți martori, care descriu în mod diferit desfășurarea evenimentelor. Astfel, din declarațiile tuturor martorilor rezultă faptul că tinerii plecaseră din fața blocului la venirea persoanei vătămate, fiind alungați de martorul P. I.. Persoana vătămată însă, fiind deranjată de zgomotul produs de tineri, s-a îndreptat direct către ei, lovindu-l cu palma în zona feței pe martorul D. R. M..
Inculpatul V. A., văzând acest lucru, a intervenit pentru a-i despărți pe cei doi și a rugat persoana vătămată să se oprească, dar a fost și el lovit de către persoana vătămată cu palma în zona feței. Inițial, inculpatul nu a ripostat fizic, dar între cei doi a urmat un scurt schimb de replici, după care persoana vătămată, și pe fondul consumului de băuturi alcoolice, l-a apucat pe inculpat de haine, încercând să îl lovească pe acesta din nou. Inculpatul s-a ferit și i-a aplicat o singură lovitură de pumn în zona feței persoanei vătămate, care a căzut și și-a pierdut cunoștința câteva momente. Numitul V. A. a fost apoi transportat la spital, pentru a i se acorda îngrijiri medicale. În urma acestei agresiuni, persoana vătămată a necesitat un număr de 35-40 de zile de îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legală nr.158/Al agresiuni/2012. În cuprinsul acestui raport se menționează însă faptul că leziunile s-au produs prin lovire atât cu, dar și de corpuri dure, ceea ce duce la concluzia că și căderea însăși a fost una violentă, doar pumnul inculpatului nefiind suficient pentru a provoca leziuni de o asemenea gravitate.
În datele de 29.05.2012 și 05.06.2012 inculpatul V. A. a fost recunoscut din fotografii de către martorii oculari P. I. și PATRAȘ A. ca fiind autorul agresiunii.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, declarând faptul că persoana vătămată l-a lovit pe prietenul său D. R. M., iar el a vrut doar să îi despartă, iar când a intervenit a fost lovit de către persoana vătămată, el încercând doar să se apere.
Inculpatul a încercat să își minimizeze faptele, declarând inițial că doar s-a ferit, iar persoana vătămată a căzut în urma îmbrâncelii. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria C., inculpatul a recunoscut însă și faptul că a aplicat o lovitură de pumn persoanei vătămate.
Audiat nemijlocit în instanță, în legătură cu lovitura aplicată persoanei vătămate, inculpatul a declarat că la un moment dat s-a întors, în încercarea de a se apăra de persoana vătămată și a simțit că a lovit-o, însă avea mâna dreaptă luxată și era prinsă în fașă și mănușă elastică. Persoana vătămată a căzut fiind de față și vecinul acesteia.
Martorul USEINOVICI P. a declarat că nu a văzut incidentul.
Martorul BULBĂU R. M., în cursul urmăririi penale, a declarat că a observat cum inculpatul l-a lovit cu pumnul în zona feței pe agresor (persoana vătămată V. A.) și că după câteva secunde bărbatul respectiv a căzut la pământ. Totodată, a remarcat și faptul că inculpatul avea aplicat un bandaj elastic la nivelul degetelor de la mâna stângă, precum și la încheietura acestei mâini.
Martorul MANCAȘ A. C. confirmă aceleași aspecte relatate anterior și anume faptul că inculpatul a reacționat, întrucât fusese lovit de agresor cu palma peste față și întrucât primul (persoana vătămată) a încercat să-l mai lovească, inculpatul s-a ferit și a lovit agresorul cu dosul palmei peste față.
La rândul lor, martorii D. R. M. și PATRAȘ A. confirmă aceleași împrejurări de fapt, în senul că, inculpatul, încercând să evite a fi lovit de persoana vătămată, s-a ferit și a lovit-o cu pumnul în zona feței pe aceasta. În același sens sunt și declarațiile martorului P. I., martor ocular la momentul când inculpatul a lovit o singură dată persoana vătămată cu pumnul în zona feței.
Contrar susținerii apărătorului inculpatului, din declarațiile martorilor, anterior menționați, (cu excepția martorului USEINOVICI P.) rezultă faptul că inculpatul a aplicat lovitura persoanei vătămate cu intenție, pe de o parte pentru a o împiedica să o agreseze, iar pe de altă parte pentru a-l îndepărta pe D. R. M. de persoana vătămată, ceea ce conduce la concluzia că inculpatul a acționat cu intenție directă, în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale de lovire și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei, astfel încât este exclusă achitarea sa, în temeiul art.16 lit.b Cod de procedură penală.
Ulterior acestui incident, persoana vătămată a decedat, însă în urma efectuării necropsiei s-a stabilit cauza directă a morții ca fiind o insuficiență cardio-respiratorie acută, așa cum rezultă din certificatul medical constatator al decesului nr.288/A3/29.05.2012.
Prima instanță a reținut această situație de fapt în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv declarația persoanei vătămate, declarațiile testimoniale, raportul de constatare medico-legală nr.158/Al agresiuni/2012, certificatul medico-legal constatator al decesului nr.288/A3, procesul-verbal de recunoaștere din fotografii și planșa foto din datele de 29.05.2012 și 05.06.2012.
În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul V. A., solicitând achitarea sa, în temeiul art.16 lit.b Cod de procedură penală, cu motivarea că fapta ce i s-a reținut în sarcină nu a fost comisă cu vinovăție, ci sub imperiul unei stări de temere, provocată prin conduita violentă a victimei.
Analizând actele și lucrările dosarului, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, Curtea constată întemeiat apelul.
Așa cum rezultă din actele dosarului, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului a fost comisă la data de 02.04.2012, astfel încât acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile art.5 Cod penal, care prevăd că, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
De altfel, prima instanță, dând eficiență acestor dispoziții legale, a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute prin rechizitoriu în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.193 alin.2 din Codul penal, considerând că legea penală nouă este mai favorabilă inculpatului, pedeapsa amenzii penale fiind prevăzută alternativ cu închisoarea.
În aceste condiții și chiar independent de acestea, faptei săvârșite îi sunt aplicabile dispozițiile art.26 din noul Cod penal, potrivit cărora nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana aflată în stare de legitimă apărare, care a depășit, din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări proporționale cu gravitatea atacului.
În situația de speță, astfel cum rezultă din declarațiile coroborate ale martorilor P. I., PATRAȘ A., D. R. M., MANCAȘ A. C. și BULBAN R. M., lovitura aplicată victimei VIZREANU A. a avut loc după momentul în care aceasta îl lovise pe inculpat cu palma peste față, pregătindu-se a-l lovi pentru a doua oară, nefiind în vreun fel atacată sau provocată. Mai mult, așa cum a declarat la urmărirea penală, martora MANCAȘ A. C. a precizat că partea vătămată, după ce l-a lovit pe martorul D. R. M., s-a îndreptat către ea, cu intenția de a o agresa, fiind trasă de mână de inculpat, care, astfel, a fost lovit în zona gâtului de partea vătămată. În acel moment, partea vătămată i-a dat o palmă peste față inculpatului, a încercat să îl mai lovească o dată, dar inculpatul s-a ferit și l-a lovit pe agresor cu dosul palmei peste față. Martora mai declară că, astfel, partea vătămată, care se afla sub influența alcoolului, s-a dezechilibrat și a căzut la pământ, intenția inculpatului fiind aceea de a se apăra față de loviturile primite. Ceea ce este important de observat este și faptul că, potrivit declarației martorului BULBAN R. M., după prima lovitură primită, inculpatul a încercat să se îndepărteze de la locul inițial, mergând în direcția martorului D. R. M., însă partea vătămată l-a urmărit și a încercat să îl lovească a doua oară.
Această concluzie reiese și din depoziția martorului P. I., care a precizat că după ce le-a atras atenția tinerilor aceștia au plecat, însă imediat și-a făcut apariția partea vătămată, aflată într-o stare de agitație și tulburare. Partea vătămată s-a repezit către un tânăr aflat în fața blocului, s-a îmbrâncit reciproc cu acesta, ultimul încercând să se apere, după care s-a îndreptat către inculpat, pe care l-a lovit în piept și l-a tras de haine, moment în care a fost lovită cu pumnul în față.
Cu certitudine, așa cum rezultă din probele testimoniale administrate în cauză, inculpatul, fără a o provoca în vreun fel pe partea vătămată, a fost supus unui atac material, direct, imediat și injust, lovitura pe care acesta a aplicat-o fiind dată într-un moment la care atacul nu era epuizat și care îl expunea unui potențial pericol.
Acest pericol, potrivit art.19 din noul Cod penal, nu trebuie să pună în pericol grav persoana celui atacat, așa o prevedea legea penală veche, cel atacat putând riposta și în cazul unui atac obișnuit, fără să i se poată imputa că nu a recurs la alte posibilități de evitare a atacului.
În aceeași ordine de idei, Curtea observă că deși inculpatul cunoștea că partea vătămată se afla sub influența băuturilor alcoolice, reacția acestuia a fost una normală și spontană, specifică oricărui om obișnuit. Inculpatul, pus în fața unui pericol, a ripostat la modul cel mai simplu cu putință, fără a fugi de la fața locului, ci respingând un atac rapid repetat, provocat și de curajul oferit agresorului de ascendentul moral al vârstei și consumul de băuturi alcoolice. De altfel, starea de ebrietate în care persoana vătămată se afla este reliefată și prin declarația martorului ocular PATRAS A., care, deși nu făcea parte din grupul inculpatului, a observat incidentul de la mică distanță și a putut-o vedea pe victimă după căderea la sol, sforăind.
În împrejurările descrise mai sus, se poate concluziona că inculpatul, deși ar fi putut evita confruntarea cu victima, observând că aceasta se afla într-o stare de surescitare nervoasă, datorată consumului de alcool, s-a aflat în acea stare de tulburare și temere prevăzută de art.26 alin.1 Cod penal, depășind limitele unei apărări proporționale cu gravitatea atacului.
În aceste condiții, fapta comisă de inculpat nu îi este imputabilă și nu constituie infracțiune, potrivit art.23 Cod penal, neputându-se considera că acesta a acționat cu vinovăție sub forma intenției.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod de procedură penală, va admite apelul declarat de apelantul inculpat V. A., urmând a desființa sentința penală apelată și, rejudecând, în baza art.396 alin.5 raportat la art.16 alin.1 lit.d Cod procedură penală, cu referire la art.5 și art.26 Cod penal, va achita pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.193 alin.2 Cod penal.
În baza art.25 alin.1 Cod de procedură penală, Curtea va respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de părțile civile V. O. și V. F., fapta comisă în legitimă apărare, fie și în condițiile art.26 Cod penal, neputând da naștere dreptului de a obține despăgubiri, dată fiind contribuția victimei la producerea stării generatoare de daune.
Se vor înlătura din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile contrare deciziei penale de față și se vor menține celelalte dispoziții.
În baza art.275 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în primă instanță și în faza apelului vor rămâne în sarcina statului.
În baza art.272 Cod de procedură penală, onorariul parțial de avocat oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul declarat de apelantul inculpat V. A., fiul lui D. S. și M., născut la data de 13.02.1990, CNP_, domiciliat în mun. C., ., .. 58, jud. C., împotriva sentinței penale nr.338/10.04.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
Desființează sentința penală apelată și, rejudecând, în baza art.396 alin.5 raportat la art.16 alin.1 lit.d Cod procedură penală, cu referire la art.5 și art.26 Cod penal, achită pe inculpatul V. A., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.193 alin.2 Cod penal.
În baza art.25 alin.1 Cod procedură penală, respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de părțile civile V. O. și V. F..
Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile contrare deciziei penale de față și menține celelalte dispoziții.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în primă instanță și în faza apelului rămân în sarcina statului.
În baza art.272 Cod procedură penală, onorariul parțial de avocat oficiu Bușuricu I., în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.09.2014.
Președinte,Judecător,
M. D. M. C. C.
Grefier,
C. A.
Jud.fond A.B.A.
Red.dec.jud.C.C./6 ex./24.10.2014
| ← Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 90/2014. Curtea de Apel... | Infracţiuni la legea privind mărcile şi indicaţiile... → |
|---|
