Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 41/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 41/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 7468/118/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 41/P/C
Ședința publică de la 5 martie 2014
Completul compus din:
Președinte - V. B.
Grefier - C. S.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror – D. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare contestația formulată de P. DE PE L. TRIBUNALUL C., împotriva încheierii de ședință din 19 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 13, privind pe inculpatul I. E., având ca obiect luare măsură control judiciar.
În conformitate cu dispozițiile art. 358 cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul inculpat I. E. personal și asistat de avocat din oficiu D. A. în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 1591/2014, emisă de Baroul C..
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.258-262 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 372 cod procedură penală, s-a verificat identitatea intimatului inculpat I. E..
Intimatul condamnat I. E., arată că, i-au fost aduse la cunoștință prevederile art. 83, art. 108 alin. (1) și (2) și art. 374 alin. (2)cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.363-366 cod procedură penală, părțile arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților în contestație pentru dezbateri.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, solicită ascultarea inculpatului, sub aspectul stabilirii domiciliului actual al acestuia, pentru buna soluționare a cauzei.
Având cuvântul, avocat D. A. pentru intimatul inculpat I. E. arată că, la instanța de fond a fost audiat, se opune la audierea acestuia, cunoscându-se domiciliul actual. El nu s-a prezentat pentru că nu a fost citat la adresa la care locuiește, nu a cunoscut de proces, nu s-a făcut dovada că se sustrage cercetării judecătorești.
Intimatul inculpat I. E. arată că în prezent locuiește în Techirghiol, .. 4 județ C., la fratele său. Nu a anunțat organele de poliție din Cobadin despre faptul că și-a schimbat domiciliul pentru că nu a știut.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, solicită admiterea contestației formulate, desființarea încheierii Tribunalului C. și rejudecând, să se dispună luarea măsurii controlului judiciar față de inculpatul I. E.. Este adevărat că faptele sunt săvârșite în anul 2010, iar până la săvârșirea faptei inculpatul nu avea înregistrată nici nașterea. Prin măsura controlului judiciar, inculpatul ar fi obligat să anunțe orice schimbare de domiciliu pentru că se întrevede un risc de reiterare a unui comportament violent, inculpatul având șanse reduse de reeducare. Pe lângă obligațiile impuse de dispozițiile art. 215 alin. 1 cod procedură penală, s-ar putea impune în sarcina inculpatului și obligația prevăzută de alin. 2 lit. j) – să nu dețină, să nu folosească, să nu poarte arme albe.
Având cuvântul, avocat D. A. pentru intimatul inculpat I. E. arată că, solicită respingerea contestației formulată de P. și menținerea dispozițiilor încheierii instanței de fond care este temeinică și legală și prin care, în mod corect s-a respins cererea de luare a măsurii controlului judiciar față de inculpat, întrucât nu există indicii că inculpatul se sustrage cercetării judecătorești.
Având ultimul cuvânt, intimatul inculpat I. E. arată că dacă se apreciază că se impune luarea măsurii controlului judiciar, se va prezenta la organele de poliție de câte ori va fi chemat.
CURTEA:
Asupra contestației de față;
Tribunalul C., prin încheierea de ședință din 19 februarie 2014, pronunțată în dosarul penal nr._ 13, în baza art.203 alin.6 c.p.p. a respins cererea de luare a măsurii controlului judiciar față de inculpatul minor I. E..
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 07.08.2013 s-a înregistrat pe rolul instanței sub nr._ 13 rechizitoriul nr.990/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C. prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului minor I. E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art.20 c.p, rap. la art.174-175 lit.i c.p. și lovire sau alte violențe, prev. de art.180 alin.1 c.p., cu aplicarea art.33, lit.a și art.99 și urm. c.p., toate dispozițiile fiind cuprinse în codul penal din 1969.
S-a reținut, în esență, conform acuzării, că, în fapt, la data de 01.01.2010 în jurul orelor 13,00 în public-în centrul localității Osmancea ar fi agresat cu o lovitură de cuțit a victimei V. N., în urma căreia acestuia i-a fost pusă în primejdie viața prin hemotorax, iar cu aceeași ocazie ar fi lovit în zona piciorului/fesei pe partea vătămată V. F. P..
Art.211(2) c.p.p. are în vedere că instanța de judecată în cursul judecății poate dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin.1, având în vedere ca măsura preventivă să fie necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art.202 alin.1 condiții legale neincidente în cauză.
Astfel, art.202 alin.1 c.p.p., la care face referire art.211 alin.2 c.p.p. are în vedere necesitatea luării uneia dintre măsurile preventive, inclusiv a controlului judiciar dublu condiționat: dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată ori a prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Tocmai aceste condiții cumulative edictate de art.202 alin.1 c.p.p. nu sunt incidente în cauză, având în vedere următoarele aspecte:
Inculpatul este minor și, deși nu s-a prezentat până la termenul de judecată de astăzi, nu s-a dovedit că acesta s-ar fi sustras cu rea-credință de la procesul penal în curs, prezent fiind a și fost audiat, presupusele infracțiuni au fost comise la data de 01.01.2010, cu mai bine de 4 ani în urmă, ecoul negativ al unor astfel de fapte în rândul comunității s-a diminuat prin trecerea unei perioade așa de mari de timp, infracțiunea de care este acuzat inculpatul are forma tentativei, cealaltă infracțiune având un regim sancționator mult mai blând, cercetarea judecătorească este într-un stadiu avansat, s-au audiat aproape toți martorii din lucrări, inculpatul este la primul conflict cu legea penală, astfel că nu se impune luarea față de inculpat a măsurii controlului judiciar.
În termen legal, împotriva acestei încheieri a formulat contestație P. de pe lângă Tribunalul C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele arătate în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, prin prisma criticilor invocate de P. de pe lângă Tribunalul C. și din oficiu Curtea apreciază că se impune respingerea ca nefondată a contestației formulate
Curtea constată că la termenul de judecată din data de 19.02.2014 reprezentantul Ministerului Public a solicitat instituirea măsurii controlului judiciar față de inculpatul I. E. în vederea asigurării prezenței acestuia la judecarea cauzei,având în vedere că acesta nu a fost găsit la diverse adrese o lungă perioadă de timp după sesizarea instanței și raportat la gravitatea acuzației ce i se aduce.
Inculpatul I. E. a fost trimis în judecată ,în stare de libertate, prin rechizitoriul nr. 990/P/2010 din data de 30 iulie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20 rap.la 174-175 lit.i din Codul Penal și art.180 alin.1 din Codul Penal cu aplic.art.33 lit.a din Codul Penal și art.99 și următoarele din vechiul Cod Penal.
Curtea observă că măsura preventivă a controlului judiciar potrivit art 211 alin.1 din Codul de procedură penală în vigoare poate fi luată dacă această măsură e necesară pentru realizarea scopului prevăzut în art. 202 alin.1 din Codul de Procedură Penală ,iar conform acestuia din urmă măsura preventivă poate fi luată dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal ,al împiedicării sustragerii suspectului de la urmărire penală ori al prevenirii de noi infracțiuni. juridică .
În urma analizării probelor administrate până în prezent în cauză se conturează suspiciunea rezonabilă că inculpatul I. E. a săvârșit infracțiunile de care este acuzat, fiind de netăgăduit existența unor fapte sau informații de natură să convingă un observator obiectiv și neutru că persoana în cauză a putut comite infracțiunea pentru care este cercetat.
Curtea apreciază că nu se impune luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpatul I. E. până la finalizarea procesului penal, având în vedere stadiul avansat al cercetării judecătorești,împrejurarea că nu se poate face dovada că inculpatul a ignorat să se prezinte în fața judecătorului fondului, în condițiile în care a fost citat la o adresă unde nu locuiește efectiv și că odată cu trecerea unui interval de timp important ,aproximativ 4 ani și 2 luni, s-a produs o diluare semnificativă a pericolului concret pentru ordinea publică, pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului .
Trebuie observat că deși una dintre infracțiunile pentru care e judecat inculpatul prezintă o gravitate însemnată, procurorul care a efectuat urmărirea penală nu a luat măsura reținerii și nici nu a propus luarea măsurii arestării preventive față de acesta, preferând să efectueze urmărirea penală cu inculpatul în stare de libertate.
Curtea observă că de la data audierii sale,de judecătorul Tribunalului C., 19.02.2014, inculpatul s-a prezentat în fața completului Curții de Apel ,care a judecat contestația, la data de 05.03.2014, precizând cu acest prilej și adresa la care locuiește efectiv ,astfel încât comportamentul inculpatului indică că el conștientizează importanța desfășurării unui proces penal,precum și consecințele acestuia asupra situației sale juridice.
Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit.b din Codul de procedură penală în referire la art. 206 alin.1 din Codul de procedură penală Curtea respinge ca nefondată contestația formulată de P. de pe L. Tribunalul C. împotriva încheierii de ședință din data de 19.02.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă contestatorul-inculpat S. M. la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza disp. art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, în referire la art. 206 alin. 1 din Codul de procedură penală, respinge ca nefondată contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul C., împotriva încheierii de ședință din 19 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 13, privind pe inculpatul I. E..
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu – avocat D. A., din cadrul Baroului C., în cuantum de 100 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 05.03.2014.
PREȘEDINTE, Grefier,
Judecător V. B. C. S.
Jud. fond:L.I. B.
Red. dec. Jud. V. B.
2 ex/07.03.2014
| ← Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr.... | Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 90/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
