Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Încheierea nr. 9/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
Comentarii |
|
Încheierea nr. 9/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 722/36/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 9 decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – C. J.
Cu participare: Grefier – M. V.
Ministerul Public prin procuror DNA – O. B.
S-a luat în examinare contestația formulată de inculpatul T. M. V. – fiul lui N. și Nicolița, născut la data de 01.03.1961 în ., domiciliat în Mun. C., ., .. E, ., posesor al C.I. . numărul_ emisă de SPCLEP C., CNP_, arestat la domiciliu, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 6 și 7 lit. c din Legea nr. 78/2000 modificată rap. la art. 289 alin. 1 noul Cod penal, împotriva încheierii de ședință din data de 02.12.2014, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._, având ca obiect verificare măsuri preventive (art. 206 NCPP).
În conformitate cu dispozițiile art. 358 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul inculpat T. M. V., asistat de avocat L. C., în substituirea apărătorului ales A. A., cu delegație de substituire nr. - / 8.12.2014, aflată la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.258-262 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea, în baza art. 372 Cod procedură penală, verifică identitatea contestatorului inculpat T. M. V., care precizează că își menține contestația promovată împotriva încheierii de ședință din data de 02.12.2014, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ și nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel, aspect consemnat în procesul – verbal atașat la dosar.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, curtea constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Având cuvântul pentru contestatorul inculpat T. M. V., avocat C. L. solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, întrucât arestul la domiciliu, la acest moment procesual, nu mai este necesar, față de stadiul procesual la care se află judecarea cauzei.
Apreciază că nu există elemente în plus care să justifice privarea de libertate, în continuare, a inculpatului pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, întrucât nu există și nu au existat indicii din care să rezulte, în mod cert, că aflat în stare de libertate, ar săvârși noi infracțiuni, astfel că se impune a se analiza, cu precădere, dacă scopul procesului penal poate fi atins doar prin menținerea inculpatului în arest la domiciliu.
Arată că între arestul la domiciliu și controlul judiciar există o diferență redusă privitoare la libertatea de mișcare, întrucât obligațiile ce se impun a fi respectate sunt similare, iar pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal există celelalte obligații, imposibilitatea de a depăși o anumită rază teritorială nefiind cea mai importantă.
La acest moment procesual, având în vedere data la care s-a dispus prima măsură privativă de libertate față de inculpat, apreciază că instanța poate dispune înlocuirea măsurii arestului domiciliar cu măsura controlului judiciar.
În sens contrar, consideră că există riscul executării anticipate a unei pedepsei ce nu i s-a aplicat inculpatului, având în vedere că perioada petrecută în arest la domiciliu se va deduce din pedeapsă în cazul în care, față de acesta se va dispune o soluție de condamnare.
Având în vedere situația celeilalte persoane cercetată în cauză, care se află sub măsura preventivă a controlului judiciar, pentru egalitate de tratament, apreciază că măsura controlului judiciar, este suficientă pentru a asigura desfășurarea în bune condiții a procesului penal, sens în care solicită admiterea contestației.
Având cuvântul, procurorul solicită respingerea contestației formulate de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului C. ca legală și temeinică, care în mod corect a dispus respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu formulată de inculpat ca nefondată.
Consideră că, în susținerea cererii, nu au fost prezentate date noi care să justifice aprecierea că s-ar impune înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, având în vedere circumstanțele reale de comitere a faptei.
Învederează că, la analizarea măsurii preventive ce se impune în cauză, trebuie avute în vedere fapta și persoana fiecărui inculpat în parte, neputându-se aplica o egalitate de tratament juridic între cei doi inculpați, având în vedere circumstanțele concrete ce rezultă din întregul material probator administrat.
Pe cale de consecință, apreciază că restrângerea drepturilor inculpatului rămâne necesară asigurării bunei desfășurări a procesului penal și solicită respingerea contestației formulate ca nefondată.
Având ultimul cuvânt, contestatorul inculpat T. M. V. învederează că unul dintre motivele pentru care s-a dispus arestarea sa preventivă a fost acela de a împiedica încercarea de influențare a martorilor și, față de această împrejurare, a solicitat să fie cercetat sub măsura arestului la domiciliu, tocmai pentru a înlătura această suspiciune.
Învederează că în cursul controlului de rambursare de TVA în trei rânduri s-a întâlnit cu denunțătorul și nu de cinci ori, cum în mod eronat afirmă parchetul.
Având în vedere întregul material probator administrat, apreciază că singura soluție ce se poate dispune, la finalizarea procesului, în privința sa este achitarea.
Arată că susținerile denunțătorului sunt diferite de cele reținute în rechizitoriu, în referire la momentele în care s-a întâlnit cu denunțătorul, la momentele în care au fost ridicați banii. De asemenea se susține că nu se cunoștea cu denunțătorul înainte, ipoteză ce nu este adevărată.
CURTEA
Asupra contestației penale de față;
Pronunțând încheierea de ședință în data de 02.12.2014, în dosarul penal_, Tribunalul C. a hotărât următoarele;
„În baza art. 362 Cod proc.pen. raportat la art. 208 Cod proc.pen.:
Menține măsura arestului la domiciliu dispusă în cauză față de inculpatul T. M. V. – fiul lui N. și Nicolița, născut la data de 01.03.1961 în ., domiciliat în Mun. C., ., .. E, ., Jud. C..
Respinge cererea formulată de inculpatul T. M. V. privind înlocuirea arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.
Admite cererile formulate de inculpați privind administrarea probelor solicitate în apărare.
Cu drept de contestație.
Pronunțată în ședință publică azi 2.12.2014.”
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, judecătorul Tribunalului C. a reținut următoarele;
„Prin rechizitoriul nr. 53/P/2014 emis la data de 27.06.2014 de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților T. M. V., B. A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.6 și 7 lit.c din Legea nr.78/2000.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpaților că, la data de 13 sau 14.03.2014, cu ocazia efectuării inspecției fiscale parțiale la P.F.A. O. Erdal, ocazionată de cererea formulată de denunțătorul O. Erdal privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată pentru intervalul 01.03._12, verificare ce a fost finalizată prin întocmirea raportului de inspecție fiscală din data de 17.03.2014, cei doi inculpați, ambii consilieri superiori în cadrul D.G.R.F.P. G. – Administrația Finanțelor Publice C. – Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice, funcționari publici desemnați să efectueze controlul mai sus menționat, i-au pretins denunțătorului un procent de 10% din suma totală la care avea dreptul la rambursare, adică suma de 31.300 lei - cu titlu de mită -, în scopul de a-și îndeplini îndatoririle de serviciu, de a efectua respectivul control și a facilita obținerea de către denunțător a sumei solicitate cu titlu de rambursare t.v.a., cunoscând că fără această verificare plata nu putea fi efectuată. Denunțătorul a acceptat propunerea inculpaților iar la indicația inculpatului T. M. V. le-a remis acestora suma pretinsă, în două tranșe, ambele plătite în cursul lunii martie 2014, una în valoare de 15.000 de lei., iar cea dea doua în valoare de 16.300 lei.
La data de 20.10.2014, a fost înlocuită măsură arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu privind pe inculpatul T. M. V..
In prezent se constată că au fost administrate probele în acuzare, fiind formulate și rămânând în discuție probatoriile în apărare.
Potrivit art. 242 Cod proc.pen., măsura preventivă se înlocuiește din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai grea este necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod proc.pen.
În conformitate cu art. 202 Cod proc.pen., măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia (alin. 3)
Apreciez că se impune menținerea măsurii arestului la domicliu, având în vedere că această măsura rămâne proporțională cu gravitatea învinuirii, care privește fapte de corupție, ce subminează imaginea privind probitatea profesională și ținuta morală pe care trebuie să le prezinte un funcționar public care îndeplinește atribuții de control financiar asigurând legalitatea desfășurării activităților financiare; subminează principiile de bună administrație, echitate și justiție socială, împiedică dezvoltarea economică și pune în pericol stabilitatea instituțiilor democratice și fundamentele morale ale societății, sentimentul de neîncredere generat slăbind autoritatea corpului funcționarilor publici.
Arestul la domiciliu nu împeidică găsirea unei surse licite de venituri chiar dacă procedura este relativ mai dificil de urmat, restrângerea drepturilor inculpatului rămânând necesară asigurării scopului asigurării bunei desfășurări a procesului penal, precum și descurajării printr-un tratament prea bland a oricăror persoane interesate în a proceda asemănător faptelor cercetate în prezentul dosar.
Arestul la domiciliu rămâne măsura preventivă necesară să asigure un just echilibru între restrângerea libertății, pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor și autorităților statului de drept împotriva comiterii de infracțiuni.
În ce privește cererile de probatorii formulate de inculpați în apărare, instanța are în vedere dispozițiile art. 100 Cod proc.pen., potrivit cărora, în cursul judecății, instanța administrează probe la cererea procurorului sau a părților, ori din oficiu.
Neidentificând vreuna din situațiile premisă menționate la art. 100 alin. 4 lit. a-f Cod proc.pen., urmează a admite probele solicitate în apărare de către inculpații B. A. și T. M. V., așa cum acestea au fost expuse verbal și în scris .Aprecierea acestor probe se va face cu prilejul deliberării, în contextul evaluării tuturor probelor, conform art. 103 Cod proc.pen.”
În termen legal, împotriva încheierii din data de 02.12.2014, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ a formulat contestație inculpatul T. M. V., criticând-o pentru considerentele expuse în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, prin prisma criticilor formulate de contestator și din oficiu, Curtea constată nefondată contestația formulată de T. M. V..
Prin rechizitoriul din 27.06.2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților T. M. V. sub aspectul comiterii infracțiunii prev și ped de art 6 și 7 lit c din Legea nr 78/2000 modif. Rap la art 289 alin 1 NCP și B. A. sub aspectul comiterii infracțiunii prev și ped de art 6 și 7 lit c din Legea nr 78/2000 modif. Rap la art 289 alin 1 NCP.
Sub aspectul stării de fapt se constată că inculpații T. M. V. și B. A., ambii consilieri superiori în cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice G. Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. - Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice, funcționari publici care fuseseră desemnați să efectueze controlul susmenționat, i-au pretins denunțătorului O. Erdal un procent de 10% din suma totală la care acesta avea dreptul la rambursare, respectiv, suma de 31.300 RON cu titlu de mită, din suma totală de 313.000 RON, în scopul de a-și îndeplini îndatoririle de serviciu de a efectua respectivul control și a facilita, astfel, obținerea de către denunțător a sumei solicitate cu titlu de rambursare a taxei pe valoarea adăugată, cunoscând că, fără această verificare, plata nu putea fi efectuată.
Înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai ușoară, în condițiile art. 242 alin. 2 C. pr. pen., intervine atunci când se consideră, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei inculpatului, că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 C. pr. pen.
Curtea constată că, temeiurile care au determinat starea de arest preventiv a inculpatului subzistă în continuare și nu se impune înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura control judiciar.
Din perspectiva existenței suspiciunii rezonabile că inculpatul ar fi comis faptele deduse judecății nu se constată că au intervenit elemente de noutate de la încheierea anterioara prin care s-a dispus asupra măsurii arestării preventive.
Ordinea publică este definită drept climatul social firesc, optim, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri și care se traduce prin funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora, iar pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și prin starea de neliniște, de sentimentul de insecuritate în rândul societății generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate crescută sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
Pericolul pentru ordinea publică, în raport de dispozițiile art. 223 alin. 2 teza finală C. pr.pen., trebuie evaluat după analizarea gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care inculpatul provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia.
Așa cum s-a arătat, infracțiunile de care este acuzat inculpatul reprezintă fapte de corupție, care sunt percepute în orice sistem democratic drept o amenințare pentru statul de drept, pentru democrație și drepturile omului, de natură a submina principiile de bună administrare, de echitate și de justiție socială, împiedică dezvoltarea economică și pune în pericol stabilitatea instituțiilor democratice și fundamentele morale ale societății.
Curtea constată că, raportat la modalitatea concreta de savarsire a faptelor de care este acuzat inculpatul T. M. V. privarea de libertate este necesară și în prezent pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În acest sens, Curtea are în vedere că în practica CEDO s-a statuat că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp, pentru prezervarea ordinii publice (v. cauza Letellier contra Franței). Instanța de contencios european a mai statuat că existența unui pericol real de tulburare a ordinii publice în cazul eliberării celui în cauză constituie un motiv pertinent și suficient pentru prelungirea detenției preventive (cauza J. contra României), astfel încât, cel puțin la acest moment procesual, lipsa antecedentelor penale și situația familială a inculpaților nu constituie argumente suficiente pentru a da prioritate interesului personal al inculpaților în raport cu interesul general vizând ordinea publică și buna desfășurare a procesului penal.
Activitatea desfășurată de inculpat este deosebit de importantă în orice stat de drept, iar fapta de corupție de care este acuzat inculpatul poate induce o stare de neîncredere, care slăbește autoritatea corpului funcționarilor publici, cu influență directă pentru ordinea și stabilitatea socială.
Aspectele personale invocate de inculpat nu pot înlătura aprecierea existenței stării de pericol pentru ordinea publică, în condițiile în care garanțiile oferite nu pot fi analizate distinct de acuzația penală ce i se aduce, întrucât conduita persoanei se reflectă în acțiunile sale exterioare, așa încât acestea nu sunt suficiente pentru a considera că persoana inculpaților prezintă suficiente garanții pentru a fi puși în libertate, în condițiile în care au acționat de o manieră care vină să pună serios sub semnul îndoielii probitatea morală a inculpaților și garanțiile pe care aceștia le-ar putea oferi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C. pr. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul T. M. V. împotriva încheierii de ședință din data de 02.12.2014, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă inculpatul T. M. V. la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09.12.2014.
Președinte, Grefier,
C. J. M. V.
Jud. fond. M.L.T.
Red. jud. înch. C. J.
2 ex/9.12.2014
← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 173/2014. Curtea de Apel... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 118/2014. Curtea de Apel... → |
---|