Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 308/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 308/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 8034/118/2014/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 308/P
Ședința publică de la 19 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. D. M.
Cu participarea: Grefier - C. A.
Ministerului Public prin procuror I. D.
S-a luat în examinare contestația formulată de inculpatul L. A. G., fiul lui V. și E., născut la data de 24.01.1977, deținut în cadrul Penitenciarul Poarta Albă, jud. C., împotriva încheierii de ședință din data de 11.12.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 14.
În conformitate cu disp.art.358 Cod pr.penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul inculpat L. A. G., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat M. I. G., în baza delegației nr._/2014 emisă de Baroul C. - Cabinet de avocat.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art.258 - 262 Cod pr. penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează părțile, obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Curtea, în baza art. 372 Cod pr. penală, verifică identitatea contestatorului inculpat L. A. G., care precizează că își menține contestația formulată.
Cu încuviințarea instanței, apărătorul contestatorului inculpat L. A. G., avocat M. I. G., depune la dosar un set de acte în circumstanțiere, constând în două copii ale certificatului de căsătorie al inculpatului, de pe extrasul certificatului de căsătorie, de pe carnetul de muncă al inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune depunerii înscrisurilor la dosar.
Constatând că nu sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat, curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației formulate.
Apărătorul contestatorului inculpat L. A. G., avocat M. I. G., având cuvântul, solicită admiterea contestației, revocarea măsurii arestării preventive și luarea față de inculpat a măsurii arestului la domiciliu. În susținerea acestei solicitări arată că Tribunalul C. a motivat menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului având în vedere necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, dar având în vedere că în cursul urmăririi penale a fost audiat martorul și s-a întocmit raportul de constatare medico-legală, prin înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura arestului la domiciliu probele în acuzare nu ar putea fi influențate de acesta.
Solicită a se avea în vedere și stadiul procesului, respectiv faptul că urmărirea penală s-a finalizat, iar dosarul a primit primul termen de judecată la data de 20.01.2015.
Un alt motiv al instanței de fond în motivarea menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului este acela că măsura preventivă este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului, dar din materialul probator administrat în cauză până la acest moment rezultă faptul că nu a avut loc o înjunghiere, ci o crestare a pielii părții vătămate, reținându-se plaga subclaviculară și plagă subombilicală, plăgi care constau într-o crestare a tegumentului. Apreciază că, dacă inculpatul ar fi vrut să omoare partea vătămată, ar fi acționat altfel, ca forță și poziționare a foarfecii. Semnul lăsat de acțiunea inculpatului asupra tegumentului victimei este un fel de semn „zoro”, nu o plagă înțepată, în adevăratul sens al cuvântului. Așa cum se menționează și în raportul de constatare medico-legală din 03.11.2014, plaga înjunghiată penetrantă abdominală a pus în primejdie viața victimei prin potențialul apariției complicațiilor septice. Astfel, pericolul nu a fost reprezentat de rana în sine, ci prin pericolul de infecție, acesta fiind motivul pentru au care fost necesare cele 3 zile de spitalizare și 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Având în vedere aceste circumstanțe, pe fondul consumului de alcool al ambelor părți, al creșterii nivelului testosteronului și pentru a-și măsura forțele, a rezultat rănirea părții vătămate. Solicită a se avea în vedere că victima din cauza de față l-a bătut anterior pe inculpat, în urma altercației acesta suferind 11 leziuni traumatice, în sensul că a avut capul spart, traumatism ocular, a avut buza ruptă, iar în cădere leziuni sacarale, lombare și la genunchi.
Având în vedere că din probele administrate în cauză până la acest moment rezultă că între părți a avut loc un conflict spontan, pe fondul consumului de alcool, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care este familist, are copii, a fost angajat cu forme legale până la momentul reținerii, în urmă cu două săptămâni i-a decedat tatăl, la înmormântarea căruia nu a putut participa, precum și sărbătorile care se apropie, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se avea în vedere că în cauză nu a intervenit nici un element nou care să opereze în favoarea inculpatului. Toate aspectele invocate de apărătorul inculpatului vizează starea de fapt, iar lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și datele personale ale acestuia existau și la momentul luării măsurii arestării preventive, fiind avute în vedere de instanța de fond și la menținerea acestei măsuri.
Nici situația personală a inculpatului nu poate reprezenta un argument în admiterea contestației, având în vedere că în sarcina inculpatului se reține săvârșirea unei infracțiuni de violență, precum și având în vedere valoarea socială lezată. De asemenea, solicită a se constata caracterul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive, astfel că, în vederea protejării ordinii publice, se impune respingerea contestației formulate de inculpatul L. A. G. împotriva încheierii de ședință din data de 11.12.2014 pronunțată de Tribunalul C. și menținerea măsurii arestării preventive.
Contestatorul inculpat L. A. G., având cuvântul asupra contestației formulate, este de acord cu apărătorul său. Regretă săvârșirea faptei și solicită admiterea contestației pentru a putea fi alături de familia sa de sărbători. Arată că nici nu știe cum s-a ajuns la aceste incidente. A avut sculele la el, nu a luat intenționat foarfecele.
CURTEA,
Prin încheierea de ședință din data de 11.12.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 14 s-a dispus în baza art.362 C.p.p. cu aplicarea art.208 C.p.p., art.207 alin.4 C.p.p. menținerea măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul L. A. G. - fiul lui V. și E., născut la data de 24.01.1977, aflat în Penitenciarul Poarta Albă, prin încheierea nr.164/22.10.2014 a Tribunalului C..
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că se mențin temeiurile care au determinat inițial luarea acestei măsuri și totodată că, o măsură preventivă.
Astfel, din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale - procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de concluzii preliminare medico-legale, raportul de constatare medico-legală privind persoana vătămată, raportul de constatare medico-legală privind leziunile suferite de inculpat, planșa foto prezentând locul faptei, declarația persoanei vătămate V. S., declarațiile martorului A. V.-R., declarațiile inculpatului L. A.-G., rezultă în continuare suspiciunea rezonabilă de comitere de către inculpat a faptei de tentativă de omor, astfel cum a fost reținută în rechizitoriu, fiind astfel întrunite cerințele impuse de art.223 alin.1 C.p.p., infracțiunea de tentativă de omor înscriindu-se printre cele prevăzute de art.223 alin.2 C.p.p..
De asemenea, se constată că măsura preventivă este necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, având în vedere caracterul preponderent testimonial al materialului probator, dar și stadiul procesual al cauzei.
Pe de altă parte, s-a apreciat că măsura preventivă este proporțională cu gravitatea acuzației, având în vedere natura infracțiunii de comiterea căreia este bănuit inculpatul, modul concret de comitere, reținându-se că acesta, pe fondul unui conflict spontan a înjunghiat victima în zona abdominală, cu o foarfecă pe care o avea asupra sa, de urmările mult mai grave care s-ar fi putut produce, dată fiind zona vizată, dar și conduita inculpatului manifestată imediat după comiterea agresiunii, acesta intenționând să plece de la locul faptei, fiind însă oprit de un martor. Faptul că inculpatul a acționat pe fondul consumului de băuturi alcoolice ( potrivit propriei declarații ), dar și atacul declanșat asupra victimei cu foarfeca ce o purta asupra sa, în condițiile în care nu există date că aceasta ar fi avut asupra sa vreun obiect care să-l fi determinat pe inculpat să se simtă amenințat, constituie elemente care conduc la concluzia că persoana inculpatului prezintă și un pericol pentru ordinea publică.
Bănuindu-se în mod rezonabil că inculpatul a comis infracțiunea pe fondul consumului de băuturi alcoolice, că a reacționat intempestiv, în totală disproporție cu conduita victimei, din depoziția acesteia care, până la acest moment, se coroborează cu declarația martorului ocular, rezultând că, anterior lovirii victimei, între aceasta și inculpat avusese loc doar un conflict verbal și că victima i-a aplicat loviturile inculpatului după ce a fost înțepată cu foarfeca de către acesta – elemente care denotă un grad ridicat de autocontrol și o periculozitate sporită a persoanei inculpatului -, instanța a considerat că privarea de libertate a acestuia este necesară pentru înlăturarea riscului de comitere a unor noi infracțiuni.
Totodată, măsura arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal care se află în faza incipientă, având în vedere conduita procesuală manifestată de inculpat în faza de urmărire penală, declarațiile sale fiind în contradicție cu depozițiile victimei și ale martorului ocular A. V. R., tendința inculpatului de a nu-și asuma consecințele acțiunilor sale, exprimată atât prin plecarea de la locul faptei, deși văzuse că victima sângera și avea nevoie de ajutor însă și prin conținutul concret al declarațiilor din cursul urmăririi penale.
Pentru aceleași considerente, măsura arestului la domiciliu solicitată de către inculpat este apreciată de către instanță ca nefiind aptă la acest moment să înlăture riscul comiterii unor noi infracțiuni și să asigure buna desfășurare a procesului penal. În ansamblul elementelor referitoare la natura faptei de comiterea căreia este bănuit, la împrejurările, modul de săvârșire, la atitudinea inculpatului imediat după comiterea acesteia și la conduita procesuală manifestată până în prezent, faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și are o calificare profesională ( nefiind dovedit faptul că înainte de data arestării ar fi avut și un loc de muncă, mențiunile în acest sens din declarații fiind contradictorii ) nu constituie suficiente garanții care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
În privința termenului rezonabil al măsurii, acesta este considerat ca nefiind depășit la acest moment, în raport de momentul sesizării faptei, al luării măsurii arestării preventive (22.10.2014) și de parcursul procedurilor până la acest moment, în cauză fiind finalizată și procedura camerei preliminare, dispunându-se începerea judecății.
Împotriva încheierii de ședință din data de 11.12.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 14 a formulat contestație inculpatul L. A. G., care a solicitat revocarea arestării preventive sau înlocuirea cu măsura arestului la domiciliu.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii contestate, prin prisma criticilor formulate de contestator și din oficiu, curtea constată nefondată contestația formulată de inculpatul L. A. G..
Prin rechizitoriul nr.1864/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L. A. G. sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă de omor prev. de art.32 C.p. rap. la art.188 C.p..
S-a reținut în sarcina inculpatului că, la data de 21.1o.2o14, pe fondul unui conflict spontan în timp ce se afla pe .. Năvodari, jud.C., a înjunghiat-o cu o foarfecă în zona abdominală pe persoana vătămată V. S. provocându-i leziuni care au necesitat 12 – 14 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața victimei.
Prin încheierea de ședință nr.164/22.10.2014 pronunțată de către Tribunalul C. s-a dispus, în temeiul art.223 alin.2 C.p.p. în ref. la art.202 alin.1 C.p.p., arestarea preventivă a inculpatului L. A. G. pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la 22.10.2014 până la 20.11.2014, măsură menținută ulterior de judecător.
Curtea constată că dispozițiile art. 208 alin. 4 C. pr. pen. obligă instanța să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.
Potrivit art. 208 alin. 3 C. pr. pen. raportat la art. 207 alin. 4 C. pr. pen. se prevede că atunci când temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța menține măsura preventivă.
Înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai ușoară, în condițiile art. 242 alin. 2 C. pr. pen., intervine atunci când se consideră, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei inculpatului, că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 C. pr. pen.
Din perspectiva existenței suspiciunii rezonabile că inculpatul a comis fapta dedusă judecății nu se constată că au intervenit elemente de noutate de la anterioara verificare a măsurii arestării preventive, efectuată în faza camerei preliminare. De altfel, în această perioadă nu au fost administrate mijloace de probă, așa încât obiectiv nu puteau fi invocate argumente care să determine modificarea împrejurărilor care au fundamentat concluziile anterioare privind existența unei suspiciuni rezonabile de comitere a faptei. Inculpatul nici nu a indicat că ar fi intervenit modificări sub acest prim aspect ce trebuie să facă obiect de analiză la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Existența unei suspiciuni rezonabile de comitere a infracțiunii rezultă din mijloacele de probă enumerate de prima instanță, necontestate de inculpat, care recunoaște în parte săvârșirea faptei.
Totodată, este aplicabil cazul prev. de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, cum a menționat și prima instanță.
Inculpatul L. A. G. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, iar circumstanțele concrete de comitere a faptei atrag aplicabilitatea dispozițiilor art. 223 alin. 2 C. pr. pen. Se constată că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul a fost menționată explicit de legiuitor printre infracțiunile care permit luarea măsurii arestării preventive, tocmai în considerarea gradului ridicat de pericol social al acestui gen de fapte.
Într-o jurisprudență constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că uneori, prin deosebita lor gravitate și prin reacția publicului față de săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot produce o tulburare socială, ce justifică detenția provizorie pentru o perioadă de timp, necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, dar și pentru desfășurarea în bune condiții a procesului penal. Instanța europeană a mai statuat că existența unui pericol real de tulburare a ordinii publice în cazul eliberării celui în cauză constituie un motiv pertinent și suficient pentru prelungirea detenției preventive (cauza J. contra României), astfel încât, la acest moment procesual, gravitatea faptei, circumstanțele comiterii, urmarea care se putea produce și persoana inculpatului constituie motive suficiente pentru privarea de libertate, care durează de o perioadă destul de scurtă.
Și legislația națională stabilește că pericolul pentru ordinea publică, în raport de dispozițiile art. 223 alin. 2 teza finală C. pr.pen., trebuie evaluat după analizarea gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care inculpatul provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia.
Pericolul pentru ordinea publică ce ar rezulta din lăsarea inculpatului L. A. G. în libertate este reprezentat de natura faptei comise și gravitatea acuzației aduse, de împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunii, valoarea socială lezată - viața, ca valoare supremă a persoanei; rezonanța negativă a unor fapte grave, ce provoacă sentimente de indignare, temere, nesiguranță în sfera relațiilor de conviețuire socială.
Curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului creează încă un sentiment negativ în rândul populației și se constituie într-un motiv suficient pentru privarea în continuare de libertate a inculpatului, în interesul protejării interesului public, neexistând garanții că ordinea publică și securitatea comunității ar putea fi asigurate prin luarea unei alte măsuri preventive mai puțin grave, luând în considerare natura faptei imputate inculpatului și necesitatea protejării membrilor societății împotriva actelor violente care pot conduce la suprimarea vieții unei persoane.
Datele personale ale inculpatului ( căsătorit, un copil minor, fără antecedente penale, angajat în muncă ) nu pot contrabalansa gravitatea faptei și potențialul agresiv al inculpatului, care a pus în pericol viața persoanei vătămate V. S., consecutiv unei plăgi înjunghiate penetrante, ce a necesitat intervenție chirurgicală de urgență.
Măsura arestării preventive corespunde și scopului măsurilor preventive, din perspectiva asigurării bunei desfășurări a procesului penal, în condițiile în care cercetarea judecătorească nu a început, iar durata privării de libertate este în mod obiectiv redusă. Astfel, în acest moment procesual măsura arestării preventive este justificată de datele concrete ale cauzei și este de natură să asigure buna desfășurare a procesului penal, așa încât o altă măsura preventivă nu poate asigura finalitatea urmărită prin art. 202 alin. 1 C. pr. pen., criticile inculpatului fiind neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C. pr. pen. curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul L. A. G. împotriva încheierii de ședință din data de 11.12.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 14.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. va fi obligat inculpatul L. A. G. la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C. pr. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul L. A. G., fiul lui V. și E., născut la data de 24.01.1977, deținut în cadrul Penitenciarul Poarta Albă, jud. C., împotriva încheierii de ședință din data de 11.12.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 14.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă inculpatul L. A. G. la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19.12.2014
Ptr. Președinte de complet, Grefier,
M. D. M., aflat în C.O.C. A.
în baza art.406 Cod pr.penală,
semnează Președintele instanței,
Judecător, A. I.
Red. jud. fond M.V.
Red.contest.jud. M.D.M./2 ex./23.12.2014
| ← Infracţiuni la legea privind mărcile şi indicaţiile... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
