Abandonul de familie. Art. 305 C.p.. Decizia nr. 1172/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1172/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-11-2014 în dosarul nr. 385/315/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 1172
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2014
Președinte – L. C.
Judecător – F. T.
Grefier – A. Ț.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul O. I., fiul lui P. și F., născut la data de 01.11.1957, în ., CNP_, domiciliat în comuna Băleni, . Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr.362 din data de 28 august 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, prin care, s-au dispus următoarele:
În temeiul art.386 al.1 Cod de procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O. I. din infr. prev. de art. 305 al.1 lit.c Cod penal din 1968 în infr. prev. de art.305 al.1 lit.c Cod penal din 1968 cu aplicarea art.5 noul Cod penal.
În baza art.305 al.1 lit.c Cod penal din 1968 cu aplicarea art.5 Cod penal, inculpatul O. I. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru abandon de familie.
În temeiul art.71 Cod penal din 1968 s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal.
În temeiul art.81 al.1 și 2 Cod penal din 1968 și 71 al.5 Cod penal din 1968 s-a suspendat condiționat din executarea pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare, precum și din executarea pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 3 ani și 2 luni conform art.82 al.1 Cod penal din 1968.
În baza art.404 al.3 Cod de procedură penală s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal din 1968 coroborate cu cele ale art.15 din Legea nr.187/2012 privind revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni.
S-a respins acțiunea civilă promovată de persoanele vătămate O. A. M. și O. I. D., prin reprezentant legal M. N., domiciliată în Târgoviște,..5, ., județ Dâmbovița, ca inadmisibilă.
În baza art.274 al.1 noul Cod de procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 208 lei cheltuieli judiciare către de stat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat O. I., lipsă fiind intimatele părți civile M. N., O. A. M., O. I. D..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Apelantul inculpat O. I. depune duplicatul declarației autentificate prin încheierea nr.4103 din data de 21 noiembrie 2014 la Biroul Notarului Public T. V. P. L., din care rezultă că s-a împăcat cu părțile civile și acestea nu mai au nicio pretenție nici în latură penală, nici în latură civilă.
Totodată, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat.
Luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apelantul inculpat O. I., având cuvântul, solicită admiterea apelului și pe fond încetarea procesului penal, întrucât s-a împăcat cu intimatele părți civile.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului inculpatului, desființarea sentinței atacate și în rejudecare să se dispună încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea de abandon de familie, ca urmare a împăcării părților.
Apelantul inculpat O. I., având ultimul cuvânt, solicită încetarea procesului penal, întrucât s-a împăcat cu părțile civile.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
P. sentința penală nr.362 din data de 28 august 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, s-au dispus următoarele:
În temeiul art.386 al.1 noul Cod de procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O. I. din infr. prev. de art.305 al.1 lit.c Cod penal din 1968 în infr. prev. de art.305 al.1 lit.c Cod penal din 1968 cu aplicarea art.5 noul Cod penal.
În baza art.305 al.1 lit.c Cod penal din 1968 cu aplicarea art.5 noul Cod penal, inculpatul O. I. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru abandon de familie.
În temeiul art.71 Cod penal din 1968 s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal.
În temeiul art.81 al.1 și 2 Cod penal din 1968 și 71 al.5 Cod penal din 1968 s-a suspendat condiționat din executarea pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare, precum și din executarea pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 3 ani și 2 luni conform art.82 al.1 Cod penal din 1968.
În baza art.404 al.3 noul Cod de procedură penală s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal din 1968 coroborate cu cele ale art.15 din Legea nr.187/2012 privind revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni.
S-a respins acțiunea civilă promovată de persoanele vătămate O. A. M. și O. I. D., prin reprezentant legal M. N., domiciliată în Târgoviște, ., apt.33, județ Dâmbovița, ca inadmisibilă.
În baza art.274 al.1 noul Cod de procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 208 lei cheltuieli judiciare către de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul din data de 09.01.2014 emis în dosarul de parchet nr.6860/P/2012, înregistrat la data de 14.01.2014 sub nr._, s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul O. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.305 al.1 lit.c Cod penal.
P. actul de sesizare s-a reținut că inculpatul nu a achitat din octombrie 2010 pensie de întreținere pentru minorele O. A. M. și O. I. D., cu rea-credință, deși fusese obligat încă din 2009 la plata unei contribuții lunare către acestea în cuantum de 77 de lei pentru fiecare dintre persoanele vătămate, prin sentința civilă nr.2023/2009 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
În cursul urmăririi penale, au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarații inculpat, plângerea și declarațiile reprezentantului legal al persoanelor vătămate - M. N., declarații de martor și diferite înscrisuri.
În cursul judecății a fost audiat inculpatul și reprezentantul legal al persoanelor vătămate, fiind depuse la dosar mai multe înscrisuri.
După analizarea probelor administrate în cauză, prima instanța a reținut că situația de fapt prezentată în rechizitoriu corespunde adevărului.
Astfel, deși inculpatul susține că a efectuat și alte plăți către reprezentantul legal al persoanelor vătămate decât prin mandat poștal, din care să rezulte plata pensiei de întreținere pentru minore, totuși din înscrisurile depuse rezultă că banii primiți de M. N. au fost folosiți de aceasta pentru plata unor rate la un contract de credit încheiat de inculpat după desfacerea căsătoriei, conform unei înțelegeri verbale dintre părți, care au continuat să comunice normal și după divorț.
Inculpatul nu a depus la dosar documente din care să rezulte, așa cum a afirmat, că ar fi plătit mai mult decât banii ce au fost depuși la bancă pentru acoperirea unei datorii ale sale persoanele.
Ca atare, în lipsa vreunei dovezi că inculpatul ar fi achitat (în orice fel – prin mandat poștal sau orice alt mijloc de plată) obligația de plată a pensiei de întreținere stabilită în sarcina sa, instanța de fond a conchis că acesta nu și-a îndeplinit mai mult de 2 luni această obligație, așa cum sancționează art.305 al.1 lit.c Cod penal din 1968 și mai mult de 3 luni așa cum prevede art.378 al.1 lit.c noul Cod penal.
De asemenea, instanța de fond a reținut, față de cuantumul obligației și persoana și posibilitățile de a munci ale inculpatului, că acesta a dat dovadă de rea-credință în neonorarea obligației legale în sensul art.305 al.1 lit.c Cod penal. Astfel, inculpatul nu contestă realizarea unor anumite venituri din agricultură, comercializând bunuri agricole pe care le produce la piețe de profil din București.
Totodată, practica judiciară prezumă că, și în lipsa unui loc de muncă stabil, părintele datorează obligație de întreținere minorului, stabilirea cuantumului acestei obligații realizându-se prin aplicarea cotei prevăzute de lege, conform situației familiale, la salariul minim pe economie, pe care se presupune că inculpatul este dator să-l realizeze.
Într-o atare situație, obligația de 77 de lei lunar în favoarea persoanelor vătămate este una redusă în cuantum și inculpatul era dator să efectueze plăți, chiar și neregulate, dacă nu a mai obținut un venit constant, aspect ce nu reiese din probatoriul administrat în cauză.
A mai constatat prima instanță că, în drept, faptele inculpatului săvârșite cu vinovăție întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii abandon de familie prevăzută de art.305 al.1 lit.c Cod penal din 1968.
În ceea ce privește încadrarea juridică ce trebuie dată faptei, instanța de fond a constatat că potrivit art.5 noul Cod penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la data condamnării definitive au intervenit una sau mai multe legi penale se aplică legea penală mai favorabilă.
În principiu legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea s-a aflat în vigoare (art.3 noul Cod penal și art.10 Cod penal din 1968). Ca atare, fapta inculpatului fiind săvârșită înainte de sesizarea instanței prin rechizitoriu la 09.01.2014, acestuia ar trebui să i se aplice legea penală în vigoare la acea dată, respectiv art.305 al.1 lit.c Cod penal din 1968.
Totuși, în contextul modificării legii penale, instanța este datoare să aplice art.5 noul Cod penal, verificând care dintre legile penale (nouă sau veche) este mai favorabilă. În speță infracțiunea de abandon de familie comisă de inculpat este incriminată în legea nouă în prevederile art.378 al.1 lit.c noul Cod penal. Se remarcă faptul că într-adevăr legea nouă prevede pedeapsa închisorii în cuantum ceva mai redus, iar condițiile de reținere a infracțiunii sunt mai restrictive (neplata pensiei de întreținere trebuie să se facă 3 luni, iar nu 2 cum prevede art.305 al.1 lit.c Cod penal din 1968.
Totuși, conform deciziei nr.265/06.05.2014, Curtea Constituțională a arătat că art.5 noul Cod penal este constituțional doar în măsura în care legea penală mai favorabilă este apreciată în mod global cu privire la toate instituțiile de drept penal aplicabile în speță.
Instanța de fond a conchis că modalitatea de soluționare potrivit legii vechi este mai favorabilă inculpatului, în contextul aplicării instituției suspendării executării pedepsei potrivit art.81 Cod penal din 1968, fără a se impune respectarea unor obligații față de inculpat așa cum ar fi cazul potrivit legii noi. Între o pedeapsă într-un cuantum cu câteva luni mai redus, dar cu un termen de încercare comparabil în care inculpatul trebuie să respecte anumite obligații restrictive (prezentarea la un consilier de probațiune la datele fixate de acesta și celelalte obligații prev. de art.85 noul Cod penal) și o pedeapsă aplicată în limitele legii penale vechi, dar cu suspendarea condiționată a executării pedepsei potrivit art.81 Cod penal din 1968, fără alte măsuri restrictive decât obligația generală de a nu mai comite alte infracțiuni intenționate, prima instanță a considerat mai favorabilă legea penală veche.
Față de acest aspecte, prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei de care a fost acuzat inculpatul, doar prin reținerea la încadrarea juridică menționată în rechizitoriu (art.305 al.1 lit.c Cod penal din 1968) și a aplicabilității art.5 noul Cod penal.
La alegerea pedepsei și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța de fond a avut în vedere, potrivit art.72 Cod penal, pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat de lipsa de antecedente penale, de vârsta matură a inculpatului, durata îndelungată pentru care nu și-a îndeplinit obligația de întreținere și atitudinea sa din prezent în care minimizează consecințele faptelor sale.
În aceste condiții instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare, considerând că aceasta duce la îndeplinirea scopurilor pedepsei prev. de art.52 Cod penal, și considerând necesară aplicarea unei pedepse în cuantum mai mare decât minimul special de 1 an închisoare, raportat la durata semnificativă în care inculpatul nu a achitat pensia de întreținere datorată părții vătămate și atitudinea acestuia din prezent.
Ca modalitate de executare a pedepsei instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, nefiind oportună plasarea inculpatului în mediu penitenciar, funcția educativă a pedepsei putând fi realizată și prin lăsarea acestuia în stare de libertate, față de circumstanțele sale personale și în special lipsa antecedentelor penale.
De asemenea, prima instanță a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii pe durata executării pedepsei potrivit art.71 Cod penal a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, apreciind că față de natura infracțiunii săvârșite, nu se impune și interzicerea dreptului inculpatului de a alege dar nici a drepturilor prevăzute de art.64 lit.c-e Cod penal.
Executarea pedepsei accesorii a fost de asemenea suspendată potrivit art.71 al.5 Cod penal, instanța de fond punând în vedere totodată inculpatului prevederile art.83 Cod penal ce reglementează consecințele săvârșirii cu intenție a unei alte infracțiuni.
A constatat instanța de fond că persoanele vătămate s-au constituit părți civile prin reprezentant legal în faza de urmărire penală. Din declarațiile acesteia reiese faptul că aceasta consideră necesar ca inculpatul să plătească restanțele la pensia de întreținere, însă nu poate fi atașată laturii penale o latură civilă care să presupună obligarea (din nou) a inculpatului la plata pensiei de întreținere. Sub acest aspect partea vătămată beneficiază deja de un titlu executoriu (sentința civilă atașată la dosarul de urmărire penală, prin care inculpatul este obligat definitiv și irevocabil la plata pensiei de întreținere). Astfel, partea vătămată are deschisă și posibilitatea punerii în executare silită a creanței pe cale civilă pentru sumele de bani datorate de inculpat pentru lunile anterioare sesizării instanței de judecată. În cazul în care inculpatul nu va plăti pe viitor obligația stabilită prin ultima hotărâre civilă referitoare la pensia de întreținere ce-i cade în sarcină, este pasibil de o nouă faptă de abandon de familie ce poate fi urmărită conform legii și are aptitudinea revocării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei din sentința de condamnare.
Raportat la aceste considerente, instanța de fond a constatat că acțiunea civilă promovată este inadmisibilă, în contextul infracțiunii de pericol săvârșite de inculpat, care exclude existența unei laturi civile accesorii procesului penal, raporturile dintre părți fiind de altfel definitivate și sub aspect civil prin sentința civilă nr.2023/2009 a Judecătoriei Târgoviște, care poate fi pusă în executare silită de către persoanele vătămate.
Împotriva acestei sentințe a declarat inculpatul O. I., cu motivarea că s-a împăcat cu părțile vătămate și astfel se impune încetarea procesului penal.
Curtea, examinând hotărârea apelată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, potrivit dispozițiilor art.420 alin.8 C.pr.pen., în raport de criticile invocate de apelant, dar și din oficiu sub toate aspectele, constată că apelul declarat inculpatul O. I. este fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, pe baza probelor administrate, așa cum s-a arătat mai sus.
După pronunțarea sentinței de către instanța de fond, respectiv la data de 21.11.2014, părțile vătămate minore O. I. D. și O. A. M., însoțite de reprezentantul legal M. N., mama lor, s-au prezentat la biroul notarului public T. V. P. L. din Târgoviște, județul Dâmbovița, unde au dat o declarație autentificată prin încheierea nr.4103/21.11.2014, prin care au arătat că s-au împăcat definitiv și necondiționat cu inculpatul O. I. în dosarul nr._ aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești, și nu mai au nicio pretenție de la inculpat nici în latură civilă și ncici în latură penală, întrucât acesta a achitat integral pensia de întreținere restantă.
Potrivit dispozițiilor art.305 alin.3 rap. la art.132 alin.2 Cod penal anterior, împăcarea părților pentru infracțiunea de abandon de familie înlătură răspunderea penală, dacă intervine până la rămânerea definitivă a hotărârii.
În aceste condiții, Curtea apreciază că apelul declarat de inculpatul O. I. este fondat, astfel că, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, îl va admite, va desființa în totalitate sentința penală nr.362/28.08.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște și, pronunțând o nouă hotărâre, în baza art.16 alin.1 lit.g și a art.396 alin.6Cod procedură penală rap. la art.132 alin.2 și art.305 alin.3 Cod penal anterior, cu aplicarea art.5 Cod penal, va dispune încetarea procesului penal față de inculpat cu privire la săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art.305 alin.1 lit.c Cod penal anterior, ca urmare a împăcării părților.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul O. I. împotriva sentinței penale nr.362/28.08.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, pe care o desființează în totalitate și pronunțând o nouă hotărâre:
În baza art.16 alin.1 lit.g și a art.396 alin.6Cod procedură penală rap. la art.132 alin.2 și art.305 alin.3 Cod penal anterior, cu aplicarea art.5 Cod penal, încetează procesul penal față de inculpatul O. I., fiul lui P. și F., născut la data de 01.11.1957, în ., domiciliat în comuna Băleni, . Dâmbovița, CNP:_, cu privire la săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art.305 alin.1 lit.c Cod penal anterior, ca urmare a împăcării părților.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24.11.2014.
Președinte, Judecător,
L. C. F. T.
Grefier,
A. Ț.
Red./Th.-LC/AȚ
8 ex./10.12.2014
Dosar fond –_ Judecătoria Târgoviște
Judecător fond – P. D. Cărpiniș
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
| ← Falsul material în înscrisuri oficiale. Art. 288 C.p.. Decizia... | Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 654/2014.... → |
|---|
