Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 70/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 70/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 40908/281/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR. 70
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2014
Președinte – M. E. G.
Judecător – D. D.
Judecător – I. N.
Grefier – R. E. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul D. M. L., fiul lui G. si V., născut la data de 03.09.1978, in ., domiciliat în comuna Dumbrăvești, ., jud. Prahova, CNP_, împotriva sentinței penale nr.1890 din data de 24 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. a) Cod penal cu aplicarea art.3201 alin.7 Cod. proc. penală, art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. a) Cod penal, cu aplicarea art.3201 alin.7 Cod proc. penală și art. 89 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. a) Cod penal cu aplicarea art.3201 alin.7 Cod proc. penală. Cu aplic. art. 71 și 64 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit recurentul inculpat D. M. L. pentru care a răspuns avocat Ș. G. D., potrivit împuternicirii avocațiale nr._/04.12.2013 din cadrul Baroului Prahova.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosar s-au depus motivele de recurs din partea recurentului inculpat D. M. L., înregistrate sub nr. 1184/17.01.2014.
Avocat ales Ș. G. D., pentru recurentul inculpat, învederează instanței că recurentul inculpat se află în imposibilitatea de a se prezenta în instanță, fiind internat într-un spital de neurologie, motiv pentru care solicită amânarea cauzei față de lipsa acestuia și față de împrejurarea că recurentul inculpat dorește să fie prezent la soluționarea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că nu se impune amânarea cauzei, întrucât la dosar nu există nicio dovadă în sensul că inculpatul este internat, așa cum susține apărătorul său ales și mai mult decât atât, acesta a uzat de dispozițiile art. 3201 Cod proc. penală.
Curtea respinge cererea formulată de apărătorul ales al recurentului inculpat, privind amânarea cauzei față de lipsa clientului său, apreciind că prezența inculpatului la soluționarea recursului nu este obligatorie, câtă vreme este reprezentat legal de un apărător ales, iar în fața instanței de fond a uzat de dispozițiile art. 3201 Cod proc. penală.
Avocat ales Ș. G. D. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, pe care le depune la dosar, acestea constând în:două certificate de naștere, un certificat de căsătorie, două certificate de încadrare în grad de handicap, undul datând din anul 2009, iar cel de-al doilea datând din anul 2010, un certificat medico-legal, două acte medicale și trei caracterizări. Arată de asemenea, că alte cereri nu mai are de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, nu se opune probei solicitate.
Curtea încuviințează pentru recurentul inculpat D. M. L. proba cu înscrisuri în circumstanțiere și totodată, ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și, față de actele și lucrările dosarului, în temeiul disp. art. 38513 Cod proc. penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat ales Ș. G. D., pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate de Judecătoria Ploiești cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pe motiv că instanța de fond a omis să rețină la încadrarea juridică a faptelor circumstanțele atenuante ale inculpatului.
Susține de asemenea că hotărârea atacată nu cuprinde motivele, în concret, pe care se întemeiază soluția, iar în raport de această motivare, instanța de fond a aplicat pedepse într-un cuantum pe care nu îl explică și nici nu a justificat în vreun fel modalitatea în care au fost stabilite.
Ca arare, solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate de Judecătoria Ploiești și în rejudecare să se aplice inculpatului o pedeapsă mai mică în raport de motivele invocate, cu aplicarea art. 81 Cod penal.
În subsidiar, solicită aplicarea art. 861 Cod penal.
În continuare, precizează că, din punctul său de vedere, sentința pronunțată de Judecătoria Ploiești este nelegală și netemeinică, iar potrivit art. 3859 Cod proc. penală, atâta timp cât hotărârea instanței de fond nu este supusă apelului, aceasta trebuie examinată de către instanța de recurs sub toate aspectele.
Astfel, solicită ca instanța de recurs să analizeze atât starea de recidivă reținută la încadrarea juridică, cu toate că, în opinia sa, erau îndeplinite condițiile reabilitării; cuantumul pedepsei aplicate de către instanța de fond, care este mult prea aspru în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptelor, are un certificat de handicap, are o familie organizată și doi copii în întreținere, își câștigă existența muncind; precum și modalitatea de executare a pedepsei, care de asemenea, este mult prea aspră, impunându-se a se aplica disp. art. 81 Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu există temei de admiterea recursului cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Nu se poate pune problema faptului că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra circumstanțelor atenuante, dacă se apreciază că acestea se impun a fi reținute, se poate dispune și de către instanța de recurs.
Din punctul său de vedere, în cauza de față alta este problema și anume aceea a stării de recidivă, întrucât aceasta există dar nu în modalitatea prev. de lit. a) a art. 37 Cod penal, ci de lit. b) a art. 37 Cod penal, întrucât inculpatul a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt, pedeapsa fiind executată în perioada 04.09._04, termenul de reabilitare fiind de 4 ani și 9 luni și se împlinea la data de 04.12.2008, însă faptele pentru care inculpatul este cercetat au fost săvârșite la data de 04.03.2008.
Ca atare, apreciază că starea de recidivă ce trebuie reținută la încadrarea juridică a inculpatului este cea prev. de art. 37 lit. b) Cod penal, iar în opinia sa, această situație nu i-ar îngreuna situația chiar în propria cale de atac.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, în raport de limitele de pedeapsă și aici se referă la pedeapsa prevăzută de art. 89 din OUG 195/2002, care este cea mai grea, aceasta a fost orientată de către instanța de fond la minimul prevăzut de lege, redusă conform art. 3201 Cod proc. penală, ținându-se seama de împrejurarea că inculpatul a condus fără permis, cu o alcoolemie de 2,30 g%0 și a părăsit locul accidentului.
Prin urmare, apreciază că nu se poate aplica, raportat la starea de recidivă în care se află inculpatul, nici suspendarea condiționată a executării pedepsei și nici suspendarea sub supraveghere, având în vedere condamnarea anterioară a inculpatului.
Concluziile parchetului sunt de respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Ploiești ca legală și temeinică. Cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1890 din data de 24 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza art. 334 C.p.p., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, 86 alin.1 din OUG 195/2002, art. 89 alin.1 din OUG 195/2002 rep toate cu aplic.art. 33 lit.b C.p. în infracțiunile prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a C.p., 86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a C.p., art. 89 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a C.p. rep toate cu aplic. art. 33 lit.b C.p.
În baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. a C.p. cu aplicarea art.3201 alin.7 C.proc.pen, a fost condamnat inculpatul D. M. L., fiul lui G. si V., născut la data de 03.09.1978, în ., domiciliat in comuna Dumbravesti, ., jud. Prahova, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, faptă din 04.03.2008, la pedeapsa de 1(un)an închisoare.
Cu aplic. art. 71 și 64 lit. a și b C.p., cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative, prev. de art. 64 al.1 lit. a C.p.
În baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. a C.p. cu aplicarea art.3201 alin.7 C.proc.pen, a fost condamnat inculpatul D. M. L., fiul lui G. si V., nascut la data de 03.09.1978, in ., domiciliat in comuna Dumbravesti, ., jud.Prahova, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, faptă din data de 04.03.2008, la pedeapsa de 1(un) an închisoare.
Cu aplic. art. 71 și 64 lit. a și b C.p., cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative, prev. de art. 64 al.1 lit. a C.p.
În baza art. 89 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. a C.p. cu aplicarea art.3201 alin.7 C.proc.pen, a fost condamnat inculpatul D. M. L., fiul lui G. si V., nascut la data de 03.09.1978, in ., domiciliat in comuna Dumbravesti, ., jud.Prahova, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, faptă din 04.03.2008, la pedeapsa de 1(un)an si 4 patru luni închisoare.
Cu aplic. art. 71 și 64 lit. a și b C.p., cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative, prev. de art. 64 al.1 lit. a C.p.
În baza art.33 lit.b C.pen., rap. la art.34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele anterior arătate, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1(un)an si 4 patru luni închisoare.
Cu aplic. art. 71 și 64 lit. a și b C.p., cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative, prev. de art. 64 al.1 lit. a C.p.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 2158/P/2008 din data de 13.12.2012, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiesti s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului: D. M.-L., fiul lui G. si V., născut la data de 03.09.1978, în ., cu domiciliul în com. Dumbrăvești, ., jud. Prahova, cetățean român, CNP:_, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fară a poseda permis de conducere și având o îmbibatie alcoolică peste limita legală, prev. de art 86 al.l și art. 87 al. l OUG 195/2002, rep., ambele cu aplic. art. 33 lit. b cod penal. și părăsirea locului accidentului, faptă prev. de art. 89 al.l OUG 195/2002 rep., cu aplic. art. 33 lit. a c. p.
În cuprinsul actului de sesizare al instanței, s-a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 04.03.2008, în jurul orei 20:00, inculpatul D. M.-L. s-a deplasat împreună cu martorul B. I. R., cu mașina proprietate personală, marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare PH-Ol-RHF, la domiciliul martorului B. Gh. R. unde au consumat băuturi alcoolice (mai multe beri), în jurul orelor 21:30, inculpatul D. M.-L., care nu posedă permis de conducere, s-a urcat la volanul autoturismului său, marca Dacia 1300, cu nr de înmatriculare_ și, conducând pe .-Scăeni, a lovit gardul numitei F. M., după care și-a continuat deplasarea până la ieșirea în DNl A.
Organele de poliție fiind sesizate cu privire la acest eveniment s-au deplasat pe . jurul orelor 22:00, până să ajungă la locuința numitei M.(fostă F.) M. au identificat autoturismul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare PH-Ol-RHF, procedând la oprirea acestuia.
Inculpatul D. M.-L. le-a spus organelor de poliție că nu are nici un act de identitate și nici nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie. în aceeași împrejurare, inculpatul a declarat că el este autorul incidentului produs pe . faptul că a consumat băuturi alcoolice.
Acesta a fost condus la sediul Postului de Poliție Lipănești unde a fost testat cu aparatul etilotest marca "Drager", rezultatul a fost de 0,88 mg/l alcool pur în aerul expirat, la ora 22:43.
Având în vedere rezultatul aparatului inculpatul a fost condus la Spitalul Județean de Urgență - Ploiești unde i s-a recoltat o singură probă biologică în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul fiind, la ora 23:20, de 2,10 g/l alcool pur în sânge, inculpatul a refuzat recoltarea celei de a doua probe de sânge.
Fiind audiat inculpatul a declarat faptul că la data de 04.03.2008, în jurul orelor 21:30 a băut aproximativ 1000 ml de bere împreună cu cei doi martori, după ce în prealabil, în jurul orelor 17:30 mai consumase singur 500 ml. de bere.
În cauză a fost dispusă efectuarea expertizei medico-legale privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei .
Din raportul de expertiză a rezultat faptul că inculpatul ar fi avut o alcoolemie teoretică situată peste limita legală de 0.80 g/l, respectiv la orele 21:30-21:40 o alcoolemie de cea 2,15-2.25 g/l iar la orele 22:00-22:10 o alcoolemie de cea. 2,15 - 2.30 g/l, în funcție de starea de plenitudine a stomacului.
Situația de fapt a fost expusă pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare, buletin de analiza toxicologică alcoolemie și proces verbal de recoltare a probelor biologice, declarație martori, rezultat etilotest, declarație învinuit și fișa de cazier judiciar.
Înainte de începerea cercetării judecătorești, instanța a adus la cunoștință inculpatului posibilitatea pe care o are de a solicita ca soluționarea cauzei să se facă în procedura simplificată în baza probelor care au fost administrate în faza de urmărire penală, în măsura în care acesta își însușește aceste probe și recunoaște faptele astfel cum au fost descrise în actul de sesizare.
Inculpatul prin apărător a arătat la termenul din 10.09.2013, că înțelege să se prevaleze de dispoz. art 320 ind.1 c.p.p și judecata să aibă loc în procedura simplificată, învederând instanței că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală și le cunoaște, ne mai solicitând administrarea altor probe noi, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere.
Înainte de a îi fi luată o declarație, dând eficiență dispozițiilor art. 322 C.proc.pen, instanța a explicat inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce prin actul de sesizare al instanței., declarația inculpatului fiind consemnată în scris și atașata la dosarul cauzei.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 320 ind.1 C,p,p al.4 C pr pen, referitoare la împrejurarea că până la începerea cercetării judecătorești, dacă se consideră lămurita, iar inculpatul recunoaște în totalitate și necondiționat faptele reținute în sarcina sa și nu mai solicită probe noi fiind de acord cu cele administrate în cursul urmăririi penale pe care le cunoaște și le însușește, a admis cererea formulata de către acesta, procedând la soluționarea cauzei în procedura simplificată.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, dat fiind că inculpatul a înțeles să se prevaleze de procedura simplificată, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 04.03.2008, în jurul orei 20:00, inculpatul D. M.-L. s-a deplasat împreună cu martorul B. I. R., cu mașina proprietate personală, marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare PH-Ol-RHF, la domiciliul martorului B. Gh. R. unde au consumat băuturi alcoolice (mai multe beri), în jurul orelor 21:30, inculpatul D. M.-L., care nu posedă permis de conducere, s-a urcat la volanul autoturismului său, marca Dacia 1300, cu nr. de înmatriculare_ și, conducând pe .. Boldești-Scăeni, a lovit gardul numitei F. M., după care și-a continuat deplasarea până la ieșirea în DNl A.
Organele de poliție fiind sesizate cu privire la acest eveniment s-au deplasat pe . jurul orelor 22:00, până să ajungă la locuința numitei M.(fostă F.) M. au identificat autoturismul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare PH-Ol-RHF, procedând la oprirea acestuia.
Inculpatul D. M.-L. le-a spus organelor de poliție că nu are nici un act de identitate și nici nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie. în aceeași împrejurare, inculpatul a declarat că el este autorul incidentului produs pe . faptul că a consumat băuturi alcoolice.
Acesta a fost condus la sediul Postului de Poliție Lipănești unde a fost testat cu aparatul etilotest marca "Drager", rezultatul a fost de 0,88 mg/l alcool pur în aerul expirat, la ora 22:43.
Având în vedere rezultatul aparatului inculpatul a fost condus la Spitalul Județean de Urgență - Ploiești unde i s-a recoltat o singură probă biologică în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul fiind, la ora 23:20, de 2,10 g/l alcool pur în sânge, inculpatul a refuzat recoltarea celei de a doua probe de sânge.
Fiind audiat inculpatul a declarat faptul că la data de 04.03.2008, în jurul orelor 21:30 a băut aproximativ 1000 ml de bere împreună cu cei doi martori, după ce în prealabil, în jurul orelor 17:30 mai consumase singur 500 ml. de bere.
În cauză a fost dispusă efectuarea expertizei medico-legale privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei (filele 26-27).
Din raportul de expertiză a rezultat faptul că inculpatul ar fi avut o alcoolemie teoretică situată peste limita legală de 0.80 g/l, respectiv la orele 21:30-21:40 o alcoolemie de cea 2,15-2.25 g/l iar la orele 22:00-22:10 o alcoolemie de cea. 2,15 - 2.30 g/l, în funcție de starea de plenitudine a stomacului.
In fața instanței, acesta a recunoscut faptele așa cum au fost descrise în actul de sesizare fiind de acord cu probele ce au fost administrate în fața de urmărire penal pe care și le-a însușit.
Astfel, declarația inculpatului care a recunoscut fapta reținuta în sarcina sa, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare se coroborează cu celelalte mijloace de probă, respectiv cu procesul-verbal de constatare, buletin de analiză toxicologică alcoolemie și proces verbal de recoltare a probelor biologice, declarație martori, rezultat etilotest,ș si fisa de cazier judiciar și a creat convingerea instanței ca vinovăția a fost stabilită dincolo de orice dubiu rezonabil, mijloacele de probă fiind suficiente și lămuritoare sub aspectul situației de fapt.
În baza art. 334 C.p.p., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, 86 alin.1 din OUG 195/2002, art. 89 alin.1 din OUG 195/2002 rep toate cu aplic.art. 33 lit.b C.p. în infracțiunile prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a C.p., 86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a C.p., art. 89 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a C.p. rep toate cu aplic. art. 33 lit. b C.p.avand in vedere că acesta a fost anterior condamnat, faptele din prezenta cauză fiind săvârșite în stare de recidivă postexecutorie.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului D. M.-L., care, la data de 04.03.2008, în jurul orei 21:30, după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a urcat la volanul autoturismului marca Dacia 1300, cu nr de înmatriculare_, neposedând carnet de conducere și, conducând pe .. Boldești-Scăeni, a lovit gardul numitei F. M., după care și-a continuat deplasarea până la ieșirea în DNl A, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 86 alin.l din OUG 195/2002, art.87 alin.l din OUG 195/2002 și art. 89 alin.l OUG 195/2002,rep..
Faptele de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibatie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge" și "conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis", fiind săvârșite prin aceeași acțiune au fost reținute în concurs.
În ceea ce privește latura obiectivă, instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză evidențiază realizarea elementului material specific infracțiunii, constând într-o acțiune de conducere a autoturismului pe drum public, în înțelesul art. 6 pct. 14 din OUG 195/2002 rep., - drum public însemnând “orice cale de comunicație terestră (…) special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice” -având o îmbibație alcoolică peste limita legală. Săvârșirea acestei infracțiuni are caurmare imediată o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispozițiile care stabilesc regimul circulației pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate rezultă, din însăși săvârșirea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prev. de art.19 alin.1 pct.1 lit. a C.p. intenție directă, acesta a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor acesteia, prevăzând rezultatul socialmente periculos, care apare ca inevitabil din momentul începerii săvârșirii acțiunii ce constituie elementul material, și urmărind producerea acestui rezultat. Vinovăția inculpatului rezultă din declarațiile sale care sunt coroborate, pe deplin, cu ansamblul probator administrat în cauză pe care acesta si le-a însușit.
Constatând că infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 există, si că a fost săvârșită de inculpat cu vinovăția specifică, în baza art. 345 alin. 1 și 2 Cod p. p., instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii care face obiectul judecății.
În drept, fapta inculpatului D. M. L. de a conduce pe drumurile publice autoturismul menționat mai sus fără a poseda permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzuta de ari. 86 alin. 1 din OUG 195/2002.
În ceea ce privește latura obiectivă, instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză evidențiază realizarea elementului material al laturii obiective a infracțiunii constând în acțiunea inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autoturism deși nu poseda permis de conducere. Săvârșirea acestei infracțiuni are caurmare imediată o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispozițiile care stabilesc regimul circulației pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate rezultă, din însăși săvârșirea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C. pen. - intenție directă, acesta a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor acesteia, prevăzând rezultatul socialmente periculos, care apare ca inevitabil din momentul începerii săvârșirii acțiunii ce constituie elementul material, și urmărind producerea acestui rezultat. Vinovăția inculpatului rezultă din declarațiile sale care sunt coroborate, pe deplin, cu ansamblul probator administrat în cauză pe care acesta și le-a însușit.
Constatând că infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 există, si că a fost săvârșită de inculpat cu vinovăția specifică, în baza art. 345 alin. 1 și 2 Cod proc. pen., instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii care face obiectul judecății.
În drept, fapta inculpatului D. M.-L., care, la data de 04.03.2008, în jurul orei 21:30, după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a urcat la volanul autoturismului marca Dacia 1300, cu nr. de înmatriculare_, neposedând carnet de conducere și, conducând pe .. Boldești-Scăeni, a lovit gardul numitei F. M., după care și-a continuat deplasarea până la ieșirea în DNl A- a părăsit locul accidentului, fără ȋncuviințarea organelor de poliție, realizează elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art 89 al 1 din OUG 195/2002 republicată
În ceea ce privește latura obiectivă, instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză evidențiază realizarea elementului material specific infracțiunii, constând într-o acțiune de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea poliției ori a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, precum și modificarea sau ștergerea urmelor accidentului de către conducătorul oricărui vehicul angajat într-un accident de circulație de pe urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni. Instanța de fond a arătat că pentru a fi îndeplinită latura obiectiva a acestei infracțiuni trebuie să existe o condiție ce constituie o cerință esențială ce întregește latura obiectivă a infracțiunii de părăsire a locului accidentului si anume aceea de a părăsi locul accidentului după ce a avut loc uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni . Săvârșirea acestei infracțiuni are ca urmare imediată o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispozițiile care stabilesc regimul circulației pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate rezultă, din însăși săvârșirea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prev. de art.19 alin. 1 pct. 1 lit.a C.p. intenție indirectă, acesta având reprezentarea faptei sale și a consecințelor acesteia, prevăzând rezultatul socialmente periculos, care apare ca inevitabil din momentul începerii săvârșirii acțiunii ce constituie elementul material, și urmărind producerea acestui rezultat. Vinovăția inculpatului rezultă din declarațiile sale care sunt coroborate, pe deplin, cu ansamblul probator administrat în cauză, conform art. 69 c.p.p.
Constatând că infracțiunea de părăsire a locului accidentului fără ȋncuviințarea organelor de poliție, de către conducătorul unui vehicul implicat într-un accident de circulație prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 există, și că a fost săvârșită de inculpat cu vinovăția specifică, în baza art. 345 alin. 1 și 2 Cod proc. pen., instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii care face obiectul judecății.
La individualizarea sancțiunii, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 și art. 52Cod Penal.
În conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal instanța de fond a avut în vedere, gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise s-a apreciat în in raport de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și persoana și conduita inculpatului.
Conform acestor criterii, instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului prezintă un pericol social ridicat, situația fiind raportată la circumstanțele reale de săvârșire a acestora, întrucât acest gen de infracțiunii sunt infracțiuni de pericol, situație decelata din înseși elementul material al laturii obiective al acestor infracțiuni, însă s-au avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului, pe care a analizat-o prin prisma mențiunilor din fișa de cazier judiciar. Instanța de fond a avut în vedere atitudinea procesuală adoptată în fața organelor judiciare, inculpatul participând în mod efectiv la desfășurarea în timp rezonabil a cercetărilor în cauză.
Față de împrejurarea că inculpatul înainte de începerea cercetării judecătorești a solicitat judecarea în procedura simplificată, înțelegând să pledeze pentru recunoașterea vinovăției asumându-si în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, văzând dispozițiile art. 320 ind.1 alin.7 C.procedura penala, instanța de fond a apreciat că inculpatul poate beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Prima instanță a reținut de asemenea circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă stabilite de lege și, având în vedere și dispozițiile procedurale, a aplicat inculpatului pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege și a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 al.1 din OUG 195/2002, la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002, la o pedeapsă de 1(un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.89 al.1 din OUG 195/2002.
Instanța de fond a apreciat că aplicarea unor astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient..
S-a mai constatat că faptele comise de către inculpat și pentru care a fost condamnat sunt concurente, conform art. 33 lit. a C pen .
Ca atare, în baza art.34 alin.1 lit. c C.pen, a contopit pedeapsa de 1 an închisoare, pedeapsa de 1 an ȋnchisoare, 1 an și 4 luni ȋnchisoare urmând să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 1 (un) an și 4 luni inchisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, potrivit art. 71 alin. 2 C.pen aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev de art 64 litera a, b si c C.pen intervine de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii.
Totuși în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale și art. 3 din Protocolul nr.1 din Convenție, în principal prin hotărârea pronunțată în cauzele Hirst v.Marea Britanie si S. si Parcalab v. România, jurisprudența cu caracter general- obligatoriu potrivit art. 20 din Constituție raportat la art. 46 din Convenție, instanța a interzis inculpatului doar acele drepturi prev. de art. 64 C.p față de care inculpatul s-a făcut nedemn de a le mai exercita.
Astfel, restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar o atare măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă atât principiul proporționalității, cât și art. 3 din Protocolul adițional nr. 1, așa cum a statuat și ÎCCJ prin Decizia nr.74/2007, pronunțată în interesul legii.
Față de pericolul social dovedit în săvârșirea faptelor și față de persoana inculpatului, astfel cum acestea au fost reținute, instanța de fond a apreciat că acesta este nedemn de a mai exercita drepturile prev. de art. 64 litera a si b, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și cel de a ocupa o funcție ce implica exercițiul autorității de stat.
In consecința, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 71, 64 litera a si b C.pen, cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul D. M. L. care a criticat-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. În motivele sale de recurs, inculpatul a susținut că pedeapsa aplicata este prea aspra, cuantumul acesteia este prea mare si modalitatea de executare dispusa de instanța este necorespunzător, in sensul ca nu este in concordanta cu gravitatea faptei si cu circumstanțele personale. S-a susținut că prin soluția dispusa, instanța de fond a procedat la o individualizare greșita a pedepsei, in raport cu prevederile art. 72 Cp., cu circumstanțele reale, cele personale ale inculpatului, iar aplicarea dispozițiilor art. 320/1 C.pr.pen. privind procedura simplificata, sub aspectul reducerii limitelor de pedeapsa, nu este concretizata in cuantumul pedepsei aplicate.
A mai menționat inculpatul că hotărârea atacata nu cuprinde motivele, in concret, pe care se întemeiază soluția, ci motivarea acesteia se refera numai la mențiuni si aspecte de ordin general, teoretice referitoare la textele de lege aplicabile in cauza, si anume cele trei articole din OUG nr. 195/2002 ( art. 86, 87,89 ), se analizează elementele constitutive ale infracțiunilor tot la general, fără a se face trimitere in concret la fapta comisa. Astfel, in final, instanța de fond aplica pedepse la al căror cuantum nu explica cum a ajuns si nu justifica modalitatea in care au fost stabilite. Individualizarea pedepsei stabilita prin aceste texte de lege nici nu s-a realizat prin raportare la criteriile generale prevăzute de art. 72 Cp., împrejurările in care a fost comisa fapta, circumstanțele personale ale inculpatului si nici nu s-a avut in vedere la dozarea pedepsei faptul ca inculpatul a recunoscut de la început săvârșirea faptei si a solicitat judecarea in baza dispozițiilor art. 320/1 C.pr.pen.
În plus, recurentul arată că, deși s-a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante in favoarea sa, totuși prin sentința atacata instanța de fond a omis sa le rețina si nici nu a făcut aplicarea dispozițiilor legale ( art. 76 Cp. ) privind efectele acestora. Instanța a omis sa se pronunțe cu privire la solicitarea referitoare la reținerea circumstanțelor atenuante ( nici nu menționează ca retine aceste circumstanțe, dar nici nu motivează nereținerea lor si neaplicarea textului de lege care reglementează efectele acestora asupra stabilirii cuantumului pedepsei si aplicării pedepsei ), deși acestea influențează cuantumul pedepsei aplicate si soluția dispusa in dosar.
S-a mai susținut că în mod eronat instanța de fond a reținut starea de recidiva si a schimbat încadrarea juridica a faptelor reținute in rechizitoriu. Prin rechizitoriul nr. 2158/P/2008, la punctul referitor la datele privind persoana inculpatului se menționează ca la data săvârșirii faptelor ce fac obiectul cercetării in prezenta cauza se împlinise termenul de reabilitare de 4 ani si 9 luni. Chiar daca printr-un mod de calcul diferit de cel din rechizitoriu s-a ajuns la opinia ca nu s-ar fi împlinit acest termen, consideră ca fata de intervalul lung de timp scurs de la data condamnării vechi si pana la data săvârșirii acestei fapte, având in vedere si atitudinea sa in timpul procesului, instanța de recurs are suficiente motive sa înțeleagă ca s-a produs reabilitarea sa.
În final recurentul a arătat că a regret sincer cele întâmplate, că are o . probleme de sănătate, neurologice, certificat de încadrare in grad de handicap ; este o persoana cu familie, căsătorit cu doi copii minori care au nevoie de ajutorul si de sprijinul său, muncește pentru a asigura cele necesare familiei sale. In urma comiterii faptei nu s-a produs un prejudiciu, nu au fost pagube materiale sau morale, nu a fost lovita nicio persoana.
In procesul complex al individualizării sancțiunii penale, se impune ca instanța sa aprecieze ca activitatea infracționala trebuie raportata nu numai la pericolul social concret al faptei comise, dar si la urmările ei, la ansamblul condițiilor in care a fost săvârșita, precum si la orice element de natura sa caracterizeze persoana infractorului care a recunoscut si a regretat săvârșirea faptei reținute in sarcina sa.
Curtea, examinând sentința în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de care prev. de art. 3859 pct. 9,10,14 și 17 ind. 2 Cod procedură penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 din același cod, constată că aceasta este legală și temeinică iar recursul declarat de inculpat nu se justifică, pentru considerentele ce urmează:
Inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea a trei infracțiuni în concurs real, respectiv conducerea unui autoturism pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică ce depășește limitele legale, conducere fără permis și părăsirea locului accidentului, fapte prev. de art. 86 alin. 1, 87 alin. 1 și 89 alin. 1 din OUG 195/2002, toate cu aplicarea prevederilor art. 320 ind. 1 Cod proc. penală privind procedura simplificată în cazul recunoașterii vinovăției.
La aplicarea pedepsei rezultante de 1 an și 4 luni închisoare, instanța a ținut cont de starea de recidivă în care se afla inculpatul la momentul săvârșirii faptelor de mai sus, sens în care a schimbat încadrarea juridică a faptelor cu care acesta a fost trimis în judecată, făcând aplicarea prevederilor art. 37 lit. a Cod penal pentru fiecare în parte.
Concret, în sarcina recurentului inculpat s-a reținut că la data de 04.03.2008, în jurul orei 20:00, s-a deplasat împreună cu martorul B. I. R., cu mașina proprietate personală, marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare PH-Ol-RHF, la domiciliul martorului unde au consumat băuturi alcoolice (mai multe beri), iar în jurul orelor 21:30, inculpatul, care nu poseda permis de conducere, s-a urcat la volanul autoturismului său și, conducând pe .-Scăeni, a lovit gardul numitei F. M., după care și-a continuat deplasarea până la ieșirea în DNl A.
Cu ocazia individualizării și dozării pedepselor aplicate pentru faptele de mai sus, prima instanță a ținut cont în primul rând de principiile și criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, dar și de gradul concret de pericol social al infracțiunilor săvârșite, evidențiat prin prisma circumstanțelor reale – împrejurările și modalitățile de comitere a acestora, fiind în stare de ebrietate indusă voluntar și părăsind locul accidentului, precum și de circumstanțele personale inculpatului.
Astfel, în contra celor susținute de recurent, prima instanță a analizat în concret modalitatea de individualizare a pedepsei, reținând că faptele prezintă un pericol social ridicat date fiind circumstanțele reale de săvârșire a acestora, de împrejurarea că inculpatul a condus autoturismul în stare avansată de ebrietate, iar ulterior după producerea evenimentului rutier a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
Pe de altă parte, se poate observa că instanța de fond a făcut în mod legal aplicarea în cauză a prevederilor art. 320 ind. 1 Cod proc. penală, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă pentru fiecare infracțiune reținută și în raport de care nu mai este necesară aplicarea altor circumstanțe personale atenuante.
Cu toate acestea, Curtea constată că sentința pronunțată de instanța de fond este afectată de un motiv de nelegalitate și anume reținerea stării de recidivă prev. de art. 37 lit. a Cod penal. Sub acest aspect, din cazierul judiciar al inculpatului aflat la fila 34 dup, rezultă că acesta a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. a Cod penal prin sentința penală nr. 560/17.05.2002 a Judecătoriei Moreni. În baza acestei hotărâri de condamnare, inculpatul a fost arestat la data de 4.09.2002 și eliberat la data de 12.09.2003, rămânând de executat un rest de 173 zile.
Prin urmare, dată fiind această condamnare și momentul săvârșirii infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat în prezenta cauză (4.03.2008), Curtea reține că acestea din urmă sunt săvârșite în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) Cod penal.
În această privință, nu pot fi reținute susținerile recurentului în sensul că era împlinit termenul de reabilitate, astfel că nu poate fi reținută recidiva, deoarece este evident că potrivit dispozițiilor art. 135 și 136 Cod penal, de la data când pedeapsa anterioară de 1 an și 6 închisoare se consideră ca fiind executată și până la momnetul săvârșirii infracțiunilor din prezenta cauză, nu s-a scurs termenul de 4 ani și 9 luni pentru reabilitare.
De altfel, recidiva postexecutorie a fost reținută și în considerentele hotărârii instanței de fond, însă în mod greșit la încadrarea juridică au fost menționate prevederile art. 37 lit. a) Cod penal.
Se poate, însă observa, că tratamentul sancționator al recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 lit. a) este mai blând decât acela al recidivei post executorii prev. de art. 37 lit. b), date fiind dispozițiile art. 39 alin. 1 și 3 Cod penal. Cum inculpatului nu i se poate agrava situația în propria cale de atac, prin aplicarea principiului prev. de art. 385 ind. 8 Cod proc. penală, Curtea constată că motivul de nelegalitate remarcat nu poate fi îndreptat în prezentul recurs, decât prin încălcarea principiului citat mai sus.
Ca atare, în temeiul disp. art. 385 ind. 15 alin. 1lit. b) Cod proc. penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.
În baza disp. art. alin. 2 Cod proc. penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D. M. L., fiul lui G. si V., născut la data de 03.09.1978, in ., domiciliat în comuna Dumbrăvești, ., jud. Prahova, CNP_, împotriva sentinței penale nr.1890 din data de 24 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Obligă recurentul – inculpat la plata sumei de 200 cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 22 ianuarie 2014.
Președinte, Judecători,
M. E. GrecuDaniel D. I. N.
Grefier,
R. E. B.
Red. GME/BER
4ex/20.02.2014
Dosar fond_ - Jud. Ploiești
Jud. fond Z. A. C.
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 69/2014. Curtea... | Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 79/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
