Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr. 1202/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1202/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 28-11-2014 în dosarul nr. 790/310/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 1202
Ședința publică din data de 28 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte – G. C.
Judecător - D. M.
Grefier - S. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria S., împotriva sentinței penale nr.75/26 august 2014 pronunțată de Judecătoria S., privind pe intimatul-inculpat E. R. M. T., fiul lui V. și F., născut la data de 02 aprilie 1989, domiciliat în comarnic, ..124, județul Prahova, sentință prin care în baza art. 485 alin.1 lit.b Cod proc.penală, a fost respins acordul de recunoaștere a vinovăției privind pe inculpatul E.-R. M. T., CNP_, fiul lui V. și F., născut la 02.04.1989 în mun. Câmpina, jud. Prahova, cetățenie română, studii generale, căsătorit, domiciliat în or. Comarnic, .. 124, jud. Prahova, fără antecedente penale, cercetat în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere și sub influența alcoolului, prevăzute de art. 335 alin.1 și 336 alin.1 Cod penal, obiect al cauzei penale nr. 328/P/2014 și trimite cauza procurorului în vederea continuării urmăririi penale.
În baza art. 275 alin. 3 C. proc. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit intimatul-inculpat E. R. M. T., care a fost reprezentat de avocat desemnat din oficiu A. D. din cadrul Baroului Prahova, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/02.10.2014, emisă de Baroul Prahova, depusă astăzi în ședință publică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul-inculpat, prin avocat, și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, precizează că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de aceste declarații, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul disp. art. 420 alin. (6) din Noul Cod de procedură penală constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea orală a motivelor de apel.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține apelul formulat și arată că Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat o decizie pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în cadrul procedurii de recunoaștere a vinovăției, astfel încât în cauză nu pot fi reținute dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și invocă neegalitatea hotărârii atacate.
Susține că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 484 Cod procedură penală, întrucât aceasta trebuia să acopere omisiunea intervenită în termen de 5 zile și să sesizeze procurorul care a întocmit rechizitoriul.
În concluzie, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea cu respectarea disp. art. 484 Cod procedură penală.
Avocatul intimatului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat de Ministerul Public și aplicarea art. 484 Cod procedură penală.
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.75/26 august 2014 pronunțată de Judecătoria S., în baza art. 485 alin.1 lit.b Cod proc.penală, a fost respins acordul de recunoaștere a vinovăției privind pe inculpatul E.-R. M. T., CNP_, fiul lui V. și F., născut la 02.04.1989 în mun. Câmpina, jud. Prahova, cetățenie română, studii generale, căsătorit, domiciliat în or. Comarnic, .. 124, jud. Prahova, fără antecedente penale, cercetat în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere și sub influența alcoolului, prevăzute de art. 335 alin.1 și 336 alin.1 Cod penal, obiect al cauzei penale nr. 328/P/2014 și trimite cauza procurorului în vederea continuării urmăririi penale.
În baza art. 275 alin. 3 C. proc. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 02.07.2014 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria S. cu inculpatul E.-R. M. T. – cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere și sub influența alcoolului, prevăzute de art. 335 alin.1 și art. 336 alin.1 Cod penal.
S-a reținut prin actul de sesizare al instanței că la data de 23.03.2014, în jurul orei 02,30 suspectul a condus pe .. Comarnic, scuterul marca „Peugeot” cu nr. de înregistrare PH 145 COMARNIC, fără a poseda permis de conducere și având în sânge o concentrație alcoolică de 2,05 gr/l.
S-a precizat că în urma procesului de negociere s-a stabilit aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în conformitate prevederile art. 396 al. 10 C.p.p., și art. 74 Cod penal, prin luarea în considerare a unor pedepse pentru fiacre infracțiune de 9 luni închisoare ca urmare a reducerii și adăugării la una dintre pedepse a unei treimi din cealaltă, potrivit art. 39 alin.1 lit.b Cod penal.
Totodată, a fost înaintat instanței dosarul de urmărire penală nr. 328/P/2014.
Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției înaintat de către P. de pe lângă Judecătoria S., instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 - 482 C. proc. pen.
Astfel, analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 23.03.2014, în jurul orei 23,00, suspectul a plecat împreună cu martorul E. C. G., cu scuterul proprietatea sa marca „Peugeot” cu nr. de înregistrare PH 145 COMARNIC, la un bar din centrul or. Comarnic, unde au consumat băuturi alcoolice până în jurul orei 02,25, când au hotărât să se îndrepte spre locuințele lor.
Ca urmare, cei doi s-au urcat pe scuterul condus de inculpat, care după parcurgerea unei distanțe pe . oprit de un echipaj de poliție, inculpatul încercând să se sustragă de la controlul polițiștilor, iar pe când se îndepărta cu scuterul a căzut, condiții în care a fost prins de organele de poliție.
În urma verificărilor efectuate s-a constatat că inculpatul nu poseda permis de conducere, iar buletinul de analiză toxicologică nr. 463/464/24.03.2014 al Serviciului de Medicină Legală Ploiești a stabilit că inculpatul avea în sânge o concentrație alcoolică de 2,05 gr/l la momentul prelevării.
În acordul de recunoaștere a vinovăției se face referire de către procuror la aplicarea pedepsei rezultante de 1 an închisoare, obținută prin aplicarea unor pedepse de câte 9 luni închisoare pentru fiecare infracțiune în parte, limita de pedeapsă fiind stabilită prin aplicarea dispozițiilor art. 396alin.10 Cod proc.penală.
Cu privire la reținerea dispozițiilor art. 396 alin.10 Cod proc.penală, instanța de fond a apreciat că aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în cauză, deoarece, în primul rând, aplicarea acestora nu se poate face în faza urmării penale de către procuror cu ocazia încheierii unui acord cu inculpatul privind cuantumul pedepsei, ci doar de instanța de judecată.
Potrivit art. 396 alin.10 Cod proc.penală, „când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1) și (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime”.
După cum rezultă din textul legal, prevederile relative la reducerea limitelor de pedeapsă se aplică în situațiile în care cercetarea judecătorească are loc ulterior sesizării instanței prin rechizitoriu, condiții în care inculpatul poate solicita ca judecata să aibă loc în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii prevăzută de art. 374 alin.4, art. 375 și urm. Cod proc.penală, procedura fiind contradictorie și contencioasă.
Or, în cazul acordului de recunoaștere a vinovăției se procedează de instanță potrivit unei proceduri speciale, reglementate de art. 485 și urm. Cod proc.penală, când procurorul nu mai întocmește rechizitoriu, iar procedura nu este contradictorie, astfel cum dispun art. 481 alin.2 și art. 484 alin.2 Cod proc.penală, nemaiavând loc cercetarea judecătorească reglementată de art. 374 și urm. Cod proc.penală.
Ca urmare, în cazul sesizării instanței cu acordul de recunoaștere a vinovăției nu se regăsesc incidente niciuna dintre situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 396 alin.10 Cod proc.penală, iar această dispoziție legală nu poate fi aplicată prin analogie și în alte proceduri care nu fac trimitere la ea.
De altfel, art. 485 Cod proc.penală referindu-se la soluțiile instanței în procedura acordului recunoașterii vinovăției face trimitere doar la dispozițiile art. 396 alin.2-4, respectiv alin.9, fiind astfel exclusă aplicarea și alin.10 al art. 396 Cod proc.penală.
Astfel fiind, s-a constatat că pedeapsa închisorii cu o durată de 9 luni închisoare pentru fiecare dintre cele două infracțiuni concurente este nelegală, deoarece nu au fost avute în vedere circumstanțe atenuante, care să aibă ca efect reducerea minimului pedepsei sub minimul legal de 1 an prevăzut de textele incriminatoare.
Mai mult, s-a apreciat că soluția consemnată în acord este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunilor, cât și cu periculozitatea infractorului. Astfel, din fișa de cazier a inculpatul (f. 25 dosar urmărire penală) a rezultat că acesta a mai fost cercetat penal pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără permis de conducere, fiind-i aplicată amenda administrativă de 300 lei prin ordonanța nr. 833/P/2013 din 09.09.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria S..
La un interval de timp de circa 6 luni de la aplicarea amenzii administrative, inculpatul a repetat conduita sa antisocială, de unde a rezultat că, deși coerciția statului prin organele sale abilitate a intervenit gradual, inculpatul nu a înțeles să-și îndrepte conduita, astfel că o reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege nu este de natură a duce la atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere și de reeducare ale pedepsei, pedeapsa rezultantă fiind prea blândă raportat atât la persoana inculpatului, cât și la condițiile concrete în care a săvârșit faptele.
În contextul actual, inculpatul nu s-a mărginit să conducă fără permis un vehicul pe drumurile publice, dar a făcut aceasta special în vederea deplasării la un local pentru a consuma băuturi alcoolice, luând cu el și un alt vecin, circulând pe timp de noapte, având o alcoolemie ridicată, de 2,05 gr/l alcool pur în sânge, iar în momentul în care polițiștii rutieri au dorit oprirea sa pentru control a încercat să se sustragă, însă starea în care s-a aflat l-a determinat să piardă controlul asupra direcției scuterului și să cadă, împrejurări în care a fost prins de polițiști.
Față de aceste considerente, apreciindu-se că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 482 lit.h Cod proc.penală, cuantumul pedepsei stabilite prin acordul de recunoaștere a vinovăției fiind atât nelegal, cât și prea blând raportat la gravitatea infracțiunilor și la periculozitatea infractorului, s-a dispus, în temeiul art. 485 alin.1 lit.b Cod proc.penală, respingerea acordului de recunoaștere a vinovăției privind pe inculpatul E.-R. M. T. și s-a trimis dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând că în situația recunoașterii vinovăției, potrivit art 396 alin.10 cod procedură epnală, reducerea pedepsei poate fi dispusă și în cadrul acordului de recunoaștere a vinovăției, chiar dacă dispozițiile legale nu prevăd o astfel de posibilitate, însă dispozițiile speciale ce reglementează acordul de recunoaștere a vinovăției este imperios necesar să fie completate cu normele generale ce reglementează judecata, inclusiv deci, cu dispozițiile art.396 alin.10 cod procedură penală.
Lipsa trimiterii la art.396 alin.10 cod procedură penală, reprezintă o simplă scăpare a legiuitorului în cdrul reglementării instituite de art.485 cod procedură penală, permițând așadar, analogia juridică prin aplicarea normei asemnătoare, interpretare care este permisă în dreptul procesual spre deosebire de dreptul material.
Astfel, s-a argumentat că intenția legiuitorului nu a fost să diferențieze inculpații aflați în aceeași situație juridică, deci pe cei care sunt trimiși în judecată și își recunosc învinuirea, față de cei care încheie un acord de recunoaștere a vinovăției, așa încât dispozițiile ce reglementează efectele recunoașterii învinuirii, conform art.396 alin.10 cod procedură penală sunt aplicabile inclusiv în procedura specială a acordului de recunoaștere a vinovăției.
În plus, s-a arătat că nici pericolul social al faptei nu este unul ridicat deoarece inculpatul a condus un vehicul de mici dimensiuni pe o stradă laterală și la o oră la care traficul rutier era extrem de redus, fără a se produce vreun eveniment rutier.
S-a solicitat admiterea căii de atac, desființarea sentinței și pronunțarea unei soluții de admitere a acordului de recunoaștere a vinovăției, conform art.485 alin.1 lit.a cu aplic. art.396 alin.2 – 4 și alin.10 cod procedură penală și art.486 cod procedură penală.
Curtea, examinând sentința apelată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.419 Cod procedură penală și în limitele impuse de art.417 și art.418 Cod procedură penală, constată apelul ca fiind nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Față de intimatul-inculpat E. R. M. T. a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin ordonanța procurorului din data de 26 mai 2014 pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere și sub influența alcoolului, prevăzute de art. 335 alin.1 și 336 alin.1 Cod penal, fapte comise la data de 23 martie 2014.
În condițiile prevăzute de art.485 cod procedură penală, la data de 23.06.2014 a fost încheiat acordul de recunoaștere a vinovăției prin care s-a stabilit aplicarea câte unei pedepse de 9 luni închisoare pentru fiecare dintre cele două infracțiuni mai sus menționate, prin aplicarea disp. art.396 alin.10 cod procedură penală și art.74 cod penal, așa încât conform art.39 alin.1 lit.b cod penal a fost adăugat un spor de 3 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 1 an închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei (fila 1 dosar urmărire penală).
Instanța de fond, a respins acordul de recunoaștere a vinovăției și a trimis cauza la procuror în vederea continuării urmării penale, argumentând că potrivit art.485 cod procedură penală, în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției este exclusă aplicarea art.396 alin.10 cod procedură penală, așa încât pedeapsa închisorii pe o durată de 9 luni pentru fiecare din cele două infracțiuni concurente este nelegală, iar reducerea sub limita minimă specială ca urmare a recunoașterii învinuirii nu poate opera în cadrul acordului de recunoaștere a vinovăției.
Ulterior sesizării instanței de control judiciar, dar până la pronunțarea unei hotărâri definitive în prezenta cauză, a fost adoptată de către Î.C.C.J. decizia nr.25/17 noiembrie 2014 pe calea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept, prin care s-a stabilit că în aplicarea disp. art.480 – 485 cod procedură penală, procurorul nu poate în faza de urmărire penală, în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, să rețină disp. art.396 alin.10 cod procedură penală, cu consecințe directe asupra reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită.
Așa fiind, curtea constată ca fiind nefondate criticile formulate în cadrul prezentei căi de atac, chiar dacă această hotărâre prealabilă nu a fost publicată în Monitorul Oficial la data la care au avut loc dezbaterile asupra fondului cauzei, această publicare atrăgând numai efectul obligativității aplicării sale, aplicare pe care instanța de control judiciar o va face chiar dacă nu este încă obligatorie, apreciind-o însă ca necesară, chiar dacă este numai facultativă la acest moment, însă hotărârea prealabilă producând în mod necesar efecte în prezenta cauză.
Prin urmare, curtea constată că, atâta timp cât hotărârea prealabilă se referă exact la probleme de drept ce constituie obiectul prezentei căi de atac, aplicarea acesteia, deși nu este obligatorie, se impune în mod necesar a fi efectuată în cauză, conducând la constatarea că soluția adoptată la primul grad de jurisdicție este legală și temeinică întrucât în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției sunt inoperante disp. art.396 alin.10 cod procedură penală, astfel că pedepsele de câte 9 luni închisoare stabilite prin acord sunt situate în afara limitelor legale, ca de altfel și pedeapsa rezultantă determinată prin aplicarea regulilor de sancționare a concursului de infracțiuni, fiind așadar nejustificat de blândă raportat la gravitatea infracțiunilor.
Pe cale de consecință, soluția invalidării de către instanța de judecată a acordului de recunoaștere a vinovăției, prin respingerea acestuia, este legală, observându-se că potrivit art.485 alin.1 lit.b cod procedură penală, în această situație instanța respinge acordul de recunoaștere a vinovăției și trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.
Chiar dacă dispozițiile legale ce reglementează acordul de recunoaștere a vinovăției nu interzic în mod expres încheierea unui nou acord de recunoaștere a vinovăției, după trimiterea cauzei la procuror, se observă că formularea legală este clară și lipsită de orice dubiu, respingerea acordului fiind urmată de trimiterea dosarului la procuror în vederea continuării urmării penale, conform art.485 alin.1 lit.b cod procedură penală care reglementează soluțiile pe care instanța le dispune analizând acordul de recunoaștere a vinovăției, ceea ce conduce la concluzia că prezenta cale de atac nu este fondată, urmând să fie respinsă conform art.421 punctul 1 lit.b cod procedură penală rap. la art.488 alin.4 lit.a cod procedură penală.
Văzând și disp. art.275 alin.3 cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria S. împotriva sentinței penale nr. 75/26.08.2014 pronunțată de Judecătoria S., privind pe inculpatul intimat E. R. M. T..
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata onorariului apărătorului din oficiu pentru inculpatul intimat, în sumă de 200 lei, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.11.2014.
Președinte, Judecător,
G. C. D. M.
Grefier,
S. A.
Fiind în concediu de odihnă
Semnează primul grefier
Red. G.C.
Tehnored. S.A.
5 ex./29.12.2014
Dos. fond_, Judecătoria S.
Jud. fond D.-G. N..
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 837/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1148/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
