Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 837/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Decizia nr. 837/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 3002/105/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA NR.837

Ședința publică din data de 16 septembrie 2014

PREȘEDINTE – C. R.

JUDECĂTOR – I. N.

GREFIER – E. F.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de partea civilă ȚIȚEICĂ R. C., domiciliat în municipiul Ploiești, . A. nr. 6, ., . și inculpata D. C. F., fiica lui N. și A., născută la data de 24 noiembrie 1982, domiciliată în municipiul Ploiești, ., ., C.N.P._, împotriva sentinței penale nr. 611 din data de 02 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care:

În baza art.32 Cod penal rap. la art.188 alin.1 Cod penal rap la art.396 al.10 Cod proc. penală combinat cu art.375 Cod proc. penală și cu aplic. art. 75 al. 2 lit. b) Cod penal inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de la omor, faptă din 15.03.2014

Conform disp. art. 67 Cod penal s-a aplicat inculpatei și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Cod penal, pe o durată de 3 ani.

În temeiul disp. art. 72 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 19.03.2014 la zi.

Potrivit art. 91 - 93 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatei, pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, perioadă în care inculpata a fost obligată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 404 al. 2 Cod proc. penală s-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 96 Cod penal, privind efectele revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, în caz de neachitare cu rea credință a despăgubirilor civile, precum și în caz de neîndeplinire cu rea credință a măsurilor de supraveghere stabilite de instanță.

În conformitate cu disp art. 399 al.3 lit.b) Cod proc. penală s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.112/UP/2014 din 19.03.2014 emis de Tribunalul Prahova în baza încheierii nr.75/19.03.2014, dacă nu este arestată sau reținută în altă cauză.

Sub aspectul laturii civile, fiind admisă în parte acțiunea civile formulată de partea civilă S. Județean de Urgență Ploiești și partea civilă Țițeică R. C., în baza art. 397 rap. la art. 19 Cod proc. penală, art. 313 din Legea nr.95/2006 și art. 1357 Cod civil, a fost obligată inculpata către partea civilă S. Județean de Urgență Ploiești la plata sumei de 1536,42 lei la care se adaugă dobânda legală la data plății efective, reprezentând cheltuieli de spitalizare și la plata sumelor de 30.000 lei daune materiale și 5.000 lei daune morale către partea civilă Țițeică R. C., fiind respinse în rest pretențiile solicitate de aceasta din urmă.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 12 septembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor cauzei, în temeiul disp. art.391 Cod proc. penală, Curtea a amânat deliberarea și pronunțarea la data de 16 septembrie 2014, adoptând următoarea deciziei:

CURTEA

Asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr. 611 din data de 02 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art.32 Cod penal rap. la art.188 alin.1 Cod penal rap. la art.396 alin.10 Cod proc. penală combinat cu art.375 Cod proc. penală și cu aplic. art.75 al. 2 lit. b) Cod penal a fost condamnată inculpata D. C. F., fiica lui N. și A., născută la data de 24.11.1982 în M., județul Prahova, CNP_, aflată în stare de detenție în Penitenciarul Târgșor, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de la omor, faptă din 15.03.2014.

Conform disp. art. 67 Cod penal s-a aplicat inculpatei și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Cod penal, pe o durată de 3 ani.

În temeiul disp. art. 72 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 19.03.2014 la zi.

Potrivit art. 91 - 93 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatei, pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, perioadă în care inculpata a fost obligată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 404 al. 2 Cod proc. penală s-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 96 Cod penal, privind efectele revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, în caz de neachitare cu rea credință a despăgubirilor civile, precum și în caz de neîndeplinire cu rea credință a măsurilor de supraveghere stabilite de instanță.

Conform cu disp art. 399 al.3 lit.b) Cod proc. penală s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.112/UP/2014 din 19.03.2014 emis de Tribunalul Prahova în baza încheierii nr.75/19.03.2014, dacă nu este arestată sau reținută în altă cauză.

Sub aspectul laturii civile, fiind admisă în parte acțiunea civile formulată de partea civilă S. Județean de Urgență Ploiești și partea civilă Țițeică R. C., în baza art. 397 rap. la art. 19 Cod proc. penală, art. 313 din Legea nr.95/2006 și art. 1357 Cod civil, a fost obligată inculpata către partea civilă S. Județean de Urgență Ploiești la plata sumei de 1536,42 lei la care se adaugă dobânda legală la data plății efective, reprezentând cheltuieli de spitalizare și la plata sumelor de 30.000 lei daune materiale și 5.000 lei daune morale către partea civilă Țițeică R. C., fiind respinse în rest pretențiile solicitate de aceasta din urmă.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 151/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatei D. C. F. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art.32 C.pen. raportat la art. 188 alin. 1 C.pen.

În fapt, s-a reținut în actul de acuzare că la data de 15.03.2014, în jurul orelor 18.00 în parcarea blocului 51 de pe ., inculpata a aplicat părții vătămate două lovituri cu un cuțit de bucătărie, una în zona hemitorace stâng, iar cealaltă în zona umărului drept.

Fiind audiată, la termenul din data de 30.06.2014, inculpata a recunoscut săvârșirea infracțiunii menționate în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în conformitate cu disp. art. 396 al 10 rap. la art. 375 Cod proc. penală, fapt pentru care instanța a luat act de această declarație și a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru ca inculpata să beneficiile procedurii simplificate prevăzută de dispozițiile articolelor mai sus menționate.

Așadar făcând propria analiză a probelor administrate, în vederea respectării principiului aflării adevărului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În cursul anului 2013, inculpata D. C. F. i-a închiriat persoanei vătămate Țițeică R. C. un apartament, pentru a locui.

Conform declarației inculpatei, s-a reținut că, de-a lungul timpului, au existat discuții între cei doi în ceea ce privește sumele pe care persoana vătămată le datora cu titlu de întreținere sau chirie. Având în vedere aceste sume datorate de persoana vătămată, la data de 14.03.2014, inculpata, însoțită de martorul E. V., s-a deplasat la imobilul în cauză, pentru a discuta cu partea vătămată, ocazie cu care s-au întâlnit cu martorul Râstei I., care locuia împreună cu persoana vătămată. După ceva timp, în apartament și-a făcut apariția și partea vătămată și între toți patru a avut loc o discuție mai aprinsă.

Urmare a discuțiilor mai sus menționate, la data de 15.03.2014, persoana vătămată a sunat-o pe inculpată și i-a comunicat că dorește să rezilieze contractul de închiriere, fiind nemulțumit de evenimentele din seara anterioară. Cei doi au stabilit să se întâlnească în jurul orelor 18.00 în parcarea blocului 51 de pe ., în apropierea apartamentului închiriat.

Din declarațile martorilor P. A. G. și D. D. M., instanța de fond a reținut că inculpata s-a deplasat la locul respectiv cu mașina personală, în care se aflau și martorii mai sus menționați, pe care îi rugase să o ajute să înlocuiască butucul ușii apartamentului în cauză, iar pe drum spre locul de întâlnire, inculpata le-a spus martorilor că este extrem de nervoasă din cauza faptului că victima părăsește apartamentul fără a achita restanțele, spunând că se afla . încât ar putea chiar să îl lovească cu mașina.

Totodată, din declarațiile martorilor mai sus menționați, s-a reținut că, ajunsă la locul de întâlnire, inculpata a coborât în grabă din mașină, luând în mână un cuțit de bucătărie pe care îl avea în mașină (și pe care îl folosea pe timp de iarnă pentru a desprinde gheața de pe autovehicul) și s-a îndreptat înspre locul în care se afla persoana vătămată, situat la circa 10 m de locul unde parcase mașina.

În scurt timp, cei doi martori au coborât și ei din mașină, martorul D. D. M. chiar auzind-o pe inculpată certându-se violent cu victima.

Persoana vătămată i-a înmânat inculpatei cheile de la apartament, aceasta le-a luat și imediat a scos cuțitul din mâneca hainei și i-a aplicat părții vătămate două lovituri cu respectivul obiect, una în zona hemitorace stâng, iar cealaltă în zona umărului drept, în tot acest timp, inculpata manifestându-se violent și strigând la victimă, reproșându-i că pleacă din apartament fără a plăti restanțele pe care le avea.

Martorul P. A. G. s-a dus la inculpată, pentru a o calma, întrucât observase că este agresivă fizic față de victimă, în condițiile în care persoana vătămată nu o lovise sau amenințase în vreun fel. Martorul a tras-o pe inculpată de lângă persoana vătămată, însă aceasta încerca din nou să ajungă la victimă pentru a-l lovi.

După câteva secunde, inculpata s-a calmat și a plecat spre masină însoțită de martorul P. A. G., care imediat persoana vătămată, cu care se cunoștea din vedere, și i-a arătat tricoul pătat de sânge.

Conform declarației martorului Râstei I., tribunalul a reținut că partea vătămată a fugit spre locul unde se afla martorul, care avea mașina parcată în apropiere, strigând la acesta să îl ajute pentru că a fost înjunghiat de inculpată.

Din declarația martorului P. A. G., s-a reținut că inculpata s-a urcat în mașină, a aruncat cuțitul pe podea, iar martorul observând că este murdar de sânge a întrebat-o pe inculpată de ce a acționat de o asemenea manieră, aceasta răspunzându-i că era nervoasă, dar și că leziunea produsă victimei nu este gravă.

În continuare, inculpata l-a dus pe martorul D. D. M. la locuința sa, iar apoi s-a deplasat împreună cu P. A. G. la M., la locuința martorului E. V..

Din declarația inculpatei s-a mai reținut că, pe drum, aceasta a aruncat cuțitul pe un câmp și, deși a condus organele de poliție la locul respectiv, obiectul în cauză nu a mai putut fi găsit.

Potrivit raportului de expertiză medico – legală nr. 180/15.03.2014, efectuat în cauză, urmare a altercației persoana vătămată fiind transportată la S. Județean de Urgență Ploiești, instanța de fond a reținut că partea vătămată a suferit o plagă prin înjunghiere penetrantă spațiul II inter-costal stâng anterior de 5 cm, care a cauzat hemotorax, ceea ce i-a pus în pericol viața, fiind necesară o intervenție chirurgicală de urgență, precum și o plagă în zona deltoidianului drept de 1,5 cm.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatei D. C. F. care, la data de 15.03.2014, în jurul orelor 18.00, în timp ce se afla în parcarea din Spatele blocului nr. 51 de pe ., l-a înjunghiat cu un cuțit pe persoana vătămată Țițeică Râzvan C. în zona hemitorace stâng, producându-i o plagă care i-a pus în pericol viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 C.pen. raportat la art. 188 alin. 1 C.pen.

Fața de cele arătate, instanța de fond a apreciat că, în cauză, inculpata a comis infracțiunea cu intenție directă de a suprima viața persoanei vătămate, rezultatul letal neproducându-se numai datorită intervenției chirurgicale imediate.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatei, magistratul fondului a avut în vedere criteriile prevăzute de disp. art 74 din Noul Cod penal și anume împrejurările și modalitatea de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită de lege, natura și gravitatea rezultatului acestuia, precum și circumstanțele personale ale inculpatei constând în lipsa antecedentelor penale și atitudinii acestora pe parcursul procesului penal.

Față de considerentele expuse, în baza art.32 C.p. rap.la art.188 alin.1 C.p. rap. la art.396 al.10 c.p.p. combinat cu art.375 c.p.p. cu aplicarea art. 75 al. 2 lit. b C.p. s-a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, faptă din 15.03.2014

În baza disp.art.67 cod penal s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. și ped. de disp. art.66 alin.1 lit.a) și b) c.p. pe o perioadă de 3 ani.

Conform art. 72 C.penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 19.03.2014 la zi.

Având în vedere toate aceste considerente, instanța de fond a apreciat că sub aspectul modalității de executare a pedepsei, suspendarea sub supraveghere a executării acesteia este de natură să ducă la reeducarea inculpatei și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În consecință, în baza art. 91 C. penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei, pe durata termenului de încercare 3 ani, aplicat în conformitate cu disp. art 92 C.p.

Potrivit disp.art. 93 C. penal s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;d) să comunice schimbarea locului de muncă;e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul disp. art. 404 al. 2 cod procedură penală s-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 96 cod penal, privind efectele revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, în caz de neachitare cu rea credință a despăgubirilor civile, precum și în caz de neîndeplinire cu rea credință a măsurilor de supraveghere stabilite de instanță.

În conformitate cu disp art. 399 al. 3 lit. b) cod procedură penală s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.112/UP/2014 din 19.03.2014 emis de Tribunalul Prahova în baza încheierii nr.75/19.03.2014, dacă nu este arestată sau reținută în altă cauză.

Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, instanța de fond a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 50 000 lei daune materiale și suma de 50 000 lei daune morale, S. Județean de Urgență Ploiești cu suma de 1536,42 lei, iar inculpata a fost de acord să despăgubească părțile civile .

Astfel, analizând împrejurările concrete în care s-a săvârșit infracțiunea, prima instanță a constatat că, în privința inculpatei, sunt îndeplinite cerințele pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu și a legăturii de cauzalitate dintre acestea, cu mențiunea că daunele materiale și morale solicitate de partea civilă Țițeică R. sunt prea mari, raportat la împrejurările concrete în care s-a săvârșit infracțiunea, ținând seama de mobilul și scopul inculpatei pentru a săvârși infracțiunea, fapt pentru care au fost cenzurate aceste daune la sumele de 30.000 lei daune materiale și 5.000 lei daune morale.

Față de aceste considerente, tribunalul a admis în parte acțiunile civile formulate de partea civilă S. Județean de Urgență Ploiești și partea civilă Țițeică R. C. și în baza art. 397 rap. la art. 19 C.p.p., art. 313 din Legea nr. 95/2006 și art. 1357 C.Civil, a obligat-o pe inculpată către partea civilă S. Județean de Urgență Ploiești la plata sumei de 1536,42 lei la care se adaugă dobânda legală la data plății efective, reprezentând cheltuieli de spitalizare, cât și la plata sumelor de 30.000 lei daune materiale și 5.000 lei daune morale către partea civilă Țițeică R. C..

Totodată, au fost respinse în rest pretențiile solicitate de partea civilă Țițeică R. C..

Împotriva sentinței penale nr.611/02.06.2014, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr._ , au declarat apel, în termen legal, inculpata D. C. F. și partea civilă Țițeică R. C..

Apelantul parte civilă a susținut că un prim motiv de apel vizează cuantumul pedepsei aplicate inculpatei și modalitatea de executare a acesteia, întrucât în cauză ar fi trebuit reținute circumstanțe agravante și nu circumstanța atenuantă prevăzută de art.75 alin.2 lit.b Cod penal.

Cu privire la latura civilă, acesta a precizat că suma acordată de prima instanță cu titlu de daune morale este prea mică.

Apelanta inculpată a susținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art.75 alin.1 lit.a Cod penal întrucât infracțiunea a fost comisă sub imperiul unei puternice tulburări determinate de refuzul persoanei vătămate de a achita datoriile financiare către inculpată. De asemenea, a arătat că după punerea în libertate a achitat prejudiciul stabilit de instanță către S. Județean de Urgență Ploiești.

Pe latură civilă a susținut că daunele materiale acordate de primă instanță sunt într-un cuantum ridicat întrucât nu există probe în susținerea pretențiilor materiale, iar în ceea ce privește daunele morale stabilirea unei sume mai mari decât cea acordată de instanța de fond în mod vădit nu se justifică.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, curtea constată că hotărârea primei instanței este afectată parțial de nelegalitate și netemeinicie, iar apelurile declarate în cauză sunt fondate în limitele și pentru considerentele care urmează:

Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, confirmată de probe, încadrarea juridică și vinovăția inculpatei D. C. F..

Prezentă personal în fața primei instanțe, inculpata a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art.375 Cod procedură penală, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată, solicitând ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale (procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de fotografii judiciare, declarațiile persoanei vătămate Țițeică R. C., declarațiile inculpatei D. C. F., declarațiile martorilor P. A. G., D. D. M., E. V. și Râstei I., concluziile raportului de expertiză medico – legală nr. 180/15.03.2014 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Prahova) rezultă că în cursul anului 2013, inculpata D. C. F. i-a închiriat persoanei vătămate Țițeică R. C. un apartament, pentru a locui.

De-a lungul timpului, au existat discuții între cei doi în ceea ce privește sumele pe care persoana vătămată le datora cu titlu de întreținere sau chirie. Având în vedere aceste sume datorate de persoana vătămată, la data de 14.03.2014, inculpata, însoțită de martorul E. V., s-a deplasat la imobilul în cauză, pentru a discuta cu persoana vătămată, ocazie cu care s-au întâlnit cu martorul Râstei I., care locuia împreună cu persoana vătămată. După ceva timp, în apartament și-a făcut apariția și persoana vătămată și între toți patru a avut loc o discuție mai aprinsă.

Urmare a discuțiilor mai sus menționate, la data de 15.03.2014, persoana vătămată a sunat-o pe inculpată și i-a comunicat că dorește să rezilieze contractul de închiriere, fiind nemulțumit de evenimentele din seara anterioară. Cei doi au stabilit să se întâlnească în jurul orei 18.00 în parcarea blocului 51 de pe . Ploiești, în apropierea apartamentului închiriat.

Inculpata D. C. F. s-a deplasat la locul respectiv cu mașina personală, în care se aflau și martorii P. A. G. și D. D. M., pe care îi rugase să o ajute să înlocuiască butucul ușii apartamentului în cauză, iar pe drum spre locul de întâlnire, inculpata le-a spus martorilor că este extrem de nervoasă din cauza faptului că persoana vătămată părăsește apartamentul fără a achita restanțele, spunând că se afla într-o asemenea stare încât ar putea chiar să o lovească cu mașina.

Inculpata a coborât în grabă din mașină, luând în mână un cuțit de bucătărie pe care îl avea în mașină (și pe care îl folosea pe timp de iarnă pentru a desprinde gheața de pe autovehicul) și s-a îndreptat spre locul în care se afla persoana vătămată, situat la circa 10 m de locul unde parcase mașina.

În scurt timp, cei doi martori au coborât și ei din mașină, martorul D. D. M. chiar auzind-o pe inculpată certându-se violent cu victima. Persoana vătămată i-a înmânat inculpatei cheile de la apartament, aceasta le-a luat și imediat a scos cuțitul din mâneca hainei și i-a aplicat persoanei vătămate două lovituri cu respectivul obiect, una în zona hemitorace stâng, iar cealaltă în zona umărului drept, în tot acest timp, inculpata manifestându-se violent și strigând la persoana vătămată, reproșându-i că pleacă din apartament fără a plăti restanțele pe care le avea.

Martorul P. A. G. s-a dus la inculpată, pentru a o calma, întrucât observase că este agresivă fizic față de persoana vătămată, în condițiile în care persoana vătămată nu o lovise sau amenințase în vreun fel. Martorul a tras-o pe inculpată de lângă persoana vătămată, însă aceasta încerca din nou să ajungă la persoana vătămată pentru a o lovi.

După câteva secunde, inculpata s-a calmat și a plecat spre mașină însoțită de martorul P. A. G. care a fost strigat de persoana vătămată, cu care se cunoștea din vedere, și i-a arătat tricoul pătat de sânge.

Persoana vătămată a fugit spre locul unde se afla martorul Râstei I. care avea mașina parcată în apropiere, strigând la acesta să îl ajute pentru că a fost înjunghiat de inculpată.

Inculpata s-a urcat în mașină, a aruncat cuțitul pe podea, iar martorul observând că este murdar de sânge a întrebat-o pe inculpată de ce a acționat de o asemenea manieră, aceasta răspunzându-i că era nervoasă, dar și că leziunea produsă victimei nu este gravă.

În continuare, inculpata 1-a dus pe martorul D. D. M. la locuința sa, iar apoi s-a deplasat împreună cu P. A. G. la M., la locuința martorului E. V., pe drum aruncând cuțitul pe un câmp și, deși a condus organele de poliție la locul respectiv, obiectul în cauză nu a mai putut fi găsit.

Potrivit raportului de expertiză medico - legală nr. 180/15.03.2014 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Prahova, persoana vătămată a suferit o plagă prin înjunghiere penetrantă spațiul II inter-costal stâng anterior de 5 cm, care a cauzat hemotorax, ceea ce i-a pus în pericol viața, fiind necesară o intervenție chirurgicală de urgență, precum și o plagă în zona deltoidianului drept de 1,5 cm.

Curtea reține că în cadrul procesului de individualizare a pedepsei trebuie avute în vedere toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.74 Cod penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatei, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acesteia.

Pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii (privativă sau neprivativă de libertate), atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Instanța de apel evidențiază că inculpata a comis o infracțiune cu un grad mare de pericol social, raportat la împrejurările comiterii faptei, (inculpata a acționat în contextul în care a fost nemulțumită de faptul că persoana vătămată dorește să rezilieze contractul de închiriere și intenționa să părăsească imobilul fără să-și achite restanțele pe care le avea la chirie și la întreținere; a folosit un cuțit apt să producă moartea și a înjunghiat-o pe persoana vătămată în zona toracică, zona în care se află organele vitale aspect pe care îl cunoștea având în vedere că inculpata este asistent medical, lovitura aplicată de inculpată a fost una de intensitate mare, în condițiile în care plaga penetrantă de 5 cm i-a secționat persoanei vătămate pleura, ceea ce a condus la producerea hemotoraxului; de asemenea, trebuie să se aibă în vedere că inculpata i-a aplicat două lovituri cu cuțitul persoanei vătămate și că, după acțiunile violente exercitate asupra persoanei vătămate, a plecat de la locul faptei, deși ar fi putut prin prisma profesiei pe care o are, să acorde ajutor victimei), persoana inculpatei care, deși nu este cunoscută cu antecedente penale, inițial în fază de urmărire penală nu a recunoscut comiterea infracțiunii și nu și-a asumat consecințele infracțiunii de tentativă de omor.

Raportat la elementele ce caracterizează fapta penală și persoana inculpatei astfel cum au fost expuse mai sus, instanța de apel apreciază că instanța de fond a procedat nelegal la reținerea circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art.75 alin.2 lit.b Cod penal, critica părții civile fiind întemeiată din acest punct de vedere.

Curtea reține însă, în raport de faptul că inculpata D. C. F. a dovedit cu chitanța nr._/12.06.2014 depusă în ședința publică din 12.09.2014 că a achitat despăgubirile civile către partea civilă S. Județean de Urgență Ploiești, că se impune reținerea circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art.75 alin.2 lit.a Cod penal și, pe cale de consecință, schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatei din infracțiunea prev. de art.32 Cod penal raportat la art.188 alin.1 Cod penal cu aplic. art.75 alin.2 lit.b) Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală rap.la art.375 Cod procedură penală în infracțiunea prev. de art.32 Cod penal raportat la art.188 alin.1 Cod penal cu aplic. art.75 alin.2 lit.a) Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală rap.la art.375 Cod procedură penală.

Se constată că pedeapsa de 3 ani închisoare ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante judiciare, conform criteriilor generale de individualizare prev. de art. 74 Cod Penal, limitele speciale de pedeapsă fiind reduse ca urmare a reținerii dispozițiilor art.375 Cod procedură penală și art.76 Cod penal, corespunde unei individualizări proporționale și este de natură să asigure atât finalitatea preventivă, cât și cea educativă. Circumstanțele reale în care fapta a fost săvârșită, coroborate cu circumstanțele personale ale inculpatei, se reflectă în mod corespunzător în cuantumul pedepsei de 3 ani închisoare, care este de natură să asigure reeducarea inculpatei și prevenirea săvârșirii de noi fapte penale.

Curtea reține că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 75 alin.1 lit.a Cod penal întrucât din dispozițiile acestui articol rezultă că infracțiunea comisă în stare de provocare ( ca o ripostă la actul provocator al persoanei vătămate) presupune o stare de tulburare sau emoție determinată de conduita victimei și constă în reacția psihică produsă făptuitorului de actul provocator al victimei, produs prin violență, printr-o atingere gravă a demnității inculpatei ori printr-o altă acțiune ilicită gravă; existența sa se verifică în raport de momentul comiterii infracțiunii, iar intensitatea de persoana făptuitorului și circumstanțele faptei; în speță s-a dovedit că între părți au existat neînțelegeri determinate de nerespectarea de către persoana vătămată a obligațiilor decurgând din contractul de închiriere, însă intenția persoanei vătămate de a pleca din apartament fără să achite restanțele, nu poate fi considerată ca fiind de natură să creeze inculpatei D. C. F. o stare de surescitare nervoasă care să îi răpească posibilitatea de control asupra acțiunilor sale și să aplice persoanei vătămate două lovituri de cuțit, leziunile provocate punându-i viața în primejdie.

În consecință această critică a inculpatei nu poate fi primită de către instanța de control judiciar.

Referitor la modalitatea de individualizare a executării pedepsei, instanța de control judiciar reține că prima instanță a considerat în mod corect că se impune suspendarea a executării pedepsei sub supraveghere, ținând seama de persoana inculpatei (care este integrată social, are un domiciliu stabil și loc de muncă, se află la primul conflict cu legea penală) și de comportamentul său după comiterea faptei ( aceasta a reparat prejudiciul cauzat Spitalului Județean de Urgență Ploiești și, deși inițial a negat comiterea faptei, ulterior a cooperat cu organele judiciare), reeducarea inculpatei în sensul respectului datorat valorilor sociale care ocrotesc viața și pe care le-a încălcat prin comiterea infracțiunii asigurându-se prin această modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei, dând posibilitatea inculpatei pe durata termenului de supraveghere să reflecteze asupra conduitei sale viitoare în cadrul societății. Aceasta în condițiile în care pe parcursul suspendării executării pedepsei sub supraveghere inculpata se supune unor măsuri de supraveghere, fiind instituit un control periodic de natură a asigura reeducarea sa.

Curtea constată astfel că nu este întemeiată critica părții civile referitoare la modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei aplicată inculpatei D. C. F..

Curtea reține că una din condițiile pentru care se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei potrivit art.91 Cod penal constă în acordul infractorului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, constatând că instanța de fond a procedat nelegal aplicând dispozițiile art. 91 Cod penal fără a impune inculpatei această obligație legală.

Întrucât în ședința publică din 12.09.2014 inculpata D. C. F. și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, impunerea prestării unei asemenea munci fiind obligatorie pe durata termenului de supraveghere, Curtea va da eficiență dispozițiilor art.93 alin.3 Cod penal.

În raport de natura și gravitatea infracțiunii comise, de împrejurările cauzei și persoana inculpatei, astfel cum au fost analizate mai sus, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a),b) Cod penal pe o durată de 3 ani după executare pedepsei principale.

Întrucât săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor asupra persoanei vătămate Țițeică R. C. nu are nicio legătură cu ocuparea unei funcții, exercitarea unei profesii sau desfășurarea unei activități, nu se justifică interzicerea dreptului prevăzut de art.64 lit.(g) C.pen., critica formulată de parte civilă nefiind întemeiată sub acest aspect.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei criticile formulate de inculpat și de partea civilă sunt întemeiate din perspectiva daunelor materiale și morale acordate de instanța de fond în favoarea părții civile Țițeică R. C. care a solicitat obligarea inculpatei D. C. F. la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune materiale și 50.000 lei cu titlu de daune morale.

Curtea reține că în cauză sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale potrivit art.1357 Cod civil: fapta ilicită a inculpatei de a o înjunghia cu un cuțit pe persoans vătămată Țițeică R. C., provocându-i acestuia leziuni care i-au pus viața în primejdie, prejudiciul moral suferit de partea civilă, legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția dovedită a inculpatei.

Prejudiciul ca element al răspunderii civile delictuale, constă în consecințele negative, patrimoniale și morale, suferite de o persoană. Repararea prejudiciului moral, prin compensare bănească, urmează regulile răspunderii civile delictuale, iar Curtea îl apreciază în raport de gravitatea și importanța lui.

În absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea sunt stabilite în raport de consecințele negative suferite de victimă, importanța valorilor lezate, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite, consecințele pe plan familial, social și profesional.

În acest scop, pentru ca evaluarea să nu fie subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, este necesar să fie luate în considerare suferințele morale susceptibil în mod rezonabil a fi cauzate prin fapta săvârșită de inculpată, precum și de toate consecințele acesteia, astfel cum rezultă din ansamblul probator administrat în cauză.

Despăgubirile reprezentând daune morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să le pretindă, dar nici să nu fie derizorii.

Observând natura și gravitatea leziunilor traumatice suferite de partea civilă ( plagă tăiat - înțepată de 5 cm subclavicular stânga și plagă tăiat înțepată de 1,5 cm deltoidian dreapta, leziuni care i-au pus viața în primejdie), partea civilă fiind internată în spital în perioada 15.03-21.03.2014, perioada în care aceasta a fost lipsită de posibilitatea de a se bucura de lucrurile pe care le făcea înainte și în care a suportat dureri fizice intense, Curtea apreciază că suma de 15.000 lei este rezonabilă pentru repararea prejudiciului moral suferit de partea civilă.

Curtea reține că partea civilă Țițeică R. C. nu a probat în niciun fel solicitarea privind obligarea inculpatei D. C. F. la plata daunelor materiale în cuantum de 50.000 lei, deși sarcina probei îi revenea potrivit art. 249 Cod procedură civilă conform căruia „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”.

Față de cele expuse mai sus, în baza art.421 pct.1 lit.a) Cod procedură penală, în temeiul art.421 pct.2 lit.a) Cod procedură penală va admite apelurile declarate de partea civilă Țițeică R. C. și inculpata D. C. F. împotriva sentinței penale nr.611/02.06.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, pe care o va desființa în parte, în latură penală și civilă, și în rejudecare:

În baza art.386 Cod procedură penală va schimba încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatei din infracțiunea prev. de art.32 Cod penal raportat la art.188 alin.1 Cod penal cu aplic. art.75 alin.2 lit.b) Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală rap.la art.375 Cod procedură penală în infracțiunea prev. de art.32 Cod penal raportat la art.188 alin.1 Cod penal cu aplic. art.75 alin.2 lit.a) Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală rap.la art.375 Cod procedură penală, text de lege în baza căruia va condamna pe inculpata D. C. F. la pedeapsa de 3 ( trei) ani închisoare.

Va menține modalitatea de executare a pedepsei și termenul de supraveghere, astfel cum au fost stabilite de prima instanță.

În baza art.93 alin.3 Cod penal va impune inculpatei D. C. F. ca pe durata termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 100 de zile în cadrul . Urbană Ploiești SRL sau Administrației Parcului Memorial „C. S.” Ploiești.

Va înlătură din sentința penală dispoziția privind obligarea inculpatei la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă Țițeică R. C..

Va majora cuantumul daunelor morale stabilite în favoarea aceleiași părți civile de la suma de 5.000 lei la suma de 15.000 lei.

Va constată achitată suma de 1536,42 lei reprezentând cheltuieli cu spitalizarea persoanei vătămate Țițeică R. C., conform chitanței_/12 iunie 2014 emisă de S. Județean de Urgență Ploiești, depusă în ședința publică din data de 12.09.2014.

Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.421 pct.2 lit.a) Cod procedură penală admite apelurile declarate de partea civilă ȚIȚEICĂ R. C., domiciliat în municipiul Ploiești, . A. nr. 6, ., . și inculpata D. C. F., fiica lui N. și A., născută la data de 24 noiembrie 1982, domiciliată în municipiul Ploiești, ., ., ., C.N.P._, împotriva sentinței penale nr.611/02.06.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, pe care o desființează în parte, în latură penală și civilă, și în rejudecare:

În baza art.386 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatei din infracțiunea prev. de art.32 Cod penal raportat la art.188 alin.1 Cod penal cu aplic. art.75 alin.2 lit.b) Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală rap.la art.375 Cod procedură penală în infracțiunea prev. de art.32 Cod penal raportat la art.188 alin.1 Cod penal cu aplic. art.75 alin.2 lit.a) Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală rap.la art.375 Cod procedură penală, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpata D. C. F. la pedeapsa de 3 ( trei) ani închisoare.

Menține modalitatea de executare a pedepsei și termenul de supraveghere, astfel cum au fost stabilite de prima instanță.

În baza art.93 alin.3 Cod penal impune inculpatei D. C. F. ca pe durata termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 100 de zile în cadrul . Urbană Ploiești SRL sau Administrației Parcului Memorial „C. S.” Ploiești.

Înlătură din sentința penală dispoziția privind obligarea inculpatei la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă Țițeică R. C..

Majorează cuantumul daunelor morale stabilite în favoarea aceleiași părți civile de la suma de 5.000 lei la suma de 15.000 lei.

Constată achitată suma de 1536,42 lei reprezentând cheltuieli cu spitalizarea persoanei vătămate Țițeică R. C., conform chitanței_/12 iunie 2014 emisă de S. Județean de Urgență Ploiești.

Menține în rest dispozițiile sentinței, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 septembrie 2014.

PreședinteJudecător

C. RaduIoana N.

Grefier,

E. F.

Red.C.R./Tehnored.jud.C.R.,15 octombrie 2014, 5 ex.

Dosar fond_ Trib. Prahova

Jud. fond N. C.

Operator de date cu caracter personal

Notificare 3113/2006

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 837/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI