Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni. Art. 323 C.p.. Decizia nr. 77/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 77/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 2316/287/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA NR.77

Ședința publică din data de 24 ianuarie 2014,

Președinte: - G. D.

Judecător: - C. G.

Judecător: - L. C.

Grefier: - M. M.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – B. Teritorial Ploiești a fost reprezentat de procuror G. S..

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de P. de pe lângă Curtea Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – B. Teritorial B. și de către inculpații G. C. I., CNP_, fiul lui G. și M., născut la data de 27.06.1982 în Râmnicu Sărat, județul B., domiciliat în Râmnicu Sărat, ., ..1, județul B., Țopanu R. I., CNP_, fiul lui M. și G., născut la data de 30.08.1986, domiciliat în Râmnicu Sărat, ., M. M. B., CNP_, fiul lui G. și M., născut la data de 12.12.1986, domiciliat în G., . A, ..2, ., județul G., și de inculpatul M. G. A., fiul lui M. A. și M. V., născut la data de 30.09.1988, domiciliat în G., ., ., județul G., împotriva sentinței penale nr.210/20.09.2013 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 16 ianuarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.

Curtea, având nevoie de timp pentru studierea acelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 24 ianuarie 2014, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA:

Asupra recursurilor penale de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.210/20.09.2013 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat, s-au dispus următoarele:

În baza art.8 din Legea nr.39/2003 cu referire la art.323 al.1 cod penal inculpatul G. C. I., CNP_, fiul lui G. și M., născut la data de 27.06.1982 în Râmnicu Sărat, județul B., domiciliat în Râmnicu Sărat, ., . a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art.71 alin.2 Cod penal inculpatului i s-au interzis pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a si lit. b Cod penal.

In baza art.16 alin.1 din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizație eliberată în condițiile legii.

În baza art.71 alin.2 Cod penal inculpatului i s-a interzis pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a si lit. b Cod penal.

În baza art. 33, lit. a Cod penal s-a constatat că cele doua infracțiuni sunt concurente și în baza art. 34, alin. 1, lit. b, Cod penal s-au contopit cele două pedepse aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a aplicat art. 71, 64, alin.1, lit. a, teza a II a si lit. b Cod penal.

In baza disp. art.88 s-a dedus din pedeapsa aplicata durata reținerii din data de 25.06.2013 și arestarea preventivă a inculpatului din 26.06.2013 la zi, pe care o menține.

În baza art.8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art.323 al.1 cod penal inculpatul Țopanu I. R., CNP_, fiul lui M. și G., născut la data de 30.08.1986, domiciliat în Râmnicu Sărat, ..6, ., ., a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 71 alin. 2, Cod penal inculpatului i s-a interzis pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a și lit. b Cod penal.

În baza art.16 alin.1 din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizație eliberată în condițiile legii.

În baza art.71 alin.2, Cod penal i s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a și lit.b Cod penal.

În baza art.33, lit. a Cod penal s-a constatat că cele două infracțiuni sunt concurente și în baza art. 34, alin. 1, lit. b, Cod penal s-au contopit cele două pedepse aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a aplicat art. 71, 64, alin.1, lit. a, teza a II a si lit. b Cod penal.

In baza disp. art.88 s-a dedus din pedeapsa aplicata durata reținerii din data de 25.06.2013 și arestarea preventivă a inculpatului din 26.06.2013 la zi, pe care o menține.

În baza art. 8 din Legea nr.39/2003 cu referire la art.323 al.1 cod penal inculpatul M. M. B. CNP_, fiul lui G. și M., născut la data de 12.12.1986, domiciliat în G., . A, ..2, ., județul G., a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art.71 alin. 2, Cod penal inculpatului i s-a interzis pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a si lit. b Cod penal.

In baza art.16 alin.1 din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizație eliberată în condițiile legii.

În baza art.71, alin.2, Cod penal inculpatului i s-a interzis pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a si lit. b Cod penal. În baza art.33, lit. a Cod penal s-a constatat că cele două infracțiuni sunt concurente și în baza art. 34, alin. 1, lit. b, Cod penal s-au contopit cele două pedepse aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a aplicat art. 71, 64, alin.1, lit. a, teza a II a si lit. b Cod penal.

In baza disp. art.88 s-a dedus din pedeapsa aplicata durata reținerii din data de 25.06.2013 și arestarea preventivă a inculpatului din 26.06.2013 la zi, pe care o menține.

In baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art.323 al.1 cod penal, cu art.320 ind.1 alin.7 din legea 202/2010 inculpatul M. G. A., fiul lui M. A. și M. V., născut la data de 30.09.1988, domiciliat în G., ., ., a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 71 alin. 2, Cod penal s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a si lit. b Cod penal.

In baza art.16 alin.1 din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen,cu art.320 ind.1 al.7 din Legea 202/2010 același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizație eliberată în condițiile legii.

În baza art.71 alin.2 Cod penal inculpatului i s-a interzis pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a si lit. b Cod penal.

În baza art.33 lit.a Cod penal s-a constatat că cele două infracțiuni sunt concurente și în baza art.34, alin.1 lit.b Cod penal cele două pedepse s-au contopit, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a aplicat art.71, 64, alin.1, lit. a, teza a II a si lit. b Cod penal.

In baza dispozițiilor art.88 s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive din data de 03.09.2013 până la data de 10.09.2013 .

In baza disp.art. 118 alin. 4 cu referire la art.118 alin.1 lit.e C.pen s-a dispus confiscarea de la inculpatul G. C. I. a sumei de_ lei, de la inculpatul Țopanu I. R. a sumei de_ lei,de la inculpatul M. M. B. a sumei de 8000 lei iar de la inculpatul M. G. A. a sumei de_ lei.

In baza art.118 lit.f cod penal s-a dispus confiscarea substanțelor susceptibile de a avea efecte psihoactive ridicate de la inculpații G. C. I. și Țopanu I. R., ce nu au fost consumate în procesul analizelor de laborator.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr.127/D/P/2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție D., B. Teritorial B. s-a pus în mișcare acțiunea penală și trimiși în judecată inculpații: G. C. I. pentru comiterea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiunii prevăzute de art. 8 din legea 39/2003 cu referire la art. 323 al.1 cod penal și de rularea de operațiuni cu produse susceptibile de avea efecte psiho active fără a avea autorizație emisă in condițiile legii, prevăzuta de art. 16 al.1 din Leg ea 194/2011 cu aplicarea art. 41 al.2 cod penal, și aplicarea art. 33 lit.a cod penal; Țopanu I. R. pentru comiterea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiunii prevăzute de art. 8 din legea 39/2003 cu referire la art. 323 al.1 cod penal și de rularea de operațiuni cu produse susceptibile de avea efecte psiho active fără a avea autorizație emisă in condițiile legii, prevăzuta de art.16 al.1 din Leg ea 194/2011 cu aplicarea art. 41 al.2 cod penal și aplicarea art.33 lit.a cod penal; M. M. B. pentru comiterea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiunii prevăzute de art.8 din legea 39/2003 cu referire la art. 323 al.1 cod penal și de rularea de operațiuni cu produse susceptibile de avea efecte psihoactive fără a avea autorizație emisă in condițiile legii, prevăzuta de art.16 al.1 din Leg ea 194/2011 cu aplicarea art. 41 al.2 cod penal ,și aplicarea art.33 lit.a cod penal și M. G. A. pentru comiterea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiunii prevăzute de art.8 din legea 39/2003 cu referire la art.323 al.1 cod penal și de rularea de operațiuni cu produse susceptibile de avea efecte psiho active fără a avea autorizație emisă in condițiile legii, prevăzuta de art.16 al.1 din Leg ea 194/2011 cu aplicarea art. 41 al.2 cod penal ,și aplicarea art. 33 lit.a cod penal.

In actul de sesizare al instanței s-a arătat că inculpații, în perioada martie- începutul lunii iunie 2013, fără a avea autorizație emisa in condițiile legii, au derulat operațiuni (oferire spre vânzare si vânzare) cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, pe raza mun.Galati, acțiuni comise în asociere de către inculpații G. C. I., M. M. B., Țopanu I. R. și M. G. A..Se mai arată ca inculpatul G. C. în perioada noiembrie 2011-martie 2013 a procurat și revândut substanțe etnobotanice, la două săptămâni se alimenta de la persoane neidentificate,cumpăra cantități între 50 si 100 grame, pe care le reproporționa, apoi le-a revândut la pliculețe de 0,15-0,20 grame în municipiul Rm.Sărat, iar în luna martie 2013 a intrat în legătură cu ceilalți trei inculpați și au constituit o filieră de procurare și comercializare de produse etnobotanice, inculpații M. și M. erau furnizori, iar M. era și agent de legătură; inculpații G. și Topanu au preluat și distribuit marfa, de aproximativ 10 ori s-au deplasat la G., au cumpărat substanțe etnobotanice de la inculpatul M., acestea erau predate efectiv in stații Peco, apoi le reproporționau și revindeau cu 15-20 lei pliculețul, în cantități de 0,15-0,20 grame.

Inculpatul M. a vândut etnobotanice prin inculpatul M. de patru ori, cantități între 50-100 grame, inculpatul M. a vândut de șase ori și a intermediat încă patru tranzacții, astfel că se obțineau venituri substanțiale. Inculpatul M. în perioada martie-iunie 2013, fără autorizație a derulat operațiuni prevăzute de art.16 al.1 din Legea 194, o astfel de faptă a unei persoane, fără a deține autorizație în condițiile legii, reprezintă o faptă comisă cu intenție directă, era și consumator, calitate în care știa efectele consumării acestor substanțe.

Examinând actele si lucrările de la dosar instanța de fond a reținut următoarele:

In perioada noiembrie 2012–martie 2013 ,inculpatul G. C. I. a derulat o vastă activitate de procurare și revânzare de substanțe susceptibile de a avea efecte psihoactive, cunoscute in limbajul comun sub denumirea „etnobotanice „consumatorii fiind, în marea lor majoritate, tineri cu reședința în municipiul Rm.Sarat. Inculpatul s-a aprovizionat în mod ritmic la intervale de aproximativ 2 săptămâni, cu astfel de substanțe de la persoane neidentificate până în prezent, personal sau prin intermediul societăților de curierat rapid, cantitățile cumpărate în scopul revânzarii variind între 50 și 100 g. Cu privire la ambalarea etnobotanicelor în cazul în care aprovizionarea se făcea vrac sau reproporționarea lor, în cazurile în care acestea erau deja ambalate la momentul achiziției, în ambele variante plăcuțele conțineau 0,15-0,20 g, iar aceste operații se desfășurau la domiciliu sau în municipiul Rm.Sarat.

Inculpatul G. C. I., începând cu luna martie a anului 2013, a derulat această activitate infracțională în strânsă legătură cu inculpații Țopanu I. R., Maru M. B. și M. G. A.. Inculpații M. M. B. și M. G. A. ambii cu domiciliile pe raza municipiului G. au constituit palierul de furnizare a etnobotanicelor către inculpatul G. Catălin I. iar cu privire la aprovizionare și distribuție a acționat în strânsă legătură cu inculpatul Țopanu I. R.. Inculpații G. C. I. și Țopanu I. R. în perioada martie – iunie 2013 s-au deplasat de aproximativ zece ori în municipiul G. și au cumpărat etnobotanice în vrac, în cantități cuprinse între 50 g și 100 g la prețuri variind între 2000 și 3000 lei și în toate aceste cazuri, erau predate efectiv de inculpatul M. G. A. în locații prestabilite, reprezentate de regulă în stații PECO aflate la .>

Locurile de vânzare a etnobotanicelor erau atât locuințele inculpaților G. C. I. și Țopanu I. R., cât și alte locații cunoscute din municipiul Rm.Sarat (la pompieri, la statuie, la loto, la bar, la sală, la primărie, la fabrica de pâine, la gară, etc) iar pentru ascunderea activității lor infracționale, inculpații G. C. și Țopanu I. R. utilizau în mod frecvent mesajele telefonice tip SMS, iar în cadrul discuțiilor telefonice foloseau un limbaj codificat privind tranzacțiile de etnobotanice, încercând pe cât posibil să vândă astfel de substanțe persoanelor în care aveau încredere și care nu-i denunța autorităților statului, sau numai la recomandarea unor astfel de persoane. Inculpatul M. M. B. a vândut etnobotanice prin intermediul inculpatului M. G. A. inculpaților G. C. I. și Țopanu I. R. de patru ori cuprinse între 50 g și 100 g la preturi variind între 2000 și 3000 lei obținând suma totală de aproximativ 8000 lei, inculpatul M. G. A. le-a vândut inculpaților G. C. și Țopanu I. R. în șase rânduri etnobotanice, și a mai intermediat alte patru astfel de tranzacții în aceleași cantități și la aceleași prețuri obținând in urma activității infracționale suma totală de 17.000 lei.

De altfel monitorizarea tehnică a convorbirilor și comunicărilor telefonice efectuată ale inculpaților G. C. I.,Țopanu I. R., M. G. A. și M. M. B., relevă date și informații concludente referitoare la modul de planificare,organizare și desfășurare a activității infracționale, astfel ca inculpatul G. C. I. și-a dezvoltat un sistem de comunicare cu potențiali clienți menit să îngreuneze probarea faptelor sale ilegale ,instalând pe telefon un sistem de codare, consumatorii cunoșteau acest sistem. Inculpații Țopanu I. R. și M. G. A. în convorbirile și comunicările telefonice purtate se refereau atât la activitățile lor proprii de cumpărare și revânzare a etnobotanicelor cât și la relațiile dintre ei și inculpații G. C. I. și M. B. M. vizând planificarea,organizarea și derularea activității infracționale.

Situația e fapt reținută a fost stabilită cu ajutorul proceselor verbale de percheziție domiciliară efectuate la domiciliile inculpaților, raportate de constatare tehnico-științifică, declarații de martori, procese verbal de investigații, procese verbale de certificare si note transcriere.

Instanța de fond nu a reținut susținerile inculpaților G. C. I., Țopanu I. R. și M. Mihaita B. în sensul că aceștia nu se fac vinovați de comiterea infracțiunii prev. de art.8 din legea 39/2003, din actele și lucrările de la dosar rezultând că inculpatul G. C. I. îl cunoștea pe coinculpatul M. G. A., din perioada în care acesta era angajat la un sex shop de pe raza localității G., unde se comercializau și substanțe susceptibile de avea efecte psihoactive si de unde inculpatul G. C. I. achiziționa astfel de substanțe până în momentul în care magazinul a fost închis.

Din declarația inculpatului M. G. A. instanța de fond a reținut ca inculpatul G. C. I., a fost cel care l-a contactat telefonic pe coinculpatul M. după închiderea magazinului solicitându-i în continuare acestuia să-i procure substanțe cu efect psihoactiv lucru pe care acesta l-a și făcut livrându-i inițial de două ori aceste substanțe din stocul existent la închiderea magazinului. Ulterior, tot la cererea inculpatului G. C., coinculpatul M. G. A. l-a contactat pe inculpatul M. Mihăita B. de la care a achiziționat în scopul revânzarii către inculpatul G.,de substanțe cu efect psihoactiv.

Din declarațiile inculpatului M. dar și din declarațiile martorilor audiați atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată instanța de fond a reținut că inculpatul G. C. I. era în relație de prietenie cu coinculpatul Țopanu I. R., de mulți ani și acesta din urma l-a și însoțit pe inculpatul G. în municipiul G. pentru că acesta din urma să achiziționeze în scop de revânzare substanțe cu efect psihoactiv de la coinculpatul M. G. A., astfel că apar ca nesincere susținerile inculpatului Țopanu în sensul că nu cunoștea motivul pentru care coinculpatul G. C. I., se deplasa pe raza municipiului Galati, având întâlniri în stații Peco.

Din întreg materialul administrat în cauză, prima instanță a reținut că toți cei patru inculpați au comis infracțiunea prev. de art. 8 din legea 39/2003.

Faptele inculpatului G. C. I. care în perioada noiembrie 2012 - începutul lunii iunie 2013, în asociere cu inculpații M. M. B., Țopanu I. R. și M. G. A. fără a avea autorizație emisă în condițiile legii, a derulat operațiuni (cumpărare, reproporționare,reambalare, oferire spre vânzare), cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive fără a avea autorizație emisă în condițiile legii, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.16 al.1 din Legea 194/2011 cu aplicarea art.41 al.2 cod penal și aplicarea art.33 lit.a cod penal și art.8 din Legea 39/2003 cu referire la art.323 al.1 cod penal, cu aplicarea art. 33-34 cod penal .

Faptele inculpatului Țopanu I. R. care în perioada martie - începutul lunii iunie 2013, fără a avea autorizație emisă în condițiile legii, a derulat operațiuni (cumpărare, reproporționare, reambalare, oferire spre vânzare), cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive pe raza municipiului Galati si Rm.Sarat acțiunii comise în asociere cu inculpații M. M. B., și M. G. A. fără a avea autorizație emisă in condițiile legii,întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzuta de art. 16 al.1 din Legea 194/2011 cu aplicarea art. 41 al.2 cod penal, și aplicarea art.33 lit.a cod penal și art.8 din legea 39/2003 cu referire la art. 323 al.1 cod penal, cu aplicarea art. 33-34 cod penal .

Faptele inculpatului M. M. B. care in perioada martie -începutul lunii iunie 2013 ,fără a avea autorizație emisă in condițiile legii, a derulat operațiuni (cumpărare, reproporționare, reambalare ,oferire spre vănzare), cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive pe raza municipiului Galati acțiunii comise in asociere cu inculpații, și M. G. A. ,Țopanu I. R. ,G. C. I. fără a avea autorizație emisă in condițiile legii ,întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzuta de art. 16 al.1 din Leg ea 194/2011 cu aplicarea art. 41 al.2 cod penal, și aplicarea art. 33 lit.a cod penal și art.8 din legea 39/2003 cu referire la art. 323 al.1 cod penal, cu aplicarea art. 33-34 cod penal La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, conform prevederilor art. 72 cod penal, prima instanță a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, că inculpații au stabilit o înțelegere, au avut o evoluție si dezvoltare în timp. Instanța de fond a mai avut în vedere conduita procesuală precum și faptul că inculpații au vătămat nu numai relațiile sociale ce țin de respectarea regimului legal al deținerii și comercializării substanțelor psihotrope sau a celor susceptibile de a avea efecte psihoactive, ci și pe cele ce vizează protejarea sănătății persoanelor împotriva consumului unor astfel de produse,vârsta fragedă a consumatorilor, efectele negative asupra sănătății acestora „clienții„ fiind persoane cu vârste între 20 și 30 ani, iar numărul dozelor obținute urmare reambalării la cantități de 0,15-0,20 gr a produselor achiziționate vrac a fost de ordinul miilor .

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere amploarea fenomenului la momentul actual, în permanenta creștere dar și consecințele extrem de grave ale consumului de substanțe cu efect psihoactiv, ajungând chiar la decesul a zeci de tineri precum si creșterea infracționalității pe fondul acestui consum.

Prin comiterea faptelor de către inculpați precum și din întregul materialul administrat in cauză (declarații de inculpat, note supraveghere operativă, rapoarte de constatare tehnico-științifică, procese verbal, percheziții), reiese cu evidență că au acționat cu intenție directă, prevăzând rezultate socialmente vătămătoare și urmărind producerea lor cu scopul de a obține importante sume de bani .

In ceea ce îi privește pe inculpații G. C. I., Topanu R. I. și M. Mihaita B., instanța de fond nu a reținut în favoarea acestora dispozițiile art. 320 indice 1 al.7 cod pr.penală, cei trei inculpați recunoscând în parte învinuirile respectiv numai aceea prev. de art.16 al.1 din Legea 194/2011, nerecunoașterea în totalitate și conform actului de sesizare al instanței în cazul în care se dovedește vinovăția făcând imposibila aplicarea dispozițiilor privind reducerea pedepselor.

Cu privire la inculpatul M. G. A., instanța de fond a apreciat că i se pot reține în favoarea acestuia circumstanțe atenuante prev. de art. 74-76 cod penal, raportat la art.320 indice 1 al.7 cod pr.penală, acesta recunoscând integral comiterea faptelor .

Sumele de bani pentru care s-a dispus confiscarea sunt cele rezultate urmare calculului efectuat pentru cantitățile de substanțe cu efect psihoactiv comercializate de fiecare inculpat in parte, intre prețul de cumpărare si cel de revânzare.

S-au menținut măsurile asigurătorii, respectiv sechestrul asigurător asupra autoturismului marca Mercedes CLS cu numărul de înmatriculare_, proprietatea inculpatului G. C. I. și asupra sumei de 2100 lei ridicată de la același inculpat și asupra sumelor de 6000 lei și 200 euro ridicate de la inculpatul Țopanu I. R., instanța de fond neputând reține că sumele de bani confiscate de la inculpatul Topanu aparțin altei persoanei respectiv tatălui său.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. B. Teritorial B. și inculpații G. C. I., Țopanu R. I., M. M. B. și M. G. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Ministerului Public a criticat sentința pronunțată de instanța de fond susținând, în esență, că prima instanță nu a aplicat inculpaților condamnați pentru infracțiunea prev. de art.16 alin.1 din Legea 194/2011 pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, încălcând dispozițiile imperative ale art.65 alin.2 și 3 C.penal și nu a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M. G. A. durata reținerii.

Potrivit disp. art.64 alin.1-3 C.penal aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă și când este îndeplinită condiția ca pedeapsa principală stabilită să fie închisoarea de cel puțin 2 ani.

Art.16 alin.1 din Legea 194/2011 prevede că fapta persoanei care, fără a deține autorizație eliberată în condițiile legii, efectuează operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi.

Instanța de fond a aplicat inculpaților, pentru infracțiunea prev. de art.16 alin.1 din Legea 194/2011 pedepse de 3 ani și respectiv 2 ani (inculpatului M. G. A.) dar nu a aplicat acestora pedeapsa complementară a interzicerii unora dintre drepturile prevăzute de art.64 alin.1 C.penal, care era obligatorie.

Al doilea motiv de recurs se referă la faptul că inculpatul M. G. A. a fost reținut la data de 25.06.2013 pe o durată de 24 de ore (fila 64-65, vol.1, d.u.p) iar instanța nu a computat timpul reținerii din durata pedepsei pronunțate, încălcând dispozițiile art.88 C.penal.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței și pe fond, în latură penală deducerea reținerii din pedeapsa aplicată inculpatului M. G. A. și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, față de toți cei 4 inculpați.

Recurentul-inculpat G. C. a criticat hotărârea primei instanțe pentru două motive. Primul motiv de recurs a vizat greșita individualizare a pedepsei în raport de dispozițiile art.72 c.penal, mai precis, din lecturarea considerentelor sentinței penale recurate a rezultat că pentru a stabili o pedeapsă de 3 ani cu executare în regim privativ de libertate, prima instanță a avut în vedere, în principal, pericolul social ridicat al faptelor săvârșite de către inculpat.

Această pedeapsă cu executare în regim de detenție apare mult prea aspră. S-a reținut că pericolul social concret derivă din activitatea desfășurată, însă în ceea ce-l privește pe clientul său, aceasta s-a desfășurat pe o perioadă scrută de timp, doar de 2-3 luni, de faptul că prin această activitate s-au distribuit substanțe de o anumită calitate care nu au afectat în mod esențial, determinant, sănătatea persoanelor care le-au consumat. Până nu cu multă vreme înainte de săvârșirea infracțiunii legiuitorul nu sancționa comercializarea sau consumul unor astfel de substanțe.

Ori, având în vedere modalitatea în care inculpatul a înțeles să comercializeze sau să consume, (substanțele proveneau dintr-un magazin care funcționase într-un regim legal și abia într-un final s-a delimitat de legiuitor ce era permis sau ce nu era permis), că la momentul când acestea au fost interzise prin lege inculpatului i-a fost mai greu să renunțe la ele, pentru că devenise consumator. Existența unei autorizații care să aibă la baza analiza unor astfel de substanțe face să diminueze acest pericol, și instanța poate manifesta îngăduință față de o persoană care nu a fost în măsură să deceleze lucrurile la timp.

A doua critică rezidă în aceea că instanța nu a motivat în ce manieră a stabilit cuantumul sumei pentru care s-a stabilit confiscarea. Din niciunul dintre elementele de probatoriu nu rezultă care a fost maniera în care s-a determinat această suma. S-a spus că s-a cumpărat succesiv de către inculpat cantități între 50 grame și 100 grame, fără a se putea determina, cu exactitate, nici cantitatea totală cumpărată și nici sumele obținute cu titlu de beneficiu de inculpat. Cu atât mai puțin nu s-a putut face o astfel de justificare, în condițiile în care, așa cum inculpatul a precizat o parte din cantitatea achiziționată era destinată consumului propriu.

Mai mult, la dosarul cauzei s-au depus dovezi și, în acest sens, are în vedere o analiză efectuată de către un institut de specialitate care a concluzionat că parte din substanțele găsite la percheziție la domiciliul lui T., nu făceau parte din categoria celor identificate ca fiind cumpărate de G. C. și distribuite lui T.. Așadar, ar putea dispărea legătura dintre cei doi, legătură tăgăduită, de altfel de aceștia pe parcursul judecății. Din această perspectivă, suma nu este una reală și este lipsită de suport probatoriu. Ori, instanța de fond nu a arătat ce a stat la baza calcului sumei. Privită de asemenea manieră, nici măsura dispusă asupra sechestrului asiguratoriu a autoturismului nu mai apare ca una fondată, pentru că nu se cunoaște întinderea beneficiului rezultat din activitatea desfășurată de către inculpat.

Ca urmare, solicită reevaluarea tuturor elementelor supuse atenției și să se dispună, în principal, casarea în parte a sentinței, în sensul dacă nu al redozării pedepsei, al schimbării modalității de executare a acesteia, apreciind că scopul poate fi atins și fără executare. Totodată, solicită ca instanța de recurs să aprecieze cu privire la suma ce s-a dispus a fi confiscată.

Recurenții-inculpați Țopanu R. I. și M. M. B., au criticat hotărârea pronunțată de prima instanță pentru greșita lor condamnare pentru săvârșirea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. Așa cum s-a arătat, în ceea ce-l privește pe Țopanu în afară de legătura de prietenie cu G. C. din copilărie, se reține că l-a însoțit în G.. Aceasta este singura asociere. De altfel inculpatul M. și M. au declarat, încă de la începutul urmăririi penale, că nu l-au cunoscut pe Țopanu.

De asemenea, recurentul a susținut că substanțele cu efect psihoactive găsite la percheziția domiciliară nu aveau nicio legătură cu cele găsite și comercializate de ceilalți inculpați. Mai mult, un alt argument este că din probe rezultă foarte clar (interceptări, fila 27 – primește un mesaj pe telefon și fila 33 – o discuție purtată cu curierul, ambele aflate în vol.3 dosarul u.p.) din care rezultă că Țopanu a comercializat produse cumpărate de pe internet, neexistând nicio dovadă că M. sau M. i-au livrat vreo cantitate. Mai mult, din declarația unui martor C. V. M. (fila 26, vol.2) rezultă că acesta a consumat împreună cu el substanțe procurate de el de pe internat.

De aceea, în privința acestei infracțiuni, recurentul consideră că nu se poate reține în sarcina sa, întrucât fapta nu există.

Cei doi recurenți nu au apelat la disp. art.320/1 C.pr.penală tocmai pentru că nu sunt vinovați, ei nu și-au putut însuși probele și susținerile din rechizitoriu cu privire la reținerea acestei infracțiuni, prev. de art.8 din Legea 39/2003. De aceea consideră că infracțiunea de asociere nu a fost dovedită, deplasarea la G. (singura care se reține ca sprijinire a infracțiunii de asocierii) nu poate fi reținută ca unic temei penru dispunerea unei condamnări.

Recurentul M. M. B. a arătat că nici în sarcina sa nu se poate dispune condamnarea pentru infracțiunea prev. de art.8 din Legea 39/2003 dat fiind faptul că l-a cunoscut doar pe inculpatul M., căruia i-a livrat substanțe psihiactive, fără a avea nicio legătură cu ceilalți, în 3-4 rânduri. Comercializarea simplă, în 3-4 rânduri, nu poate constitui elementele constitutive ale infracțiunii de asociere.

Referitor la infracțiunea de comercializare pe care recurenții inculpați o recunosc, aceștia apreciază că au fost sancționați prea sever de prima instanță.

În ce-l privește pe inculpatul Țopanu (a avut o conduită bună, a recunoscut-o a fost funcționar public) instanța nu a ținut cont de starea sa de sănătate. Într-o ierarhie a infracțiunilor nu este una foarte sus, are limite de pedeapsă mai mici decât furtul, de aceea instanța nu a valorificat criteriile de individualizare și nici împrejurările ce pot constitui circumstanțe atenuante, cu consecința coborârii pedepsei sub acest minim de 2 ani închisoare, pentru că în cauză nu există circumstanțe agravante, instanța de fond exagerând cu această pedeapsă și cu modalitate de executare efectivă. Sunt inculpați la prima abatere, care nu au mai fost condamnați niciodată, suportă o măsură extrem de severă. S-au depus dovezi din care rezultă că cei doi inculpați (care au mai lucrat și anterior) s-au angajat, s-au reintegrat în societate și măsura punerii lor în libertate a fost una corectă și în plus inculpatul Țopanu urmează să-și întemeieze o familie.

În final, cei doi recurenți inculpați au solicitat admiterea recursurilor, casarea sentinței și pe fond, reindividualizarea pedepselor privind infracțiunea de comercializare a acestor produse și ca modalitate de executare, sigur condamnarea lor, pentru că au săvârșit o faptă penală, însă într-un regim neprivativ de libertate.

Totodată, au solicitat ca instanța să se pronunțe cu privire la suma confiscată de la Țopanu, respectiv 6000 lei și 200 euro, asupra căreia s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului. S-a dovedit că nu era un produs al infracțiunii și nu a fost valorificată din punct de vedere penal în nici un fel. Aceste sume de bani reprezintă pe de o parte bani trimiși de mama inculpatului Topanu care lucra în Italia și pe de altă parte o restituire a unei taxe auto, în baza unei hotărâri judecătorești pronunțată de Tribunalul B. și confirmată de Curtea de Apel Ploiești, existând la dosar dovadă de la finanțe de restituirea sumei. În principal nu se impune, indiferent de soluția privitoare la cuantumul pedepsei, executarea ei în regim privativ de libertate.

Recurentul-inculpat M. G. a criticat sentința atât pentru motive de nelegalitate, cât și pentru motive de netemeinicie.

Motivul de nelegalitate se referă la faptul că nu s-au respectat prevederile art.88 C.penal referitor la computarea duratei reținerii, respectiv prin sentința pronunțată de instanța de fond s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, omițându-se că la dosarul cauzei filele 24-25 vol.1, d.u.p. există ordonanța de reținere din data de 25.06.2013 a inculpatului pentru 24 de ore.

Recurentul a arătat că sentința este afectată de netemeinicie în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei. Acesta a beneficiat de prevederile art.320/1 alin.7 C.pr.penală, a recunoscut încă la urmărirea penală săvârșirea infracțiunilor. În fapt, el a lucrat la un magazin de profil unde vindea substanțe etnobotanice, iar la închiderea magazinului, în schimbul salariului restant, administratorul societății i-a dat o cantitate de pliculețe cu astfel de substanțe pe care el le-a vândut către un fost client al magazinului (G. C. I.) care la rândul lui le-a vândut către diferite persoane din Râmnicu Sărat. Ulterior, în patru rânduri a cumpărat de la inculpatul M. circa 50 – 100 grame de astfel de substanțe pe care le-a revândut către G. C. I..

Solicită ca instanța de recurs să reaprecieze asupra pedepsei și a modalității de executare a acesteia, în sensul de a se reține în favoarea lui circumstanțe atenuante. Consideră că în cauză se pot reține prevederile art.74 alin.1 lit.a și e C.penal, astfel din actele în circumstanțiere aflate la dosar se poate observa faptul că inculpatul a avut o conduită bună anterior săvârșirii infracțiunii, situație în care devin incidente prevederile art.74 lit.a C.penal. A avut o atitudine sinceră în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată, recunoscând fapt pentru care a fost trimis în judecată și în mod real a contribuit la aflarea adevărului, motiv pentru care solicită a se face aplicarea disp. art.74 lit.c C.penal. De altfel, atitudinea procesuală diferită a inculpatului și sprijinul acordat organelor de urmărire penală pentru aflarea adevărului a condus la tratamentul diferențiat în ceea ce privește măsurile preventive dispuse în cauză. El a adoptat o poziție procesuală corectă și a înțeles să contribuie la aflarea adevărului în cauză.

Având în vedere circumstanțele săvârșirii infracțiunii solicită a se face aplicarea prevederilor art.76 lit.e în cazul infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.8 din Legea 39/2003, în sensul de a se coborî pedeapsa aplicată sub minimul special, până la 3 luni și cele ale art.76 lit.d în cazul infracțiunii prev. și ped. de art.16 alin.1 din Legea 194/2011 în sensul de a coborî pedeapsa aplicată sub minimul special, până la minimul general. De altfel, instanța de fond în motivare (pagina 6, antepenultimul paragraf) apreciază că i se pot reține în favoarea acestuia circumstanțe atenuante prev. de art.74 -76 C.penal însă în dispozitiv omite să le rețină.

Totodată, se impune a se avea în vedere faptul că operațiunile cu astfel de substanțe nu sunt interzise de lege (ca în cazul drogurilor) ci doar efectuarea de operațiuni cu astfel de substanțe fără autorizare. Din acest punct de vedere, inculpații nu pot fi asimilați în mentalitatea populară unor dealeri de droguri, iar gradul de pericol social al infracțiunii incriminate este mult redus. De altfel, anterior incriminării din anul 2011 operațiunile cu acest tip de produse nu erau supuse autorizării și nici incriminării..

Suma cu care le-a achiziționat de la M. este de 2000 lei, le-a revândut apoi cu 2.500 – 3000, astfel că venitul ar fi ce cel mult 4000 lei, astfel beneficiul obținut a fost unul foarte redus. Trebuie reținute și împrejurările în care a comis fapta, respectiv că în perioada respectivă rămăsese fără serviciu și nu i s-a plătit salariul restant. Mai trebuie reținut faptul că el le-a comercializat fără autorizare. Caracterizările depuse la dosar dovedesc că el nu este consumator, nu trebuie să fie inclus într-un program, numărul redus de acte materiale.

Cu privire la modalitatea de executare recurentul a arătat că în cazul său se poate face aplicarea disp. art.81 C.penal, apreciind că nu prezintă pericol social. De altfel el a stat și în arest preventiv o perioadă suficientă de timp, a conștientizat faptele sale și a realizat că nu trebuie să se mai repete, a sta în detenție 2 ani, nu reprezintă o reeducare și ar fi un moment negru în viața sa.

Referitor la măsura confiscării, instanța de fond a dispus confiscarea sumei 17.000 lei, ori nu rezultă care este modalitatea de calcul. Rezultă din calcul cel mult profitul de 4.000 lei, dar nu se arată ce a avut în vedere parchetul când a reținut în rechizitoriu această sumă.

Solicită admiterea recursului, în rejudecare să se facă reevaluarea pedepsei și a modalității de executare, să se compute și durata reținerii, iar cu privire la măsura confiscării instanța de recurs să o reanalizeze.

Examinând sentința recurată, în raport de actele și lucrările dosarului de fond, ce conține și dosarul de urmărire penală, cu întreg materialul probator administrat în cauză, de susținerile cuprinse în fiecare dintre recursuri și ținând cont de dispozițiile art.385/6 alineat ultim C.pr.penală, Curtea constată că atât recursul parchetului, cât și recursurile inculpaților sunt parțial fondate.

Întrucât inculpații Țopanu R. I. și M. M. B. contestată situația de fapt reținută de prima instanță cu privire la una dintre infracțiunile reținute în sarcina lor, cea prevăzută de art.8 din Legea 39/2003, Curtea consideră că aceste recursuri trebuie analizate cu prioritate.

Este adevărat că din declarațiile inculpaților, necontrazise de alte probe, rezultă faptul că inculpatul M. M. B. nu i-a cunoscut în mod direct pe inculpații G. C. I. și Țopanu R. I., ci numai pe inculpatul M. G. A. căruia i-a furnizat în patru rânduri diferite cantități, cuprinse între 50 și 100 grame de substanțe susceptibile a avea efect psihoactiv, pe care acesta, la rândul său, le-a comercializat către inculpatul G. C. I..

Cu toate acestea, având în vedere caracterul repetat al activității și cantitățile mari vândute de inculpatul M. către M. (dacă ținem cont de faptul că fiecare doză reambalată și revândută cântărea doar 0,15 – 0,20 grame), Curtea consideră că este corectă aprecierea primei instanțe că inculpatul M. a avut reprezentarea că inculpatul M. va proceda la rândul său, la revânzarea „mărfii”, deci că pe lanțul infracțional se mai află și alte persoane, clienți ai inculpatului M. G. A..

În ce privește pe inculpatul Țopanu I. R., probele administrate în cauză, inclusiv cu declarația coinculpaților G. C. I. și M. G. A., atestă faptul că acesta l-a însoțit pe prietenul său G. C. în G. „o dată sau de două ori” (declarație M. G. A., fila 27 dosar fond), când acesta a cumpărat diferite cantități cuprinse între 50 și 100 grame de substanțe susceptibile a avea efect psihoactiv, de la inculpatul M. G. A..

Totodată, la dosarul de urmărire penală există numeroase înregistrări autorizate ale unor convorbiri telefonice sau mesaje SMS ale inculpatului Țopanu I. R., care demonstrează că acesta se ocupa de comercializarea la pliculețe, către diferiți clienți, consumatori de astfel de substanțe, chiar în perioada de referință, când G. C. I. se aproviziona de la M. G. A..

De aceea, în acord cu prima instanță, Curtea va înlătura apărarea acestui inculpat, în sensul că nu a cunoscut ce afaceri se derulează între prietenul său G. C. I. și M. G. A. și că nici nu a participat la revânzarea substanțelor procurate de la G..

Ca atare, Curtea consideră că și în situația în care nu se poate reține o legătură directă între unii dintre inculpați, activitatea acestora, așa cum a fost analizată mai sus, se circumscrie unei asocieri infracționale în scopul de a săvârși operațiuni de comercializare de substanțe susceptibile a avea efect psihoactiv, așa cum este prevăzută de art.8 din Legea 39/2003 cu referire la art.323 alin.1 C.penal (volumul 8, dosar u.p), iar soluția de condamnare a celor 4 inculpați și pentru săvârșirea acestei infracțiuni este corectă.

Cu privire la criticile formulate de toți cei 4 recurenți-inculpați G. C. I., Țopanu I. R., Mărul M. B. și M. G. A., în ce privește cuantumul și modalitatea de executare a pedepselor stabilite de prima instanță, Curtea le consideră parțial fondate.

Pedepsele principale stabilite inculpaților, diferențiate în mod justificat de către prima instanță, cu privire la inculpatul M. G. A. care a recunoscut săvârșirea faptelor și a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, în baza art.320/1 alin.7 C.pr.penală, sunt orientate către limita minimă prevăzută de textele legale incriminatoare, ceea ce dovedește faptul că prima instanță a realizat un echilibru între circumstanțele reale, defavorabile inculpaților și cele personale, favorabile acestora.

Astfel, printre circumstanțele ce evidențiază o gravitate destul de mare a faptelor comise, prima instanță a reținut caracterul repetat al activității, perioada destul de mare de timp în care aceasta s-a desfășurat (noiembrie 2012 – iunie 2013) și numărul destul de mare de persoane consumatoare, având vârste între 20 și 30 de ani, la care au ajuns substanțele comercializate vrac sau en-detail de către inculpați.

În favoarea inculpaților pledează faptul că niciunul dintre ei nu are antecedente penale și că și-au manifestat regretul pentru săvârșirea infracțiunilor. În plus, în privința inculpatului M. G. A. care a solicitat să fie judecat după procedura simplificată prevăzută de art.320/1 C.pr.penală, se poate reține și o atitudine sinceră și de cooperare cu organele judiciare, declarațiile acestuia servind și la stabilirea activității infracționale a celorlalți coinculpați în cauză.

Ca atare, curtea consideră că, sub aspectul cuantumului, pedepsele sunt just individualizate și nu se impune reținerea unor circumstanțe atenuante, respectiv cele de la art.74 lit.a) sau c) C.penal, pentru împrejurări ce deja au fost avute în vedere de către prima instanță dar nu au avut efectul coborârii pedepsei sub limita minimă deoarece erau în contrapondere cu circumstanțele reale referitoare la gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite în concret de către fiecare inculpat.

Cu toate acestea, curtea consideră că, toți cei 4 inculpați, ce sunt infractori primari, merită să le fie acordată șansa îndreptării și reintegrării sociale prin dispunerea ca pedepsele aplicate să fie suspendate sub supraveghere, nefiind necesară privarea lor de libertate, așa cum a considerat prima instanță.

La luarea acestei hotărâri a contribuit și faptul că inculpații recurenți au fost arestați preventiv perioade diferite (5 luni - inculpații G. C. I., Țopanu I. R. și M. M. B. și 8 zile - inculpatul M. G. A.), perioade de timp în care au putut să înțeleagă gravitatea faptelor și consecințele pe care le implică o reluare a activității infracționale, dar și împrejurarea relevată de actele depuse la dosarul de recurs că, unii dintre aceștia, s-au reangajat după punerea în libertate (M. M. B. și Țopanu I. R.) și în prezent își câștigă onest existența (adeverințele aflate la filele 153 și 157 dosar recurs).

În privința sumelor asupra cărora s-a dispus confiscarea de către prima instanță, curtea constată că sunt fondate numai recursurile inculpaților G. C. I., Țopanu I. R. și M. M. B., cel al inculpatului M. G. A. fiind nefondat .

Calculul făcut de către prima instanță referitor la beneficiile obținute din infracțiune de către fiecare inculpat, este corect numai în privința inculpatului M. G. A., suma de 17.000 lei rezultând din chiar declarațiile acestuia. Astfel, acesta a arătat, în cursul urmării penale (declarație menținută în cursul cercetării judecătorești – fila 27 dosar fond) că a făcut 6 vânzări către G. C. I. pentru suma de 2.500 lei, rezultând un total de 15.000 lei, la care se adaugă și 2.000 lei profit din 4 intermedieri, cumpărare de la M. M. B. și revânzare către G. C. I..

În ce privește pe ceilalți 3 inculpați, prima instanță a omis să scadă din sumele reprezentând valoarea tranzacțiilor efectuate, banii cu care aceștia au cumpărat, la rândul lor substanțele psihoactive, M. M. B. de pe internet, iar G. C. I. de la M. G. A.. Astfel, beneficiul inculpatului M. M. B. se reduce la suma de 2.000 lei, iar beneficiile inculpaților G. C. I. și Țopanu I. R. se vor reduce la sumele de 28.125 lei și respectiv 9.375 lei, deoarece se va reține raportul de trei pătrimi din vânzări, în favoarea inculpatului G. C. și o pătrime în favoarea inculpatului Țopanu I. R., așa cum a precizat și prima instanță.

Curtea consideră că, vând în vedere valorile precizate mai sus, nu se impune reformarea hotărârii de fond cu privire la măsurile asigurătorii dispuse de sechestru asupra unor sume de bani sau a unor bunuri mobile ale inculpaților, acestea urmând să servească drept bază pentru executarea măsurii confiscării dispuse, în conformitate cu disp. art.118 lit.e) C.penal.

Recursul declarat de către D. – B. Teritorial B. este fondat, atât cu privire la primul motiv de recurs invocat, cel referitor la neaplicarea pedepselor complementare de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 C.penal, cât și cel referitor la omisiunea computării din pedeapsa aplicată inculpatului M. G. A. a duratei reținerii sale de o zi. Astfel, așa cum a arătat parchetul, potrivit art.64 alin.1 și 3 C.penal, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie, când textul de lege prevede în mod expres, și când pedeapsa principală aplicată este închisoarea de cel puțin 2 ani.

Cum, după analizarea recursurilor inculpaților curtea a stabilit că pedepsele aplicate acestora sunt just individualizate sub aspectul cuantumului, curtea constată că, în cazul celor 4 inculpați cele două condiții prevăzute de textul menționat mai sus erau îndeplinite. Astfel, art.16 alin.1 din Legea 194/2011 prevede că fapta se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi, iar pedepsele rezultante principale aplicate în concret inculpaților sunt de 2 și respectiv 3 ani închisoare.

Așa fiind, curtea va dispune ca celor 4 inculpați să le fie aplicate pedepsele complementare prevăzute de art.64 lit.a și b, C.penal cu excepția dreptului de a alege pe durata de câte 2 ani pentru fiecare dintre aceștia.

De asemenea, se va dispune și computarea reținerii inculpatului M. G. A. de 24 de ore la data de 25.06.2013.

În concluzie, pentru argumentele expuse pe larg mai sus, în baza disp. art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.penală, curtea va admite recursurile declarate P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. B. Teritorial B. și de inculpații G. C. I., Țopanu R. I.,, M. M. B., și M. G. A., împotriva sentinței atacate pe care o va casa în parte și rejudecând va dispune următoarele:

Se vor aplica fiecăruia din cei 4 inculpați pedepsele complementare prevăzute de art.64 lit.a și b, cu excepția dreptului de a alege, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 86¹ C.pen. se va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepselor principale rezultante de câte 3 ani închisoare stabilite prin sentința atacată, pentru inculpații G. C. I., Țopanu I. R., M. M. B. pe durata unor termene de încercare de 6 ani, stabilite în conformitate cu prevederile art. 86² C.pen.

În conformitate cu prevederile art. 86³ alin. 1 C.pen. pe durata termenului de încercare, fiecare din acești inculpați se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. (inculpații G. C. I. și Țopanu I. R.) și la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul G. ( M. M. B.) ;

b) va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;

d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 alin. 1 C.pr.pen. se va atrage atenția inculpaților cu privire la prev. art. 86⁴ C.pen.

În baza art. 86¹ C.pen. se va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale rezultante de 2 ani închisoare stabilită prin sentința atacată, pentru inculpatul M. G. A. pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în conformitate cu prevederile art. 86² C.pen.

În conformitate cu prevederile art. 86³ alin. 1 C.pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul G.;

b) va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;

d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 alin. 1 C.pr.pen. se va atrage atenția inculpatului cu privire la prev. art. 86⁴ C.pen.

În baza art. 71 alin. 5 c.pen. se va suspenda executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen., aplicate celor 4 inculpați, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

Se va constata că inculpații au fost reținuți și arestați preventiv după cum urmează: de la 25.06.2013 la 04.12.2013 – inculpații G. C. I., Țopanu I. R., M. M. B. și 24 ore la data de 25.06.2013 și în intervalul 03.09. – 10.09.2013 – inculpatul M. G. A., perioade ce se vor computa din pedepsele aplicate inculpaților.

Se vor reduce sumele pentru care prima instanță a dispus măsura confiscării speciale astfel: - inculpatul G. C. I. de la 56.250 lei la 28.125 lei;

-inculpatul Țopanu I. R. de la 18.750 lei la 9.375 lei;

-inculpatul M. M. B. de la 8.000 lei la 2.000 lei.

Se va menține restul dispozițiilor sentinței pronunțate de către prima instanță.

În conformitate cu disp. art.192 alin.3 C.pr.penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. B. Teritorial B. și de inculpații G. C. I., CNP_, fiul lui G. și M., născut la data de 27.06.1982 în Râmnicu Sărat, județul B., domiciliat în Râmnicu Sărat, ., ..1, județul B., Țopanu R. I., CNP_, fiul lui M. și G., născut la data de 30.08.1986, domiciliat în Râmnicu Sărat, ..6, ., M. M. B., CNP_, fiul lui G. și M., născut la data de 12.12.1986, domiciliat în G., . A, ..2, ., județul G. și M. G. A., fiul lui M. A. și M. V., născut la data de 30.09.1988, domiciliat în G., ., ., județul Galaț, împotriva sentinței penale nr.210/20.09.2013 pronunțată de către Judecătoria Râmnicu Sărat, pe care o casează în parte și rejudecând:

Aplică fiecăruia din cei 4 inculpați pedepsele complementare prevăzute de art.64 lit.a și b, cu excepția dreptului de a alege, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 86¹ C.pen. dispune suspendarea sub supraveghere a pedepselor principale rezultante de câte 3 ani închisoare stabilite prin sentința atacată, pentru inculpații G. C. I., Țopanu I. R., M. M. B. pe durata unor termene de încercare de 6 ani, stabilite în conformitate cu prevederile art. 86² C.pen.

În conformitate cu prevederile art. 86³ alin. 1 C.pen. pe durata termenului de încercare, fiecare din acești inculpați se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

b) va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;

d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 alin. 1 C.pr.pen. atrage atenția inculpatului cu privire la prev. art. 86⁴ C.pen.

În baza art. 86¹ C.pen. dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale rezultante de 2 ani închisoare stabilită prin sentința atacată, pentru inculpatul M. G. A. pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în conformitate cu prevederile art. 86² C.pen.

În conformitate cu prevederile art. 86³ alin. 1 C.pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul G.;

b) va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;

d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 alin. 1 C.pr.pen. atrage atenția inculpatului cu privire la prev. art. 86⁴ C.pen.

În baza art. 71 alin. 5 c.pen. suspendă executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen., aplicate celor 4 inculpați, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

Constată că inculpații au fost reținuți și arestați preventiv după cum urmează: de la 25.06.2013 la 04.12.2013 – inculpații G. C. I., Țopanu I. R., M. M. B. și 24 ore la data de 25.06.2013 și în intervalul 03.09. – 10.09.2013 – inculpatul M. G. A., perioade ce se vor computa din pedepsele aplicate inculpaților.

Reduce sumele pentru care prima instanță a dispus măsura confiscării speciale astfel: - inculpatul G. C. I. de la 56.250 lei la 28.125 lei;

-inculpatul Țopanu I. R. de la 18.750 lei la 9.375 lei;

-inculpatul M. M. B. de la 8.000 lei la 2.000 lei.

Menține restul dispozițiilor sentinței .

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu desemnat pentru inculpatul G. C. I. din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Prahova.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, azi, 24.01.2014.

Președinte, Judecători,

G. D. C. G. L. C.

Grefier,

M. M.

Red.DG/MM

3 ex./14.02.2014

d.f. 2316 /287/2013, Judecătoria Râmnicu Sărat

j.f. C. M. C.

operator de date cu caracter personal

număr notificare 3113/2006

← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr....		Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... →

Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni. Art. 323 C.p.. Decizia nr. 77/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni. Art. 323 C.p.. Decizia nr. 77/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI