Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 297/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 297/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 1393/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 297
Ședința publică din data de 23.06.2014
PREȘEDINTE - V. M.
GREFIER - M. E.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – S. Teritorial Ploiești a fost reprezentat de procuror S. G.
Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de P. de pe lângă ÎCCJ – D. – S. Teritorial Ploiești și condamnata C. G., fiica lui I. și M., ns. la data de 24.08.1980, în ., în prezent deținută în Penitenciarul Târgșor, județul Prahova, împotriva sentinței penale nr. 305 din 26.03.2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care, în baza art. 23 din Legea 255/2013, privind aplicarea legii penale mai favorabile, s-a admis sesizarea Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Târgșor, referitor la condamnata C. G., fiica lui I. și M., născută la data de 24.08.1980, în prezent aflată în Penitenciarul Târgșor și în consecință:
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.982/15.11.2012 a Tribunalului București Secția I –a Penală, după cum urmează:
-5 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.8 din Lg.39/2003 rap.la art.323 C.p. cu aplic. art.320/1 alin.7 C.p.p.
-6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Lg.678/2001 cu aplic. art.320/1 alin.7 C.p.p.
-6 ani și 8 luni pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.13 alin.1,2,3 din Lg.678/2001 cu aplic. art.320/1 alin. 7 C.p.p.
-10 ani pedeapsa complementară prev. de art.64 lit.a,b,d și e C.pen.
În baza art.6 alin.1 din Legea 286/2009 (Noul cod penal), s-a redus pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b ,d și e c.p., cu excepția dreptului de a alege, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.8 din Lg. 39/2003, rap. la art.323 c.p., cu aplic. art.320/1 C.p.p. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare conform disp. art.367 alin.1 din noul cod penal și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.71, 64 lit.a,b,d e c.pen.
În baza art.36 alin.2 c.pen. s-au contopit pedepsele sus menționate, urmând ca, intimata condamnată să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de:
-6 ani și 8 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b,d,e c.pen.
S-a dedus perioada executată de la 04.10.2013 la zi.
S-au menținut în rest dispozițiile sentințelor de condamnare sus-menționate.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei nr.1853/02.10.2013 al Tribunalului București Secția I Penală.
S-a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform prezentelor dispoziții.
În baza art. 275 alin. 3 NC.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea – condamnată C. G., aflată în stare de arest, personal și asistată de avocat P. C., apărător ales din Baroul Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat P. C., având cuvântul pentru condamnata aflată în stare de arest, după ce în prealabil cu acordul instanței a luat legătura cu acesta arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că sentința atacată este nelegală în ceea ce privește persoana condamnatei, din perspectiva greșitei aplicări a legii penale mai favorabile.
Apreciază că instanța de fond analizând situația condamnatei prin prisma disp. art. 23 din Legea nr. 255/2013 a redus, în mod nelegal, pedeapsa aplicată acesteia de la 5 ani și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 c.p., cu aplic. art. 320/1 c.p.p. la pedeapsa de 5 ani închisoare.
Instanța de fond în mod nelegal a procedat la compararea pedepselor aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor conform dispozițiilor vechiului cod penal cu dispozițiile noului cod penal.
Apreciază că în mod corect instanța de fond trebuia să stabilească care dintre cele două legi – codul penal în vigoare la data judecării condamnatului și rămânerii definitive a sentinței sau Legea nr. 286/2009 privind codul penal reprezintă legea penală mai favorabilă, din perspectiva acestei din urmă legi urmând a fi analizat conținutul disp. art. 6 al.1 și 36 al.1 c.p., art. 39 lit.b c.p.
În speța de față, fiind vorba de condamnări definitive pentru fapte ce nu au fost dezincriminate, stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile pornește de la analiza dispozițiilor generale privind aplicare a legii penale în timp, cu referire la aplicarea legii penale mai favorabile în cazul condamnărilor definitive și continuă cu analiza comparativă a pedepselor prevăzute de legile penale succesive pentru infracțiunile săvârșite pentru care s-a dispus condamnarea, precum și a dispozițiilor ce reglementează celelalte instituții autonome ale dreptului penal, cum sunt recidiva, concursul de infracțiuni.
În cadrul acestei analize, se observă că, prin dispozițiile art. 6 al.1 din NCP, legiuitorul a prevăzut că atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzută de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită se reduce la acest maxim.
În același timp prin disp. art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, a prevăzut că pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Din conținutul acestor noi dispoziții legale, se observă clar voința legiuitorului de a renunța la posibilitatea aplicării facultative a legii penale mai favorabile în cazul condamnărilor definitive, consacrată în prevederile art. 15 cod penal anterior, prin adoptarea Noului cod penal urmărindu-se reducerea la minimul necesar a atingerilor aduse principiului constituțional al autorității de lucru judecat, o restrângere a acestei autorități fiind justificată doar în măsura în care ea ar e la bază tot un principiu de natură constituțională. Or, în cazul aplicării obligatorii a legii penale mai favorabile, o limitare a autorității de lucru judecat este justificată de necesitatea asigurării respectării principiului legalității pedepsei, ceea ce înseamnă că în condițiile în care pedeapsa aflată în executare depășește maximul prevăzut de legea nouă, există o diferență de pedeapsă care nu se regăsește într-un text în vigoare fiind astfel necesară reducerea pedepsei aplicate la maximul prevăzut de legea nouă.
Cu totul alta este situația în cazul aplicării facultative a legii penale mai favorabile, când pedeapsa este legală și în raport de legea veche și în raport de legea nouă astfel că nu se mai poate identifica un temei constituțional pentru reducerea pedepsei și implicit pentru limitarea autorității de lucru judecat a hotărârii de condamnare.
Având în vedere cele prezentate anterior, în aplicarea disp. art. 6 din NCP ( recontopirea pedepselor în cazul persoanei condamnate, respectiv, pedeapsa de 6 ani și 8 luni aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 13 al.1,2,3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 320/1 c.p.p. la care se adaugă un spor de 1/3 din restul pedepselor conform disp. art. 36 al.1 NCP, adică 3 ani și 8 luni ), nu se putea realiza decât în temeiul disp. art. 39 NCP având ca efect stabilirea unei pedepse rezultante cu mult mai mare decât pedeapsa aflată în executare.
Apreciind că în aplicarea disp. art. 6 NCP nu pot fi combinate dispoziții mai favorabile din legi penale succesive ( și din vechiul cod penal și din noul cod penal în vigoare la data soluționării sesizării ), așa cum a făcut instanța de fond la momentul analizării sesizării comisiei.
Constatând că rezultanta aplicată inițial este inferioară, apreciază că în mod corect instanța de fond trebuia să constate că pedeapsa aplicată în baza codului penal din 1968 apare ca fiind mai favorabilă condamnatului astfel încât se impunea respingerea ca neîntemeiată a sesizării formulate de comisie astfel că se impunea respingerea ca neîntemeiată a sesizării, constatând totodată că Legea nr. 286/2009 privind codul penal nu reprezintă o lege penală mai favorabilă pentru persoana condamnată.
Față de toate acestea solicită admiterea contestației, desființarea în parte a sentinței atacate și pe fond, respingerea sesizării formulate de comisie.
Avocat P. C., având cuvântul pentru contestatoarea – condamnată C. G., cu privire la contestația formulată de D. arată că aceasta este întemeiată doar în parte, fiind de acord doar cu motivul de contestație referitor la disp. art. 8 din Legea nr. 39/2003, restul motivelor formulate fiind nefondate și solicită a fi respinse.
În ceea ce privește contestația formulată de condamnată arată că instanța de fond în mod corect a admis sesizarea formulată de comisie și a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare în pedepsele componente, a redus pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b, d și e c.p., cu excepția dreptului de a alege, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.8 din Lg. 39/2003, rap. la art.323 c.p., cu aplic. art.320/1 C.p.p. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare conform disp. art. 367 alin.1 din noul cod penal și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.71, 64 lit.a,b,d e c.pen.
În baza art.36 alin.2 c.pen. s-au contopit pedepsele sus menționate, urmând ca, aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani și 8 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b,d,e c.pen.
Apreciază că fiind nelegală și netemeinică sentința atacată pentru faptul că văzând disp. art. 6 NCP care reglementează aplicarea legii mai favorabile raportat la prevederile art. 23 din Legea nr. 255/2013 se impune reevaluarea situației juridice a condamnatei conform noilor reglementări ale art. 210 și 211 NCP unde încadrarea juridică este de 3-10 ani făcând aplicarea disp. art. 396 al.10 rap. la art. 375 NCPP încadrarea este de la 2 la 7 ani și 6 luni ori raportat la participația sa infracțională, atitudinea sinceră manifestată în fața instanței și lipsa antecedentelor penale cu respectarea proporției pedepsei de 6 ani și 8 luni primită conform sentinței penale nr. 982 a Tribunalului București, decizia penală nr. 39 a Curții de Apel București și definitive prin decizia penală nr. 2958 a Înaltei Curți de Casație și Justiție unde, încadrarea conform legii nr. 678/2001 art. 12 și 13 era de la 7 ani la 18 ani.
Consideră că reținându-se disp. art. 74,76 c.p., se impunea reducerea pedepsei stabilită în sarcina condamnatei, cu precizarea că, în cauze similare instanțe din țară au redus pedepsele.
Față de toate acestea solicită admiterea contestației formulate de condamnată, în baza art. 425/1 al.7 lit.a c.p.p., desființarea sentinței atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și în baza art. 599 al.4 lit. c, f, d C.P.P., să se dispună repunerea în individualitatea lor a fiecărei infracțiuni, iar pedeapsa rezultantă să fie într-un cuantum sub cel stabilit anterior.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea contestației formulată de condamnată.
Condamnata C. G., având ultimul cuvânt, solicită instanței admiterea contestației sale astfel cum a fost formulată, pentru motivele susținute și de apărătorul său ales, cu precizarea că are în întreținerea sa 2 copii minori și este arestată de 9 luni.
CURTEA,
Asupra contestațiilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 305 din 26.03.2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art. 23 din Legea 255/2013, privind aplicarea legii penale mai favorabile, s-a admis sesizarea Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Târgșor, referitor la condamnata C. G., fiica lui I. și M., născută la data de 24.08.1980, în prezent aflată în Penitenciarul Târgșor și în consecință:
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.982/15.11.2012 a Tribunalului București Secția I –a Penală, după cum urmează:
-5 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.8 din Lg.39/2003 rap.la art.323 C.p. cu aplic. art.320/1 alin.7 C.p.p.
-6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Lg.678/2001 cu aplic. art.320/1 alin.7 C.p.p.
-6 ani și 8 luni pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.13 alin.1,2,3 din Lg.678/2001 cu aplic. art.320/1 alin. 7 C.p.p.
-10 ani pedeapsa complementară prev. de art.64 lit.a,b,d și e C.pen.
În baza art.6 alin.1 din Legea 286/2009 (Noul cod penal), s-a redus pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b ,d și e c.p., cu excepția dreptului de a alege, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.8 din Lg. 39/2003, rap. la art.323 c.p., cu aplic. art.320/1 C.p.p. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare conform disp. art.367 alin.1 din noul cod penal și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.71, 64 lit.a,b,d e c.pen.
În baza art.36 alin.2 c.pen. s-au contopit pedepsele sus menționate, urmând ca, intimata condamnată să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de:
-6 ani și 8 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b,d,e c.pen.
S-a dedus perioada executată de la 04.10.2013 la zi.
S-au menținut în rest dispozițiile sentințelor de condamnare sus-menționate.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei nr.1853/02.10.2013 al Tribunalului București Secția I Penală.
S-a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform prezentelor dispoziții.
În baza art. 275 alin. 3 NC.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sesizarea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.02.2014 și înregistrată sub numărul_, Comisia pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Târgșor, a sesizat instanța cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, în temeiul art. 6 C.penal, potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea 255/2013 referitor la condamnata C. G., fiica lui I. și M., născută la data de 24.08.1980, în prezent aflată în Penitenciarul Târgșor.
La sesizare s-a atașat fișa de evaluare a condamnatei, copiile M.E.P.I. nr. 1853/2.10.2013 emis de Tribunalul București Secția I Penală și copia sentinței penale nr.982/F/15.11.2012 a Tribunalului București Secția I Penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 982/15.11.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr.2958/01.10.2013 a ICCJ., s-a dispus condamnarea inculpatei C. G., în baza art.8 din Legea nr.39/2003 rap.la art. 323 c.p. cu aplic. art. 320/1 al.7. c.p.p la pedeapsa de 5 ani și 4 ani închisoare.
În baza art.12 al.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplic.art.320/1 alin.7 c.p.p. la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 65 al.2 c.p. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,d,e c.p. pe perioada de 10 ani.
În baza art.13 al.1,2,3, din Legea 678/2001 cu aplic. art. 320/1 alin.7 c.p.p., a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare.
În baza art.65 al.2 c.p. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 6 lit.a,b,d,e, c.p. pe perioada de 10 ani.
În baza art. 33 lit.a, art.34 lit.b, 35 al.2 c.p. s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 8 luni și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,d,e c.p. pe o perioadă de 10 ani.
S-a făcut aplicarea art.71 - 64 lit.a,b,d,e c.p.
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, care prevede pentru infracțiunile pentru care deținutul a fost condamnat, pedepse cu limite maxime mai mici decât pedepsele aplicate acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012, legea de punere în aplicare a codului penal, pedeapsa aplicată pentru a infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Prin urmare, s-a constatat că, în aplicarea acestor dispoziții, instanța este ținută să verifice doar dacă pedeapsa aplicată în concret printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru o anumită infracțiune, depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de legea nouă pentru acea infracțiune.
În realizarea acestui demers, s-a făcut o corespondență între textele legale care incriminează fapta concretă a persoanei condamnate, sub imperiul ambelor legi și apoi se vor compara limitele de pedeapsă.
Instanța a mai constatat că, spre deosebire de art. 5 din Noul Cod penal, care în reglementarea aplicării legii penale în situații în care nu s-a pronunțat încă o hotărâre de condamnare, și care face vorbire de aplicarea legii mai favorabile, ceea ce implică o analiză a tuturor instituțiilor privind răspunderea penală, art. 6 obligă instanța să compare numai pedeapsa prevăzută de legea nouă cu pedeapsa definitiv aplicată, restul dispozițiilor sentinței de condamnare, de exemplu tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni sau al stării de recidivă, fiind intrate în puterea lucrului judecat. Singura derogare deci de la aplicarea principiului puterii lucrului judecat privește doar reducerea pedepsei aplicate, până la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea comisă.
Aplicând principiile enunțate la cauza de față, instanța în primul rând a dispus descontopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente, examinând apoi fiecare pedeapsă în parte.
Examinând sesizarea Comisiei prin prisma dispozițiilor legale care reglementează aplicarea principiului mitior lex, respectiv art.6 din Legea 286/2009 (Noul cod penal) instanța a constatat că în cauza sunt aplicabile dispozițiile legii penale mai favorabile, așa cum se va arăta în continuare, respectiv dispozițiile art. 23 din Legea 255/2013 și în consecință:
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.982/15.11.2012 a Tribunalului București Secția I –a Penală, după cum urmează:
-5 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.8 din Lg.39/2003 rap.la art.323 C.p. cu aplic. art.320/1 alin.7 C.p.p.
-6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Lg.678/2001 cu aplic. art.320/1 alin.7 C.p.p.
-6 ani și 8 luni pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.13 alin.1,2, 3 din Lg.678/2001 cu aplic. art.320/1 alin.7 C.p.p.
-10 ani pedeapsa complementară prev. de art.64 lit.a,b,d și e C.pen.
În baza art.6 alin.1. din Legea 286/2009 (Noul cod penal), instanța a redus pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b, d și e c.p., cu excepția dreptului de a alege, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.8 din Lg. 39/2003, rap.la art.323 c.p., cu aplic. art.320/1 C.p.p. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare conform disp. art.367 alin.1 din noul cod penal și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.71, 64 lit.a,b,d e c.pen.
În baza art.36 alin.2 c.pen. s-au contopit pedepsele sus menționate, urmând ca, intimata condamnată să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de:
-6 ani și 8 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b,d,e c.pen.
S-a dedus perioada executată de la 04.10.2013 la zi.
S-au menținut în rest dispozițiile sentințelor de condamnare sus-menționate.
În ceea ce privește celelalte pedepse aplicate condamnatei, tribunalul a constatat că acestea se încadrează între limitele de pedeapsă prevăzute de noile dispoziții în materie, motiv pentru care nu s-au redus aceste pedepse.
De asemenea, având în vedere disp.art.6 din Legea 286/2009 și respectiv, art. 4 din Legea nr. 187/2012, este evident că pedepsele ce au fost reduse, sunt strict cele care depășesc maximul special în noua reglementare.
În acest sens, faptul că la aplicarea pedepselor au fost reținute disp. art. 320/1 c.p.p. care își au corespondență în art. 374 N c.p.p., nu poate conduce la ideea unei noi reduceri a limitelor reduse a pedepsei aplicate anterior, întrucât s-ar ajunge la o dublă reducere a pedepsei, în mod nejustificat, având în vedere textele de lege sus menționate.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei nr.1853/02.10.2013 al Tribunalului București Secția I Penală.
S-a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform prezentelor dispoziții.
În baza art. 275 alin. 3 NC.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentințe au formulat contestații P. de pe lângă ÎCCJ – D. – S. Teritorial Ploiești și condamnata C. G., susținând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
Astfel, în motivele depuse în scris la dosar de către parchet și susținute oral de procurorul de ședință, se susține că, instanța de fond analizând situația condamnatei prin prisma disp. art. 23 din Legea nr. 255/2013 a redus în mod nelegal pedeapsa aplicată condamnatei C. G. deținută în Penitenciarul Târgșor, județul Prahova, de la 5 ani și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 c.p., cu aplic. art. 320/1 c.pr.penală, la pedeapsa de 5 ani închisoare.
Aceasta, deoarece în mod greșit a procedat la compararea pedepselor aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor conform dispozițiilor vechiului cod penal cu dispozițiile Noului Cod Penal.
Prima instanță trebuia să stabilească care dintre cele două legi – codul penal în vigoare la data judecării condamnatei și a pronunțării sentinței sau Legea nr. 286/2009 privind codul penal intrat în vigoare la 1.02.2014 reprezintă legea penală mai favorabilă și ca atare, din perspectiva acestei din urmă legi urmând a fi analizat conținutul disp. art. 6 alin.1; art. 36 al.1 c.p. și, respectiv art. 39 lit.b c.p.
S-a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței primei instanțe și pe fond respingerea contestației formulată de către Comisia pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Târgșor.
În motivarea contestației, condamnata C. G. prin apărător ales susține că, hotărârea primei instanțe este nelegală prin aceea că, s-a dat o interpretare greșită disp. art. 23 din Legea nr. 255/2013 deoarece în raport de disp. art. 6 NCP care reglementează aplicarea legii penale mai favorabile se impune reevaluarea situației juridice a condamnatei conform noilor reglementări ale disp. art. 210 și art. 211 NCP, unde încadrarea juridică prevede limite de pedeapsă mai reduse, respectiv, de la 3 la 10 ani închisoare și ca atare, se impune schimbarea încadrării juridice în textele de lege din noul cod penal.
Totodată, solicită a se reține circumstanțe atenuante în favoarea condamnatei și reducerea pedepsei stabilite în sarcina acesteia.
Curtea constată ca fiind fondată contestația formulată P. de pe lângă ÎCCJ – D. – S. Teritorial Ploiești și ca nefondată contestația formulată de condamnata C. G., pentru următoarele considerente:
În speța de față, fiind vorba de condamnări definitive pentru fapte ce nu au fost dezincriminate stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile pornește de la aplicarea legii penale mai favorabile, în cazul condamnărilor definitive și continuă cu analiza comparativă a pedepselor prevăzute de legile penale succesive pentru infracțiunile săvârșite pentru care s-a dispus condamnarea, precum și a dispozițiilor ce reglementează celelalte instituții autonome ale dreptului penal, cum sunt recidiva, concursul de infracțiuni etc.
În aplicarea disp. art. 6 din Noul cod penal ( recontopirea pedepselor în cazul persoanei condamnate, respectiv pedeapsa de 6 ani și 8 luni aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 13 al.1,2,3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 320/1 c.pr.penală, la care se adaugă un spor de 1/3 din restul pedepselor conform disp. art. 36 al.1 NCP, adică 3 ani și 8 luni ), nu se poate realiza decât în temeiul disp. art. 39 NCP având ca efect stabilirea unei pedepse rezultante cu mult mai mare decât pedeapsa aflată în executare.
De aceea, s-a statutat că, în aplicarea disp. art. 6 NCP nu pot fi combinate dispoziții mai favorabile din legi penale succesive ( și, din vechiul cod penal și din noul cod penal în vigoare la data soluționării sesizării ), așa cum a făcut instanța de fond, la momentul analizării sesizării comisiei.
De observat este faptul că, rezultanta aplicată inițial în cazul condamnatei C. G., este inferioară și ca atare, instanța de fond – Tribunalul Prahova, trebuia să constate că pedeapsa aplicată în baza codului penal din 1969 apare ca fiind mai favorabilă condamnatei, astfel încât se impune respingerea ca neîntemeiată a sesizării formulate de comisie.
Pentru considerentele arătate mai înainte, Curtea constată ca fiind fondată contestația formulată de P. de pe lângă ÎCCJ – D. – S. Teritorial Ploiești, urmând a fi admisă conform art. 425/1 al.7 pct.2 c.pr.penală, motiv pentru care se va desființa sentința primei instanțe și pe fond, va respinge contestația formulată de către Comisia pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Târgșor.
Cât privește contestația formulată de condamnata C. G., pentru motivele avute în vedere mai sus, aceasta se privește ca fiind nefondată urmând a fi respinsă, conform art. 425/1 al.7 pct.1 lit.b c.pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația formulată de P. de pe lângă ÎCCJ – D. – S. Teritorial Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 305 din 26.03.2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, privind pe condamnata C. G., fiica lui I. și M., ns. la data de 24.08.1980, în ., în prezent deținută în Penitenciarul Târgșor, județul Prahova, pe care o desființează și pe fond, respinge contestația formulată de către Comisia pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Târgșor.
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnata C. G., împotriva aceleiași sentințe penale și o obligă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.06.2014.
Președinte, Grefier,
V. M. M. E.
Red.VM
Tehnored.EM
5 ex./16.07.2014
d.f. nr._ Tribunalul Prahova
j.f. D. I.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni. Art. 323 C.p..... | Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 693/2014. Curtea de... → |
|---|
