Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 870/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 870/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-09-2014 în dosarul nr. 687/105/2012*/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 870
Ședința publică din data de 19 septembrie 2014
Președinte: D. A. E.
Judecător: M. V. T.
Grefier: M. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror T. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
……………
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de condamnatul N. C., fiul lui N. și F., născut la data de 24 octombrie 1981, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr. 444 din 28 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, prin care s-au admis apelurile declarate de P. de pe L. Tribunalul Prahova și părțile civile P. A. și P. M., ambii domiciliați în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței penale nr.359/09.10.2012 a Tribunalului Prahova, pe care a desființat-o, în parte, în latură penală și pronunțând o nouă hotărâre:
S-au descontopit pedepsele rezultante aplicate inculpaților N. C. și N. I., astfel:
Pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a) și b Cod penal cu excepția dreptului de alege, aplicată inculpatului N. C., în pedepsele componente:
- 13 ani și 4 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a) și b Cod penal cu excepția dreptului de alege, pentru infracțiunea prev. de art.174 Cod penal.
- 2 ani închisoare pentru infracțiunea de profanare de morminte prev. și ped. de art.319 C.pen., cu aplic. art.320 ind.1 alin.7 C.p.p.
- 10 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art.189 al.2 C.p. (victima P. I.), cu aplic. art.320 ind.1 alin.7 C.p.p.
- 8 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art.189 al.2 C.p. (victima P. A.), cu aplic. art.320 ind.1 alin.7 C.p.p.
Pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b C.pen. cu excepția dreptului de a alege, aplicată inculpatului N. I., în pedepsele componente de:
- 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b C.pen. cu excepția dreptului de a alege, pentru infracțiunea de omor, prev. și ped. de art. 174 C.p. cu aplic. art.37 al.1 lit. b C.pen.;
- 10 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art.189 al.2 C.p. (victima P. I.);
- 8 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art.189 al.2 C.p. (victima P. A.).
În baza art.386 Cod proc. penală s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile de omor prev. de art.174 din Codul penal din 1969 pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați prin sentința apelată inculpații N. C. și N. I., în infracțiunile de omor calificat, prev. de art.188 rap. la art.189 lit.h) Noul Cod penal, precum și din infracțiunile prev. de art.189 alin.2 Cod penal în infracțiunile prev. de art.205 alin.1 Cod penal.
1. A fost condamnat inculpatul N. C.:
- În baza art.188 rap. la art.189 lit.h) Noul Cod penal cu aplic. art.5 Noul Cod penal la o pedeapsă de 20 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și lit.b) Cod penal (victimă P. I.).
- În baza art 205 alin.1 Noul Cod penal cu aplic. art.5 Noul Cod penal (victimă P. I.) la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
- În baza art.205 alin.1 Noul Cod penal cu aplic. art.5 Noul Cod penal (victimă P. A.) la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a), art.34 lit.b) din Codul penal din 1969 cu aplic. art.10 din Legea nr.187/2012 s-au contopit pedepsele mai sus stabilite cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.319 din Codul penal din 1969, urmând, ca în final, inculpatul N. C. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 20 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit. a) și lit.b) Cod penal.
În baza art.65 Noul Cod penal s-a interzis inculpatului N. C., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și lit.b) Cod penal.
2. A fost condamnat inculpatul N. I.:
- În baza art.188 rap. la art.189 lit.h) Noul Cod penal cu aplic. art.5 Noul Cod penal și art.37 lit.b) din Coul penal din 1969 la o pedeapsă de 15 de ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și lit.b) Cod penal (victimă P. I.).
- În baza art. 205 alin.1 Noul Cod penal cu aplic. art.5 Noul Cod penal și art.37 lit.b) din Coul penal din 1969 (victimă P. I.) la o pedeapsă de 6 ani închisoare.
- În baza art.205 alin.1 Noul Cod penal cu aplic. art.5 Noul Cod penal și art.37 lit.b) din Coul penal din 1969 (victimă P. A.) la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a), art.34 lit.b) din Codul penal din 1969 cu aplic. art.10 din Legea nr.187/2012 s-au contopit pedepsele mai sus stabilite, urmând, ca în final, inculpatul N. I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 de ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și lit.b) Cod penal.
În baza art.65 Noul Cod penal s-au interzis inculpatului N. I., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și lit.b) Cod penal.
S-au majorat daunele morale acordate părților civile P. A. și P. M. de la câte 10.000 lei la câte 25.000 lei, pentru fiecare.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
Prin aceiași decizie s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații N. C. și N. I., împotriva sentinței penale nr.359/09.10.2012 a Tribunalului Prahova.
S-au dedus din pedepsele aplicate celor doi inculpați perioadele reținerii și arestării preventive de la 06 septembrie 2011, la zi, pentru fiecare.
Au fost obligați inculpații apelanți la plata a câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile parțiale ale apărătorilor din oficiu pentru inculpați de câte 100 lei s-a dispus a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns contestatorul-condamnat N. C. în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu D. L. din cadrul Baroului Prahova (delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/28 iulie 2014).
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu contestatorul-condamnat N. C..
Avocat D. L. declară că nu are cereri de formulat și nici excepții de invocat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul precizează că nu are excepții de invocat și nici cereri de formulat.
Curtea, ia act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea orală a contestației-.
Avocat D. L. având cuvântul pentru contestatorul-condamnat N. C. solicită admiterea contestației în anulare, apreciind că sunt îndeplinite dispozițiile art.426 C.pr.penală.
Condamnatul consideră că sunt îndeplinite cazurile de contestație în anulare prev. de art.426 lit.d și b C.pr.penală, respectiv: „când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate” și „când inculpatul a fost condamnat deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal”. Totodată, în cererea sa condamnatul face trimitere la disp. art.10, 14 din legea 255/2013.
Cu privire la cazul de incompatibilitate, precizează că la fila 38 din dosarul Curții de Apel Ploiești, se află hotărârea pronunțată la data de 23 decembrie 2013, în al doilea ciclu procesual, prin care s-a soluționat cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a condamnatului și parte din acel complet se regăsește și la pronunțarea deciziei care se contestă. Solicită a i se comunica condamnatului la locul de deținere, copie de pe notele de ședință.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea contestației ca neîntemeiată, motivele de incompatibilitate invocate de condamnat nu se regăsesc în cele expres prevăzute de art. 64 Cod procedură penală
Contestatorul condamnat N. C. având personal ultimul cuvânt solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată, apreciind că a fost condamnat pe nedrept și rejudecarea cauzei.
La dosar, există o declarație dată de martorul minor V. I. A., în vârstă de 12 ani, în care se arată că „partea vătămată a plecat . decât cea în care a plecat inculpatul N. C. și că acesta nu a comis fapta.”. O declarație în acest sens a dat și partea vătămată P. A.. Martorul N. M. în declarația dată îl disculpă de comiterea faptei, precizând că vinovat este doar fratele său, N. I..
Solicită admiterea contestației, rejudecarea cauzei, urmând a constata incompatibilitatea completului de judecată care a pronunțată sentința de condamnare, întrucât o parte din membrii completului au mai făcut parte din completele anterioare care au soluționat recursurile formulate împotriva încheierilor prin care s-a dispus cu privire la măsura arestării preventive pe tot parcursul procesului penal. Solicită a i se comunica copie de pe notele de ședință.
CURTEA:
Analizând contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat N. C., fiul lui N. și F., născut la data de 24 octombrie 1981, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, reține următoarele:
Prin încheierea din data de 26 august 2014 s-a admis în principiu contestația în anulare formulată de condamnatul N. C., împotriva deciziei penale nr. 444/28.04. 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, stabilindu-se termen de judecată la data de 19.09.2014.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 16 iulie 2014 contestatorul condamnat N. C. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 444/28 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, solicitând admiterea contestației, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.431 lit.b și d C.pr.penală.
În motivele scrise aflate la dosar s-a arătat că a fost condamnat la o pedeapsă de 20 de ani, pedeapsă pe care o consideră nelegală întrucât completul de judecată care a pronunțată sentința de condamnare (membrii completului) au mai făcut parte din completele anterioare care au soluționat recursurile formulate împotriva încheierilor prin care s-a dispus cu privire la măsura arestării preventive pe tot parcursul procesului penal, până la rămânerea definitivă a sentinței. Ulterior, după casarea de către ÎCCJ a sentinței penale nr.88/29 aprilie 2013 și trimiterea spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești, deși se aflau într-o cauză de incompatibilitate, iar el și-a schimbat poziția procesuală și existau probe certe la dosar cu privire la legalitatea încadrării faptei și participației sale, s-a pronunțat aceeași soluției (copiindu-se în totalitate motivarea dată de către curtea de apel în sentința care a fost casată și trimisă spre rejudecare).
Curtea examinând contestația în anulare formulată, în raport de motivele invocate, precum și de dispozițiile legale, a constatat că aceasta este admisibilă în principiu, fiind îndeplinite formal condițiile prev. de art.431 C.pr.penală, în sensul că prezenta contestație în anulare este introdusă în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele enumerate de dispozițiile art.426 C.pr.penală și se invocă dovezi (aspecte) ce ar fi la dosar, astfel că, a admis în principiu contestația în anulare și a dispus citarea părților interesate (contestatorul).
Analizând în fond contestația în anulare formulată împotriva deciziei penale nr. 444/28.04.2014 pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești, prin prisma dispozițiilor art. 426 alin. 1 lit. b și d C.pr.pen., Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează a o respinge ca atare pentru următoarele motive.
Cu privire la primul caz de contestație în anulare invocat de către condamnatul N. C., respectiv că la dosarul cauzei existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, Curtea constată că probele invocate de către contestator nu sunt de natură a produce efectul prevăzut de textul legal invocat.
În esență, contestatorul a pretins că prin declarațiile pe care le-au dat mai mulți martori, precum și o parte vătămată, au prezentat elemente care sunt de natură să îl exonereze de acuzația pentru care a fost ulterior condamnat, aceste persoane relatând în fața organelor judiciare că nu are nici o contribuție la comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 188 rap. la art. 189 lit. h C.pen.
Pentru a fi incident cazul de contestație în anulare invocat de către condamnat, respectiv cel prevăzut de art. 426 alin. 1 lit. b C.pr.pen. este necesar ca la dosarul cauzei să existe probe vizând o cauză de încetare a procesului penal.
În conformitate cu prevederile art. 396 alin. 6 C.pr.pen. încetarea procesului penal se dispune de către instanța de judecată în cazurile prevăzute de art. 16 alin. 1 lit. e la j C.pr.pen.
Cum declarațiile persoanelor menționate de către contestator nu dovedesc existența vreunui caz de încetare a procesului penal, Curtea nu poate reține că în prezenta cauză își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 426 alin. 1 lit. b C.pr.pen.
Pe de altă parte, față de natura specială a contestației în anulare, care este o cale de atac de retractare, susținerile contestatorului nu pot fi privite decât ca fiind unele ce vizează reaprecierea probatoriului administrat în cauză, lucru ce nu este permis, în condițiile în care decizia pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești se bucură se autoritatea de lucru judecat.
Referitor la cel de-al doilea caz de contestație în anulare invocat, prev. de art. 426 alin. 1 lit. d C.pr.pen., Curtea reține că nu se pot identifica situațiile de incompatibilitate invocate de către contestator.
Soluționarea unor cereri vizând stare de arest preventiv a inculpaților, în cursul judecării cauzei, nu este de natură a conduce la incompatibilitatea magistraților care compun completul de judecată. În acest sens era codul de procedură penală anterior, care în art. 46 alin. 1 lit. a stabilea că este incompatibil a judeca o cauză magistratul care a soluționat propunerea de arestare preventivă sau de prelungire a arestării preventive, în cursul urmăririi penale, iar în prezent în același sens este și prevederea art. 64 alin. 4 C.pr.pen. care stabilește că judecătorul de drepturi și libertăți este incompatibil a participa la judecarea unei cauze în cadrul procedurii de cameră preliminară, ori la judecata în fond sau în căile de atac.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că magistrații ce au compus completul de judecare care a pronunțat decizia penală atacată nu au luat față de contestator măsura arestării preventive și nici nu s-au pronunțat în cursul urmării penale cu privire la o propunere de prelungire a acestei măsuri, în condițiile în care urmărirea penală a fost efectuată în prezenta cauză sub imperiul codului de procedură penală anterior.
Faptul că ulterior casării cu trimitere spre rejudecare dispusă de ÎCCJ, unul dintre magistrații ce au compus completul de judecată a avut de soluționat o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive nu este de natură a conduce la incompatibilitatea acestuia, nefiind întrunite condițiile din textele legale anterior menționate.
Pe cale de consecință, constatând că nu sunt întrunite condițiile pentru a se dispune admiterea contestației în anulare formulate, nefiind incidente nici unul dintre cazurile prev. de art. 426 C.pr.pen., Curtea va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de condamnatul N. C. împotriva deciziei penale nr. 444 din 28 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Văzând și dispozițiile art. 275 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de condamnatul N. C., fiul lui N. și F., născut la 24 Octombrie 1981, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr. 444 din 28 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, către Baroul Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 19 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. A. E. M. V. T.
GREFIER,
M. P.
Red. E.D.A.
Tehn.grefier P.M.
6 ex./16.10.2014
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri. Art.275... → |
|---|
