Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 363/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 363/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 22-07-2014 în dosarul nr. 1389/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR.363
Ședința publică din data de 22 iulie 2014
PREȘEDINTE - S. I.
GREFIER - E. F.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror S. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnata P. A., fiica lui B. și I., născută la data de 25.02.1956, deținută în Penitenciarul Târgșor, împotriva sentinței penale nr.462 din 25.04.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care, în baza art. 23 din Legea 255/2013 a fost admisă sesizarea Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Târgșor cu privire la aceasta și, în consecință:
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.penal, aplicată prin sentința penală nr.542/18.06.2012 a Tribunalului București, Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 978/20.03.2013 a I.C.C.J. Secția penală, în pedepsele componente: - 4 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.8 rap. la art.2 lit.b pct.12 din Legea nr.39/2003 și art.320 ind.1 Cod proc. penală, fapte din cursul anului 2009; - 8 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.13 al. 1, 2, 3 din Legea nr.678/2001 rap. la art.12 al. 2, lit. a) din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.41 al. 2 C. penal. și art.320 ind.1 Cod proc. penală, fapte din cursul anului 2009; - pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. penal, pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 6 alin. 5 rap. la art. 66 lit. a) și b) Noul Cod penal, s-a redus pedeapsa complementară de 10 ani aplicată conform art. 64 lit. a) și b) Cod penal prin sentința penală nr.542/18.06.2012 a Tribunalului București, Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 978/20.03.2013 a I.C.C.J. Secția penală, la 5 ani.
S-a constatat că nu se impune reducerea pedepselor principale.
Conform disp. art.36 alin. 2, art. 33 lit.a), art. 34 lit. b) și art. 35 Cod penal, au fost contopite pedepsele mai sus arătate, condamnata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit.b) Cod penal, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
De asemenea, a fost menținută aplicarea pedepsei accesorii prev. de art.71, art.64 lit.a), b) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 27.03.2012, la zi.
În final, au fost menținute în rest dispozițiile sentinței de condamnare menționate anterior și s-a dispus anularea M.E.P.I. nr. 936/2013 din 21.03.2013 emis de Tribunalului București Secția I Penală în dosarul nr._/3/2012 și emiterea unui nou mandat de executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea condamnată P. A., în stare de deținere, personal și asistată de apărător desemnat din oficiu N. G. din Baroul Prahova, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/17.07.2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit disp. art.356 alin.2 Cod proc. penală și cu permisiunea instanței, apărătorul desemnat din oficiu a luat legătura cu contestatoarea aflată în stare de deținere, precizând că aceasta înțelege să-și retragă prezenta cale de atac dedusă judecății.
Curtea procedează la verificarea datelor de stare civilă ale contestatoarei, care arată că se numește P. A., este fiica lui fiica lui B. și I. și este născută la data de 25.02.1956, constatându-se că acestea corespund cu cele menționate în dosar.
Apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, solicită a se lua act de manifestarea de voință exprimată de condamnată, în sensul retragerii contestației exercitată împotriva sentinței penale nr.462 din 25.04.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Contestatoarea condamnată P. A., având cuvântul personal, precizează că își retrage calea de atac exercitată împotriva hotărârii primei instanțe.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față, examinând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.462 din 25.04.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art. 23 din Legea 255/2013 a fost admisă sesizarea Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Târgșor cu privire la condamnata P. A., fiica lui B. și Ilieana, născută la 25.02.1956 în ., domiciliată în com. Ciorogarla, ., jud. Ilfov, C.N.P._, în prezent aflată în Penitenciarul Târgșor.
În consecință, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.penal, aplicată prin sentința penală nr.542/18.06.2012 a Tribunalului București, Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 978/20.03.2013 a I.C.C.J. Secția penală, în pedepsele componente: - 4 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.8 rap. la art.2 lit.b pct.12 din Legea nr.39/2003 și art.320 ind.1 Cod proc. penală, fapte din cursul anului 2009; - 8 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.13 al. 1, 2, 3 din Legea nr.678/2001 rap. la art.12 al. 2, lit. a) din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.41 al. 2 C. penal. și art.320 ind.1 Cod proc. penală, fapte din cursul anului 2009; - pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. penal, pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.
Conform disp. art. 6 alin. 5 rap. la art. 66 lit. a) și b) Noul Cod penal, s-a redus pedeapsa complementară de 10 ani aplicată conform art. 64 lit. a) și b) Cod penal prin sentința penală nr.542/18.06.2012 a Tribunalului București, Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 978/20.03.2013 a I.C.C.J. Secția penală, la 5 ani.
Totodată, s-a constatat că nu se impune reducerea pedepselor principale.
În temeiul disp. art.36 alin. 2, art. 33 lit.a), art. 34 lit. b) și art. 35 Cod penal, au fost contopite pedepsele mai sus arătate, condamnata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit.b) Cod penal, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
De asemenea, a fost menținută aplicarea pedepsei accesorii prev. de art.71, art.64 lit.a), b) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 27.03.2012, la zi.
În final, au fost menținute în rest dispozițiile sentinței de condamnare menționate anterior și s-a dispus anularea M.E.P.I. nr. 936/2013 din 21.03.2013 emis de Tribunalului București Secția I Penală în dosarul nr._/3/2012 și emiterea unui nou mandat de executare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ Comisia de Evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, constituită conform Hotărârii Guvernului nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului Târgșor, privind aplicarea legii penale mai favorabile față de cu privire la condamnata P. A., fiica lui B. și I., născută la data de 25.02.1956, în prezent deținută în Penitenciarul Târgșor, a formulat contestație la executare solicitând aplicarea dispozițiilor legii penale mai favorabile.
La dosarul cauzei s-a depus copie de pe mandatul de executare pedeapsa nr.936/21.03.2013 al Tribunalului București Secția I Penală, copia sentinței penale nr.542/F/2012 a Tribunalului București Secția I Penală și definitivă prin decizia penală nr. 978/20.03.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate, instanța de fond a admis contestația formulată, pentru următoarele motive:
Prin sentința penala nr. 542/18.06.2012 a Tribunalului București Secția I Penală, a fost condamnată inculpata P. A. astfel: - în baza art.8 raportat la art.2 lit.b) pct. 12 din Legea 39/2003 și 320 ind.1 Cpp la 4 ani închisoare și - în baza art.13 alin 1, 2, 3 din Legea 678/2001 raportat la art. 12 al. 2 lit. a) din Legea 678/2001 cu aplic. 41 alin 2 Cod penal și art.320 ind.1 Cpp la 8 ani închisoare iar în temeiul disp. art. 65 Cod penal s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit a), b), d), e) Cod penal pe o durata de 10 ani.
Conform disp. art.33 lit.a) raportat la art.34 lit.b) Cod penal precum și art.35 Cod penal, s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare dar și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a), b), d), e) Cod penal pe o durată de 10 ani.
În final, s-a făcut aplicarea disp. art. 71- 64 lit.a), b), d), e) Cod penal.
Pentru executarea pedepsei s-a emis mandatul de executare pedeapsa nr.936/21.03.2013 al Tribunalului București Secția I Penală în a cărei executare se afla în prezent petenta.
S-a reținut de prima instanță că potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
De asemenea, s-a reținut că în conformitate cu art. 4 din Legea nr.187/2012, legea de punere în aplicare a codului penal, pedeapsa aplicată pentru a infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Prin urmare, în aplicarea acestor dispoziții, s-a observat că instanța este ținută să verifice doar dacă pedeapsa aplicată în concret printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru o anumită infracțiune, depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de legea nouă pentru acea infracțiune.
În realizarea acestui demers, s-a efectuat o corespondență între textele legale care incriminează fata concretă a persoanei condamnate, sub imperiul ambelor legi și apoi se vor compara limitele de pedeapsă.
Analizând situația contestatoarei, pentru infracțiunea comisă, s-a constatat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.6 al.1 din Noul cod penal, pentru pedeapsa principală aplicată condamnatei.
Astfel, s-a constatat că pedeapsa principala aplicată nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, acesta fiind de 12 ani.
În ceea ce privește pedeapsa complementară s-a constatat că potrivit legii noi respectiv art. 66 al.1 Cod penal, durata maxima care se poate aplica este de la 1 la 5 ani, condiții în care, pedeapsa complementară aplicată inculpatei în baza legii vechi și anume aceea prev. de art. 64 lit.a), b), d), c) și e) Cod penal în care se regăsesc și noile dispoziții ale codului penal și anume art. 66 Noul Cod penal, a fost redusă la o perioadă de 5 ani, dispunându-se a fi executată în condițiile legii noi, respectiv art.68 lit.c) din Noul Cod penal.
Față de argumentele expuse anterior, în baza art. 23 din Legea 255/2013 instanța de fond a admis sesizarea Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Târgșor, cu privire la condamnata P. A. și, în esență, a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.penal, aplicată prin sentința penală nr. 542/18.06.2012 a Tribunalului București, Secția I Penală, în pedepsele componente și în temeiul disp. art. 6 alin. 5 rap. la art. 66 lit. a) și b) Noul Cod penal, a redus pedeapsa complementară de 10 ani aplicată la 5 ani, apreciind că nu se impune reducerea pedepselor principale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, condamnata P. A. a declarat contestație, fără a arăta în scris motivele ce au determinat-o să promoveze această cale de atac.
Prezentă personal în ședința publică de astăzi, 22 iulie 2014 și după consultarea cu apărătorul desemnat din oficiu, condamnata contestatoare P. A. a precizat că înțelege să-și retragă contestația declarată împotriva sentinței penale nr.462 din 25.04.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Față de manifestarea de voință a contestatoarei, exprimată de acesta în mod liber și neechivoc, în temeiul dispozițiilor art.425 ind.1 alin. 3 rap. la art. 415 Cod proc. penală, Curtea urmează să ia act de declarația condamnatei.
Văzând și dispozițiile cuprinse în art. 275 alin.2 Cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea contestației formulată de condamnata P. A., fiica lui B. și I., născută la data de 25.02.1956, deținută în Penitenciarul Târgșor, împotriva sentinței penale nr.462 din 25.04.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă contestatoarea condamnată la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se avansează din contul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22.07.2014.
Președinte,
S. I.
Grefier,
E. F.
Red.E.F. 5 ex./30 iulie 2014
Dosar fond_ Trib. Prahova
Jud. fond N. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
