Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1046/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1046/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 23111/281/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 1046
Ședința publică din data de 29 octombrie 2014
Președinte – F. T.
Judecător – L. C.
Grefier – R. E. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către inculpatul Z. S. A., fiul lui G. și S., născut la data de 02 aprilie 1970, domiciliat în P., Aleea Biruinței, ., ., CNP_, împotriva sentinței penale nr.1347 din data de 24 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care în baza art.336 alin.1 N.C.pen. cu aplicarea art.5 C.pen. a fost condamnat inculpatul Z. S. A., la pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, faptă din 17.05.2011.
În baza art.81 C.pen. anterior cu aplicarea art.5 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 5 luni stabilit în condițiile art.82 Cod penal anterior.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.pen. anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
Conform art.274 alin.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat Z. S. A., personal și asistat de avocat ales I. A. din cadrul Barouluij Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr._ din data de 04 octombrie 2014.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat ales I. A., pentru apelantul inculpat, și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.
Curtea, în raport de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocat ales I. A., pentru apelantul inculpat Z. S. A., solicită admiterea apelului, în temeiul art.421 alin.2 lit.b Cod proc. penală, desființarea sentinței pronunțate de Judecătoria Ploiești, iar pe fond rejudecarea cauzei și achitarea inculpatului în temeiul art.16 lit.a Cod proc. penală, întrucât nu există infracțiunea, în sensul că nu există elementele constitutive ale acesteia.
Din punctul său de vedere, în speța de față, faptei îi lipsește elementele constitutive ale infracțiunii, pe motiv că Spitalul P. nu mai există ca persoană juridică, fiind desființat prin Hotărârea Consiliului Local P., aflată la fila 31 dosar urmărire penală.
Prin urmare, Centrul de Recoltare unde i-au fost recoltate probele biologice inculpatului, respectiv Centrul de Sănătate P. nu mai exista ca persoană juridică, iar această împrejurare rezultă din actele aflate la dosar, înscrisuri de care instanța de fond nu a ținut seama, deși nu s-a dovedit că acestea ar fi false, ele coroborându-se cu celelalte acte existente la dosar. Susține, de asemenea, că declarațiile martorilor audiați în cauză sunt date pro cauza, impunându-se înlăturarea lor.
În concluzie, solicită, în raport de cele menționate, admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate de Judecătoria Ploiești, iar pe fond achitarea inculpatei, pentru inexistența fapte.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii în sensul respingerii apelului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de Judecătoria Ploiești ca legală și temeinică, întrucât soluția adoptată de către instanța de fond a fost confirmată de către probele administrate în cauză, respectiv de declarațiile martorilor și de relațiile solicitate de la Direcția de Sănătate Publică, din care rezultă că probele biologice recoltate inculpatului s-au efectuat în condiții legale.
Apelantul inculpat Z. A., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței cu privire la decizia ce se va pronunța.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1347 din 24 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza art.336 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.5 C.pen., a fost condamnat inculpatul Z. S. A., fiul lui G. și S., născut la data de 02.04.1970 în Câmpina, jud. Prahova, domiciliat în P., Al.Biruinței, nr.6, ., având CNP_ la pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, faptă din 17.05.2011.
În baza art.81 C.pen. anterior cu aplicarea art.5 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 5 luni stabilit în condițiile art.82 Cod penal anterior.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.pen. anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
Conform art.274 alin.1 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești nr.6304/P/2011, verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul Z. S. A. cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având o îmbibație de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, cauza fiind înregistrată la Judecătoria Ploiești la data de 09.10.2013, sub nr.23._ .
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: care la data de 17.05.2011, în jurul orelor 23.45, inculpatul Z. S. A. a condus autovehiculul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ pe mai multe străzi din orașul P., având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool în sânge.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit în prezența martorului asistent M. C., care s-a coroborat cu rezultatul testării aerului expirat, buletinul de examinare clinică, declarația martorului asistent și declarațiile învinuitului.
Pe parcursul cercetării judecătorești, în baza principiului nemijlocirii instanța a readministrat probele deja administrate în faza urmăririi penale.
În ceea ce privește probele noi administrate, inculpatul a solicitat administrarea de probe noi, respectiv a martorului N. D., Baican M. S.. La solicitarea instanței, dosarului cauzei i s-au atașat: fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut că, așa cum a rezultat din procesul-verbal întocmit de organele de poliție la data de 17.05.2011, în jurul orelor 23.45, organele de poliție din cadrul Poliției Locale P., în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de supraveghere a traficului rutier, au constatat ca inculpatul Z. S. A. a condus autovehiculul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ pe raza orașului P., pe traseul . Independenței-. poliție au constatat că învinuitul emană halenă alcoolică și l-au testat cu aparatul alcotest, rezultatul fiind la orele 23.52 de 0,95 mg/l.
Inculpatul a fost condus apoi la Centrul de Sănătate P., unde la data de 18.05.2011, orele 00.10, i-a fost recoltată o singură probă biologică de sânge, deoarece a refuzat recoltarea celei de-a doua probe. Conform Buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei nr.940/18.05.2011, în urma analizării probei de sânge prelevate, a rezultat o valoare a alcoolemiei de 1,95 g ‰.
În depoziția dată, inculpatul Z. S. A. a precizat că în data de 17.05.2011 s-a întors de la Ploiesti, a parcat mașina la câțiva metri de casă și a participat la un chef cu vecinii de garaj. A consumat băuturi alcoolice și apoi a mers să-și parcheze mașina în garaj, moment în care a fost depistat de organele de politie. A mai adăugat faptul că garajul este situat pe o stradă care nu este asigurată cu barieră. Recunoaște în depoziția sa că în moment prelevării probelor biologice avea o alcoolemie de 1,95 g ‰.
Instanța de fond a mai reținut faptul că inculpatul, în depozițiile date în cursul procesului penale, a recunoscut că a condus autovehiculul după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, deși declarația de la momentul depistării nu corespunde cu cea de la momentul aducerii la cunoștință a învinuirii, în ceea ce privește cantitatea și sortimentul băuturilor alcoolice ingerate.
Inculpatul a mai susținut că locul unde a fost oprit de către organele de poliție (zona garajelor care deservesc blocul nr.38 de pe . drum public, apărare care a fost înlăturată, avându-se în vedere prevederile legale care definesc drumul public (art.3 lit.a din Ordonanța Guvernului României nr.43/1997 privind regimul drumurilor), precum și traseul pe care s-a deplasat inculpatul, consemnat de către organele constatatoare în procesul-verbal de depistare, semnat de către inculpat fără obiecțiuni.
Tot în apărarea sa, învinuitul a mai susținut că, la data prelevării probei de sânge, Centrul de Sănătate P. nu mai funcționa legal, conform Hotărârii Consiliului Local P. nr.63/28.04.2011.
În urma examinării acestei hotărâri, s-a constatat că ea reprezintă doar un acord de principiu în vederea desființării Centrului de Sănătate P., care, conform adresei nr._/14.09.2012 a Direcției de Sănătate Publică Prahova, și-a încetat activitatea la data de 29.08.2011.
Faptul că unitatea medicală era abilitată să preleveze probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei a rezultat și din declarația managerului Centrului de la acea dată și a martorilor B. M. S. și N. D..
Astfel, în depoziția dată în fața instanței, martorul B. M. S. a precizat faptul că, la data prelevării probelor biologice inculpatului, funcționa o linie de gardă care asigura urgențele medicale pentru locuitorii orașului P., în baza unui contract încheiat între Primăria Orașului P. și Clinica Medicală, care putea recolta probe, având aparatura și avizul necesare.
Declarația martorului B. M. S. s-a coroborat cu declarația martorului N. D., primarul orașului P., care a susținut faptul că la data prelevării probelor biologice inculpatului Centrul de Sănătate funcționa în mod legal.
Instanța de fond a mai reținut că inculpatul, prin apărător, în concluziile scrise depuse, a solicitat să se aibă în vedere adresa nr.5263/05.11.2012, prin care Primăria Orașului P. a comunicat că, la data de 17.05.2011, Centrul de Sănătate P. nu mai funcționa, conform HCL nr.63/28.04.2011.
Instanța de fond a recunoscut caracterul condiționat și divizibil al declarațiilor inculpatului, care au valoare probatorie numai în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate.
Văzând aceasta regula ce guverneaza probatiunea, a apreciat că o concluzie necesara este aceea ca au valoare probatorie declaratiile inculpatului care sunt confirmate de depozitiile martorilor. Pentru a se da eficienta acestei reguli, este necesar sa se constate daca elementul faptic, exprimat deopotriva de declaratiile inculpatului si de depozitiile unor martori, reflecta adevarul obiectiv sau reprezinta constructii ale unei aparari nesincere.
Pentru ca declaratiilor inculpatului să le fie oferită forța probantă este necesar să se formeze convingerea deplină că exprima adevarul. Or, instanta de fond, analizând probatoriul, și-a creat convingerea ca declaratiile inculpatului și adresa nr.5263/05.11.2012 a Primăriei Orașului P. ofera informatii eronate, daca nu chiar frauduloase. Înlaturarea acestor declaratii nu înseamnă implicit că vinovăția inculpatului este stabilită numai pe baza propriilor declaratii, care au valoare probatorie conditionata.
Observând toate acestea, instanța de fond a concluzionat că inculpatul este culpabil de comiterea infracțiunii ce face obiectul acuzației penale, motiv pentru care a decis condamnarea.
În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, instanța de fond a constatat că este în prezența situației descrise de art.5 Cod penal și anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de inculpat, instanța de fond a analizat influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat. A verificat dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică, la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.
A reținut că examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.
Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeași unitate împiedică și combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar, pe baza căruia se stabilește incriminarea și se individualizează sancțiunea penală. Pentru a compara cele două legi, instanța de fond a reținut că trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.
Potrivit art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
Potrivit art.336 alin.1 conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o înmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau cu amendă.
Modificarea textelor de lege cu privire la momentul prelevării mostrelor biologice nu produce efecte în cauză, astfel că stabilirea legii penale mai favorabile s-a făcut în raport de sancțiune, având limite mai favorabile în legea nouă, deoarece prevede pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii penale. Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, conform art.12 din legea nr.187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Potrivit codului penal în vigoare, aplicarea pedepselor accesorii a devenit facultativă, instanța nefiind obligată sa dispună această pedeapsă nici în cazul în care pedeapsa principală este detențiunea pe viată și nici atunci când inculpatul fost condamnat la pedeapsa închisorii.
În drept, instanța a reținut că fapta inculpatului Z. S. A., care la data de 17.05.2011, în jurul orelor 23.45, a condus autovehiculul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ pe mai multe străzi din orașul P., având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.336 alin.1 din Noul Cod penal Astfel, potrivit acestui text legal, intitulat „conducerea unui vehicul sub influența alcoolului”, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani sau amendă.
Elementul material al infracțiunii a fost reprezentat de acțiunea inculpatului de a conduce în data de 17.05.2011, în jurul orelor 23.45, autovehiculul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ pe mai multe străzi din orașul P., având o îmbibație de peste 0,80 gr. ‰ alcool pur în sânge.
Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și crearea unei stări de pericol, din cauza aflării pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care, consumând băuturi alcoolice, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice, au o viteză de reacție scăzută și simțuri diminuate, ce le împiedică să răspundă prompt la situațiile periculoase din trafic. Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re).
În ceea ce privește locul săvârșirii, condiție esențială a acestei infracțiuni și care îi întregește conținutul constitutiv, instanța a reținut conducerea vehiculului pe mai multe străzi din orașul P., drum public în accepțiunea prevăzută de art. 6 punctul 16 din același act normativ (cale de comunicație terestră […] special amenajată pentru traficul rutier, […] deschisă circulației publice).
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea a fost săvârșită cu intenție indirectă așa cum este prev. de art.16 alin.3 lit.a Cod penal, în sensul că, deși inculpatul nu a urmărit crearea unei stări de pericol pentru ceilalți participanți la trafic, acesta a acceptat posibilitatea creării unei asemenea stări virtual periculoase, decurgând din împrejurarea că a condus vehiculul având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,95 g ‰.
Infracțiunea a fost săvârșita în formă continuă, acțiunea prelungindu-se în timp în chip natural până la intervenția unei împrejurări contrare care să determine epuizarea ei, în cauză fiind vorba de intervenția organelor de poliție.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.396 alin.2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpatul Z. S. A. există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere împrejurarea că fapta de conducere pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală nu a avut consecințe grave prin intervenția organelor de politie, nivelul ridicat al alcoolemiei 1,95 g ‰ alcool pur în sânge, în condițiile în care pragul instituit de lege este de 0,80 g ‰, locul și timpul săvârșirii infracțiunii, pe mai multe străzi din municipiul P., pe timpul nopții, unde traficul nu este foarte aglomerat.
Referitor la conduita anterior săvârșirii infracțiunii, instanța de fond a reținut că inculpatul nu a mai fost condamnat pentru o infracțiune de același gen, însă a reținut și faptul că nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
Prin urmare, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an și 5 luni închisoare, apreciind că nu se impune aplicarea pedepsei accesorii și a pedepsei complementare.
A mai reținut că principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome. Legea nr.187/2012 stabilește legea mai favorabilă distinct față de cea stabilită în raport de încadrarea juridică și sancțiunea în cazul recidivei (art.9), pluralitatea de infracțiuni (art.10), suspendarea condiționată a executării pedepsei (art.15, 22), măsuri educative (art.17). Voința legiuitorului este clară și neechivocă în aplicarea principiului constituțional al aplicării legii mai favorabile cu privire la situația concretă a persoanei acuzate, prin examinarea distinctă a instituțiilor incidente fiecărui caz în parte.
Instanța de fond a făcut referire la doctrina și practica privind aplicarea legii penale mai favorabile în raport de instituțiile care funcționează.
A reținut că aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituții autonome nu contravine principiului legalității, nu este creată o lex tertia. Lex tertia apare atunci când sunt preluate condițiile de existență ale unei instituții dintr-o lege, iar efectele aceleiași instituții sunt preluate dintr-o altă lege. Lex tertia presupune combinarea dispozițiilor de favoare în cadrul aceleiași instituții juridice din legi diferite. Prin lex tertia se au în vedere acele situații prin care condițiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiași fapt juridic, nu și aplicarea unor legi diferite cu privire la instituții juridice diferite(fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire la condițiile de existență ale unei instituții (faptul juridic) și efectele acelei instituții (faptul juridic).
Conform Constituției României, legea penală mai favorabilă retroactivează. In aplicarea acestui principiu legea nouă nu trebuie să devină sub nici un aspect una defavorabilă, pentru că, nu trebuie să uităm niciun moment că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situația persoanei acuzată într-o cauză penală, sau contravențională, după caz.
Din ansamblul reglementărilor privitoare la pedepse, instanța a concluzionat că suspendarea condiționată a executării pedepsei, prev. de art. 81 din Cod penal anterior este mai favorabilă, ca modalitatea de executare iar la împlinirea termenului de încercare persoana condamnată este reabilitată de drept în situația in care nu săvârșește o altă infracțiune pe perioada termenului de încercare.
Având în vedere că pedeapsa este mai mică de 3 ani închisoare, respectiv 1 an și 5 luni închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii (nu este cunoscut cu antecedente penale), precum și de posibilitățile sale de îndreptare (este integrat din punct de vedere social), instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate a acesteia, care a conștientizat consecințele negative ale faptei sale, astfel că în baza art.81 Cod penal anterior, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 5 luni stabilit în condițiile art.82 Cod penal anterior.
Împotriva sentinței penale nr.1347 din data de 24 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, a declarat apel în termen legal inculpatul Z. S. A., care a criticat soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, inculpatul a arătat că se impunea achitarea sa în temeiul art.16 lit.a Cod proc. penală, întrucât nu există elementele constitutive ale infracțiunii.
Astfel, faptei îi lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii, întrucât Spitalul P. nu mai există ca persoană juridică, fiind desființat prin Hotărârea Consiliului Local P., aflată la fila 31 dosar urmărire penală.
Prin urmare, Centrul de Recoltare unde i-au fost recoltate probele biologice, respectiv Centrul de Sănătate P., nu mai exista ca persoană juridică, iar această împrejurare rezultă din actele aflate la dosar, înscrisuri de care instanța de fond nu a ținut seama, deși nu s-a dovedit că acestea ar fi false, ele coroborându-se cu celelalte acte existente la dosar. A mai arătat că declarațiile martorilor sunt pro cauza, impunându-se înlăturarea lor.
Curtea, examinând hotărârea apelată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, potrivit dispozițiilor art.420 alin.8 C.pr.pen., în raport de criticile invocate de apelant, dar și din oficiu sub toate aspectele, constată că apelul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, așa cum a fost expusă pe larg mai sus, pe baza probelor administrate în cauză în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit în prezența martorului asistent M. C., declarațiile martorilor Baican M. S. și N. D., rezultatul testării aerului expirat, buletinul de examinare clinică, declarația martorului asistent și chiar declarațiile inculpatului, prin care a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice și că a fost depistat cu o alcoolemie de circa 1,95 gr. ‰.
Curtea mai reține că nu pot fi avute în vedere criticile inculpatului cu privire la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, pentru că Centrul de Sănătate P. nu mai exista ca persoană juridică, având în vedere declarațiile martorulului B. M. S., care la data de 18.05.2011 era managerul acestui centru și care a arătat că unitatea medicală era autorizată, printre altele, să recolteze probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, având aparatura și avizele necesare, activitatea medicală a centrului încheindu-se la data de 31.05.2011.
Declarația martorului B. M. S. s-a coroborat cu declarația martorului N. D., primarul orașului P., care a susținut faptul că la data prelevării probelor biologice inculpatului Centrul de Sănătate funcționa în mod legal, fapt confirmat și de Direcția de Sănătate Publică Prahova, prin adresa nr._/14.09.2012.
De asemenea, martorul N. D. a arătat că, la data la care au fost prelevate probe biologice inculpatului, Centrul de Sănătate funcționa în mod legal, în baza unui protocol încheiat între primăria P. și o clinică privată.
Prin urmare, în mod corect s-a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului și că aceasta prezintă o gravitate sporită, dat fiind gradul ridicat de alcoolemie.
Cu privire la legea mai favorabilă aplicabilă în cauză, Curtea reține că aceasta este în contradicție cu dispozițiile deciziile nr.265/2014 a Curții Constituționale.
Având în vedere însă că individualizarea pedepsei și a executării acesteia sunt mai favorabile inculpatului în modalitatea în care au fost făcute, iar singurul apelant din cauză este inculpatul și, potrivit dispozițiilor art.418 Cod procedură penală, acestuia nu i se poate agrava situația în propria cale de atac, Curtea apreciază că și sub acest aspect apelul trebuie să fie respins.
Față de aceste considerente, în baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul Z. S. A. împotriva sentinței penale nr.1347/24.04.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, apelantul va fi obligat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul Z. S. A., fiul lui G. și S., născut la data de 02 aprilie 1970, domiciliat în P., ., ., ., împotriva sentinței penale nr.1347/24.04.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Obligă apelantul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29.10.2014.
Președinte, Judecător,
F. T. L. C.
Grefier,
R. E. B.
Red./Th.-LC/BER
4 ex./10.11.2014
Dosar fond nr._ Judecătoria Ploiești
Judecător fond – C. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 71/2014.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 722/2014. Curtea de... → |
|---|
