Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 71/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 71/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 5096/204/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR.71
Ședința publică din data de 14 februarie 2014
PREȘEDINTE – P. M. F.
JUDECĂTOR – D. D.
GREFIER – E. F.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. I. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul S. M., fiul lui I. și M. E., născut la 06.08.1979 în Câmpina, jud. Prahova, CNP_, domiciliat în comuna Poiana Câmpina, ..690, jud. Prahova, împotriva sentinței penale nr.345/11.10.2013 a Judecătoriei Câmpina, prin care a fost condamnat la pedepsele de: - 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are dreptul de a conduce autovehicule suspendat (fp.29.06.2011), prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 rep. și - 11 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis (fp. 29.06.2011), prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, rep., ambele cu aplic. art. 320 ind.1 alin. 7 C. pr. pen,
În temeiul disp. art. 85 alin.1 C. pen. s-a dispus anularea beneficiului suspendării condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.320/25.09.2012 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin nerecurare, a fost descontopită aceasta în pedepsele componente de: -1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, rep. și -6 (șase) luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. art. 86 alin. 2 din O.U.G. 195/2002 rep., iar acestea două au fost contopite, în temeiul disp. art. 33 lit.a), b) rap. la art. 34 lit.b) C. pen. cu cele aplicate în cauza dedusă judecății, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.
Conform disp. art.71 C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 lit.a) teza a II a și lit.b) C. pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat S. M., personal și asistat de apărător ales G. N. din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale nr._/20.01.2014, aflată la fila 16 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței, apărătorul ales al apelantului inculpat depune la dosarul cauzei copia sentinței penale nr.320/25.09.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina, prin care a fost aplicată inculpatului pedeapsa a cărei suspendare condiționată a fost revocată, măsură apreciată de acesta ca fiind greșită, în caz contrar, în favoarea sa putându-se face aplicarea disp. art.81 Cod penal cu pricire la sancțiunea stabilită în cauza de față. Se precizează, totodată, că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, precizează că nu are cereri prealabile de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea aduce la cunoștința apelantului-inculpat că în temeiul dispozițiilor art.420 alin.4 N.C.P.P. are dreptul să fie ascultat și de instanța de control judiciar, iar acesta, după consultarea cu apărătorul ales, precizează că nu dorește să se folosească de acest drept, deoarece își menține în totalitate declarațiile date în cauză până în prezent, la care nu are de făcut nici o completare sau adăugire.
Poziția procesuală exprimată de inculpat a fost consemnată în scris în procesul verbal aflat la fila 29 dosar apel, în care, în plus, s-a reținut și acordul apelantului inculpat de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în ipoteza în care instanța se va orienta spre o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării potrivit Noului Cod penal.
Luând act că nu sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată apelul declarat de inculpatul S. M. în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului ales al acestuia în susținerea orală a motivelor de reformare pe care înțelege să le invoce în cauză.
Avocat G. N., apărător ales al apelantului inculpat, precizează că se critică hotărârea primei instanțe sub aspectul laturii penale, respectiv al modalității de executare a pedepsei.
Astfel, se susține că în mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea disp. art.85 alin.1 C.pen. cu privire la executarea pedepsei aplicată prin sentința penală nr.320/25.09.2012 a Judecătoriei Câmpina, acestea nefiind incidente în cauză deoarece faptele pentru care a fost condamnat prin sentința menționată și cele din prezentul dosar au fost comise în aceeași perioadă, respectiv mai – iunie 2011. Prin urmare, în cauza pendinte devin aplicabile prevederile art.85 alin.3 C.pen.
În subsidiar, în situația în care nu vor fi primite apărările anterior expuse, se solicită suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului conform disp. art.86 ind.1 C. pen.
Pentru aceste considerente, se solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței primei instanțe, în latură penală și, pe fond, schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii de admitere a apelului declarat de inculpat, desființarea în parte a sentinței atacate și, pe fond, schimbarea încadrării juridice a faptelor potrivit Noului Cod penal, respectiv în art.335 alin.2 și art.336 alin.1 și condamnarea inculpatului conform noilor texte de lege, în limitele de pedeapsă prevăzute de acestea.
De asemenea, se solicită menținerea aplicării disp. art.396 alin.10 rap. la art.375 alin.1 și 2 N.C.P.P., în sensul reducerii limitelor de pedeapsă cu 1/3 ca urmare a recunoașterii vinovăției de către inculpat în fața instanței de fond.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, se solicită menținerea celei stabilită de prima instanță, în regim privativ de libertate, motivat de faptul că anterior comiterii faptelor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond inculpatului i-au fost aplicate și alte pedepse, cu închisoare, pentru comiterea unor infracțiuni de același gen.
Având cuvântul cu privire la cererea procurorului de ședință privind schimbarea încadrări juridice a faptelor, apărătorul ales al apelantului inculpat solicită aplicarea în favoarea acestuia a legii penale mai favorabile.
Apelantul inculpat S. M., având ultimul cuvânt, precizează că regretă sincer faptele comise.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.345/11.10.2013 a Judecătoriei Câmpina, a fost condamnat inculpatul S. M., fiul lui I. și M. E., născut la data de 06.08.1979 în Câmpina, jud. Prahova, CNP_, domiciliat în com. Poiana Câmpina, .. 690, jud. Prahova, după cum urmează:
- în temeiul disp. art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată., cu aplic. art. 320 ind.1 1 alin. 7 C. pr. pen. la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are dreptul de a conduce autovehicule suspendat (fp.29.06.2011).
- în baza disp. art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, republicată, cu aplic. art.320 ind.1 alin. 7 C. pr. pen. la pedeapsa de 11 (unsprezece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis (fp. 29.06.2011).
Conform disp. art. 85 alin.1 C. pen. s-a dispus anularea suspendării condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.320/25.09.2012 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin nerecurare, a fost descontopită aceasta în pedepsele componente de: -1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, rep. și -6 (șase) luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. art. 86 alin. 2 din O.U.G. 195/2002 rep.
În temeiul disp. art. 33 lit.a), b) rap. la art. 34 lit.b) C. pen. au fost contopite pedepsele de 4 (patru) luni închisoare, 11 (unsprezece) luni închisoare, 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare, 6 (șase) luni închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.
Potrivit disp. art.71 C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 lit.a) teza a II a și lit.b) C. pen.
În baza disp. art.191alin.1 C. pr. pen. a fost obligat inculpat să plătească statului suma de 1100 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei - onorariu apărător din oficiu - vor fi avansați de către Ministerul Justiției prin decontare de către Serviciul contabilitate Tribunalul Prahova către Baroul Prahova.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 2171/P/2011 din 02.10.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimis în judecată în stare de libertate inculpatul S. M. pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are dreptul de a conduce suspendat, prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, rep. și de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care are în sânge o îmbibație alcoolica peste limita legală, prev. de art 87 alin. 1 din OUG 195/2002, rep., constând în aceea că în seara zilei de 29.06.2011, în jurul orei 21:30, a condus pe drumurile publice din . autoturismul proprietate personală, marca Daewoo Tico, cu numărul de înmatriculare_, în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolica peste limita legală și având dreptul de a conduce autovehicule suspendat.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În seara zilei de 29.06.2011, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul S. M. a condus pe drumurile publice în direcția Scorțeni - Câmpina, jud. Prahova, autoturismul proprietate personală marca Daewoo Tico, cu numărul de înmatriculare_, având dreptul de conducere suspendat (la data de 12.05.2011 sus-numitul fusese surprins de organele de poliție conducând autovehiculul sub influența băuturilor alcoolice și i se întocmise dosar penal pentru infracțiunea prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, rep., ocazie în care i se reținuse permisul fără a mai avea drept de circulație). Inculpatul se afla singur în mașină.
În jurul orei 21.30, în timp ce rula pe DJ 100D, pe raza satului Mislea, datorită stării indusă de consumul de alcool și a neadaptării vitezei la condițiile specifice de drum (carosabil umed) conducătorul auto a pierdut controlul asupra direcției de mers. Autovehiculul a intrat în derapaj, a părăsit partea carosabilă și a lovit gardul împrejmuitor al locuinței numitului P. C., distrugându-l pe o lungime de 6 m. Urmare accidentului nici o persoana nu a suferit leziuni traumatice. Organele de poliție s-au sesizat din oficiu despre comiterea faptei, l-au testat pe inculpat cu aparatul marca „Drager" la ora 22.00 și s-a constatat astfel că avea o concentrație de 0,72 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Ulterior, persoana cercetată a fost condusă la Spitalul orășenesc Băicoi unde i-au fost recoltate două probe biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei, cu trusa standard de prelevare, au fost sigilate (sigiliul nr._) și trimise Serviciului de Medicină Legală Ploiești.
În urma analizelor de laborator a rezultat că inculpatul S. M. avea o îmbibație alcoolică în sânge de 2,10 g ‰ (la ora 22.40) respectiv 2,00 g‰ (la ora 23.40).
Valorile îmbibației alcoolice în sânge au fost cu mult peste limita legală și în descreștere existând presupunerea rezonabilă că la ora conducerii autovehiculului pe drumurile publice inculpatul avea o alcoolemie mai mare sau cel puțin egală cu valoarea primei probe biologice recoltate.
Situația de fapt reținută s-a apreciat că rezultă cu certitudine din coroborarea probatoriilor administrate în faza urmăririi penale, respectiv: proces-verbal de constatare (f. 2), declarațiile martorilor (f. 11, 12), adresă IPJ Prahova – Serviciul Rutier (f. 9), cerere analiză și proces-verbal de prelevare (f. 6), rezultat alcooltest (f. 3), buletin de analiză toxicologică a alcoolemiei (f. 10), buletin de examinare clinică (f. 5), fișă cazier judiciar (f. 20) și declarațiile învinuitului (f. 15, 18, 19 - 20) cu probatoriile administrate în faza cercetării judecătorești.
Cu ocazia audierii sale în instanță, cu respectarea garanțiilor procesuale, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, inculpatul a declarat că solicită aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 3201 alin. 1 – 6 C. pr. pen., că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, are cunoștință de probele administrate pe parcursul urmăririi penale, pe care și le însușește, solicitând judecarea sa în baza acestora, conform dispozițiilor legale care reglementează judecarea în cazul recunoașterii vinovăției, regretând comiterea faptei (f. 17).
Din referatul de evaluare efectuat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova (f. 26) s-a reținut că inculpatul a repetat o conduită infracțională, cu un dezvoltat potențial de pericol public, existând posibilitatea de a genera victime. Având în vedere sprijinul familial precum și integrarea sa profesională, inculpatul prezintă potențial de adoptare a unui rol dezirabil social, însă necesită o intervenție specializată, centrată pe evaluarea consumului de alcool și informarea acestuia cu privire la consecințele juridice și sociale ale repetării unui comportament infracțional.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului S. M. de a conduce, în seara zilei de 29.06.2011, în jurul orei 21:30, autoturismul proprietate personală marca Daewoo Tico, nr. de înmatriculare_, în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolica peste limita legală și având dreptul de a conduce autovehicule suspendat întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are dreptul de a conduce suspendat, prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, rep. și de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care are în sânge o îmbibație alcoolica peste limita legală, prev. de art 87 alin. 1 din OUG 195/2002, rep.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, conform art.72 cod penal, au fost avute în vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială – OUG nr.195/2002, precum și de disp.art.13 cod penal cu referire la art.320 ind. 1 alin.7 cod penal, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, generat de împrejurările în care a fost săvârșită și consecințele acesteia, circumstanțele personale ale inculpatului care este în vârstă de 34 de ani, a absolvit școala profesională, a mai suferit o condamnare pentru infracțiuni de aceeași natură, a recunoscut și regretat comiterea faptei, considerente în raport de care s-a aplicat acesteia o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum corespunzător dozat, de natură a asigura scopul educativ-preventiv, conform art. 52 cod penal.
În raport de cele reținute, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum ale cărei limite au fost reduse cu câte o treime conform art.13 cod penal cu referire la 320 ind. 1 alin.7 cod proc. penală și cu aplic art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pr. pen.
Astfel, în temeiul disp. art. 85 alin.1 C. pen. a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.320/25 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina, definitivă prin nerecurare, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare în pedepsele componente de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, rep. și 6 (șase) luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 rep., iar în temeiul disp. art. 33 lit.a), b) rap. la art.34 lit.b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate cu pedepsele de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare și de 6 (șase) luni închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
Ca urmare a aplicării unei pedepse principale cu închisoarea, conform art.71 cod penal s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a) teza a II-a C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit.b) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).
S-a apreciat că aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în temeiul art.71 și 64 cod penal, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Dreptului Omului care, în conformitate cu disp.art.11 alin.2 și art.20 din Constituția României fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr.30/1994.
Astfel, în cauza Hirst c.Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vor persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislația britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deținuților condamnați, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracțiunii” (aceeași concepție a legiuitorului reflectându-se și în legislația română actuală, n.inst). Curtea a acceptat „că există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru”, însă a concluzionat că articolul 3 din Primul protocol adițional a fost încălcat, întrucât „legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri”.
În consecință, s-a reținut că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art.3 din primul protocol adițional.
Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit.a) teza I, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În același sens, s-a apreciat ca fiind și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art.71 din codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a), teza I – c) din codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 din codul penal.
Astfel, s-a apreciat că natura faptei săvârșite și circumstanțele producerii acesteia determină instanța a reține că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, și în consecință, în temeiul art.71 cod penal și art.3 din Protocolul nr.1 adițional C.E.D.O., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În temeiul art.191 cod proc. penală a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a exercitat recurs recalificat ca apel inculpatul S. M., pe care nu l-a motivat în scris.
Ulterior, în cadrul dezbaterii, prin apărătorul său, apelantul-inculpat a criticat sentința primei instanțe pentru netemeinicie, invocând, în esență, greșita individualizare a modalității de executare a pedepsei.
Astfel, s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea disp. art.85 alin.1 C.pen. cu privire la executarea pedepsei aplicată prin sentința penală nr.320/25.09.2012 a Judecătoriei Câmpina, acestea nefiind incidente în cauză deoarece faptele pentru care a fost condamnat prin sentința menționată și cele din prezentul dosar au fost comise în aceeași perioadă, respectiv mai – iunie 2011. Prin urmare, în cauza pendinte devin aplicabile prevederile art.85 alin.3 C.pen..
S-a solicitat, astfel, admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței primei instanțe, în latură penală și, pe fond, schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului.
Curtea, examinând hotărârea apelată în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, constată că apelul este fondat în parte, numai în ceea ce privește aplicare legii penale mai favorabile, pentru considerentele care succed:
Pornind de la critica formulată, în ce privește situația de fapt, Curtea constată că instanța de fond a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, reținând în mod corect și complet situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor de către inculpat, după cum s-a arătat anterior, beneficiind de deplin suport probator în actele și lucrările dosarului.
Curtea reține că judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ca urmare a declarației inculpatului de recunoaștere în totalitate a faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, declarație dată conform dispozițiilor art. 3201 alin.2 Cod procedură penală anterior.
Referitor la individualizarea pedepsei și a modalității de executare, criticată de apelantul inculpat, Curtea constată că pedepsele de 4 luni și respectiv 11 luni închisoare aplicate acestuia pentru infracțiunile deduse judecății de instanța de fond, se înscriu în coordonatele individualizării legale și răspund tuturor criteriilor prevăzute de art.72 C.penal anterior și art. 3201 Cod procedură penală anterior.
Cu toate acestea, Curtea observă că de la pronunțarea hotărârii atacate și până la soluționarea acestei căi ordinare de atac a avut loc o succesiune de legi penale, respectiv la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod Penal (Legea nr.286/2009 privind Codul penal), care, prin dispozițiile art.5 NCP, impune identificarea și aplicarea legii penale mai favorabile cauzelor ce nu au fost definitiv judecate.
Astfel, potrivit acestui text de lege, ,,în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă”.
Procedând în speță la această analiză imperativă, Curtea constată că în privința infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată niciuna dintre cele două norme incriminatoare, respectiv art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002, republicată, și art.335 alin.2 NCP, în condițiile unui conținut constitutiv și unei pedepse identice, nu poate fi considerată mai favorabilă.
În schimb, în privința infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, în raport de pedeapsa principală, se poate aprecia că legea nouă, respectiv art.336 alin.1 NCP, este mai favorabilă fiindcă prevede pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani alternativ cu pedeapsa amenzii față de art. art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, care prevedea numai pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani.
Prin urmare, această modificare, mai favorabilă inculpatului, justifică și determină schimbarea încadrării juridice.
Pentru acest motiv, Curtea va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare în componentele sale de 4 luni închisoare dispusă în temeiul disp. art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplic. art. 320 ind. 1 Cod proc. penală, de 11 luni închisoare dispusă în temeiul disp. art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplic. art. 320 ind. 1 Cod proc. penală, ambele aplicate în prezenta cauză, și pedepsele de 1 an și 4 luni închisoare și de 6 luni închisoare stabilite prin sentința penală nr. 320 din 25 septembrie 2012 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin nerecurare, pe care le va repune în individualitatea lor.
În baza art. 386 NCPP va schimba încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată în infracțiunea prevăzută de art.336 alin.1 NCP.
Pentru considerente ce țin mai degrabă de tehnică juridică, respectiv de încadrarea faptei în raport de legea în vigoare la acest moment și nu de aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea va schimba încadrarea și în cazul infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată din art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002, republicată, în art.335 alin.2 NCP, schimbare ce nu creează o situație mai grea inculpatului, dar evită ca două fapte săvârșite în concurs ideal la regimul circulației pe drumurile publice să fie încadrate în două legi diferite.
Pentru aceleași rațiuni, se vor aplica dispozițiile din noua lege, respectiv art. 396 alin. 10 cu referire la art. 375 alin. 1 și 2 NCPP, și în ceea ce privește procedura recunoașterii vinovăției, incidentă în cauză, având în vedere că au fost menținute condițiile și efectele din art. 320 ind. 1 Cod proc. penală anterior.
În raport de această nouă încadrare juridică dată faptelor, apreciind că pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa manieră încât infractorul să se convingă de necesitatea respectării legii și să evite în viitor comiterea unor fapte antisociale iar perseverența infracțională, înțeleasă ca stăruința și insistența în atitudinea de a intra în conflict cu legea penală constituie un element important în procesul de individualizare a pedepsei care diferențiază o persoană ce nu a săvârșit infracțiuni în decursul existenței sale, de cea care a comis astfel de fapte și trebuie să atragă agravarea răspunderii sale penale, Curtea constată că, în cazul inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale pentru același gen de fapte, o pedeapsă de 4 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 335 alin. 2 NCP cu aplic. art. 5 NCP și art. 396 alin. 10 cu referire la art. 375 alin. 1 și 2 NCPP și o pedeapsă de 11 luni aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 NCP cu aplic. art. 5 NCP și art. 396 alin. 10 cu referire la art. 375 alin. 1 și 2 NCPP, răspund pe deplin principiului proporționalității și justului echilibru între natura valorilor sociale lezate și sancțiunile penale.
În ceea ce privește concursul de infracțiuni, având în vedere orientarea pedepselor aplicate inculpatului către minimul special prevăzut de lege, analizând dispozițiile din codul penal anterior care prevăd sporirea facultativă a pedepsei în raport de dispozițiile noului cod care instituie obligativitatea aplicării la pedeapsa de bază a unui spor egal cu 1/3 din suma celorlalte pedepse, în cazul închisorii, Curtea apreciază că dispozițiile art.33 și art.34 Cod penal anterior sunt mai favorabile față de dispozițiile art.38, art. 39 și art.40 din NCP.
Așa fiind, conform art. 33 lit. a și b și art.34 lit.b Cod penal cu aplic. art.5 NCP se vor contopi pedepsele aplicate prin prezenta cu pedepsele de 1 an și 4 luni închisoare și de 6 luni închisoare stabilite prin sentința penală nr. 320 din 25 septembrie 2012 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin nerecurare, în privința cărora în mod corect prima instanță a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei, și va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare.
Curtea nu poate reține ca temeinică critica inculpatului referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor art.85 alin.1 Cod penal anterior, privind anularea suspendării, având în vedere caracterul imperativ și nu facultativ al normei, conform căreia, dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă.
Cum faptele ce fac obiectul prezentei cauze au fost săvârșite la data de 29.06.2011 și au fost descoperite înainte de expirarea termenului de încercare, iar sentința penală nr. 320 a Judecătoriei Câmpina prin care s-a dispus suspendarea a fost pronunțată la 25 septembrie 2012 și a rămas definitivă prin nerecurare, în mod corect a fost anulată această suspendare.
Este adevărat că, potrivit art.85 alin.3 Cod penal anterior, în cazurile prevăzute la alin. 1 al aceluiași articol, dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depășește 2 ani, instanța poate aplica dispozițiile art. 81, suspendarea fiind de această dată facultativă.
Însă, având în vedere natura infracțiunilor comise de inculpat, două infracțiuni de pericol, nivelul de alcoolemie cu care a condus autoturismul, de aproape 3 ori mai mare decât limita legală (2,10 gr.0/oo), evenimentul rutier produs, soldat cu pagube materiale, dar și perseverența infracțională a inculpatului pe același gen de fapte, nu se mai poate aprecia că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, respectiv printr-o nouă suspendare condiționată sau o suspendare sub supraveghere a executării pedepsei.
În acești termeni, pentru toate considerentele ce preced, Curtea, în baza art.421alin.1 pct.2 lit.b NCPP, va admite apelul declarat de inculpatul S. M., împotriva sentinței penale nr.345/11.10.2013 a Judecătoriei Câmpina, pe care o va desființa în parte și pronunțând o nouă hotărâre:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare în componentele sale de 4 luni închisoare dispusă în temeiul disp. art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplic. art. 320 ind. 1 Cod proc. penală, de 11 luni închisoare dispusă în temeiul disp. art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplic. art. 320 ind. 1 Cod proc. penală, ambele aplicate în prezenta cauză, și pedepsele de 1 an și 4 luni închisoare și de 6 luni închisoare stabilite prin sentința penală nr. 320 din 25 septembrie 2012 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin nerecurare, pe care le va repune în individualitatea lor.
În baza art. 386 NCPP va schimba încadrarea juridică din infracțiunile prev. de art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplic. art. 320 ind. 1 Cod proc. penală și art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată cu aplic. art. 320 ind. 1 Cod proc. penală în infracțiunile prev. de art. 335 alin. 2 NCP cu aplic. art. 5 NCP și art. 396 alin. 10 cu referire la art. 375 alin. 1 și 2 NCPP și art. 336 alin. 1 NCP cu aplic. art. 5 NCP și art. 396 alin. 10 cu referire la art. 375 alin. 1 și 2 NCPP, texte de lege în baza cărora va condamna pe inculpatul S. M. la pedepsele de 4 luni închisoare și respectiv 11 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a și b și art.34 lit.b Cod penal cu aplic. art.5 NCP va contopi pedepsele aplicate prin prezenta cu pedepsele de 1 an și 4 luni închisoare și de 6 luni închisoare stabilite prin sentința penală nr. 320 din 25 septembrie 2012 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin nerecurare, și va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
Va menține în rest dispozițiile sentinței.
În baza art.275 alin.(3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Conform art. 274 alin.1 Cod procedură penală, va dispune plata onorariului parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul S. M., fiul lui I. și M. E., născut la 06.08.1979 în Câmpina, jud. Prahova, CNP_, domiciliat în comuna Poiana Câmpina, ..690, jud. Prahova, împotriva sentinței penale nr.345/11.10.2013 a Judecătoriei Câmpina, pe care o desființează în parte și pronunțând o nouă hotărâre:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare în componentele sale de 4 luni închisoare dispusă în temeiul disp. art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplic. art. 320 ind. 1 Cod proc. penală, de 11 luni închisoare dispusă în temeiul disp. art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplic. art. 320 ind. 1 Cod proc. penală, ambele aplicate în prezenta cauză, și pedepsele de 1 an și 4 luni închisoare și de 6 luni închisoare stabilite prin sentința penală nr. 320 din 25 septembrie 2012 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin nerecurare, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 386 NCPP schimbă încadrarea juridică din infracțiunile prev. de art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplic. art. 320 ind. 1 Cod proc. penală și art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată cu aplic. art. 320 ind. 1 Cod proc. penală în infracțiunile prev. de art. 335 alin. 2 NCP cu aplic. art. 5 NCP și art. 396 alin. 10 cu referire la art. 375 alin. 1 și 2 NCPP și art. 336 alin. 1 NCP cu aplic. art. 5 NCP și art. 396 alin. 10 cu referire la art. 375 alin. 1 și 2 NCPP, texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul S. M. la pedepsele de 4 luni închisoare și respectiv 11 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a și b și art.34 lit.b Cod penal cu aplic. art.5 NCP contopește pedepsele aplicate prin prezenta cu pedepsele de 1 an și 4 luni închisoare și de 6 luni închisoare stabilite prin sentința penală nr. 320 din 25 septembrie 2012 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin nerecurare, și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata sumei de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 februarie 2014.
Președinte Judecător,
P. M. F. D. D.
Grefier
E. F.
Red. D.D. /Tehnored.DD
3 ex./25 februarie 2014
Dos. fond_ /2013 Jud. Câmpina
Jud. fond T. S. E.
Operator de date cu caracter personal
Notificare 3113/2006
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 561/2014. Curtea de... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
