Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat. Art.334 NCP. Decizia nr. 641/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 641/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 13-06-2014 în dosarul nr. 2418/331/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR. _

DECIZIA NR. 641

Ședința publică din data de 13 iunie 2014

Președinte – D. A. E.

Judecător – I. N.

Grefier – M. P.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. C., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

……

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA VĂLENII DE M., împotriva sentinței penale nr. 73 din data de 25 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., prin care în baza art.386 N.C.P.P cu aplicarea art.5 N.C.P s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii prevăzute de art.85 alin.4 din OUG 195/2002 R în infracțiunea prevăzută de art.334 alin.4 N.C.P.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor prevăzute de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 R si art.293 C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. ca neîntemeiată.

In baza art.86 alin.2 din OUG 195/2002 R a fost condamnat inculpatul R. D., fiul lui I. și E., născut la data de 08.05.197, în .. Prahova, domiciliat în comuna Gura Vitioarei, ..279, jud. Prahova, CNP_, cetățean român, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

In baza art.334 alin.4 N.C.P.P a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 6 luni închisoare.

In baza art.293 C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 10 luni închisoare .

In baza art.33 lit. a si art.34 lit. b C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare.

In baza art.71 alin.1, 2 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a Teza a II – a si lit. b C. pen.

In baza art.81 C.p. s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe o durata de 4 ani care constituie termen de încercare potrivit disp.art.82 C.p.

Conform art.71 alin.5 C.p pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat si executarea pedepselor accesorii.

In temeiul art.359 C.p.p s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

In baza art.191 alin.1 C.p.p a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu N. D. in cuantum de 200 lei urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Prahova.

La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit intimatul– inculpat R. D..

Procedura de citare legal îndeplinită cu părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul declară că nu sunt chestiuni prealabile de discutat.

Curtea, ia act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, în temeiul dispozițiile art.420 alin.6 din Noul Cod de procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea orală a motivelor de apel.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, critică sentința pronunțată de instanța de fond și încheierea din data de 28.03.2014 prin care s-a dispus îndreptarea din oficiu a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței penale nr. 73/25.03.2014.

Instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare, conform art.33 lit.a și art.34 lit.b Cp. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana având exercitarea dreptului de a conduce anulat, prevăzut de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 R, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul înmatriculat în alt stat care nu are drept de circulație în România prevăzuta de art.85 alin.4 din OUG 195/2002 R si fals privind identitatea prevăzuta de art.293 C.pen toate acestea cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.

De asemenea, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru o perioadă de 4 ani care constituie termen de încercare pentru inculpat potrivit disp. art.82 Cp.

Prin încheierea din data de 28.03.2014 s-a dispus îndreptarea din oficiu a erorii materiale structurată în dispozitivul sentinței penale în sensul că termenul de încercare este de 2 ani și 10 luni și nu de 4 ani cum s-a menționat în mod greșit.

Apreciem că sentința penală este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

În mod greșit instanța de fond a dispus suspendarea condiționată pe o durată de 4 ani care constituie termen de încercare pentru inculpat deoarece potrivit art.82 alin.2 C.C.pen. termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani. Având în vedere că instanța a stabilit un termen de încercare de 4 ani, apreciem că acest aspect nu poate fi considerat ca fiind o eroare materială evidentă pentru a se dispune îndreptarea conform procedurii prevăzută de art. 295 V.C.pen.

Eroarea materială este greșeala evidentă strecurată cu ocazia redactării unui act procedural, de ex. tehnoredactarea greșită a unor date, nume, mențiuni, sume. Nu poate fi considerată eroare materială modificarea pedepsei sau a sporului de pedeapsă iar stabilirea termenului de încercare nu este o eroare materială ci una de conținut.

Sentința atacată este netemeinică și sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor. Astfel, apreciem că, față de gradul de pericol social concret al faptelor comise de inculpat, aplicarea unei pedepse rezultante de 10 luni nu este just individualizată șl nu este în concordanță cu scopul educativ și coercitiv al pedepsei.

La individualizarea pedepsei, trebuie avută în vedere atitudinea inculpatului din cursul urmăririi penale și al judecății, acesta nu a recunoscut săvârșirea faptelor decât cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală iar în cursul cercetării judecătorești inculpatul nu s-a prezentat deși a fost citat cu mandat de aducere pentru fiecare termen. In cursul cercetărilor, a susținut că nu avea cunoștință despre faptul că avea exercitarea dreptului de a conduce anulată, susținere care nu a fost reținută deoarece a fost prezent și asistat de apărător la soluționarea recursului împotriva sentinței penale nr. 106/03.05.2010 a Judecătoriei Vălenii de M..

Având în vedere aceste aspecte, aplicarea unei pedepse orientată către minimul speciei cu suspendarea condiționată a executării pedepsei este netemeinică.

Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și majorarea pedepselor aplicate inculpatului R. D..

CURTEA,

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 73 din data de 25 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în baza art.386 N.C.P.P cu aplicarea art.5 N.C.P s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii prevăzute de art.85 alin.4 din OUG 195/2002 R în infracțiunea prevăzută de art.334 alin.4 N.C.P.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor prevăzute de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 R si art.293 C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. ca neîntemeiată.

In baza art.86 alin.2 din OUG 195/2002 R a fost condamnat inculpatul R. D., fiul lui I. și E., născut la data de 08.05.197, în comuna Gura Vitioarei, ..279, jud. Prahova, domiciliat în .. Prahova, CNP_, cetățean român, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

In baza art.334 alin.4 N.C.P.P a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 6 luni închisoare.

In baza art.293 C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 10 luni închisoare .

In baza art.33 lit. a si art.34 lit. b C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare.

In baza art.71 alin.1, 2 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a Teza a II – a si lit. b C. pen.

In baza art.81 C.p. s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe o durata de 4 ani care constituie termen de încercare potrivit disp.art.82 C.p.

Conform art.71 alin.5 C.p pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat si executarea pedepselor accesorii.

In temeiul art.359 C.p.p s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

In baza art.191 alin.1 C.p.p a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu N. D. în cuantum de 200 lei urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Prahova.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de M. nr.2131/P/2011 din data de 21.08.2013 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana având exercitarea dreptului de a conduce anulat, prevăzut de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 R, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul înmatriculat în alt stat care nu are drept de circulație în România prevăzuta de art.85 alin.4 din OUG 195/2002 R si fals privind identitatea prevăzuta de art.293 C.pen toate acestea cu aplicarea art.33 lit.a C.pen. reținându-se că la data de 04.09.2011 inculpatul a condus autoturismul marca F. Marea cu număr de înmatriculare BF 358 GD eliberat de autoritățile italiene, pe DN1A, având asigurarea de răspundere civila auto obligatorie expirata si permisul de conducere anulat. S-a reținut totodată ca la momentul depistării de către lucrătorii de politie inculpatul a declarat ca nu are documente asupra sa și s-a prezentat în mod fals ca fiind R. C. M..

In cadrul fazei de urmărire penala au fost administrate următoarele probatorii: proces verbal de depistare, sentința penala nr.106/03.05.2010 a Judecătoriei Vălenii de M., decizia penala nr.641/09.05.2011 a Curții de Apel Ploiești, adresa nr._/18.09.2011 a IPJ Prahova – Biroul Rutier, actele de proveniența ale autovehiculului marca F. Marea cu număr de înmatriculare BF 358 GD, proces verbal de consemnare a rezultatului verificărilor efectuate la IGPR – Centrul de Cooperare Polițieneasca și IGPF – Punctul de Contact Oradea, declarații de martor si declarații învinuit.

Cu ocazia efectuării cercetării judecătorești a fost audiat martorul P. R. D. și Lazaroiu G. și s-a dat citire declarației martorului Momai A. decedat pe parcursul judecații.

Inculpatul nu s-a prezentat în vederea audierii, deși a fost citat pentru fiecare termen de judecată cu mandat de aducere.

S-a reținut astfel că potrivit procesului verbal încheiat la data de 4 septembrie 2011 (f.7 up) a fost oprit in trafic un autoturism marca F. Marea cu număr de înmatriculare BF 358 GD înmatriculat în Italia, autoturism ce era condus de inculpatul Rafaila D. din direcția de mers Ploiești către B.. Cu ocazia opririi în trafic conducătorul auto a declarat ca se numește R. C. M. în autoturism fiind identificați si martorii P. R. D., Momai A. si L. G..

Datorita faptului că existau indicii că datele de stare civilă declarate de conducătorul auto nu sunt reale acesta a fost condus la sediul politiei rutiere unde a fost recunoscut de către un agent de politie ca fiind Rafaila D. ulterior acesta fiind identificat și prin consultarea bazei de date.

A rezultat totodată urmare verificărilor efectuate că inculpatul este posesor al permisului de conducere categoria B . emis la data de 20.11.2009 de IPJ Prahova si are exercitarea dreptului de a conduce anulat din data de 17.08.2011.

Prin declarația dată în fața organelor de urmărire penală inculpatul s-a apărat menționând că nu a știut că are permisul de conducere anulat și nici faptul că autoturismul pe care îl conducea nu are asigurare de răspundere civilă motivat de faptul ca acesta a fost cumpărat de la numitul C. L. persoana ce nu i-a predat și documentele mașinii deoarece prețul nu era achitat integral.

Martorii audiați în cauză au relatat faptul că nu au cunoscut împrejurarea că inculpatul avea permisul de conducere anulat, iar martora P. R. D. a precizat ca inculpatul a declarat o altă identitate respectiv datele de stare civilă ale fratelui sau R. C. M..

Apărarea inculpatului cu privire la faptul că nu a cunoscut că avea permisul de conducere anulat nu a putut fi reținută de către instanța de fond, prin sentința penală nr.106/3 mai 2010 fiindu-i interzis dreptul de a conduce soluție menținuta și de către Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr.641/09.05.2011, sentința penală nr.106/3 mai 2010 fiindu-i comunicată inculpatului, inculpat care a și contestat-o la instanța superioară la care s-a și prezentat însoțit de către apărător din oficiu Gaborfi L..

De asemenea nu a putut fi reținută nici apărarea inculpatului în sensul că nu a cunoscut împrejurarea că asigurarea de răspundere civilă auto era expirată acesta având obligația de a verifica dacă autoturismul condus pe drumurile publice deținea o asigurare valabila cu atât mai mult cu cât ca viitor proprietar avea obligația să-și procure o astfel de asigurare.

S-a reținut totodată că la termenul din data de 18 martie 2014 parchetul urmare intrării în vigoare a noul cod penal și de procedura penală, dar și în baza art.3 din Lg.255/2013 a solicitat aplicarea legii mai favorabile respectiv schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului și anume infracțiunea prevăzuta de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 R in infracțiunea prevăzuta de art. 335 alin.2 C.pen, infracțiunea prevăzuta de art.85 alin.4 din OUG 195/2002 R în infracțiunea prevăzuta de art.334 alin.4 C.pen și infracțiunea prevăzuta de art.293 C.pen. în infracțiunea prevăzuta de art.327 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art.33 lit.a Cpen.

Analizând conținutul normei incriminatoare, dar si limitele de pedeapsa prevăzute de infracțiunile reglementate prin noul cod penal instanța de fond a reținut că doar în ceea ce privește infracțiunea prevăzuta de art. 85 alin.4 din OUG 195/2002 R noua reglementare este mai favorabila sub aspectul limitelor de pedeapsa respectiv in vechea reglementare limitele de pedeapsa erau cuprinse intre 6 luni – 2 ani iar in noua reglementare acestea sunt de 6 luni – 2 ani sau amenda ceea ce atrage incidenta art.5 din noul C.pen.

In ceea ce privește infracțiunea prevăzuta de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 R și infracțiunea prevăzuta de art.293 s-a observat că atât conținutul normei incriminatoare, dar și limitele de pedeapsă au rămas neschimbate astfel că nu s-a impus schimbarea încadrării juridice a faptelor așa cum a fost solicitată de către procuror.

Față de aceste aspecte, instanța de fond în baza art.386 N.C.P.P cu aplicarea art.5 N.C.P a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii prevăzute de art.85 alin.4 din OUG 195/2002 R în infracțiunea prevăzuta de art.334 alin.4 N.C.P și a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor prevăzute de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 R si art.293 C.pen. cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen. ca neîntemeiată.

S-a reținut în continuare că din coroborarea întregului probatoriu administrat în cauză, inculpatul s-a făcut vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

In drept: In raport de situația de fapt configurată în cele ce preced, și față de probele administrate în cauză, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului Rafaila D., constând în aceea că la data de 04.09.2011 a condus autoturismul marca F. Marea cu număr de înmatriculare BF 358 GD eliberat de autoritățile italiene, pe DN1A, având asigurarea de răspundere civila auto obligatorie expirată și permisul de conducere anulat dar și față de faptul că la momentul depistării de către lucrătorii de politie a declarat că nu are documente asupra sa și s-a prezentat în mod fals ca fiind R. C. M., a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin.2 din OUG 195/2002 R, art.334 alin.4 N.C.P si art.86 alin.2 din OUG 195/2002 R.

La dozarea și individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen., privind gravitatea faptelor, modul de comitere, valoarea socială ocrotită de legea penală, dar și persoana inculpatului Rafaila D. care a mai fost condamnat prin sentința penala nr.106/3 mai 2010 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.184 alin.2 si 4 C.pen la o pedeapsa de 6 luni închisoare dispunându-se totodată și suspendarea condiționata a executării acesteia.

In consecința instanța de fond în baza art.386 N.C.P.P cu aplicarea art.5 N.C.P a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii prevăzute de art.85 alin.4 din OUG 195/2002 R în infracțiunea prevăzuta de art.334 alin.4 N.C.P.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor prevăzute de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 R si art.293 C.pen. cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen. ca neîntemeiată.

In baza art.86 alin.2 din OUG 195/2002 R a fost condamnat inculpatul Rafaila D. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

In baza art.334 alin.4 N.C.P.P a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 6 luni închisoare.

In baza art.293 C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 10 luni închisoare .

In baza art.33 lit. a si art.34 lit. b C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare.

In baza art.71 alin.1, 2 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a Teza a II – a si lit. b C. pen.

In baza art.81 C.p. s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe o durata de 4 ani care constituie termen de încercare potrivit disp.art.82 C.p.

Conform art.71 alin.5 C.p pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat si executarea pedepselor accesorii.

In temeiul art.359 C.p.p s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. De Pe L. Judecătoria Vălenii De M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

A susținut în esență apelantul că sentința și încheierea de îndreptare a erorii materiale pronunțată de către prima instanță sunt nelegale, întrucât stabilirea unui termen de încercare a suspendării condiționate într-un cuantum mai mare decât cel prevăzut de lege nu se poate considera că reprezintă o eroare materială în sensul art. 278 C.pr.pen.

Cu privire la netemeinicia sentinței atacate, apelantul a învederat că instanța de fond a realizat o greșită individualizare judiciară a pedepselor. Astfel, apreciază acesta că, față de gradul de pericol social concret al faptelor comise de inculpat, aplicarea unei pedepse rezultante de 10 luni nu este just individualizată și nu este în concordanță cu scopul educativ și coercitiv al pedepsei.

La individualizarea pedepsei, trebuia avută în vedere atitudinea inculpatului din cursul urmăririi penale și al judecății, respectiv că acesta nu a recunoscut săvârșirea faptelor decât cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, iar în cursul cercetării judecătorești inculpatul nu s-a prezentat, deși a fost citat cu mandat de aducere pentru fiecare termen.

Mai mult, acesta, în cursul cercetărilor, a susținut că nu avea cunoștință despre faptul că avea exercitarea dreptului de a conduce anulată, susținere care nu a fost reținută deoarece a fost prezent și asistat de apărător la soluționarea recursului împotriva sentinței penale nr. 106/03.05.2010 a Judecătoriei Vălenii de M..

Având în vedere aceste aspecte, a solicitat apelantul admiterea căii de atac, desființare parțială a sentinței și, în rejudecare, aplicarea unei pedepse majorate inculpatului R. D..

Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.1 și 2 Cod procedură penală, și în limitele impuse de art. 418 și art. 419 Cod procedură penală, constată că apelul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:

Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, precum și probele administrate în cursul cercetării judecătorești, din care rezultă atât existența faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acestora cu vinovăție, în forma cerută de lege.

Pe baza mijloacelor de probă, astfel cum au fost evidențiate de către prima instanță în considerentele sentinței atacate, în mod corect s-a reținut că inculpatul R. D. la data de 04.09.2011 a condus autoturismul marca F. Marea cu număr de înmatriculare BF 358 GD eliberat de autoritățile italiene, pe DN1A, având asigurarea de răspundere civila auto obligatorie expirata si permisul de conducere anulat. La momentul depistării de către lucrătorii de politie inculpatul a declarat ca nu are documente asupra sa și s-a prezentat în mod fals ca fiind R. C. M..

Curtea constată că încadrarea juridică a faptelor comise de intimatul inculpat este legală, raportat la normele juridice penale în vigoare la momentul consumării infracțiunii și corespunde situației de fapt și formei de vinovăție în care a acționat acesta, iar soluția de condamnare a inculpatului pentru infracțiunile ce constituie obiectul sesizării instanței este justă, fiind în întregime confirmată prin mijloacele de probă administrate în decursul urmăririi penale, precum și în cursul cercetării judecătorești.

Întrucât de la săvârșirea faptei și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o lege penală nouă și anume Codul Penal aprobat prin Legea 286/2009, intrat în vigoare la data de 01 februarie 2014, instanța de fond, analizând la cererea reprezentatului Ministerului Public problema aplicării dispozițiilor legale ce reglementează legea penala mai favorabilă, a constatat legal că în cauză, legea penală mai favorabilă este legea penală veche pentru două dintre cele trei infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, iar în raport de infracțiunea prev. de art.85 alin.4 din OUG 195/2002 că noul text legal este mai favorabil, motiv pentru care a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzuta de art.334 alin.4 C.pen.

Cu privire la primul motiv de apel formulat, Curtea apreciază că acesta este nefondat.

În conformitate cu prevederile art. 278 alin. 1 C.pr.pen.: „Erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuși organul de urmărire penală, de judecătorul de drepturi și libertăți sau de cameră preliminară ori de instanța care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.”

În condițiile în care prevederile art. 82 C.pen. anterior erau extrem de clare în ceea ce privește durata termenului de încercare în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei, în sensul că acesta este compus din durata pedepsei, fracție variabilă, la care se adăuga un interval de 2 ani, fracție fixă, stabilirea de către instanța de fond a unui termen de încercare de 4 ani, nu este decât rezultatul unei evidente erori materiale. În cauză nu se punea problema în cauză a unei aprecieri subiective din partea magistratului investit cu soluționarea cauzei în stabilirea termenului de încercare, durata acestuia fiind stabilit de lege, fiind necesar doar un simplu calcul aritmetic pentru determinarea sa.

Ca atare, Curtea consideră că instanța de fond a procedat legal, în conformitate cu prevederile textului legal anterior menționat atunci când prin încheierea din 28 martie 2014 a dispus îndreptarea erorii materiale evidente strecurate în cuprinsul dispozitivului sentinței penale nr. 73/25.05.2014.

Examinând criticile formulate din perspectiva aspectelor care țin de individualizarea pedepsei, Curtea constată că aceste critici sunt nefondate, prima instanță realizând în fapt o judicioasă evaluare a pericolului social concret al infracțiunilor, raportat la aspectele privind circumstanțele personale ale autorului faptei, dublată de o corectă apreciere a ponderii și importanței fiecăruia dintre criteriile de individualizare reglementate de legiuitor, iar aplicarea acestora a condus la o proporționalizare adecvată a pedepselor aplicate inculpatului intimat, prin orientarea la cuantumurile minime prevăzute de lege pentru fiecare dintre infracțiuni.

Într-adevăr, se reține că un rol primordial în aprecierea stabiliri și aplicării pedepsei îl are pericolul social al faptelor, sens în care valorile ocrotite de legea penală trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru reeducarea inculpatului, iar pentru ca pedeapsa să-și realizeze scopul general de prevenție și cel special de reinserție socială, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale, gravității faptei comise, potențialului de pericol social, pe care, în mod real îl prezintă persoana inculpatului, precum și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportarea făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Operațiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Or, în cazul intimatului inculpat, se observă că acesta a recunoscut vinovăția sa în cursul urmăririi penale, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală acesta precizând că regretă faptele comise.

În altă ordine de idei, deși în cazierul judiciar al inculpatului figurează o condamnare anterioară, totuși aceasta nu poate fi avută în vedere pentru stabilirea unei antecedențe penale de natură a justifica agravarea pedepsei, atât timp cât aceasta are un cuantum relativ redus.

În fine, nici împrejurarea că pe parcursul urmăririi penale inculpatul ar fi avut o atitudine procesuală oscilantă nu poate fi în nici un caz reținută ca o împrejurare de natură a justifica aplicarea unei pedepse mai severe, în contextul în care inculpatul beneficiază de dreptul la tăcere și la dreptul de a nu se autoincrimina.

În raport de cele expuse, Curtea constată că în mod judicios instanța de fond a procedat la evaluarea tuturor aspectelor de mai sus, așa încât pedeapsa aplicată este just individualizată, raportat la gradul de pericol social concret al faptei și persoana inculpatului, fără a se impune aplicarea reindividualizarea judiciară a pedepsei.

În raport de aceste considerente, potrivit art.421 pct. 1 lit.b C.pr.penală, curtea va respinge căile de atac promovate în cauză, constatând că nu sunt incidente cauze de natură a atrage reformarea sentinței, aceasta fiind legală și temeinică.

Văzând și disp. art.275 alin.3 Cod proc. penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA VĂLENII DE M., împotriva sentinței penale nr. 73 din data de 25 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M..

Cheltuielile judiciare avansate de către stat în rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 13 iunie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D. A. E. I. N.

GREFIER,

M. P.

Red. E.D.A.

Tehn. P.M.

4 ex./25.06.2014

d.f._ Judecătoria Vălenii de M.

j.f. A. M.

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3113/2006

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 301/2014....		Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... →

Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat. Art.334 NCP. Decizia nr. 641/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat. Art.334 NCP. Decizia nr. 641/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI