Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 181/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 181/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 1977/310/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 181
Ședința publică din data de 6.03.2014
PREȘEDINTE – V. M.
JUDECĂTOR - I. S.
GREFIER - M. E.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
a fost reprezentat de procuror C. I. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de condamnatul Ț. V. L., fiul lui N. și G., ns.la 12.11.1985, în Urlați, județul Prahova, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 210 din data de 17.12.2013, pronunțată de Judecătoria S., prin care, în baza art. 5221 alin.1 Cod procedură penală, s-a respins ca inadmisibilă cererea de rejudecare după extrădare formulată de condamnatul Ț. VLĂDUT L., fiul lui N. și G., născut la 12.11.1985 CNP_ în privința cauzei care a făcut obiectul dosarului penal nr._ al Judecătoriei S., în care s-a pronunțat sentința penală nr. 133/27 septembrie 2012 a aceleiași instanțe.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.penală a obligat condamnatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din contul special al Ministerului Justiției, aflat la dispoziția Tribunalului Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul – condamnat Ț. V. L., aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat din oficiu M. I., din Baroul Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat M. I., având cuvântul pentru condamnatul arestat după ce în prealabil cu acordul instanței a luat legătura cu acesta arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Reprezentantul parchetului având cuvântul arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat M. I., având cuvântul pentru condamnatul Ț. V. L., arată că acesta nu a fost prezent la judecarea cauzei pe fond, nu a fost citat la domiciliul indicat și consideră că sunt îndeplinite prevederile legale pentru a solicita admiterea
cererii sale de rejudecare după extrădare, urmând a se dispune totodată trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuarea judecății.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea apelului declarat de condamnat ca fiind nefondat și menținerea sentinței atacate întrucât este legală și temeinică, în mod corect dispunându-se respingerea cererii sale de rejudecare după extrădare. Instanța de fond a apreciat că acesta a avut cunoștință de proces citațiile fiind primite de mama sa.
Inculpatul Ț. V. L., având ultimul cuvânt solicită instanței admiterea cererii de rejudecarea cauzei după extrădare întrucât a fost judecat în lipsă, cu precizarea că știa că a fost trimis în judecată, dar el lucra în străinătate și este arestat din data de 17.02.2013.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 210 din data de 17.12.2013, pronunțată de Judecătoria S., în baza art. 5221 alin.1 Cod procedură penală, s-a respins ca inadmisibilă cererea de rejudecare după extrădare formulată de condamnatul Ț. VLĂDUT L., fiul lui N. și G., născut la 12.11.1985 CNP_ în privința cauzei care a făcut obiectul dosarului penal nr._ al Judecătoriei S., în care s-a pronunțat sentința penală nr. 133/27 septembrie 2012 a aceleiași instanțe.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.penală a obligat condamnatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din contul special al Ministerului Justiției, aflat la dispoziția Tribunalului Prahova.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Sentința penală nr. 133/27 septembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S., s-a dispus în baza art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal condamnarea inculpatului Ț. V.-L., CNP_, fiul lui N. și G., născut la data de 12.11.1985, în or. Urlați, jud. Prahova, cetățenie română, studii medii, cu ultimul domiciliu cunoscut în or. Boldești-Scăeni, ., ., ., jud. Prahova, recidivist - la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune în convenții și prin folosire de mijloace frauduloase.
In baza art. 864 alin. 1 rap. la art. 83 Cod penal, a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pedeapsă aplicată prin Sentința penală nr. 42/19.01.2009 a Judecătoriei Sectorului 1 București definitivă prin neapelare la data de 10.02.2009 și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, din care s-a dedus durata executată de la 30.08.2008 la 19.01.2009, rămânând de executat 952 zile - rest care se execută alături de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată
prin prezenta sentință și s-a stabilit că inculpatul execută în total pedeapsa de 3 ani și 952 zile închisoare.
In baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II Cod penal, lit. b Cod penal.
Cu privire la conduita procesuală a inculpatului condamnat în cadrul procesului penal finalizat cu soluția de condamnare, prima instanță a reținut că inculpatul Ț. V.-L. a fost audiat exclusiv în faza de urmărire penală ( f 7-9, 10-11, 12-15) și a recunoscut fapta săvârșită, fără a putea să dea o explicație plauzibilă cu privire la maniera în care a procedat în relațiile contractuale cu persoanele vătămate. De asemenea, a arătat că nu a putut acoperi decât paguba cauzată S.C.SIG DEVELOPMENT IMPEX S.R.L. București, pentru ceilalți nefiind în măsură să facă același lucru, datorită lipsei de lichidități.
În sensul arătat și-a luat angajamentul de a face eforturi în continuare, depunând la dosar, pentru a-și demonstra potențiala solvabilitate viitoare, contractul de asigurare facultativă de răspundere civilă ._ încheiat între S.C. MONTANLUX TRAVEL S.R.L. Ploiești și S.C. ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ - ASIROM S.A., la 21.12.2010, pentru suma totală asigurată de 50.000 de euro (f 263, 264).
În faza de judecată, inculpatul - legal citat, atât la adresa de domiciliu cât si prin afișarea citației la sediul Consiliului Local al or. S. - nu a putut fi ascultat - întrucât acesta a fost plecat din țară, în Spania, Anglia, respectiv Italia, fără a se cunoaște adresa unde locuiește, aspect învederat în mod constant de către mama sa Ț. G., pe tot parcursul procesului - astfel cum rezultă din procesele-verbale îndeplinite ca urmare a citării inculpatului cu mandat de aducere ( f 363-364, 395-396,426-427,454-456,498-499 - vol. I, f 1-2, 11-12 - vol. II).
Pentru aducerea condamnatului în România în vederea executării pedepsei a fost emis la data de 12.11.2012 mandatul european de arestare, file 76, 77, volum II. Acesta a fost identificat în Italia și arestat la data de 17.02.2013.(fila 122).
La data de 16.07.2013 acesta a fost depus în Penitenciarul Rahova, fila 183, volum II.
Potrivit art.5221 Cod procedura penală „în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecata de către instanța care a judecat în prima instanță, la cererea condamnatului”.
Din analiza textului legal rezultă că pentru a se proceda la rejudecarea unei cauze penale trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții, respectiv: să ne aflam în situația extrădării către România a unei persoane condamnate, pentru executarea unei pedepse cu închisoarea, aplicată de o instanță națională și persoana a cărei extrădare a fost cerută de către statul român să fi fost judecată si condamnată în lipsă.
Pe de altă parte din cuprinsul aceluiași text rezultă faptul că această măsură, a rejudecării, este o facultate a instanței de rejudecare, care în raport de condițiile generale ale textului pliate pe situația de fapt concretă poate acorda sau nu rejudecarea condamnatului.
Deși condițiile formale ale textului legal sunt îndeplinite instanța a apreciat că dispozițiile art. 522 1 C.pr.pen., nu trebuie văzute și interpretate în mod izolat în peisajul dreptului penal și procesual penal românesc, ci dimpotrivă, ea trebuie observată prin raportare la unele dintre principiile fundamentale ale dreptului. Este vorba despre principiul „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”, care se traduce prin aceea ca nimeni nu se poate prevala de propria culpa pentru exercitarea unui drept recunoscut de lege, respectiv dreptul de a se apăra în proces. Acesta este principiul de drept căruia se impune a-i fi subsumate și prevederile art. 522 ind.1 C.pr.pen., deci și accesul condamnatului la rejudecarea cauzei după extrădare.
În legătura cu incidența acestui principiu, s-a constatat că el nu este exclus nici în mod expres și nici în mod tacit de textul de lege interpretat, ci dimpotrivă, din modul în care este formulata, sensul acestei norme juridice impune respectarea principiului sus-amintit. De altfel, s-a apreciat că ar fi ilogic a accepta, în actuala ordine juridică, accesul unei persoane condamnate la rejudecarea cauzei după extrădare, în condițiile în care pentru a obține aceasta rejudecare s-ar folosi de propria culpa procesuală.
Raportat la particularitățile speței din prezentul dosar s-a constatat ca petentul a lipsit într-adevăr la judecata pricinii și la pronunțarea hotărârii, dar actele dosarului penal pun în evidență circumstanțele în care s-a produs absența persoanei judecate.
În acest sens, s-a constatat că petentul nu era străin de procedurile penale care se desfășurau împotriva sa în aceasta cauză a fost audiat in faza de urmărire penală ( f. 7-9, 10-11, 12-15) și a recunoscut fapta săvârșită, fără a putea să dea o explicație plauzibilă cu privire la maniera în care a procedat în relațiile contractuale cu persoanele vătămate.
În faza de judecată, inculpatul - legal citat, atât la adresa de domiciliu cât și prin afișarea citației la sediul Consiliului Local al or. S. - nu a putut fi ascultat - întrucât acesta era plecat din țară, în Spania, Anglia, respectiv Italia, fără a se cunoaște adresa unde locuiește, aspect învederat în mod constant de către mama sa Ț. G., pe tot parcursul procesului - astfel cum rezultă din procesele-verbale îndeplinite ca urmare a citării inculpatului cu mandat de aducere ( f.363-364, 395-396, 426-427, 454-456, 498-499 - vol. I, f 1-2, 11-12 - vol. II).
Pe de altă parte, după înregistrarea dosarului la instanță inculpatul a formulat doua cereri. La data de 27.12.2011 inculpatul personal a formulat o cerere de studiere a dosarului indicându-și aceeași adresă menționată și la urmărirea penală. (fila 283)
La data de 18.01.2012 inculpatul a mai formulat o cerere de lipsă de apărare în dosar indicându-și ca și adresa de contact/domiciliu aceeași adresă, cunoscută organelor judiciare.(fila 299)
Ca urmare, petentul cunoștea demersurile judiciare desfășurate împotriva sa, cunoștea de existența judecății în curs, s-a prezentat la instanță și a formulat cereri - personal și prin e-mail și a hotărât să părăsească teritoriul României fără a da organelor judiciare vreo indicație legată de locul unde ar putea fi citat. Inculpatul s-a sustras așadar judecății astfel că a-i acorda acestuia favoarea rejudecării înseamnă a-i încuraja reaua credință în ce privește administrarea actului de justiție ceea ce nu poate fi primit.
Or, în atare împrejurări, inculpatul vine în prezent și solicită să beneficieze de prevederile art. 522 1 C.pr.pen., deși lipsa la judecată și la pronunțarea hotărârii i se datorează în totalitate. Cu alte cuvinte, culpa procesuală îi aparține, iar invocarea acestei împrejurări culpabile pentru a obține un avantaj procesual (constând în rejudecarea cauzei după extrădare) încalcă în mod evident principiul „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”.
În aceeași ordine de idei, s-a constatat că s-au făcut demersuri însemnate din partea instanței de judecată, în faza de judecată a procesului penal, pentru a asigura prezenta petentului în ședințele publice care s-au derulat.
Or, în aceste condiții, se poate lesne stabili că petentul s-a sustras de la participarea la procesul penal ce se desfășura împotriva sa și mai mult decât atât, avea cunoștință despre acest proces, astfel că lipsa la judecată și la pronunțarea hotărârii îi este imputabilă în totalitate sau, cel puțin, a manifestat dezinteres față de procedură.
Pentru toate motivele de fapt și de drept arătate mai sus, instanța a apreciat că rejudecarea cauzei după extrădare, solicitată de către condamnat, nu îi poate fi acordată acestuia, întrucât împrejurarea că inițial a fost judecat și condamnat în lipsă i se datorează atitudinii sale culpabile, de sustragere de la judecată.
Prin urmare, în baza art. 5221 alin. 1 C.pr.pen. instanța a respins ca inadmisibilă cererea de rejudecare după extrădare formulată de condamnatul Țuica Vladut L..
În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen., instanța a obligat condamnatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din contul special al Ministerului Justiției, aflat la dispoziția Tribunalului Prahova.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul Ț. V. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în esență, admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a proceda la rejudecarea cauzei după extrădare.
Curtea, examinând sentința apelată în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, constată că apelul este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:
Situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță, în sensul că Ț. V. L. a fost condamnat definitiv la o pedeapsă privativă de libertate.
Pe parcursul judecării cauzei pe fond, acesta a lipsit fiind plecat în Spania, Anglia și Italia, deși avea cunoștință de proces.
După identificarea și extrădarea sa, condamnatul a solicitat în temeiul art.522/1 Cod procedură penală, rejudecarea cauzei, deoarece judecata a avut loc în lipsă.
Prima instanță a respins cererea condamnatului, motivat de faptul că acesta avea cunoștință de proces, a dat declarații la urmărirea penală și a recunoscut săvârșirea faptei, a fost legal citat la adresa indicată, iar în faza de judecată a formulat două cereri în nume personal (pentru studierea dosarului și pentru lipsă de apărare) indicând adresa cunoscută de autorități.
În atare situație, TUICĂ V. L. a avut cunoștință de proces, dar nu a binevoit să se prezinte în instanță, iar ulterior a înțeles să plece din țară, fără a indica noua adresă, deși avea această obligație legală.
Procedând în această manieră, condamnatul s-a sustras cercetării judecătorești și a sfidat organele judiciare, astfel că nu poate cere rejudecarea cauzei după extrădare, așa cum în mod corect a stabilit și prima instanță.
Pentru aceste motive, Curtea urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de condamnatul Ț. V. L..
Apelantul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Se va dispune plata sumei de 200 lei onorariu apărător din oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul Ț. V. L., fiul lui N. și G., ns.la 12.11.1985, în Urlați, județul Prahova, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 210 din data de 17.12.2013, pronunțată de Judecătoria S..
Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 200 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6.03.2014.
Președinte, Judecător,
V. M. I. S.
Fiind în concediu de odihnă,
Prezenta se semnează de,
Președintele completului,
Grefier,
M. E.
Red.IS
Tehnoredactat/concept EV
5 ex./24.03.2014
d.f. nr._ Judecătoria S.
j.f. A. M. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 211/2014. Curtea de... → |
|---|
