Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 500/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 500/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 6609/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 500
Ședința publică din data de 04 decembrie 2014
Președinte – L. C.
Grefier – R. E. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. R. din
cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
D. – S. Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul P. E. împotriva sentinței penale nr.885 din data de 07 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care, în baza art.597 Cod procedură penală comb. cu art.598 alin.1 lit.d Cod procedură penală, a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul P. E., fiul lui G. și M. (fost G. I.) născut la data de 10.06.1976 în G., județul Cluj, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești cu privire la sentința penală nr.837/25 octombrie 2011 a Tribunalului București – Secția I Penală, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr.459/06.02.2014 a ÎCCJ Secția Penală.
A fost obligat contestatorul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul condamnat P. E., în stare de deținere și asistat din oficiu de avocat N. Milena în substituire avocat G. D., potrivit împuternicirii avocațiale nr._ din data de 28 noiembrie 2014 eliberată de Baroul Prahova.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței și, în temeiul art.89 alin.2 Cod proc. penală, i s-a dat posibilitatea condamnatului să ia legătura cu apărătorul desemnat din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, invocă excepția tardivității contestației formulată de condamnatul P. E., întrucât sentința contestată i-a fost comunicată acestuia la data de 14 octombrie 2014, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 30 dosar fond, iar contestația a fost formulată la data de 31 octombrie 2014, astfel cum rezultă din data plicului cu care a fost înaintată contestația, aflat la fila 9 dosar contestație.
Avocat din oficiu N. Milena, pentru contestatorul condamnat, solicită respingerea excepției invocată de reprezentantul Ministerului Public, cu precizarea că petentul condamnat a formulat în termen contestația de față – la data de 16 octombrie 2014, însă acesta a depus-o în plic, iar plicul l-a cutia poștală a Administrației Penitenciarului în care este încarcerat, astfel că nu are nicio vină că data poștei de pe plic este 31 octombrie 2014, existând astfel posibilitatea ca Penitenciarul Ploiești să nu fi predat în termen corespondența.
Contestatorul, condamnat P. E., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele susținute de apărătorul său cu privire la tardivitate, dar nu poate face dovada celor susținute.
Curtea, având în vedere excepția tardivității invocată de reprezentantul Ministerului Public, rămânând în deliberare, a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr._ pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art.597 Cod procedură penală comb. cu art.598 alin.1 lit.d Cod procedură penală a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul P. E., fiul lui G. și M. (fost G. I.) născut la data de 10.06.1976 în G., județul Cluj, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești cu privire la sentința penală nr.837/25 octombrie 2011 a Tribunalului București – Secția I Penală, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr.459/06.02.2014 a ÎCCJ Secția Penală. A fost obligat contestatorul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin cererea adresată Tribunalului Prahova și înregistrată sub nr._, condamnatul P. E., fiul lui G. și M. (fost G. I.) născut la data de 10.06.1976 în G., județul Cluj, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești a formulat contestație la executare cu privire la sentința penală nr.837/25 octombrie 2011 a Tribunalului București – Secția I Penală, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr.459/06.02.2014 a ÎCCJ Secția Penală.
În motivare, contestatorul a arătat că și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.598 lit.d Cod procedură penală, apreciind că există posibilitatea reducerii pedepsei la minimul prevăzut de art.291 Cod penal sau cu o treime a limitelor de pedeapsă.
A mai arătat contestatorul că instanța nu a ținut cont de faptul că la instanța de fond a fost achitat după o cercetare judecătorească de 1 an și 10 luni, iar la momentul pronunțării deciziei de Înalta Curte de Casație si Justiție avocatul ales nu a depus la timp concluziile ce puteau argumenta și susține netemeinicia acuzațiilor formulate de D.N.A. Totodată, contestatorul a arătat că fapta prevăzuta de articolul 257 din Codul penal din 1969 pedepsită cu închisoare e la 3 la 10 ani își are corespondent în noul Cod penal în art.291 fiind pedepsită cu închisoare între 2 și 7 ani.
De asemenea, contestatorul a făcut ample considerații referitoare la modul de desfășurare a ședințelor de judecată, iar în circumstanțiere a arătat că este singurul întreținător al familiei, este absolvent a două instituții de învățământ superior, este căsătorit și soția sa este însărcinată, apreciind în consecință că ar putea fi posibilă reducerea pedepsei.
S-au depus la dosar: copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1694/07.02.2014 emis de Tribunalul București – Secția a I a Penala, copia sentinței penale nr.837/25.10.2011 a Tribunalului București - Secția I Penala, caracterizare emisă de Mitropolia Moldovei și Bucovinei - Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, acte medicale privind pe mama condamnatului P. M., copia minutei deciziei nr.459/6 febr. 2014 a ICCJ, copia mandatului de executarea pedepsei închisorii nr.898/4.04.2014 a Tribunalului București – Secția I Penală, definitivă prin decizia penala nr.444/2014 a Curții de Apel București.
Contestatorul condamnat a depus la dosar concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate, instanța de fond a constatat neîntemeiată contestația formulată, pentru considerentele ce urmează:
Astfel, prin sentința penală nr.837/25.10.2011 a Tribunalului București - Secția a I a Penala, modificată și rămasă definitivă prin decizia penala nr.459/06.02.2014 a ICCJ, s-a dispus în baza art.334 c.p.p. schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpatul P. E. (fost G. I.) din infracțiunea prev. de art.257 al.1 Cod penal rap. la art.6 din Legea 78/2000 cu aplic. art.41 al.1 c.p. în infracțiunea prev. de art.291 al.1 c.p.p. cu aplic. art.36 al.1 Cod penal și art.5 Noul c.p., text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul P. E. la pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare în regim privativ de libertate.
În baza sentinței menționate Tribunalul București – Secția I Penala a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.1694/7.02.2014.
Prima instanță a mai reținut că potrivit dispozițiilor art.6 alin.1 Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
De asemenea, potrivit art.4 din Legea nr.187/2012, legea de punere în aplicare a codului penal, pedeapsa aplicată pentru a infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Dispozițiile penale sus-menționate nu pot fi aplicate, însă în prezenta cauză întrucât instanța, la momentul pronunțării deciziei penale nr.459/6 februarie 2014, a avut în vedere dispozițiile Noului cod penal, aplicând legea penală mai favorabilă.
Potrivit disp. art.598 al.1 lit.a-d Cod proc. penală, se poate face contestație contra executării unei hotărâri penale atunci când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă, ori executarea era îndreptată împotriva unei alte persoane decât cea prevăzuta în hotărârea de condamnare, precum și în cazul în care s-a ivit vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, o împiedicare la executare sau atunci când în cauză se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Deși contestatorul a arătat în mod expres că înțelege să formuleze contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art.598 lit.d cod procedură penală, solicitând reducerea pedepsei, tribunalul a apreciat că situația învederată de contestator excede prevederilor textului de lege sus menționat, neexistând nicio cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, condamnatul neinvocând amnistia, prescripția, grațierea ori altă cauză de reducere a pedepsei care să poată fi invocată pe calea unei contestații la executare.
În raport de cele precizate și ținând seama de faptul ca motivele învederate de contestator nu se încadrează în niciunul dintre cazurile care ar permite admiterea contestației la executare formulata de acesta, tribunalul a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de condamnatul P. E., fiul lui G. și M. (fost G. I.) născut la data de 10.06.1976 în G., județul Cluj, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești cu privire la sentința penală nr.837/25 octombrie 2011 a Tribunalului București – Secția I Penală, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 459/06.02.2014 a ÎCCJ Secția Penală.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul P. E..
Având în vedere excepția invocată de reprezentantul Ministerului Public, Curtea va analiza mai întâi această excepție.
Astfel, Curtea reține că minuta sentinței penale nr.885/07.10.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost comunicată condamnatului contestator la data de 14 octombrie 2014 (fila 30, dosar fond), iar acesta a formulat contestație la data de 14 octombrie 2014 (fila 9, dosar contestație), deci peste termenul legal de 3 zile prevăzut de lege, respectiv de dispozițiile art.597 alin.7 rap. la art.407 alin.1 Cod procedură penală.
Soluționând cauza pe baza acestei excepții, Curtea constată că analizarea criticilor aduse de condamnat hotărârii instanței de fond este de prisos.
Față de aceste considerente, în temeiul art.597 alin.8 rap. la art.4251 alin.7 pct.1 lit.a Cod procedură penală, va fi respinsă ca tardivă contestația formulată de condamnatul P. E. împotriva sentinței penale nr.885/07.10.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat contestatorul să plătească statului 200 lei cheltuieli judiciare.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu pentru contestator, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca tardivă contestația formulată de condamnatul P. E. (fost G. I.), fiul lui G. și M., născut la data de 10.06.1976 în G., județul Cluj, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr.885/07.10.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru contestator, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.12.2014.
Președinte, Grefier,
L. C. R. E. B.
Red./Th.-LC/BER
5 ex./12.12.2014
Dos. fond –_ Tribunalul Prahova
Jud. fond – I. P. D.
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 107/2014. Curtea de... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
