Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 39/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 39/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 60/42/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
SENTINȚA NR.39
Ședința publică din data de 14 februarie 2014
PREȘEDINTE – P. M. F.
GREFIER – E. F.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. P. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea plângerii formulată în conformitate cu dispozițiile aart.2781 Cod proc. penală de petenta . Ordonanței nr.465/P/2013 din 19.11.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Ordonanței nr. 1865/II/2/2013 din 23.12.2013 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit petenta, fiind reprezentată de numitul N. M., în calitate de administrator.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se procedează la legitimarea reprezentantului petentei, domnul N. M., care prezintă spre vedere carte de identitate . nr._, eliberată de SCLEP Cluj N. la data de 09.05.2012.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că înțelege să invoce în cauză excepția inadmisibilității prezentei plângeri, întrucât aceasta este îndreptată împotriva unor măsuri dispuse în cursul urmăririi penale iar potrivit art.168 Cod proc. penală partea nemulțumită de o astfel de măsură nu are posibilitatea să se adreseze instanței de judecată, ci doar procurorului ierarhic superior, ceea ce s-a și întâmplat în cauză, soluția acestuia din urmă fiind de respingere.
Pentru aceste argumente, se solicită respingerea plângerii formulată de petenta . ca inadmisibilă.
Reprezentantul petentei susține că a înțeles să atace cu plângere soluția Ordonanța nr. 1865/II/2/2013 din 23.12.2013 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești deoarece în exemplarul ce i-a fost comunicat se prevede această posibilitate.
Susține, totodată, că măsurile luate de procurorul de caz au creat societății comerciale petente o situație dificilă, fiind în imposibilitate nu numai să își desfășoare activitatea, ci și să achite drepturile salariale ale angajaților, remunerațiile cuvenite pentru concediile medicale ș.a.
CURTEA,
Asupra plângerii penale de față:
Prin plângerea înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, petenta ., a solicitat desființarea ordonanței nr.645/P/2013 din 19.11.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a ordonanței nr.1865/II/2/2013 din 23.12.2013 prin care i-au fost blocate conturile societății.
În motivarea plângerii sale petenta a susținut, în esență, că prin actul atacat s-a instituit măsura sechestrului asigurător în vederea popririi unei sume de bani, în dosarul 645/P/2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin blocarea conturilor . deschise la BRD.
Petenta consideră că sechestrul instituit de procuror este nelegal și netemeinic întrucât se motivează de către acesta că societatea a efectuat activități economice derulate cu contribuabili declarați inactivi, numai că . nu a fost niciodată înregistrată ca societate inactivă.
De asemenea petenta mai invocă aspecte ce țin de netemeinicia dispunerii sechestrului asigurător instituit de procuror, dar față de excepția invocată de reprezentantul parchetului, Curtea va trece peste aceste chestiuni de fond și va examina, în primul rând excepția invocată.
În acest sens Curtea observă că potrivit disp.art.168 Cod procedură penală anterior, contestarea măsurilor asigurătorii se putea face, în faza de urmărire penală la procurorul ierarhic superior, în cazul în care actul atacat a fost dispus de procurorul ce supraveghează sau efectuează urmărirea penală.
Dispozițiile art.168 Cod procedură penală anterior privind contestarea măsurilor asigurătorii luate în faza de urmărire penală a fost interpretat și prin Decizia nr.71/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală dată în interesul legii, în care s-a stabilit că, competența de a soluționa plângerea formulată în temeiul art.168 Cod procedură penală revine procurorului în faza de urmărire penală și respectiv instanței în cursul judecății.
În speța de față ordonanța de instituire a sechestrului asigurător contestată a fost dispusă la data de 19.11.2013, iar împotriva acesteia petenta a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, care, prin rezoluția nr.1865/II/2/2013 a fost respinsă ca neîntemeiată.
Având în vedere interpretarea dată de instanța supremă disp.art.168 Cod procedură penală, Curtea va constata că petenta, în această fază procesuală – faza urmăririi penale - nu mai poate ataca la instanța de judecată măsura luată de procuror, epuizându-și calea de atac prevăzută de lege prin formularea plângerii la procurorul ierarhic superior, singura cale de atac prevăzută de lege în faza urmăririi penale.
Curtea mai evocă și un aspect ce ar putea fi interpretat incorect de către petentă și anume că, deși de la momentul soluționării respectivei plângeri a intrat în vigoare Noul Cod de Procedură Penală ce prevede calea de atac direct la judecătorul de drepturi și libertăți (art.250), acest lucru nu poate conduce la repunerea petentei în dreptul de a formula o asemenea contestație.
La data instituirii sechestrului de către procuror (19.11.2013) legea prevedea o anumită cale de atac ( plângere la procuror pentru faza urmării penale) și de care petenta a uzat.
Prin . Noului Cod de Procedură Penală nu se poate susține că soluțiile adoptate anterior sub legea veche sunt supuse căilor de atac prevăzute de legea nouă, cu excepția situației în care s-ar prevede expres acest lucru, ceea ce nu este cazul.
Având în vedere aceste aspecte Curtea nu va mai păși la examinarea pe fond a plângerii petentei (întemeiată greșit pe disp.art.2781 Cod procedură penală anterior) și o va respinge ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂREȘTE
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta M. SRL împotriva Ordonanței nr. 465/P/2013 din 19.11.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Ordonanței nr. 1865/II/2/2013 din 23.12.2013 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Obligă pe petent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 februarie 2014.
Președinte,
P. M. F.
Grefier,
E. F.
Red.P.M.F./Tehnored.A.Ț.
4 ex./05.03. 2014
Operator de date cu caracter personal
Notificare 3113/2006
| ← Evadarea. Art.285 NCP. Decizia nr. 272/2014. Curtea de Apel... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
