Evadarea. Art.285 NCP. Decizia nr. 272/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 272/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-03-2014 în dosarul nr. 9036/105/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 272
Ședința publică din data de 24 martie 2014
PREȘEDINTE – P. M. F.
JUDECĂTOR – D. D.
GREFIER – D. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către inculpatul S. D. B. S. fiul lui D. și al lui M., născut la 05 Ianuarie 1975, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 17 din data de 16 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care în baza art.269 alin.1 c.p. cu aplic. art.37 alin.1 lit.a c.p. cu aplic. art. 3201 alin. 7 c.p.p., a fost condamnat inculpatul S. D. B. S., la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de evadare, faptă din data de 25.10.2013.
În baza art.269 alin.3 c.p., pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentință a fost adăugat la restul rămas de executat, de 299 zile, din pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin s.p. nr.82/21.02.2011 pronunțată de Tribunalul A., definitivă prin d.p. nr.2369/12.08.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 6 luni și 299 zile închisoare.
Au fost aplicate dispozițiilor art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul – inculpat S. D. B. S., în stare de arest preventiv asistat de apărător desemnat din oficiu I. G. din cadrul Baroului Prahova potrivit delegației depusă la dosar nr._/2014.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Conform disp. art. 89 alin.2 rap la art. 356 alin.2 Cod procedură penală, apărătorul desemnat din oficiu a luat legătura cu apelantul – inculpat S. D. B. S., după care precizează că acesta dorește să-și retragă prezenta cale de atac.
Apelantul – inculpat S. D. B. S. la solicitarea instanței precizează că nu-și menține apelul declarat și înțelege să îl retragă.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu are cereri prealabile de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de susținerile părților în sensul că în cauză nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și potrivit disp. art. 420 alin.6 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Avocat I. G. apărător din oficiu al apelantului – inculpat S. D. B. S. solicită instanței să ia act de manifestarea de voință a acestuia în sensul că-și retrage prezenta cale de atac.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul în dezbateri solicită instanței de apel să ia act de manifestarea de voință a apelantului - inculpat în sensul că acesta își retrage prezenta cale de atac.
Apelantul – inculpat S. D. B. S. în ultimul cuvânt potrivit art. 389 alin.1 Noul Cod de procedură penală învederează instanței că-și retrage prezenta cale de atac.
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 17 din data de 16 ianuarie 2014 a Tribunalului Prahova în baza art.269 alin.1 c.p. cu aplic. art.37 alin.1 lit.a c.p. cu aplic. art. 3201 alin. 7 c.p.p., a fost condamnat inculpatul S. D. B. S., la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de evadare, faptă din data de 25.10.2013.
În baza art.269 alin.3 c.p., pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentință a fost adăugat la restul rămas de executat, de 299 zile, din pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin s.p. nr.82/21.02.2011 pronunțată de Tribunalul A., definitivă prin d.p. nr.2369/12.08.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 6 luni și 299 zile închisoare.
Au fost aplicate dispozițiilor art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal.
În considerentele acestei hotărâri s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.907/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S. D. B. S., pentru săvârșirea infracțiunii de evadare, faptă prevăzută de art.269 alin.1 C.p. cu aplic. art. 37 alin.1 lit. a C.p., constând în aceea că în data de 25.10.2013, în jurul orelor 08.00, a evadat din starea legală de deținere din Penitenciarul Ploiești, de la punctul de lucru Aplast Ceptura unde, sub escortă, efectua diverse munci împreună cu alți deținuți.
În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probe: proces verbal de cercetare la locul evadării; proces verbal de depistare; înscrisuri; declarații martori M. Ș. C., M. M., Sarea G., N. G. B., M. C. R., S. G. C., E. C. A.; declarații învinuit S. D. B. S..
În faza judecății, până la începerea cercetării judecătorești, la termenul de judecată din data de 09 ianuarie 2014, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere (f.35 dosar).
Prin urmare, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art.320/1 C.p.p., instanța de fond nu a mai procedat la readministrarea probatoriului din faza de urmărire penală.
Examinând probele administrate în faza de urmărire penală, potrivit disp.art. 320/1 C.pr.pen., instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului în comiterea faptei reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței și următoarea situație de fapt:
Inculpatul S. D. B. S. a fost condamnat prin sentința penală nr.82/2011 a Tribunalului A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, în vederea executării acesteia fiind încarcerat în Penitenciarul Mărgineni în data de 13.07.2013, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.92/2011 din 12.07.2013 emis de Tribunalul A. și transferat apoi la Penitenciarul Ploiești.
În ziua de 25.10.2013, în jurul orelor 07.00, fiind selecționat la muncă, în baza acordului exprimat în acest sens, inculpatul, împreună cu alți 20 de deținuți, au fost transportați la .. Ceptura, fiecărui deținut fiindu-i repartizat câte un sector de muncă.
În jurul orelor 07.30, după finalizarea repartizării, cei doi agenți de penitenciar ce asigurau escorta deținuților au observat că inculpatul nu se mai afla la locul repartizat, nefiind găsit nici în urma cercetării zonei, condiții în care s-a alarmat conducerea penitenciarului cu privire la evadarea acestuia.
Urmare cercetărilor și verificărilor efectuate, în data de 26.10.2013, în jurul orelor 22.00, inculpatul S. D. B. S. a fost localizat deplasându-se pe DN 1 cu un autoturism marca Mitsubishi cu nr. de înmatriculare_ din direcția Bucov către Băicoi, procedându-se la blocarea acestuia la trecerea la nivel cu cale ferată, în punctul Movila Vulpii.
Autoturismul era condus de numitul E. C. A., vărul inculpatului.
În aceeași zi, inculpatul a fost predat escortei Penitenciarului Ploiești, fiind reîncarcerat în Penitenciarul Ploiești, iar în data de 28.10.2013 a fost transferat la Penitenciarul Mărgineni ca urmare a schimbării regimului de executare a pedepsei.
Audiat fiind în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut comiterea faptei astfel cum a fost prezentată anterior, arătând că a profitat de faptul că ușa halei din incinta S.C. Aplast Ceptura era deschisă, însă ulterior a realizat că a făcut o greșeală, astfel că a luat legătura cu vărul său, E. C. A., căruia i-a solicitat să-l transporte înapoi la secția Movila Vulpii a Penitenciarului Ploiești.
Fapta inculpatului S. D. B. S., constând în aceea că în data de 25.10.2013, în jurul orelor 08.00, a evadat din starea legală de deținere din Penitenciarul Ploiești, de la punctul de lucru Aplast Ceptura unde, sub escortă, efectua diverse munci împreună cu alți deținuți, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evadare, faptă prevăzută de art.269 alin.1 C. p.
Această faptă a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, în condițiile în care inculpatul a evadat în timpul executării pedepsei de 2 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr.82/2011 a Tribunalului A., iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de evadare este închisoarea mai mare de 1 an.
S-a reținut, încadrarea juridică a faptei pentru comiterea căreia inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză ca fiind art.269 alin.1 c.p. cu aplic. art.37 alin.1 lit. a) C. p.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. privind pericolul social al faptei săvârșite (părăsirea locului de deținere afectând în mod special înfăptuirea justiției penale), circumstanțele reale ale comiterii faptei (în mod spontan, dintr-un loc unde serviciul de supraveghere nu este executat datorită regimului semideschis de executare), cu scopul de a-și vizita familia și cele personale ale inculpatului care a înfrânt exigențele prevenției speciale ale privării sale de libertate.
În privința limitelor de pedeapsă, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 320/1 alin. 7 C.p.p., respectiv reducerea acestora cu o treime.
De asemenea, s-a avut în vedere și împrejurarea că inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, ceea ce denotă perseverență infracțională, o periculozitate socială sporită din partea sa, care conduce la instituirea unui tratament juridic special, cu efect agravat asupra răspunderii penale.
Prin urmare, având în vedere aceste criterii, instanța de fond a aplicat inculpatului S. D. B. S. pedeapsa închisorii orientată către minimul special prevăzut de lege și redus în condițiile art. 320/1 alin. 7 C. pr. pen., de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 C. pen., aceasta fiind singura în măsură să asigure realizarea scopurilor pedepsei, cel de exemplaritate, dar și cel educativ, în vederea îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.
În considerarea dispozițiilor art.269 alin.3 C. p., având în vedere și decizia nr.81/10.12.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, în interesul legii, instanța de fond a adăugat pedeapsa aplicată la restul rămas de executat, de 299 zile, din pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin s.p. nr.82/21.02.2011 pronunțată de Tribunalul A., definitivă prin d.p. nr.2369/12.08.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art.71 alin.2 C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c C. pen. intervine de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii.
În legătură cu acest aspect, prima instanță a reținut, că așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Tribunalul a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat a fost interzis inculpatului.
În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța de fond a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a fost interzis și exercițiul acestui drept.
Pentru aceleași considerente expuse în precedent, tribunalul a aplicat, potrivit art.71 alin.2 c.pen., și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c C. pen., ce intervine de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul S. D. B. S., fără însă a arăta în scris motivele ce l-au determinat să promoveze această cale de atac.
În ședința publică de astăzi, 24 martie 2014, în fața instanței de control judiciar, apelantul - inculpat, personal și în prezența apărătorului desemnat din oficiu a precizat că înțelege să-și retragă calea de atac a apelului formulată împotriva sentinței penale nr. 17 din data de 16 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Având în vedere această manifestare de voință a apelantului - inculpat S. D. B. S., exprimată de acesta în mod liber și neechivoc, față de dispozițiile art.415 alin.1 Cod procedură penală, Curtea urmează să ia act de susținerea acestuia în sensul că își retrage apelul formulat împotriva sentinței penale nr. 17 din data de 16 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 Noul Cod de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea apelului declarat de inculpatul S. D. B. S. fiul lui D. și al lui M., născut la 05 Ianuarie 1975, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 17 din data de 16 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă pe apelantul-inculpat la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu inculpatului, în cuantum de 200 lei, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 martie 2014.
Președinte, Judecător,
P. M. F. D. D.
Grefier
D. C.
Red. PMF/tehnored. DC
5 ex. 02.04.2014
d.f._ – Tribunalul Dâmbovița
j.f. S. F.
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3113/2006
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
