Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 291/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 291/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 1478/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR.291
Ședința publică din data de 20 iunie 2014
PREȘEDINTE - T. F.
GREFIER - E. F.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror I. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul B. F., fiul lui natural și T., născut la data de 28.03.1979, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.515/05 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care în baza art.598 Cod procedură penală, a fost respinsă contestația la executare formulată de către acesta cu privire la pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.22/31.01.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul condamnat B. F., în stare de deținere, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu M. I., în substituire pentru Z. A. M. din Baroul Prahova, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/20.06.2014, aflată la fila 16 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Conform disp. art.356 alin.2 Cod proc. penală și cu permisiunea instanței, apărătorul desemnat din oficiu a luat legătura cu contestatorul condamnat, aflat în stare de deținere, precizând că nu sunt cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, precizează că nu are cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de aceste declarații ale părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată contestația declarată de condamnatul B. F. în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta în susținerea orală a motivelor de reformare pe care înțelege să le invoce în cauză.
Avocat M. I., apărător desemnat din oficiu pentru contestatorul - condamnat, având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea sentinței primei instanțe și, pe fond, rejudecând cauza, să se facă aplicarea disp. art.320 ind.1 și urm. din Codul de procedură penală anterior cu privire la pedeapsa în executarea căreia se află.
Totodată, se solicită a se lua act că condamnatul înțelege ca pe această cale procedurală să solicite și audierea a doi martori, pe situația de fapt.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației condamnatului ca fiind nefondată și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele, apreciindu-se că în mod corect judecătorul fondului a constatat că motivele invocate de condamnat în susținerea cererii sale nu se circumscriu cazurilor de contestație la executare expres și limitativ prevăzute de art.598 Cod proc. penală.
Contestatorul condamnat B. F., având cuvântul personal, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va adopta în cauză.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față:
Prin sentința penală nr.515/05 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în baza art.598 Cod procedură penală, a fost respinsă contestația la executare formulată de condamnatul B. F., aflat în Penitenciarul Mărgineni.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea formulată condamnatul B. F., aflat în Penitenciarul Mărgineni, a contestat executarea pedepsei de 6 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.22/31.01.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, susținând că aceasta este foarte mare, că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, că dorește audierea a doi martori și că nu i s-au aplicat disp. art.3201 Cod procedură penală anterior, cu consecința reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă.
Pentru justa soluționare a cauzei, s-a depus fișa deținutului din baza de date a Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Instanța de fond a reținut în continuare că potrivit art.598 Cod proc.pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare și când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Prin urmare, pe calea contestației la executare se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.
S-a mai reținut de prima instanță că pentru ca incidentul la care fac referire aceste prevederi să poată constitui motiv de contestație la executare se impune îndeplinirea cumulativă a două condiții, și anume, incidentul să se ivească în cursul executării pedepsei și să se refere la executarea hotărârii, fără a se atrage schimbări în dispozitivul acesteia.
Astfel, s-a apreciat că motivele invocate de contestator nu se regăsesc între cele enumerate expres și limitativ de art.598 Cod procedură penală, aceste aspecte neținând de executarea pedepsei, ci vizează fondul cauzei ce a fost soluționat cu autoritate de lucru judecat, astfel că nu mai poate intra în discuție.
Mai mult, s-a observat că B. P. a avut posibilitatea să uzeze de căile ordinare de atac prevăzute de lege împotriva hotărârii de condamnare, putând invoca în fața instanțelor de control judiciar că pedeapsa aplicată este prea mare, că nu a epuizat probatoriul și că nu s-a ținut seama că a recunoscut fapta comisă, impunându-se totodată și schimbarea încadrării juridice dată acesteia, toate aceste aspecte vizând fondul cauzei.
S-a apreciat, totodată, că pe calea contestației la executare nu se poate nici realiza reindividualizarea pedepsei prin reținerea art.3201 Cod procedură penală anterior, deoarece Curtea Constituțională s-a pronunțat în acest sens prin decizia nr.1470/8.11.2011.
Întrucât contestația la executare constituie un mijloc jurisdicțional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării pedepsei, s-a apreciat că este inadmisibil ca pe această cale să se schimbe încadrarea juridică dată faptei prin hotărâre definitivă de condamnare sau să se individualizeze pedeapsa, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat. S-a avut în vedere în acest sens și faptul că unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, potrivit căruia soluția dată în mod definitiv într-un litigiu nu mai poate fi supusă rejudecării.
Împotriva acestei soluții a formulat contestație condamnatul B. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea acestei căii de atac, condamnatul a reluat motivele inițiale pentru care a sesizat instanța, precizând că dorește ca în baza art.6 Cod penal să se rețină, pe de o parte, dispozițiile art.320 ind.1 din Codul de procedură penală anterior iar, pe de altă parte, a precizat că nu este el vinovat pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat, sens în care dorește să fie audiați alți doi martori care să confirme această variantă.
Examinând contestația formulată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât și conform art.4251 Cod proc. penală, Curtea apreciază că această cale de atac este nefondată, așa cum se va arăta în continuare:
Prin sentința penală nr.22/31.01.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova B. F. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art.20 rap. la art.174 ambele din Codul penal anterior.
Pe calea contestației la executare, condamnatul a solicitat, așa cum s-a menționat anterior, atât reținerea în favoarea sa a dispozițiilor art.3201 Cod proc. penală anterior, care reglementează recunoașterea infracțiunii și judecarea în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar pe de altă parte suplimentarea probatoriului cu doi martori, menționând că nu recunoaște comiterea infracțiunii.
Instanța de control judiciar constată în primul rând că motivele invocate de către contestator sunt antagonice, contrazicându-se practic unele pe celelalte, iar pe de altă parte, așa cum a menționat și instanța de fond nu se regăsesc expres printre cele expres și limitativ prevăzute de art.598 Cod proc. penală.
De asemenea, se mai constată, așa cum a punctat judecătorul fondului, că prin intermediul unei contestații la executare se pot rezolva numai incidente ce privesc strict executarea unei pedepse care nu este contestată, în timp ce solicitările condamnatului vizează chiar fondul cauzei, care eventual poate fi revizuit prin intermediul exercitării unei alte căi extraordinare de atac.
În consecință, apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, contestația formulată de către condamnatul B. F. va fi respinsă ca nefondată, în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b) Cod proc. penală.
Văzând și disp. art.275 alin.2 Cod poc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul B. F., fiul lui natural și T., născut la data de 28.03.1979, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.515/05 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2014.
Președinte,
F. T.
Grefier,
E. F.
Red.F.T./Tehnored.E.F.
5 ex./25 iunie 2014
Dosar fond_ Trib. Dâmbovița
Jud. fond M. D.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 504/2014. Curtea... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
