Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 504/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 504/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 9800/315/2011*

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA NR. 504

Ședința publică din data de 12.05.2014

Președinte – S. P. B.

Judecător – T. L.

Grefier – I. A.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de părțile civile C.N. Poșta R. S.A. – Direcția Regională de Poștă Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 8, județul Prahova, Ș. Lucreția și Ș. A., ambii cu domiciliul în Târgoviște, .. 19 C, ., B. V. D., fiul lui P. și A., născut la data de 24.12.1972, cu domiciliul în ., ., S. V., fiul lui G. și L., născut la data de 13.07.1967, cu domiciliul în comuna Ulmi, ., județul Dâmbovița, I. M., fiul lui I. și D., născut la data de 15.08.1947, cu domiciliul în Târgoviște, ., județul Dâmbovița și de partea responsabilă civilmente S. C. D. S. Rețele – S. R. L.București, împotriva sentinței penale nr. 908/30.12.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște prin care:

În baza art. 11 pct.2 lit. b rap. la art. 10 alin. 1 lit. g cod procedură penală, s-a încetat procesul penal privind pe inculpații B. V. D., fiul lui P. și A., născut la data de 24.12.1972, cu domiciliul în ., ., S. V., fiul lui G. și L., născut la data de 13.07.1967, cu domiciliul în comuna Ulmi, ., județul Dâmbovița și I. M., fiul lui I. și D., născut la data de 15.08.1947, cu domiciliul în Târgoviște, ., județul Dâmbovița, pentru infracțiunile prev. de art. 178 alin. 2 cod penal și art. 219 alin. 3 cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. b cod penal, prin intervenirea prescripției răspunderii penale.

Potrivit art. 346 rap.la art. 14 cod procedură penală, au fost obligați inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, cu sediul în București, sectorul 4, .-6, . poștal_, la plata despăgubirilor către părțile civile după cum urmează: 449.623 lei RON, despăgubiri materiale către partea civilă C.N. Poșta R. S.A.–Direcția Regională de Poștă Ploiești; 50.000 lei despăgubiri materiale și 15.000 euro daune morale către partea civilă Ș. I. Lucreția; 20.000 euro daune morale către partea civilă Ș. A..

În baza art. 191 alin. 3 cod procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, la câte 10.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat .

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții părți civile Ș. Lucreția și Ș. A. asistați de avocat I. P. cu împuternicirea avocațială nr._/2014, lipsă fiind apelanții inculpați B. V. și I. M. reprezentați de avocat C. S. cu împuternicire avocațială nr._/2014, S. V. reprezentat de avocat C. S. cu împuternicirea avocațială nr._/2014 și apelanta/parte responsabilă civilmente . SRL reprezentați de același avocat, apelanta-parte civilă CN Poșta R. SA- Direcția Regională de Poștă Ploiești reprezentată de consilier juridic L. E. Tinjeală cu împuternicirea nr. 101/22.04.2014.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus note de ședință formulate de apelanții-părți civile Ș. Lucreția și Ș. A..

Apărătorii apelanților și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai cereri prealabile de formulat, excepții de ridicat sau probe de administrat.

Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu sunt cereri noi pentru completarea cercetării judecătorești, excepții de invocat sau probe de administrat, constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea acestora.

Consilier juridic L. E. Tinjeală pentru apelanta parte civilă CN Poșta R. SA-Direcția Regională de Poștă Ploiești arată că s-au acordat despăgubiri numai pentru distrugerea clădirii, în realitate prejudiciul suferit fiind mult mai mare însumând pe lângă valoarea pentru remedierea clădirii și lucrările de construcție montaj necesare pentru aducerea acesteia în stare de funcționare, contravaloarea autoturismului distrus în totalitate (pentru care nu poate preciza dacă a fost sau nu valorificat) evaluat la 4000 lei; obiectele de inventar din clădire-distruse; contravaloarea onorariilor experților pentru lucrările efectuate pe parcursul judecății.

Concluzionând, solicită admiterea apelului pentru considerentele expuse în motivele scrise depuse la dosar.

Avocat I. P. pentru apelanții părți civile Ș. Lucreția și Ș. A. arată că a apelat sentința pronunțată de instanța de fond numai pe latură civilă sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate – criticile fiind dezvoltate pe larg în motivele depuse la dosar.

Susține că sumele acordate de instanța de fond sunt foarte mici raportat la traumele suferite de părțile civile Ș. Lucreția și Ș. A. care au pierdut un soț, respectiv un tată.

Solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate în sensul majorării cuantumului daunelor morale astfel cum va aprecia Curtea raportat și la practica judiciară și la suferințele pricinuite acestei familii.

Avocat C. S. pentru apelanții inculpați B. V., S. V. și I. M. și apelanta parte responsabilă civilmente . SRL solicită în temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admiterea apelului declarat de inculpați și partea responsabilă civilmente, desființarea în totalitate a sentinței pronunțate de instanța de fond și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpaților potrivit art. 16 alin.1 lit.b teza a II a Cod procedură penală și lăsarea nesoluționată a laturii civile conform art. 25 alin.5 Cod procedură penală.

Consideră și că sunt nejustificat de mari cheltuielile de judecată în condițiile în care parchetul a solicitat 20.000 lei fără nicio justificare și instanța de fond a majorat cu 10.000 lei cheltuielile cu expertizele efectuate fiind suportate de părți.

Arată că în primul ciclu procesual, inculpații au fost achitați, soluția instanței de fond fiind desființată de instanța de control judiciar. În al doilea ciclu procesual, instanța de fond în baza aceluiași rechizitoriu a constatat vinovăția inculpaților și intervenirea prescripției speciale, considerentele avute în vedere în primul ciclu procesual nefiind contrazise prin nici un mijloc de probă administrat în al doilea ciclu procesual.

Din materialul probator administrat în cauză inclusiv din cele 3 expertize efectuate nu rezultă cu certitudine dacă anterior producerii exploziei existau pierderi de gaze din rețeaua de distribuție care ar fi putut fi detectate la verificări de cei 3 inculpați și momentul la care scurgerile de gaze ar fi putut fi detectate. De asemenea, nu rezultă existența vreunei legături de cauzalitate între explozie și verificările efectuate de inculpați.

Consideră că atât timp cât există un dubiu, acesta profită inculpaților. Nu există nicio dovadă că cei 3 inculpați ar fi făcut lucrările de verificare în mod defectuos sau nu și-ar fi îndeplinit sarcinile de serviciu. Nu există nicio legătură de cauzalitate între momentul exploziei și că la ultimele verificări ar fi existat pierderi de gaze-astfel încât să fi fost posibilă evitarea exploziei.

Consideră că sunt nejustificat de mari cheltuielile de judecată în condițiile în care parchetul a solicitat 20.000 lei fără nicio justificare și instanța de fond a majorat cu 10.000 lei aceste cheltuieli deși onorariile expertizelor efectuate au fost suportate de părți.

Concluzionând solicită admiterea apelurilor declarate de inculpați și partea responsabilă civilmente astfel cum au fost formulate pentru considerentele expuse pe larg în motivele de apel.

În ce privește apelurile declarate de părțile civile Ș. Lucreția și Ș. A. solicită respingerea acestora apreciind că oricum este exagerat cuantumul despăgubirilor morale acordate de instanța de fond. Solicită de asemenea și respingerea apelului declarat de CN Poșta R. SA întrucât sumele pentru lucrările de reparații au fost calculate de expert.

Avocat I. P. pentru apelanții părți civile Ș. Lucreția și Ș. A. având cuvântul pe apelurile declarate de apelanții inculpați și partea responsabilă civilmente, solicită respingerea acestora.

Arată că nu există dubii cu privire la stabilirea situației de fapt și a vinovăției inculpaților așa cum aceștia susțin. Din materialul probator administrat în cauză adică declarațiile angajaților de la poștă aflate în volumul 2 al dosarului de urmărire penală - care spun că după reparația din 13.01.2000 în incinta oficiului poștal persista un miros greu de gaze ce-i determina pe aceștia să lucreze cu geamurile deschise) depozițiile inculpaților în sensul că au verificat la căminul telefonic doar ridicând capacul exterior nu și pe cel de etanșare; nu se regăsește în dosar sesizarea făcută de victima Ș. M.; nu sunt consemnate în ordinele de serviciu scăpările de gaze nici înainte de 13.01.2000; oficiul poștal nu era racordat la gaze; concluziile raportului de expertiză conform cărora intervenția din 13.01.2000 a fost necesară dar nu suficientă, rezultă că inculpații se fac vinovați pentru explozia din 7.02.2000 la Oficiul Poștal nr. 3 din Târgoviște.

Nu se încearcă decât a se minimaliza activitatea instanței în al doilea ciclu procesual susținând ideea că în ceea ce privește situația de fapt avută în vedere când s-a pronunțat o soluție de achitare nu s-a schimbat cu nimic.

Consilier juridic L. E. Tinjeală pentru apelanta parte civilă CN Poșta R. SA-Direcția Regională de Poștă Ploiești solicită respingerea apelurilor declarate de apelanții-inculpați și partea responsabilă civilmente și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică deoarece în mod corect s-a constatat intervenirea prescripției.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pe apelurile declarate de inculpați și partea responsabilă civilmente solicită respingerea acestora și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică, întrucât în mod corect a fost constatată vinovăția acestora precum și intervenirea prescripției speciale.

În ce privește apelurile declarate de părțile civile solicită respingerea acestora ca nefondate, dispozițiile Codului de procedură penală actual prevăd că în cazul intervenirii prescripției, nu se mai soluționează latura civilă a cauzei.

CURTEA

Deliberând asupra apelurilor penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele;

Prin sentința penală nr.908/30.12.2013 Judecătoria Târgoviște a hotărât următoarele:

În baza art. 11 pct.2 lit. b rap. la art. 10 alin. 1 lit. g cod procedură penală, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpaților: B. V. D., fiul lui P. și A., născut la data de 24.12.1972, cu domiciliul în ., ., S. V., fiul lui G. și L., născut la data de 13.07.1967, cu domiciliul în comuna Ulmi,., județul Dâmbovița și I. M., fiul lui I. și D., născut la data de 15.08.1947, cu domiciliul în Târgoviște, ., județul Dâmbovița, pentru comiterea de către fiecare dintre aceștia a infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 cod penal și distrugere prev.și ped. deart. 219 alin. 3 cod penal, ambele aflate în concurs ideal de fapte penale conform art. 33 lit. b cod penal, prin intervenirea prescripției răspunderii penale.

Potrivit art. 346 rap.la art. 14 cod procedură penală, au fost obligați inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, cu sediul în București, sectorul 4, .-6, . poștal_, la plata despăgubirilor către părțile civile după cum urmează: 449.623 lei RON, despăgubiri materiale către partea civilă C.N. Poșta R. S.A.–Direcția Regională de Poștă Ploiești; 50.000 lei despăgubiri materiale și 15.000 euro daune morale către partea civilă Ș. I. Lucreția; 20.000 euro daune morale către partea civilă Ș. A..

În baza art. 191 alin. 3 cod procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, la câte 10.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat .

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Inițial, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște nr.3733/P/2006, înregistrat la instanță la data de 23.09.2011 sub nr._ au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații B. V., S. V. și I. M. pentru infracțiunile de ucidere din culpă și distrugere prev. de art.178 alin.2 C.p. și art. 219 alin.3 C.p și constând în aceea că la data de 07.02.2000, după două zile nelucrătoare, în cursul dimineții, s-a produs o explozie soldată cu distrugerea parțială a Oficiului Poștal nr.3 Târgoviște și decesul lui Ș. M. - dirigintele oficiului.

În actul de inculpare s-a arătat că urmare probatoriului administrat explozia s-a produs datorită infiltrării gazelor dintr-o conductă de distribuție stradală, într-o canalizație telefonică având o cameră de tragere (cămin) amplasată sub clădirea Oficiului Poștal nr.3 Târgoviște și de acolo și în biroul dirigintelui, unde concentrația de gaze a atins peste 5%, explozia producându-se atunci când victima se afla în holul de acces în dreptul ușii de la birou.

S-a precizat că gazele au provenit de la conducta stradală găurită (pe o distanță de 7 ml) între camerele de tragere de telefonie nr.48 (din apropierea gării) și nr. 80 (din fața clădirii poștei) după care s-au infiltrat în acele camere de tragere, iar din camera de tragere nr.80 în cea cu nr.80 A, amplasată în incinta clădirii poștei (sub parter) care nu era conectată la rețeaua de gaze. S-a considerat că gazul s-a propagat din camera de tragere 80A prin capacul de izolare care prezenta coroziuni pe margine, fie într-o toaletă dezafectată situată la parter chiar sub biroul dirigintelui de la etajul I, fie prin cărămizile cu rol distanțier și fâșiile de b.c.a. dintre parter și etajul I, atingând concentrația necesară exploziei în birou în condițiile în care acesta fusese renovat și izolat prin pereți de rigips, geam termopan și nu fusese aerisit nici prin deschiderea ușii de acces peste week-end.

În ceea ce privește conducta stradală s-a arătat că durata de funcționare a acesteia de 30 de ani era de mult depășită (conducta fiind dată în funcțiune în anul 1948), iar conducerea D. S. S.A.-Sucursala Târgoviște a nominalizat-o încă din anul 1998 (și în 1999 deci) în lista cu propuneri pentru „înlocuiri de conducte și branșamente”, însă această propunere nu a fost aprobată. Astfel, cum la nivelul orașului existau mai multe asemenea conducte vechi pentru care nu s-a aprobat înlocuirea, sucursala D. din Târgoviște a întocmit un grafic în care s-a delimitat pe zone rețeaua de conducte de gaze (stradală) și a stabilit pe zile un control efectiv de către echipe de „căutători de gaze”. S-a arătat că pentru . echipa condusă de inculpatul B. V. și care-i mai avea în componență și pe ceilalți 2 inculpați. Aceștia erau dotați cu un aparat special de depistare a prezenței gazelor și li se înmâna zilnic-potrivit graficului-un ordin de serviciu în care se stabilea zona ce urma să fie verificată și atribuțiile concrete de verificare - acestea se refereau la rețeaua stradală de conducte de gaze naturale precum și căminele de vană ale altor utilități din vecinătatea rețelei de gaze, răsuflătorile de perete și subsolurile blocurilor.

S-a mai precizat în actul de sesizare a instanței că în perioada 06.01-03.02.2000 în zilele de luni și joi inculpații au avut obligația de verificare mai sus amintită pe . nu sunt pierderi de gaze. Totuși s-a concluzionat că au existat deficiențe în activitatea acestora manifestate și prin nedetectarea scurgerii de gaz depistată la 13.01.2000 de către lucrători ai ROMTELECOM, fiind defect branșamentul de la conducta stradală la clădirea învecinată poștei. S-a arătat pe de o parte că inculpații nu au menționat în ordinul de serviciu că ar fi găsit scurgeri de gaze, deși măsurătorile efectuate în aceeași zi la răsuflătoarea de perete și la căminul telefonic din fața poștei (căminul 80) de o echipă independentă a semnalat concentrații mari (de până la 4%) de gaze. Pe de altă parte, mulți angajați din clădirea poștei au declarat că au simțit miros de gaze în clădirea în care lucrau cu mult timp înainte de explozie (de la o lună până la peste 6 luni anterior).

În atare condiții s-a considerat că inculpații nu și-au îndeplinit corect sarcinile de serviciu de detectare a gazelor, această deficiență a activității conducând la explozia din 07.02.2000 ce a cauzat moartea unei persoane și distrugeri însemnate la clădirea poștei și alte bunuri aflate în aceasta și în apropiere.

Situația de fapt a fost probată de organul de urmărire penală prin:

- raportul de expertiză pirotehnică întocmit de expert tehnic S. C.; rezoluție de respingere a obiecțiunilor formulate ; obiecțiuni la raportul de expertiză pirotehnică formulate de . raportul de expertiză pirotehnică formulate de .;declarație parte vătămată Stefu A. ; declarație inculpat S. V. ;declarație inculpat;proces – verbal de cercetare întocmit de către ITM Dâmbovița;adresa nr. 19/15.02.2000 a ITM Dâmbovița către .; adresa nr. 1086/18.02.2000 de răspuns la adresa nr. 19//15.02.2000; adresa din 3.04.2000 ; adresa nr. 3490/14.04.2000 răspuns la adresa din 03.04.2000; listă de inventar a mijloacelor fixe existente la data de 30.09.1999 comunicată de .; adresa nr._/27.10.1998 și nr._/9.11.1999; adresa nr._/24.11.1998; adresa nr. 8444/7.10.1999; adresa nr._/16.11.1999; adresa nr. 3007/04.04.2000 ; procesul-verbal din 06.08.1999; declarații martori: N. C. ing. șef la . T. ing. șef sector Targoviste în cadrul . M. D. șef formație operativă la . I. director la D. SA Târgoviste ; adresa nr. 3650/19.04.2000; adresa nr. 4366/11.05.2000; declarații C. Ninel șef formație operativă de lucru la . nr._/8.11.1999; tabel nominal de luare la cunoștință a instrucțiunilor cuprinse în adresa nr._/1999;procesele-verbal nr. 7 din 12.07.1999, nr.8 din 10.08.1999, 9/10.09.1999, 10/11.10.1999, 11/10.11.1999; 12/10.12.1999; 1/11.01.2000; 2.11.02.2000; 3/10.03.2000 de consemnare a efectuării instructajului pe linia de protecție a muncii și probleme specifice activității de detectare; referat cu propunerea de sancționare a lui I. M. pentru consumul de băuturi alcoolice în timpul serviciului;decizia nr.256 din 28.10.1999;adresa nr. 3650/19.04.2000; ordine de serviciu din 6.01-03.02.2000; declarații inculpat B. V. D.; declarațiile inculpaților S. V. ; I. M. ; declarațiile martorilor I. E., B. M., C. S., P. I., M. V.; ordine de serviciu ; adresa nr. 452/18.01.2000; proces-verbal de deschidere pentru branșament din 20.01.2000; fișă tehnică a branșamentului din 20.01.2000; proces-verbal de lucrări ascunse din 20.01.2000; proces verbal de recepție tehnică branșament; adresa nr. 226/28.03.2000; detalii tip pentru rețele telefonice construcții și instalații telecomunicații; autorizație pentru executare lucrări de instalare cablu telefonic interurban Găești-Târgoviște nr. 158/04.04.1969; proces verbal de recepție a lucrării din 18.05.1970; proces verbal de predare primire a cablului interurban din 19.12.1979; aviz nr 68 dat de Comisia tehnico-economică a DJPTC Dâmbovița pentru extindere oficiul PTTR Târgoviște; adresa 48/26.06.1979; adresa nr. 95/22.03.2000 a Institutului Național de Proiectări pentru Telecomunicații; adresa nr. 8600/31.07.1979; adresa nr.750/21.02.2000; adresa nr.881/21.02.2000; contestație formulată de Romtelecom SA împotriva procesului verbal întocmit de ITM Dâmbovița ; declarații I. C. director la . E. șef centru urban Targoviste ; declarații A. I. director tehnic la . C. I. director economic la . P. D. șef formație cabluri urbane;declarații D. I., T. N., N. A., P. N. ; declarații Ș. R. F.; I. A. E.; V. M.; dumitrescu A., V. L., D. E., I. M., I. C., G. G., R. L. A., N. M., M. V. ;D. C. V.; declarație P. D M. ; declarație parte vătămată Ș. A. M.; declarație parte vătămată Stefu Lucreția ; sentința civilă 3076/23.05.2000;raportul de expertiză tehnică întocmit de expert L. M.;procesul verbal de cercetare la fața locului din 7.02. 2000 și planșe foto;raportul de expertiză tehnică construcții P. L. D.;sentința penală nr. 166/26.01.2006 de admitere a plângerii formulate în temeiul art. 278¹;sentința penală nr. 779/07.07.2003;ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din 02.03.2005; raportul de expertiză tehnică de specialitate gaze întocmită de expert D. N. ; notă de constatare din 14.02.2000; memoriu tehnic ; memoriu justificativ rețele exterioare apă, canal, energie electrică; sentința penală nr. 779/07.07.2003 de restituire a cauzei Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște;borderou cu devizele de lucrări extindere oficiu Poștal nr. 3 Targoviste și proiectul extindere Oficiul Poștal nr. 3 Targoviste.

Prin sentința penală nr.216 din 15 martie 2012 Judecătoria Târgoviște i-a achitat pe inculpații B. V., fiul lui P. și A., născut la data de 24 decembrie 1972, domiciliat în ., ., S. V., fiul lui G. și L., născut la 13 iulie 1967, domiciliat în comuna Ulmi, ., județ Dâmbovița și I. M., fiul lui I. și D., născut la 15 august 1947, domiciliat în Târgoviște, ., județ Dâmbovița, pentru infracțiunile de ucidere din culpă și distrugere prev. de art.178 alin.2 Cod penal, respectiv, art.219 alin. 3 Cod penal, pe temeiul art.11 alin.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală.

În baza art.346 alin.1 Cod procedură penală, au fost respinse acțiunile civile formulate de Compania Națională „Poșta R.”SA, cu sediul în Ploiești, Piața Victoriei, nr.8, județ Prahova și Ș. Lucreția și Ș. A., domiciliați în Târgoviște, .. 19 C, ., județ Dâmbovița, ca neîntemeiate.

În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri, P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște și părțile civile Compania Națională „Poșta R.”-Direcția Regională de Poștă Ploiești, Ș. Lucreția și Ș. A. care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

1.În recursul său, parchetul a susținut în esență, că în mod nelegal și netemeinic, instanța de fond a dispus achitarea inculpaților B. V., S. V. și I. M., pentru infracțiunile de ucidere din culpă și distrugere.

Sub aspectul netemeiniciei soluției, s-a susținut că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate în cauză și a dispus achitarea inculpaților, deși din probe rezultă cu certitudine că aceștia nu și-au îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, cerea ce a determinat explozia clădirii oficiului poștal și decesul victimei, în motivele de recurs dezvoltându-se amplu analizarea ansamblului probator.

În atare situație, în mod greșit prima instanță a dispus achitarea inculpaților, reținând că din probe nu rezultă vinovăția acestora în producerea exploziei cu rezultatul letal pentru victimă și distrugerea bunurilor imobile, în loc să dispună încetarea procesului, prin aplicarea disp. art.13 Cod procedură penală, iar în latură civilă să oblige pe aceștia la plata despăgubirilor cuvenite părților civile.

2.Partea civilă Compania Națională„Poșta R.”SA a susținut că sentința instanței de fond este nelegală prin soluția pronunțată de achitare a inculpaților, deși din probele administrate reiese vinovăția acestora, rezultată din gravele încălcări ale obligațiilor de serviciu.

3.Părțile civile Ș. Lucreția și Ș. A., au criticat sentința atacată arătând că din probe rezultă vinovăția inculpaților care și-au încălcat atribuțiile de serviciu, iar pe de altă parte s-a dispus achitarea lor fără ca aceștia să ceară continuarea procesului după ce instanța de fond a respins anumite cereri de către părți și a dat cuvântul pe fond.

În același timp, apărătorul inculpaților a solicitat constatarea îndeplinirii termenului de prescripție specială a răspunderii penale și să dispună încetarea procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 alin.1 lit.c Cod procedură penală, în baza art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 alin.1 lit.c Cod procedură penală.

Prin decizia penală nr. 16 din 11.01.2013 a Curții de Apel Ploiești au fost admise recursurile exercitate și a fost casată sentința primei instanțe cu trimiterea cauzei spre rejudecare argumentându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală motivat de faptul că atât inculpații cât și apărătorul ales al acestora nu au solicitat în mod expres aplicarea dispozițiilor art.13 alin 1,2 și 3 cod procedură penală, condiție obligatorie pentru a se dispune continuarea procesului, după care să se pronunțe pe fond, analizând cazurile prevăzute de art.10 lit a-e cod procedură penală și să dispună achitarea conform alin 2 sau încetarea procesului penal, potrivit alin 3 din art.13 al codului de procedură penală.

Procedând la rejudecarea cauzei, instanța a dispus citarea părților.

Prin adresa nr. 280 /J/97/17.04.2013 Compania Națională Poșta R. SA s-a constituit parte civilă cu suma de 358.163, 17 lei și a solicitat reactualizarea acestei sume.

La termenul de judecată din 18.06.2013 s-a dispus efectuarea unei expertize contabile având ca obiectiv actualizarea cu indicele de inflație a sumelor stabilite în cadrul expertizei în specialitatea construcții întocmite anterior.

Expertul G. Vergil a întocmit lucrarea dispusă de instanța de rejudecare.

Ulterior întocmirii lucrării de expertiză Compania Națională Poșta R. SA a depus la dosar o cerere completatoare prin care a precizat prejudiciul la suma totală de 702.167 lei.

S-a depus la dosar o declarație autentificată sub nr. 473/14.03.2013 la Biroul Notarului Public S. Dobândă I. D. din Târgovișt prin care inculpatul S. V. as declarat că menține declarațiile date anterior iar la termenul de judecată din 27.03.2013 inculpații B. V. și I. M. au precizat că doresc continuarea procesului penal și mențin declarațiile date în primul ciclu procesual.

Printr-o cerere înregistrată la 18.06.2013 inculpatul S. V. a înaintat instanței de rejudecare o declarație de reafirmare a poziției sale de nevinovăție și a cerut continuarea procesului penal.

Analizând actele și lucrările întregului dosar, instanța de trimitere a reținut următoarea situație de fapt:

În anul 1948 a fost dată în funcțiune conducta stradală de gaze naturale din zona „ Gării Târgoviște-S." unde celelalte canalizații(utilități-rețeaua termică, canalizația menajeră, cea de apa potabilă) au fost executate ulterior.

După reorganizarea teritorial-administrativă si formarea Județului Dâmbovița a luat ființă Direcția de Poștă și Telecomunicații Dâmbovița.În anul 1970, aceasta ca beneficiar și Direcția de Poștă și Telecomunicații Argeș au realizat investiția"cablu telefonic interurban Târgoviște-Găiești" care a intrat în patrimoniul Direcției de Poștă și Telecomunicații Dâmbovița în anul 1979. Aceasta are o porțiune din canalizația telefonică (cămine de tragere) situate pe ..

Între anii 1979-1982, la solicitarea Direcției de Poștă și Telecomunicații Dâmbovița, în calitate de beneficiar a fost proiectată de IPJ Dâmbovița si construită de către TC Ind. București-Grupul de Șantiere Târgoviște, clădirea Oficiului Poștal nr.3 Târgoviște, care nu era prevăzută cu fundație continuă ci cu stâlpi de rezistență (din 6 în 6 metri) fixați vertical în beton astfel că nu era afectată canalizația telefonică a cablului telefonic interurban Târgoviște-Găiești aflat sub clădire.

În adresa nr. 8600/31.07.1979 transmisă Direcției de Poștă si Telecomunicații a Județului Dâmbovița se arată că TC Ind. București nu va executa„ devieri de instalații devierea canalizării telefonice, deviere rețele electrice" lucrarea fiind condiționată de realizarea unui alt canal la exterior cu cablaje montate care să aibă la baza un proiect întocmit de către beneficiar ( fila 1081).

Ulterior, Direcția Județeană de Poștă și Telecomunicații Dâmbovița a emis acordul unic nr. 48/6074 din 26.06.1979 de menținere a canalizației telefonice sub clădirea noului Oficiu Poștal nr. 3 Târgoviște.

Martorul I. C., director al Telecomunicațiilor din jud. Dâmbovița din 1979, a declarat că el a fost cel care a realizat acordul unic de construcție a Oficiului Poștal nr. 3 deasupra cablului telefonic Târgoviște-Găiești, având în vedere că amplasarea acestuia în interiorul clădirii Oficiului Poștal nr. 3 nu aducea atingere niciunei norme de protecție a muncii și niciun act normativ nu interzicea acest lucru.

Același martor a declarat că emiterea acordului unic exprima poziția unității cu privire la faptul că era de acord cu amplasarea investiției deasupra cablului telefonic și că își asuma riscul ca, ulterior, accesul la cablu să se facă cu dificultate ori pe o anumita porțiune să fie chiar imposibil.

Acest acord unic îi era necesar proiectantului pentru ca ulterior să nu existe posibilitatea ca proprietarul Oficiului Poștal nr. 3 să nu le permită accesul în subsolul imobilului pentru a verifica ori remedia defecțiunile la cablurile telefonice. In continuare, martorul I. C. a precizat că la data de 07.02.2000, când s-a produs explozia, clădirea nu mai aparținea unității unde a fost director.

În anul 1991, prin divizarea Direcției de Poștă și Telecomunicații Dâmbovița a luat ființa Oficiul Județean de Poștă (în subordinea Direcției Regionale de Poștă Ploiești)-în patrimoniul căruia a trecut si Oficiul Poștal nr. 3 Târgoviște precum si Direcția de Telecomunicații Dâmbovița.

În prima parte a anului 2000, în clădirea Oficiului Poștal nr. 3 Târgoviște- martorii Ș. R. F., I. A. E., V. M., Forbat F., Diaconii A. E., D. A., V. L. E., D. E., I. M., R. L. A., M. V., D. C. V. și D. M. au declarat că au sesizat de mai multă vreme miros de gaze însă știind că imobilul nu este racordat la gaze și-au explicat mirosul ca venind de la o toaleta aflată la parterul clădirii.

În dimineața zilei de 07.02.2000, după două zile nelucrătoare, s-a produs o explozie soldată cu distrugerea parțială a Oficiului Poștal nr. 3 Târgoviște si decesul victimei Ș. M. - dirigintele acestui oficiu - ce a fost găsit în fața biroului de la etajul I, având deasupra ușa biroului smulsă din toc de suflul exploziei. Ceilalți salariați aflați în celelalte birouri au scăpat nevătămați cu toate că suflul exploziei a dislocat pereții exteriori ai clădirii.

În urma acestui eveniment, la fața locului s-au deplasat organele abilitate care au întocmit procesul-verbal de cercetare și au efectuat fotografii judiciare alel locului faptei.

Cu această ocazie au fost efectuate verificări cu aparatul CROWCON, astfel că între orele 09.00-13.00 ale zilei de 7 februarie 2000 a fost constatată în clădire încă prezenta gazelor naturale la limita exploziei atât la căminul 80 A de sub clădirea Oficiului Poștal nr. 3 Târgoviște, la căminul 80 din fața Oficiului Poștal cât și la căminul nr. 48 din zona Gării Târgoviște ( toate fiind amplasate în rețeaua stradala din apropierea Oficiului Poștal) .

Din procesul verbal de intervenție nr. 13/07.02.2000 al Grupului de Pompieri „ B." al Județului Dâmbovița, rezultă că s-a constatat “o explozie neurmată de incendiere la etajul I al construcției" datorată unei scântei electrice, produsă prin aprinderea unui comutator în încăperea unde exista o acumulare de gaze combustibil (constatări ce au fost contrazise de expertul desemnat în cauză pentru efectuarea unei expertize pirotehnice și care a concluzionat că victima în momentul exploziei se afla în hol întrucât victima nu prezenta amprenta termică asupra hainelor, fapt care denotă că nu a fost înglobată în totalitate de amestecul exploziv. Expertul a arătat că., este posibil" ca inițierea exploziei să se fi produs datorită unui contact imperfect în prizele aparente-pe tencuială cu urme de afirmare, în jos.

Din raportul de autopsie medico-legală nr 27/A/09.02.2000 al Laboratorului de Medicină Legală Dâmbovița rezultă că„ moartea lui Ș. M. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei lepto-meningeale si contuziei corticale consecința unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de oase de boltă și bază de craniu, produs în cadrul unui politraumatism prin explozie, urmare a proiectării datorită exploziei și lovirea de corpuri dure, precum și de comprimare între două planuri dure.

Cu adresa nr.16-0-9635/26.04.2000 Direcția Regională de Poșta Ploiești a precizat că valoarea prejudiciului suferit prin distrugerea parțiala a clădirii Oficiului Poștal nr 3 Târgoviște este de 282.532 lei ( 2._ lei vechi).

Din procesul verbal de cercetare nr. 908/17.03.2000 întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă Dâmbovița a rezultat că „evenimentul s-a produs datorită infiltrării gazelor dintr-o conductă de distribuție stradală, într-o canalizație telefonică având camera de tragere (cămin) amplasată sub clădirea Oficiului Poștal nr.3 Târgoviște și de aici pe lângă fâșiile aplicate, ce constituiau pereții exteriori, în biroul șefului de oficiu unde s-a produs explozia".

Conform schiței și planșelor foto, rezulta că de la căminul de tragere nr. 48, situat în fața Gării CEF Târgoviște-S. se continuă pe . gaze naturale care se afla îngropată pe marginea străzii, lângă trotuarul dinspre Liceul Industrial de Petrol-pe partea opusă clădirii Oficiului Poștal nr. 3 Târgoviște care nu era racordată la gaze, având încălzire cu agent termic.

Tot din zona Gării Târgoviște, pe aceeași margine se află îngropat cablul telefonic, paralel cu conducta de gaze naturale în fața Oficiului Poștal nr.3 Târgoviște se afla căminul 80 pe unde cablul subtraversa . căminul 80 A situat sub o toaletă de la parterul clădirii. De aici, cablul împământat traversa pe sub clădirea Oficiului Poștal și ajungea la căminul 82 lângă liniile căii ferate .

Conform procesului-verbal întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă Dâmbovița, gazele naturale pierdute din conducta stradală găurită (pe o distanță de 7 ml) pe porțiunea între camera de tragere 48 si 80, identificată cu ocazia decopertării conductei de alimentare gaze între stația CFR Târgoviște-S. și zona din față Oficiului Poștal nr. 3 Târgoviște, au pătruns din zona defectului în camera de tragere 48 si în momentul în care nivelul gazelor a ajuns sub nivelul ultimelor canalizații s-au drenat pe porțiunea orizontală pătrunzând prin orificiul stânga- os și în camera de tragere 80 din fața Oficiului Poștal nr.3 Târgoviște, iar de aici în camera 80 A amplasată în incinta clădirii-în grupul sanitar prin orificii neobturate . Din căminul telefonic 80 A trecerea gazelor s-a făcut prin cărămizile cu rol distanțier și suport pentru fixarea ramei capacelor, sub podeaua betonată a parterului și de aici pe lângă grinda de fundație a zidulului de la parter și respectiv fășiile de BCA între parter și etajul 1 iar în biroul victimei, unde datorită lucrărilor de amenajare ( tavan fals, pereți despărțitori, geamuri termopan) s-a realizat o etanșare care nu a permis gazelor să se deplaseze spre etajul 2.

Din raportul de expertiză pirotehnică efectuat în cauză (fila 67) rezultă că difuzia gazului metan scăpat din conducta spartă prin canalizația telefonică a ajuns în mod cert în camera de tragere 80 A iar de aici în biroul dirigintelui poștei, în condițiile descrise în procesul verbal de cercetare întocmit de către Inspectoratul Teritorial de munca Dâmbovița nr. 908/17.03.2000:

-fie prin cărămizile cu rol distanțier si suport pentru fixarea ramei capacelor, pe sub podeaua betonata a parterului, de aici pe lângă grinda de fundație, zidul de la parter si respectiv fâșiile de b.c.a între parter si etajul I( fila 103 din raportul de expertiză pirotehnică) și de aici în biroul victimei;

-fie direct în camera de toaleta de la parterul clădirii daca garnitură nu ar fi corespunzător.

Cu privire la traseul infiltrațiilor de gaz arătat de organele de specialitate cu ocazia cercetării la fața locului prin raportul de expertiză s-a concluzionat că existența coroziunii intercristalină majoră identificată în garnitura capacului la camera de tragere 80A ar fi putut permite ca difuzia gazului să se realizeze din canalul de tragere direct în camera toaletei si de aici în biroul dirigintelui.

Instanța de rejudecare a considerat relevantă opinia expertului potrivit căreia „într-un sistem de etanșare nu contează numai garnitura ci în special starea tehnică a ringului atât cel al scaunului capacului cât și cel al capacului camerei de tragere 80A". Aceste suprafețe de etanșare( planșele 24 a, 25 a, 26 a si b) prezintă o coroziune majoră intercristalină față de care nu se poate concluziona că ar fi realizată o buna etanșare, în special după manevrarea acestor capace și după intervențiile din 13.01.2000. Astfel ca, fluiera gazelor din toaletă în biroul dirigintelui poștei se putea realiza prin interstițiile placajelor construcției (planșa 30 a si b; 31 b) care prezentau simple susțineri mecanice distanțate diferit de stâlpii de susținere .

De asemenea, nu s-a exclus nici situația de infiltrare a gazelor din exteriorul clădirii (prin exteriorul protectoarelor de plastic a canalizației telefonice în zona de intrare în camera de tragere, pe sub grinda de fundație) si de aici pe lângă pereți și fâșii în camera de la etajul I ;

Celelalte căi de acces a gazelor în clădire s-au exclus având la baza - lipsa prezentei gazelor la determinările efectuate imediat după producerea exploziei (prezența amestecului de gaze în instalația sanitară sau electrică ar fi dus la propagarea exploziei și în aceasta).

În aceste condiții, calea pătrunderii gazelor în clădire si nivelul scăzut al infiltrației a permis acumularea în timp a gazelor în biroul șefului dirigintelui aflat la etajul I (deasupra toaletei în care se afla canalul de tragere 80 A) în care prin lucrări de amenajare (tavan fals, pereți despărțitori, geamuri termopan) s-a realizat si o etanșare care nu a permis gazelor să se deplaseze spre etajul II, întrucât odată gazul scăpat în atmosferă are tendința să ocupe spațiile si volumele superioare.

În aceste împrejurări, dat fiind factorii care au determinat difuzia gazului în clădire, absența unei aerisiri în zilele nelucrătoare (sâmbăta si duminica) au creat condițiile acumulării de gaze într-o concentrație suficientă pentru a produce explozia.

Din raportul de expertiză mai reiese că „atingerea limitei concentraților de 5%-15,4% la care amestecul exploziv se aprinde, este o stare instantanee adică într-o perioadă de timp poate să existe și apoi să nu existe și invers și este dependentă de sursa gazului metan în încăpere, simultan cu circulația aerului în urma închiderii sau deschiderii ușilor sau geamurilor în același spațiu, altfel spus de diferența de presiune din încăpere"(f. 142).In aceste condiții, o scânteie de la întrerupător, un contact imperfect în priză sau acționarea unui releu la un frigider, un foc aprins cu bricheta sau chibritul, aprinde amestecul exploziv în 60 milisecunde.

Expertul a exclus posibilitatea ca explozia să fi fost declanșată de scânteia produsă la întrerupător deoarece în urma examinării victimei aceasta nu prezenta amprenta termică asupra hainelor care s-ar fi aprins în momentul producerii exploziei. Victima prezintă amprenta de ardere a gulerului de blană a gecii si a părului , fapt care poate fi justificat tehnic printr-un incendiu postexplozie produs de efectul termic al gazelor arse conținut de suflul exploziei. Aceasta observație decurge din planșele 8,9,10b si a faptului ca în certificatul de deces-esofagul nu este afectat de arsuri (element specific atunci când victima în timpul vieții inhalează amestec exploziv). Față de aceste constatări, expertul arată că „este posibil ca inițierea exploziei să se fi produs datorită unui contact imperfect în prizele aparente-pe tencuiala cu urme de afumare, în jos (...)

Din raportul de expertiză pirotehnică întocmit de expert S. C. instanța de fond a identificat cauzele care au condus la producerea exploziei la Oficiul Poștal nr. 3 Târgoviște având ca urmare moartea dirigintelui Oficiului Poștal, victima Stefu M..

Astfel s-a reținutexistența unor găuri pe conducta de distribuție gaz metan aparținând . distanta de 7 ml".

În stradă Gării Târgoviște, ca urmare a săpăturilor făcute imediat după producerea exploziei au fost constatate găuri pe conducta de gaz metan aparținând . distanță de aproximativ 7 ml, acestea fiind cauzate pe de o parte de existența cablului electric care subtraversează conducta de gaze fapt ce a determinat în timp deteriorarea acelei zone (existența găurilor în conducte fiind observate de o parte si de alta a subtraversării cablului) situație ce a înlesnit si procesul de coroziune a acesteia si pe de alta parte de starea izolație conductei de gaz metan-aceasta având aspectul de izolație împietrită care s-a spart în unele locuri, iar în altele fiind desprinsă în totalitate, situație care, de asemenea, a înlesnit procesul de coroziune a conductei.

Deși prin procesul verbal de cercetare întocmit de organele de specialitate din cadrul inspectoratului Teritorial de Munca Dâmbovița s-a reținut ca Metz I. - Director Sucursala Gaze Târgoviște, N. C. inginer sef și D. T. - sef sector se fac vinovați de „nerespectarea prevederilor HG 266/1994 privind duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe" corelate cu Standardul R. nr. 8591/1997 care prevăd că „ distanța minimă în plan orizontal între conductele de joasă presiune si canalizația telefonică este 1,5 metri" cât si pentru „controlul conductelor în vederea depistării eventualelor pierderi de gaze si la căminele si construcțiile altor rețele subterane existente pană la o distanta de 3 metri față de conducta de gaze naturale „ din ansamblul probator a rezultat că în anul 1949 când a fost montata conducta de gaze pe . neexistând alte canalizații - utilități, astfel că nu avea față de cine să respecte distanța de 1,5 m.

Mai mult, din probele administrate reiese că în anii 1998 și 1999, având în vedere durata de funcționare depășită de multă vreme, conform evidenței mijloacelor fixe ale . s-a înaintat ordonatorului de credite . coordona activitatea pe tot teritoriul din sudul tarii, liste cu propuneri pentru „înlocuiri de conducte si branșamente„ în care a fost nominalizată de fiecare dată și conducta din .. Datorită lipsei de fonduri bănești s-a aprobat numai o parte dintre propuneri (acolo unde au fost semnalate pierderi de gaze)conducta din . regăsea printre nominalizări.

În aceste condiții, pentru evitarea oricărui pericol, Sucursala D. Târgoviște prin reprezentantul sau Metz I. a întocmit un grafic la nivelul unității în care s-a delimitat pe zone rețeaua de conducte de gaze (stradală) și a stabilit pe zile un control efectiv de către o echipa de"detectori de gaze". Pentru zona Gării din Târgoviște a fost desemnată echipa formată din cei 3 inculpați:B. V. D., S. V. și I. M., dotați cu un aparat special de depistare a prezentei gazelor, cărora li se înmânau zilnic sub semnătura ordine de serviciu în care se stabilea în scris zona ce urma să fie verificată privind rețeaua stradala de conducte de gaze naturale precum si căminele de vană ale altor utilități din vecinătatea rețelei de gaze, răsuflătorilor de perete și subsolurilor blocurilor.

Din probele administrate rezultă că inculpații B. V., S. V. si I. M., în perioada producerii evenimentului la Oficiul Poștal erau angajați la .-Sucursala Târgoviște ca „detectori de gaze" și conform graficului întocmit la nivel de unitate, aceștia au primit ordine de serviciu de la C. G. Ninel-șef rețea Târgoviște, pentru a verifica si depista în perioada ianuarie_00 pierderile de gaze din rețeaua stradală de gaze de pe . amplasat si Oficiul Poștal nr. 3.

Conform obligațiilor ce le reveneau, la terminarea programului, aceștia completau pe verso la ordinul de serviciu - sub semnătura - constatările făcute în ziua respectiva. Din verificarea acestor ordine de serviciu se observă ca în perioada 06.01.-03.02.2000, inculpații au consemnat - sub semnătura, pentru fiecare verificare „ că nu sunt pierderi de gaze ", fapt infirmat de situația apărută în ziua de 13.01.2000.

Astfel din ordinul de serviciu nr. 76/1 încheiat de inculpați, reiese ca aceștia au consemnat ca „după ce au fost verificate căminele de vană ale altor utilități din vecinătatea rețelei de gaze (...) s-a constatat ca nu sunt emanații de gaze" pentru ca la scurt timp după verificare, lucrătorii din cadrul Direcției de Telecomunicații (T. N., N. A., D. I. si P. N.) cu ocazia unei verificări a cablurilor telefonice de la căminul nr. 80 (din fața Oficiului Poștal) să simtă un miros puternic de gaze naturale, situație în care l-au anunțat pe martorul P. D. - sef formație cabluri urbane Târgoviște. La rândul sau, acesta a anunțat-o pe martora I. E.-dispecer de serviciu la Sucursala de Gaze Târgoviște, care i-a înștiințat pe C. G. Ninel și B. M.. În acest condiții, la fața locului s-a deplasat o echipă de lucrători din cadrul .. Cu ocazia unei noi verificări la căminul din fața Oficiului Poștal nr.3 acesta a depistat o concentrație de gaze de 4%. Din declarația martorului C. G. Ninel reiese că „același procent a fost detectat si cu aparatul din dotare de către cei de la RomTelecom ". Cu aceeași ocazie au fost făcute verificări și la căminul nr. 48 aflat în fata Gării unde s-a constatat o concentrație de gaze de 2,5% si la branșamentul de lângă Oficiul Poștal nr. 3 unde, de asemenea, au fost constatate emanații de gaze, nu si la capacele GN.

În aceste împrejurări, martorul C. G. Ninel a declarat ca în ziua de 3.01.2000, a numit o echipă condusă de C. S. pentru a dezgropa si a înlocui conducta care face legătura între conducta de gaze stradală și centrala termică aflata în clădirea din prelungirea Oficiului Poștal nr. 3. In următoarea zi, a desemnat o noua echipa condusa de B. C. care a înlocuit branșamentul, iar in ziua de 20.01.2000 cu ocazia recepției lucrării, martorul a declarat ca personal a făcut verificări la branșament „cu presiune de aer, apoi după perforare si cu spuma de săpun " nefiind constatate pierderi de gaze. In aceste condiții, a fost încheiat un proces verbal de recepție a lucrării pe care l-am semnat împreuna cu ing. C. M. D. si B. C. ".

Expertul S. C. a menționat în raportul de expertiză „ că această lucrare este posibil să fi fost necesară dar nu suficientă întrucât "fluiera gazului metan scăpat din rețeaua de distribuție a . datorat și altor defecțiuni". De altfel nu s-a făcut dovada ca branșamentul înlocuit de echipa din cadrul D. prezenta vreo defecțiune în momentul înlocuirii acestuia pentru a se putea concluziona ca aceasta ar fi fost cauza emanațiilor de gaze din zona controlată.

Ulterior, în zilele de 20.01, 24.01, 27.01, 31.01 și 3.02 2000, inculpații S. V., I. M. și B. V. au efectuat din nou măsurători la căminele de vană ale altor utilități din vecinătatea rețelei de gaze ocazie cu care au consemnat în ordinele de serviciu ca nu sunt constatate emanații de gaze pentru ca în dimineața zilei de 07.02.2011 ca urmare a acumulărilor de gaze sa se producă explozia la Oficiul Poștal nr 3 Târgoviște

Fiind audiați, inculpații au recunoscut că au primit ordine de serviciu pentru a verifica și controla în fiecare zi de luni și joi ale săptămânii, eventualele pierderi de gaze din rețeaua stradala din . au constatat pierderi de gaze și acest lucru l-au consemnat-sub semnătura-pe verso-ul fiecărui ordin de serviciu pe care l-au primit și l-au predat la terminarea programului de lucru, șefului lor C. G. Ninel.

Distinct de aceasta, inculpatul B. V. V. a declarat că în baza ordinelor de serviciu primite de la inginer C. G. Ninel s-a deplasat împreună cu S. V. și I. M. în zona respectivă având asupra lor aparatul special pentru depistarea prezenței gazelor naturale. In aceste condiții, a ridicat pe rând toate capacele de la GN (răsuflători din carosabil de pe . care nu au constatat, în urma măsurătorilor cu aparatul special, prezența gazelor. Tot atunci a fost ridicat si capacul de la căminul telefonic din . Poștal nr. 3, însa aici a fost ridicat numai capacul de protecție de la suprafața nu și cel de sub el care este de etanșare, pentru ca era mult mai greu. Aceleași aspecte sunt confirmate și de inculpatul S. V..

În afara recunoașterii neîndeplinirii corespunzătoare a obligațiilor ce le reveneau în privința depistării emanațiilor de gaze la căminele telefonice și în interiorul Oficiului Poștal nr. 3 chiar si ulterior reparațiilor făcute la branșament, vinovăția acestora este confirmată atât de concluziile raportului de expertiză pirotehnică cât și de declarațiile martoriilor Ș. L., I. A. E., V. M., D. A., V. L. E., D. E., I. M., I. C., G. G., R. L., M. V., D. C. V., D. M. (așa cum au fost ele completate cu prilejul reaudierii lor).

Potrivit acestor declarații, angajații Oficiului Poștal nr. 3 Târgoviște) au relatat că „ mirosul de gaz ( un miros greu de toaleta amestecat cu gaz) se simțea in fiecare zi fapt pentru care erau nevoiți să tina permanent geamurile deschise"

Din completarea raportului de expertiză pirotehnică rezultă că„găurile găsite în conducta stradală cu ocazia cercetării la fața locului nu s-au putut produce cu zile sau câteva luni înaintea evenimentului ci cu ani în urmă. La planșele foto pag 18 la pct. 1 este relevanta izolația cu aspect împietrit sub care exista puncte de coroziune intercristalină în care conducta a fost efectiv găurită, iar la pct.2 este relevanta izolația crăpată din care sunt desprinse bucăți. Potrivit aceluiași expert difuzia gazului metan a fost posibilă datorită următoarelor ipoteze:

-fie canalizația telefonică s-a aflat in proximitatea conductei sparte si a avut comunicație totala, intre camerele de tragere, neexistând obturări de nici un fel pe tuburile prin care se trag cablurile telefonice;

-fie desprinderea la un moment dat înainte de ora 7.25 a unor porțiuni sau si a altor porțiuni din izolația conductei solidificata împietrită eventual datorita trecerii unui utilaj greu pe . vehiculelor cu gabarit mare nu era restricționată.

Așadar, instanța de rejudecare a reținut că prezenta gazelor în canalizația telefonică putea fi detectată cu ajutorul aparatelor speciale din dotarea inculpaților dacă aceste măsurători s-au fi făcut corespunzător.

Din raportul de expertiză pirotehnică instanța de rejudecare a mai reținut și că difuzia gazului metan scăpat din găurile identificate în conducta spartă prin canalizația telefonică a ajuns în mod cert în camera de tragere 80 A, de aici in căminul telefonic din incinta clădirii Oficiului Poștal nr. 3. Acest lucru a făcut posibila pătrunderea gazelor in clădire, iar datorita nivelului scăzut al infiltrațiilor a permis acumularea in timp a gazelor in biroul șefului de oficiu de la etajul I al clădirii in care prin lucrările de amenajare a realizat o etanșare care nu a permis gazelor să se deplaseze spre nivelul 2 al aceleiași clădiri. J

Având în vedere situația de fapt expusă mai sus, instanța de fond a apreciat că inculpații B. Virel D., S. V., I. M. nu și-au îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu încă din 13 ianuarie 2000 astfel cum acestea au fost menționate în fișele posturilor, în sensul că nu au efectuat verificări sau efectuându-le, acestea au fost superficiale ( așa cum rezultă din propriile declarații citate de instanța fondului cu termenii„nu am ridicat al doilea capac pentru că nu am putut, fără a fi menționat acest lucru în ordinul de serviciu”).

În aceste condiții, inculpații nu au constatat la timp pierderile de gaz de la conducta corodată în zona stației CFR Târgoviște S., gazele înfiltrându-se în canalizațiile telefonice ( singurele care prezentau amprenta exploziei) inclusiv în canalizația telefonică din incinta Oficiului Poștal nr. 3, de unde prin spațiile libere dintre pereți și stâlpii de rezistență s-au acumulat în biroul de la etajul 1, provocând explozia din dimineața zilei de 7.02.2000.

Cu certitudine că dacă ar fi efectuat măsurătorile ce se impuneau la răsuflătoarea de perete a clădirii învecinate poștei ( centrală termică racordată la rețeaua de gaze) precum și la căminul de telefonie cu nr. 80 situat în dreptul poștei ar fi descoperit o anumită concentrație de gaz. Aceasta întrucât așa cum s-a arătat mai sus, la data de 12.01.2000, angajații Romtelecom au descoperit existența unui miros de gaz la căminul de telefonie nr. 80, fapt ce a dus la sesizarea D., în ziua de 13.01.2000 prezentându-se la fața locului atât o echipă independentă de cea a inculpaților, din partea furnizorului de gaz precum și angajați ai Romtelecom.

Urmare a acestui eveniment s-a format o unitate de intervenție condusă de inginerul C., fiind descoperită o concentrație mare de gaz( aproximativ 4 % la răsuflătoarea de perete a clădirii-centrala termică)și care ar fi trebuit să fie semnalată și de echipa inculpaților în raportul din 13.01.2000.

Conform ordinelor de serviciu primite de cei trei inculpați de la șeful rețelei Târgoviște, C. G. Ninel, aceștia aveau sarcina de a verifica și depista în perioada 6.01.2000-3.02.2000 pierderile de gaze din rețeaua stradală de gaze de pe . afla amplasat și Oficiul Poștal nr. 3.

În aceste condiții s-a apreciat de către instanță că inculpații ar fi avut posibilitatea prevenirii evenimentului din 7.02.2000.

Reținând drept cauză determinantă primară a exploziei faptul că la o distanță de 90-100 metri de clădirea poștei, conducta de gaze de pe . găurit, gazul s-a difuzat prin pământ și prin canalizarea telefonică, aflată la 60 cm de conducta de gaz, instanța de fond a stabilit că unul din căminele de telefonie s-a aflat sub o toaletă dezafectată a poștei, deasupra căreia se afla biroul victimei în care s-a propagat și acumulat gazul ce a condus la declanșarea exploziei.

Declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală, precum și în fața instanței relevă că încă înainte cu trei săptămâni de data producerii exploziei în clădirea Oficiului Poștal nr. 3 s-a simțit un miros continuu înțepător, unii dintre martori considerând că era miros de gaz, fapt explicabil prin aceea că, gazul se afla acumulat în Căminul de telefonie amplasat sub toaleta dezafectată din clădirea poștei.

Verificările superficiale făcute de inculpați în perimetrul din . producerea evenimentului din 7.02.2000 în care și-a pierdut viața dirigintele Oficiului Poștal nr. 3 și a fost distrusă clădirea în care funcționa acest oficiu.

Astfel, fapta inculpaților B. V. D., S. V. și I. M. de a nu lua măsuri pentru respectarea obligației de verificarea pierderilor de gaze la căminele de telefonie din zona Gării, a făcut imposibilă verificarea și înlocuirea conductei pe tronsonul unde aceasta prezenta fisuri de către . au condus la infiltrarea gazelor în căminul telefonic situat la parterul clădirii OP nr. 3 și de aici în biroul victimei Ș. M. astfel că în dimineața zilei de 7.02.2000 pe fondul lipsei ventilării clădirii, concentrația de gaz din biroul dirigintelui a ajuns la valoarea de peste 5% generând o explozie în urma căreia acesta a fost aruncat pe casa scării decedând, întrunește pentru fiecare inculpat, elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin 2 cod penal și distrugere, prev.de art.219 alin 3 teza I cod penal aflate în concurs ideal de infracțiuni conform art. 33 lit b cod penal.

Potrivit dispozițiilor art. 121 alin 1 cod penal în vigoare la momentul faptei, conform art.13 cod penal, prescripția înlătură răspunderea penală, iar potrivit disp.art.124 din același cod, prescripția înlătură răspunderea penală ori câte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prev. de art.122 este depășit cu încă jumătate.

În cazul infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin 2 cod penal, pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani, termenul de prescripție specială este conform art. 124 și 122 alin.1 lit c cod penal de 12 ani, calculându-se de la data săvârșirii infracțiunii.

Pentru infracțiunea de distugere prev.de art. 219 alin 3 teza I cod penal, sancționată cu închisoarea de la 1 la 6 ani, termenul de prescripție specială a răspunderii penale este tot 12 ani, calculat de la data săvârșirii infracțiunii.

Față de împrejurarea că în cauza dedusă judecății a intervenit prescripția specială instanța de fond a făcut aplicarea disp.art. 11 pct. 2 lit b rap. la art. 10 alin 1 lit g cod procedură penală și a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților pentru infracțiunile prevăzute de art. 178 alin 2 cod penal și art. 219 alin 3 teza I cod penal.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că potrivit disp.art.14 cod procedură penală, acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului precum și a părții responsabile civilmente, repararea pagubei materiale și morale făcându-se potrivit dispozițiilor legii civile.

De asemenea, conform dispozițiilor art.15 cod procedură penală, persoana vătămată se poate constitui parte civilă contra inculpatului și persoanei responsabile civilmente.

Prin cererea depusă la Judecătoria Targoviste la data de 18.04.2013, Compania Națională Poșta R. SA s-a constituit parte civilă cu suma de 358.163,17 lei reprezentând c/valoarea prejudiciului suferit în urma exploziei din 7.02.2000.

De asemenea, moștenitorii victimei Ș. M., s-au constituit părți civile după cum urmează:soția-Ș. Lucreția a solicitat despăgubirea sa cu sumele de 50.000 lei daune materiale și 500.000 euro daune morale iar fiul major-Ș. A. a solicitat să fie despăgubit cu suma de 500.000 euro daune morale.

Prin expertiza judiciară contabilă dispusă de către instanță, expertul G. Vergil a întocmit o reactualizare, prin raportare la indicele de inflație a sumelor stabilite prin expertiza tehnică construcții efectuată cu ocazia primei judecări în fond a cauzei, expertiză efectuată de expert P. L. D. prin care prejudiciul estimat a fi fost creat CN Poșta R. prin distrugerea clădirii Oficiului Poștal nr. 3 la data de 7.02.2000 este de 1.125.895 mii lei, actualizat în septembrie 2013, este de 449.623 lei.

Prin aceeași lucrare a fost actualizată suma reprezentând valoarea de inventar a clădirii avariate, la suma de 703.131 lei, iar valoarea lucrărilor de construcții montaj pentru aducerea în stare de funcționare a clădirii avariate, la suma de 241.284 lei.

În raport de dispozițiile legale incidente și de concluziile raportului de expertiză cu privire la valoarea prejudiciului creat părții civile CN Poșta R. SA prin distrugerea clădirii oficiului Poștal nr. 3 Targoviste, instanța urmează să oblige pe cei trei inculpați în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, la plata sumei de 449.623 lei cu titlu de despăgubiri civile către această parte civilă.

Sub un alt aspect, martora T. C. C. L., a arătat în declarația dată la instanță că la înmormântarea victimei au participat multe persoane și au fost îndeplinite obiceiurile creștinești, însă nu cunoaște sumele ce au fost cheltuite de soția defunctului.

Martorul B. E. F. a declarat că pentru înmormântarea victimei a fost cheltuită suma de 14.000 lei . Au participat aproximativ 280 de persoane, fiind organizată masă la restaurant. Au fost îndeplinite obiceiurile creștinești ulterioare, pentru 9 zile, 3 luni, 40 zile, 6 luni, 9 luni care au constat 15.000 lei . Cu ocazia comemorării de 1 an au fost cumpărate haine, obiecte de mobilier, respectiv pat, masă, scaune și a fost organizată masă la restaurant, toate acestea constând_ lei.

De asemenea, a fost amenajat locul de veci cu gard cu bordură, cruce - amenajări care au costat 3200 lei . Au fost îndeplinite obiceiurile creștinești până la 7 ani la domiciliul părților civile, iar ulterior, până la 13 ani, la mănăstire, fiecare constând aproximativ 2000 lei și respectiv 1000 lei.

Persoanele care au participat la comemorarea defunctului au fost transportate la mănăstire cu autovehiculul, fiind plătit de familia acestuia.

În aceste circumstanțe, prin instanță a stabilit că declarațiile martorilor confirmă că soția victimei a făcut cheltuieli atât cu înmormântarea cât și cu obiceiurile creștinești, cheltuieli care s-au ridicat la suma de 50.000 lei, astfel că cei 3 inculpați au fost obligați în solidar și cu partea responsabilă civilmente . SRL la plata acestei sume către partea civilă Ș. Lucreția.

Referitor la prejudiciul moral s-a reținut că acesta nu poate fi evaluat pe baza unui mercurial economic, neavând o valoare bănească dar s-a apreciat că sumele de câte 15.000 euro cu titlu de daune morale pentru partea civilă Ș. I Lucreția-soția victimei și 20.000 euro cu titlu de daune morale pentru partea civilă Ș. A.- fiul victimei, reprezintă o despăgubire justă și echitabilă pentru suferința morală cauzată de decesul soțului și respectiv tatălui

În acest sens, au fost avute în vedere și recomandările Consiliului Europei din 1969 de la Londra, care a subliniat, printre altele, principiul reparației daunelor morale.

Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri, recalificate ca fiind apeluri în temeiul art.9 alin.2 din Legea nr.255/2013, părțile civile Compania Națională „Poșta R.”-Direcția Regională de Poștă Ploiești, Ș. Lucreția și Ș. A., inculpații B. V. D., S. V. și I. M. precum și partea responsabilă civilmente . SRL (filele 4-8) care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

1. Partea civilă Compania Națională „Poșta R.”-Direcția Regională de Poștă Ploiești a criticat greșita soluționare a acțiunii sale civile susținând că stabilirea despăgubirilor civile în valoare de 449.625 lei corespunde numai distrugerii clădirii Oficiului Poștal nr.3 Târgoviște-conform expertizei contabile, însă contravaloarea celorlalte pagube înregistrate în explozia din 7 februarie 2000 a fost ignorată de instanța fondului, așa încât a solicitat admiterea apelului și obligarea în solidar a celor 3 inculpați și împreună cu partea responsabilă civilmente la plata sumelor de: 241.284 lei-lucrări construcții montaj pentru aducerea în stare de funcționare a clădirii; 4000 lei-contravaloarea autoturismului_ distrus în explozie, 2360 lei-contravaloarea obiectelor de inventar(mobilier+birotică)și 4900 lei contravaloarea expertizelor efectuate pe parcursul judecății, în total 702.167 lei.(filele 21-23).

2.Părțile civile Ș. Lucreția și Ș. A. au criticat de asemenea numai dezlegarea dată laturii civile a cauzei susținând că sumele acordate cu titlu de daune morale sunt nejustificat de mici față de cele solicitate și nu reflectă șocul emoțional și traumele psihice îndurate prin pierderea prematură, neașteptată și tragică a soțului și respectiv tatălui a cărui viață a fost curmată dramatic la vârsta de numai 46 ani, după 22 ani de căsnicie(filele 25-28).

3-4.În apelurile exercitate în comun inculpații: B. V. D., S. V. și I. M. precum și partea responsabilă civilmente . SRL au criticat soluția dată de instanța de fond atât în latură penală cât și în cea civilă cu argumentele că, pe de o parte, vinovăția lor penală a fost greșit stabilită iar pe de alta că valorile despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare sunt excesive și nejustificate.

Astfel, apelanții au susținut că din nicio probă a dosarului care a parcurs două cicluri procesuale nu rezultă legătura de cauzalitate dintre explozia produsă la 7 februarie 2000 și modalitatea în care și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în condițiile în care pe baza acelorași dovezi constând în: expertize tehnice de specialitate, înscrisuri și declarații de martori, instanțele de fond din cele două cicluri procesuale au pronunțat achitarea lor urmată de stabilirea răspunderii penale și intervenirea prescripției acesteia.

Chiar acceptând că la data de 13 ianuarie 2000 inculpații nu și-ar fi îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, ei au susținut că acest aspect nu poate duce la concluzia că toate activitățile de detectare a pierderilor de gaze ulterioare acestei date și până la 3 februarie 2000 când au făcut ultima verificare, au fost efectuate în mod necorespunzător deoarece, așa cum în mod corect s-a stabilit prin prima sentință penală pronunțată în cauză(s.p.216 din15 martie 2012 a Judec.Târgoviște) gazele care au provocat explozia au o sursă plasată în timp ulterior datei de 13 ianuarie 2000.

În egală măsură, apelanții-inculpați și parte responsabilă civilmente au susținut că sumele de bani acordate cu titlu de despăgubiri civile materiale și morale sunt prea mari și se impune a fi reduse în măsura în care nu se va pronunța o soluție de achitare, la fel ca și cuantumul cheltuielilor judiciare, majorate de la 20.072 lei estimate prin rechizitoriu, cu 10.000 lei în primă instanță fără ca activitățile judiciare efectuate și actele de procedură întocmite, să le justifice(filele 38-42).

Curtea, verificând sentința apelată în raport de cererea formulată de inculpat în sensul reducerii pedepsei, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză dar și sub toate aspectele de fapt și de drept astfel cum impune art.417(2) cod pr.pen.,constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:

Situația de fapt pe baza căreia instanța de fond a stabilit vinovăția celor 3 inculpați, chiar dacă a fost criticată prin apelurile acestora precum și prin cel exercitat de apelanta-parte responsabilă civilmente, a fost corect stabilită de instanța de rejudecare care a analizat punctual și în detaliu probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și în cele două cicluri procesuale parcurse de această cauză.

Astfel, nu se poate contesta verosimil că în incinta clădirii Oficiului Poștal nr.3 Târgoviște s-a simțit persistent și continuu miros de gaz ceea ce a determinat sesizarea și alerta unor instituții în condițiile în care la nivelul municipalității Târgoviște se cunoștea că durata de funcționare a conductei stradale, aceea de aproximativ 30 de ani era de mult depășită-fiind dată în funcțiune în anul 1948, iar conducerea D. S. S.A.-Sucursala Târgoviște a nominalizat-o încă din anul 1998 în lista cu propuneri pentru „înlocuiri de conducte și branșamente”, însă această propunere nu a fost aprobată, așa cum în mod corect s-a arătat în actul de sesizare a instanței și în considerentele sentinței apelate.

De asemenea, este neîndoielnic faptul că cei 3 inculpați: B. V. D., S. V. și I. M. au fost desemnați prin ordine de serviciu ca în perioada 06.01-03.02.2000 în zilele de luni și joi să verifice conducta stradală pe . Târgoviște, pentru a identifica și semnala eventualele scurgeri de gaz.(filele 756-776 vol.III dosar urm.pen). Deși au avut la dispoziție un aparat special de detecție, inculpații nu au raportat pierderi de gaze în pofida faptului că la data de 13.01.2000 lucrători ai ROMTELECOM (martorii T. N., N. A., D. I. si P. N.) au detectat astfel de scurgeri, fiind defect branșamentul de la conducta stradală-la clădirea învecinată poștei, care a și fost înlocuit iar măsurătorile efectuate în aceeași zi la răsuflătoarea de perete și la căminul telefonic din fața poștei (căminul 80) de o echipă independentă au semnalat concentrații mari (de până la 4%) de gaze.

Apelanții inculpați și partea responsabilă civilmente au susținut în instanța de apel că nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între această situație și explozia produsă la data de 7 februarie 2000 însă au recunoscut că în cadrul activității de verificare la care au fost obligați prin sarcinile de serviciu, nu au ridicat al doilea capac de etanșare al căminului telefonic nr.80 situat în fața Oficiului Poștal nr.3 cu motivarea că “era prea greu”(fila 80 dosar curte de apel nr._ atașat și filele 37-39 dosar fond primul ciclu procesual).

Susținând că nu rezultă cu certitudine din probe că la data de 3 februarie 2000 când cei 3 inculpați au efectuat ultima verificare, în zona Oficiului Poștal nr.3 Târgoviște existau scurgeri de gaze care să poată fi detectate, față de concluziile expertizelor efectuate în cauză, apelanții-inculpați au cerut în principal achitarea lor de sub învinuirea comiterii infracțiunii de ucidere din culpă și distrugere calificată pe temeiul dispozițiilor art.16 lit.b din noul cod de procedură penală-în vigoare de la 1 februarie 2014, omițând să explice motivele pentru care la datele de 20.01.2000, 24.01.2000, 27.01.2000, 31.01.2000 și 3.02 2000 când au efectuat măsurătorile în calitate de salariați ai societății D. angajați pe posturile de detectori de gaze, nu au semnalat nicio pierdere de gaz metan pe tronsonul de conductă din zona încredințată spre inspectare, în condițiile în care martorul C. G. Ninel-șeful formației operative, a declarat(filele 102-103 dosar fond primul ciclu procesual) că o concentrație de 4% măsurată de angajatul B. M. a fost detectată si cu aparatul din dotare de către cei de la RomTelecom care au verificat cablurile de la căminul nr. 80 (din fața Oficiului Poștal). Cu aceeași ocazie au fost făcute verificări și la căminul nr. 48 aflat în fata Gării unde s-a constatat o concentrație de gaze de 2,5% si la branșamentul de lângă Oficiul Poștal nr. 3 unde, de asemenea, au fost constatate emanații de gaze, astfel cum a confirmat și martorul B. M.(fila 76 dosar fond primul ciclu procesual) .

În egală măsură, faptul că cei 3 inculpați au ridicat numai capacul de protecție de la suprafața nu și cel de sub el, care este de capacul de etanșare al căminului telefonic nr.80 situat în fața Oficiului Poștal nr.3 Târgoviște dovedește modul superficial și necorespunzător în raport cu atribuțiile de serviciu, în care aceștia au înțeles să-și exercite sarcinile profesionale și care a dus, prin cauzalitate directă la explozia ce a avut loc la 4 zile după ultima verificare, soldată cu moartea violentă a victimei Ș. M., șeful oficiului poștal, în dimineața zilei de 7 februarie 2000.

Prin urmare, considerând nerelevant juridic argumentul că într-un prim ciclu procesual, prima instanță a pronunțat o hotărâre de achitare a inculpaților, câtă vreme respectiva sentință a fost desființată în totalitate în calea de atac(filele 95-108 dosar Curții de Apel-atașat) cu reluarea ciclului judecății, Curtea constată că printr-o corectă și minuțioasă analiză a mijloacelor de probă la care s-a referit punctual și în detaliu, instanța de rejudecare a stabilit în mod justificat vinovăția celor 3 inculpați pentru comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată și a constatat, în raport de dispozițiile legale care reglementează prescripția răspunderii penale, că împotriva acestora nu este posibilă pronunțarea unei soluții de condamnare datorită cauzei legale de nepedepsire prevăzute de dispozițiile art.121-124 cod penal anterior, corect evocate și aplicate de instanța fondului.

În privința criticii aduse sentinței prin apelul declarat de partea responsabilă civilmente . SRL București, care a susținut că, fiind înființată ca persoană juridică în anul 2008, nu poate fi parte a unui raport de prepușenie cu cei 3 inculpați pentru faptele petrecute în anul 2000, Curtea constată că această susținere nu este de natură a o exonera de la plata în solidar a despăgubirilor civile solicitate de părțile civile fiindcă răspunderea delictuală a comitentului este o răspundere obiectivă, independentă de culpa acestuia, fiind necesar ca din dovezi să rezulte numai că fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu a fost comisă de prepus în legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor sau însărcinărilor încredințate de comitent.

În acești termeni, nu se poate tăgădui că la epoca faptelor-februarie 2000, societatea . SRL București nu exista ca entitate juridică iar cei 3 inculpați erau angajați ai societății ..A.-Sucursala Târgoviște deoarece reorganizarea D. S. ca o etapă premergătoare separării din punct de vedere juridic si contabil a activităților de distribuție și a celor de comercializare, obligatorie și operațională de la 1 iulie 2007, conform normelor europene, a presupus înființarea unei companii independente din punct de vedere juridic si financiar de distribuție a gazelor față de activitatea celor de comercializare.

În aceste condiții, societatea care are ca obiect de activitate distribuția gazelor, înființată prin reorganizarea fostei companii naționale . cea care îndeplinește cerințele legale necesare răspunderii civile delictuale a comitentului, așa încât în mod corect aceasta a fost citată în cauză în această calitate pe întreaga durată a procesului penal, fără a invoca excepția lipsei calității sale procesuale până la acest moment deși a fost nominalizată în calitatea procesuală pe care a contestat-o prin apelul de față prin dispozitivul actului de trimitere în judecată( fila 13 a rechizitoriului atașat) și a fost reprezentată permanent în faza judecății, de avocat ales( fila 47 dosar fond-primul ciclu procesual și filele 21, 28-29 dosar fond-al doilea ciclu procesual).

Critica aceleiași apelante-parte responsabilă civilmente invocată în comun cu cei 3 apelanți-inculpați referitoare la cuantumul sumelor acordate cu titlu de despăgubiri civile materiale și morale va fi analizată împreună cu apelurile părților civile C.N. Poșta R. S.A.-Direcția Regională de Poștă Ploiești, Ș. Lucreția și Ș. A. care vizează aceleași aspecte, stabilindu-se următoarele:

Prima instanță a obligați inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, la plata despăgubirilor civile în sumă totală de 449.623 lei RON, către C.N. Poșta R. S.A-Direcția Regională de Poștă Ploiești și respectiv 50.000 lei despăgubiri materiale și 15.000 euro daune morale către partea civilă Ș. I. Lucreția iar suma de 20.000 euro daune morale către partea civilă Ș. A..

Această dezlegare dată acțiunilor civile a fost criticată de toți apelanții în sensul că sumele respective sunt nejustificat de mari, așa cum au susținut apelanta-parte responsabilă civilmente și 3 cei apelanți-inculpați ori dimpotrivă, nu corespund cu valoarea reală a pagubelor suferite, urmând a fi majorate în raport de dovezile aflate în dosar și practicii jurisprudențiale dezvoltate în materie.

Verificând aceste critici, Curtea stabilește că partea civilă C.N. Poșta R. S.A-Direcția Regională de Poștă Ploiești a solicitat în condițiile legii, despăgubiri materiale totalizând 702.162 lei, conform cererii de constituire de parte civilă prin care a cerut și actualizarea, la data plății, a acestei sume (fila 15 dosar fond-primul ciclu procesual).

Instanța de fond a stabilit obligația solidară a inculpaților între ei, pe de o parte și cu partea responsabilă civilmente, pe de alta, pentru valoarea de 449.623 lei, omițând să analizeze și acorde sumele de 241.284 lei-lucrări construcții montaj pentru aducerea în stare de funcționare a clădirii; 4000 lei-contravaloarea autoturismului_ distrus în explozie, 2360 lei-contravaloarea obiectelor de inventar(mobilier+birotică) și 4900 lei contravaloarea expertizelor efectuate pe parcursul judecății, în total 702.167 lei.(filele 21-23).

Într-adevăr, prin expertiza P. L. D. și ulterior expertiza G. Vergil prejudiciul creat prin distrugerea clădirii Oficiului Poștal nr.3 la data de 7.02.2000 actualizat în septembrie 2013, a fost estimat ipotetic la suma de 449.623 lei însă prin aceeași lucrare a fost actualizată și suma reprezentând lucrările de construcții montaj pentru aducerea în stare de funcționare efectivă a clădirii avariate care este de 241.284 lei.

În același timp, prin dărâmarea unuia dintre pereții clădirii, a fost distrus în explozie autoturismului_ proprietatea societății și care a fost estimat la valoarea de 4000 lei, necontestată de inculpați, la fel ca și cea de 2360 lei-cât reprezintă obiectele de inventar (mobilier+birotică) ce se aflau în încăperea unde se afla victima, de asemenea distruse în explozie.

Acestor sume li se adaugă și contravaloarea lucrărilor de expertiză efectuate pe întreg parcursul procesului penal și care 4900 lei, reprezentând onorariile achitate experților.

D. urmare, soluționarea corectă a acțiunii civile exercitate de partea vătămată C.N. Poșta R. S.A-Direcția Regională de Poștă Ploiești impunea și luarea în considerare a acestor sume care reprezintă pagube efective ce urmează același regim juridic precum cel stabilit de instanța de rejudecare numai în privința valorii de înlocuire a clădirii distruse, care pentru a fi adusă în situația anterioară comiterii faptelor, trebuie să beneficieze de lucrări de construcții-montaj(instalații și utilități existente și în anul 2000) amenajarea spațiului cu mobilier și birotică, contrar susținerilor neîntemeiate ale inculpaților și părții responsabile civilmente, suma totală astfel rezultată-de 702.162 lei-urmând a fi actualizată la data plății cu coeficientul de inflație.

Referitor la cealaltă critică adusă sentinței apelate, Curtea constată că sub

aspectul întinderii daunelor morale, soluția se impune a fi reformată deoarece despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare.

În acest sens este și practica instanței supreme (Decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009 pronunțată în recurs de Secția penalăa Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar ca prin probe să se dovedească, importanța socială a valorii lezate, suferințele fizice și morale susceptibile în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și toate consecințele cu caracter nepatrimonial( afectiv, estetic, social, profesional ori de natură a leza demnitatea, onoarea, libertatea, etc) acestea constituind criterii de evaluare a prejudiciului moral încercat ca parte a reparării integrale a pagubei pricinuite prin infracțiune, conform art.19 alin.1-5 cod pr.pen.

În acest scop, sunt relevante în cazul infracțiunii de ucidere din culpă: intensitatea traumei psihice suferite prin pierderea unui membru de familie-soț, părinte, fiu-lezarea sentimentelor de iubire, ajutor și sprijin moral, natura raporturilor afective dintre victimă și membri familiei sale, consecințele ulterioare pierderii vieții victimei etc.

În cauză, s-au constituit părți civile pentru despăgubiri cu caracter nepatrimonial:soția supraviețuitoare Ș. Lucreția și unicul fiu al victimei Ș. A. care fac parte din familie în sensul restrâns al acesteia și cărora prima instanță nu le-a acordat integral sumele cerute cu acest titlu, argumentând rezumativ că pierderea soțului, tatălui și respectiv fiului constituie un prejudiciu personal ireversibil amplificat și de curmarea violentă a vieții, în cadrul exploziei produse la data de 7 februarie 2000.

Aceste împrejurări nu pot fi tăgăduite, ca și vârsta de numai 46 ani a victimei Ș. M.-decedat în explozia violentă din 7 februarie 2000, precum și raporturile de afectivitate și ajutor material și moral pe care aceasta din urmă le acorda familiei sale și care au fost dovedite prin depozițiile martorilor audiați în cauză.

În egală măsură, din aceste mijloace de dovadă rezultă și suferințele psihice încercate de soția victimei și fiul său major ca urmare a pierderii neașteptate și iremediabile a soțului și respectiv tatălui, ceea ce îi îndreptățește la compensarea prin bani a acestor traume astfel că respectarea principiilor echității și reparării pagubei fără ca aceasta să genereze o îmbogățire nejustificată, drept criterii obiective de evaluare a daunelor morale impune ca la întinderea acestora să fie luate în considerare circumstanțele concrete în care s-a produs suprimarea vieții, persoana victimei și statutul său social, inclusiv sursele sale de subzistență și disponibilitatea ajutorării familiei sale, vârsta sa și faptul, necontestat, al unei căsnicii armonioase de circa 22 ani.

În aceste circumstanțe, Curtea constată că sumele acordate ca daune morale de prima instanță în raport de evaluarea făcută de părțile civile însăși, au fost nejustificat reduse așa încât, în raport de practica judecătorească dezvoltată în această privință, urmează a fi majorate până la un cuantum exprimat în moneda națională iar nu în euro, de natură a compensa în limite rezonabile, pierderea iremediabilă produsă prin decesul victimei Ș. M. și de a reflecta șocul emoțional, traumele psihice și suferința afectivă legată de dispariția tragică a unei persoane față de care existau puternice sentimente reciproce de dragoste, stimă, afecțiune și ajutor.

Un ultim aspect privește cuantumul cheltuielilor judiciare criticat de apelanții-inculpați ca fiind excesiv și neavând corespondent în actele și lucrările dosarului. În această privință, Curtea constată că volumul activităților judiciare, incluzând și actele de procedură dispuse de instanțe în două cicluri procesuale justifică suma de 10.000 lei pe care instanța de rejudecare a adăugat-o prin apreciere globală la cuantumul cheltuielilor judiciare estimate de organul de urmărire penală, așa încât diminuarea lor nu se impune.

D. consecință, pentru considerentele care preced, în temeiul art.421 pct.2 lit.a cod pr.pen., Curtea va admite ca fiind fondate, apelurile declarate de părțile civile: C.N. Poșta R. S.A.-Direcția Regională de Poștă Ploiești, Ș. Lucreția și Ș. A., și, desființând în parte, în latură civilă sentința penală nr.908 din 30.12.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște va rejudeca acțiunile civile exercitate de acestea în cadrul procesului penal, în sensul că va obliga pe cei 3 inculpați în solidar cu partea responsabilă civilmente S. C.D. S. Rețele-S.R.L.București, să plătească despăgubiri civile astfel:

-către partea civilă C.N. Poșta R. S.A.-Direcția Regională de Poștă Ploiești -702.162 lei actualizată la data plății cu coeficientul de inflație;

-către părțile Ș. Lucreția - 50.000 lei despăgubiri materiale și 150.000 lei daune morale și Ș. A.-150.000 lei daune morale, urmând a menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.

În același timp. În temeiul art.421 pct.1,lit.b cod pr.pen., Curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații B. V. D., S. V. și I. M., precum și de partea responsabilă civilmente S.C. D. S. Rețele-S.R.L. București împotriva aceleiași sentințe.

Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 și 3 cod pr.pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de părțile civile C.N. Poșta R. S.A.- Direcția Regională de Poștă Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 8, județul Prahova, Ș. Lucreția și Ș. A., ambii cu domiciliul în Târgoviște, .. 19 C, ., . împotriva sentinței penale nr.908/30.12.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște pe care o desființează în parte, în latură civilă și rejudecând acțiunile civile:

Obligă pe cei 3 inculpați în solidar cu partea responsabilă civilmente S. C. D. S. Rețele – S. R. L.București, să plătească despăgubiri civile astfel:

-către partea civilă C.N. Poșta R. S.A.-Direcția Regională de Poștă Ploiești -702.162 lei actualizată la data plății cu coeficientul de inflație;

-către părțile Ș. Lucreția - 50.000 lei despăgubiri materiale și 150.000 lei daune morale și Ș. A.-150.000 lei daune morale.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații B. V. D., fiul lui P. și A., născut la data de 24.12.1972, cu domiciliul în ., ., S. V., fiul lui G. și L., născut la data de 13.07.1967, cu domiciliul în comuna Ulmi, ., județul Dâmbovița și I. M., fiul lui I. și D., născut la data de 15.08.1947, cu domiciliul în Târgoviște, ., județul Dâmbovița și de partea responsabilă civilmente S. C. D. S. Rețele – S. R. L.București împotriva aceleiași sentințe.

Obligă pe cei 3 apelanți inculpați și pe apelanta partea responsabilă civilmente S.C.D. S. Rețele-S.R.L.București la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 mai 2014.

Președinte, Judecător,

S. P. B. T. L.

Grefier,

I. A.

Red. SPB.-2 ex./16 iunie 2014

Dosar fond nr._ Judec.Târgoviște

Judec. fond C. I. C.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 207/2014....		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 291/2014.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 34/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 128/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 394/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 207/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 291/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 292/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 131/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 173/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI