Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 292/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 292/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 1653/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR.292
Ședința publică din data de 20 iunie 2014
PREȘEDINTE - T. F.
GREFIER - E. F.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror I. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul P. I., fiul lui I. și R., născut la data de 31.10.1970, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.538/05 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost respinsă sesizarea formulată de Comisia de evaluare a dosarelor de penitenciar din cadrul Penitenciarului Mărgineni privind aplicarea legii penale mai favorabile privind pe acesta, aflat în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.770/16.09.2013, emis de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit contestatorul condamnat B. F., aflat în stare de deținere, fiind reprezentat de apărător desemnat din oficiu M. I., în substituire pentru Z. A. M. din Baroul Prahova, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/20.06.2014, aflată la fila 16 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus la dosar de reprezentantul gărzii formată la nivelul Penitenciarului Mărgineni pentru prezentarea persoanelor deținute în fața instanței o cerere din partea condamnatului contestator de judecare a prezentei cauze în lipsa sa, întemeiată pe disp. art.364 alin.4 Cod proc.penală (fila 17 dosar), după care:
Apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat precizează că nu are cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, precizează că nu are cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de aceste declarații ale părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată contestația declarată de condamnatul P. I. în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta în susținerea orală a motivelor de reformare pe care înțelege să le invoce în cauză.
Avocat M. I., apărător desemnat din oficiu pentru contestatorul - condamnat, având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea sentinței primei instanțe și, pe fond, rejudecând cauza, să se reducă cuantumul pedepsei complementare aplicată prin sentința penală nr. 463 din data de 17.09.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova conform noilor prevederi din Codul penal intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației condamnatului ca fiind neîntemeiată și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele, apreciindu-se că în mod corect judecătorul fondului a constatat că motivele invocate de condamnat în susținerea cererii sale nu se justifică raportat la dispozițiile cuprinse în art.6 din Noul Cod penal.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față:
Prin sentința penală nr.538/05 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a fost respinsă sesizarea formulată de către Comisia de evaluare a dosarelor de penitenciar din cadrul Penitenciarului Mărgineni privind aplicarea legii penale mai favorabile privind pe condamnatul P. I., aflat în Penitenciarul Mărgineni în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.770/16.09.2013, emis de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ .
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 463 din data de 17.09.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, definitivă prin decizia penala nr.2706/ 13.09.2013 pronunțata de I.C.C.J. s-a aplicat condamnatului pedeapsa principală rezultantă de 16 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a și b Cod penal anterior pe o perioadă de 4 ani.
S-a reținut că potrivit art. 6 alin. (6) C. Penal, dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
Cum potrivit disp. art. 66 alin.1 Cod penal, limita în care pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor poate fi aplicată este între 1 și 5 ani, iar pedeapsa complementară aplicată condamnatului este de 4 ani, s-a constatat de instanța de fond că nu este cazul ca acesta să fie modificată.
Având în vedere cele expuse, în condițiile în care noua pedeapsa așa cum ar rezulta în urma aplicării art. 6 alin 6 Cod penal nu este mai favorabilă condamnatului, în baza art.23 alin.7 din OUG nr. 116/2013 a fost respinsă sesizarea Comisiei de evaluarea a dosarelor din cadrul Penitenciarului Mărgineni, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei soluții a formulat contestație condamnatul P. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea acestei căii de atac, condamnatul a solicitat prin intermediul apărătorului din oficiu reducerea cuantumului pedepsei complementare.
Analizând această cale de atac prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât și conform art.4251 Cod proc. penală, Curtea apreciază că este nefondată, așa cum se va arăta în continuare:
Prin sentința penală nr. 463 din data de 17.09.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, definitivă prin decizia penala nr.2706/ 13.09.2013 a I.C.C.J., P. I. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 16 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a și b Cod penal anterior, pentru comiterea în concurs real a unei infracțiuni prev. de art.192 alin.2 Cod penal anterior pentru care i s-a aplicat o pedeapsă de 4 ani închisoare și a uneia prev. de art.211 alin.2 lit.b), alin.21 lit.a) și alin.3 Cod penal anterior, pentru care i s-a aplicat 16 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a și b Cod penal anterior.
Efectuând o comparație între aceste texte legale și Codul penal intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, se constată următoarele:
Maximul special prevăzut de art.224 Cod penal (violare de domiciliu) este de 3 ani.
În ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea persoanei prev. de art.211 alin.2 lit.b), alin.21 lit.a) și alin.3 Cod penal anterior, aceasta este incriminată în prezent în art.189 lit.d) Cod penal, respectiv omorul pentru a înlesni sau ascunde săvârșirea unei alte infracțiuni și este sancționată cu un maxim de 25 ani închisoare.
Deoarece condamnatul a comis cele două infracțiuni sub forma concursului real, aplicând tratamentul acestei pluralități de infracțiuni prev. de art.39 lit.b) Cod penal, s-ar ajunge la o rezultantă de 26 de ani.
Această rezultantă fiind mai mare decât pedeapsa pe care o are de executat în prezent condamnatul P. I., instanța de control judiciar consideră că aceasta nu poate beneficia de art.6 Cod penal în ceea ce privește pedeapsa principală.
De asemenea, se constată că condamnatul nu poate beneficia de dispozițiile acestui text de lege nici în ceea ce privește pedeapsa complementară deoarece perioada de 4 ani a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a și b Cod penal anterior este inferioară maximului de 5 ani stabilit de art.66 alin.1 lit.a), b) din Codul penal în vigoare.
În consecință, pentru considerentele mai sus expuse, Curtea, în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b) Cod proc. penală, va respinge contestația ca nefondată.
Văzând și disp. art.275 alin.2 Cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul P. I., fiul lui I. și R., născut la data de 31.10.1970, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.538/05 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2014.
Președinte,
F. TeișanuGrefier,
E. F.
Red.F.T./Tehnored.E.F.
5 ex./30 iunie 2014
Dosar fond_ Trib. Dâmbovița/Jud. fond M. D.
Operator de date cu caracter personal /Notificare nr.3113/2006
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 291/2014.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
