Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 305/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 305/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 7323/105/2013/a10
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR. 305
Ședința publică de la 26 iunie 2014
Președinte - I. N.
Grefier - R. E. B.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. R. din cadrul
DNA Prahova – Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de inculpata O. V., fiica lui E. și V., născută la data de 23 iunie 1953 în ., domiciliată în Ploiești, .. 24, județul Prahova, posesoare a CI . nr._ eliberată de SPCLEP Ploiești la 16.06.2011, CNP_, în prezent aflată în stare de arest preventiv în prezent aflată în Penitenciarul Tîrgșor împotriva încheierii de ședință din data de 19 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul B., prin care, în baza art. 208 Cod procedură penală, s-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatei O. V. impun în continuare privarea sa de libertate și în consecință s-a menținut starea de arest preventiv a acesteia.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea inculpată O. V., în stare de arest preventiv și asistată de avocat ales S. C. din cadrul Baroului Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței și, în temeiul art. 89 alin. 2 Cod proc. penală, s-a dat posibilitatea contestatoarei-inculpate să ia legătura cu apărătorul ales.
Avocat ales S. C., pentru contestatoarea inculpată și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea contestației.
Curtea, având în vedere susținerile părților, în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea contestației, conform art. 4251 Cod proc. penală.
Avocat ales S. C., având cuvântul pentru contestatoarea inculpată, susține că a formulat prezenta contestație împotriva încheierii din data de 19 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul B. pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Susține că se motivează de către judecătorul instanței de fond că și la acest moment procesual subzistă temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive a inculpatei, fără a avea în vedere că durata rezonabilă a fost atinsă prin arestul preventiv timp de 1 an și 2 luni închisoare.
În raport de această situație, precizează că personal a încercat să identifice alte cauze aflate pe rolul Curții de Apel Ploiești cu același obiect, adică infracțiuni de corupție în care inculpații să fie atât de mult timp menținuți în arest preventiv, ca și clienta sa, însă nu a identificat astfel de cauze.
În fața instanței de fond a invocat egalitatea de tratament juridic și nu este de acord cu motivarea instanței de fond, aceasta deoarece coinculpata B. I., colega inculpatei O., care are aceleași infracțiuni și aceeași participație penală, aflându-se fix pe același palier ca și clienta sa, diferind sensibil obiectul mitei, la acest moment se află în libertate, bucurându-se de starea de normalitate încă din luna august 2013.
Se mai susține de către același apărător faptul că nu înțelege care ar fi pericolul pentru ordinea publică, în situația în care nu a solicitat niciodată altceva decât să se ia împotriva inculpatei O. V. măsura arestului la domiciliu, dându-se astfel eficiența cuvenită atât dreptului la libertate, cât și prezumției de nevinovăție.
În ceea ce privește prezumția de nevinovăție, apreciază că aceasta nu mai stă în picioare încă din septembrie 2013, când a fost încălcată prin prelungirea măsurii arestării preventive, succesiv timp de 9 luni, ajungându-se deci la stabilirea vinovăției inculpatei și în consecință, la o executare efectivă a pedepsei.
De asemenea, apreciază că în cauză sunt încălcate și disp. art. 5 și 6 din CEDO, privind dreptul la un proces echitabil, de vreme ce dreptul inculpatei la apărare a fost încălcat. Susține astfel, având în vedere că opt dintre coinculpați nu au nicio măsură dispusă împotriva lor, existând deci posibilitatea că aceștia să-și facă apărări corespunzătoare și să arunce toată vina pe O. V., de vreme ce aceasta stă arestată de mai mult de 1 an de zile.
Potrivit art. 5 din CEDO, inculpatul poate cere să fie liberat în cursul procesului penal. Inculpata O. V. nu solicită să se ia împotriva ei măsura controlului judiciar ci măsura arestului la domiciliu, măsură prevăzută în noul Cod de procedură penală de la data de 01.02.2014 și, din punctul său de vedere, prin această măsură există un echilibru al interesului societății în raport de interesul persoanei cercetate.
Nu în ultimul rând, apreciază că în cauza de față a fost încălcat și dreptul la viață al persoanei prev. de art. 2 din CEDO, aceasta deoarece inculpata suferă de o . afecțiuni, astfel cum rezultă din fișa ei medicală, cum ar fi, printre altele, hipertensiune arterială și cardiopatie ischemică dureroasă iar judecătorul de fond motivează în mod „ brutal” situația medicală a inculpatei, în sensul că afecțiunile de care suferă aceasta datează dinaintea comiterii faptelor și nu poate constitui temei al judecării sale în libertate. Din contră, în opinia sa, această situație poate fi avută în vedere la luarea măsurii arestului la domiciliu.
În altă ordine de idei, critică încheierea Tribunalului B. și în ceea ce privește reținerea pericolului pentru ordinea publică, întrucât judecătorul instanței de fond a nuanțat acest pericol, fără a ține seama de faptul că inculpata nu a încercat să influențeze părțile din dosar sau să altereze mijloacele de probă, deși s-a aflat în posesia acestora.
Invocă jurisprudența I.C.C.J. cu privire la măsura arestului la domiciliu luat împotriva unor inculpați, cum ar fi: cazul Vlasov, G. S., M. C., a judecătoarelor de la Tribunalul București – D. V. și A. C., iar exemplele pot continua, astfel că, din punctul său de vedere, și instanța supremă se raliază jurisprudenței C.E.D.O., din această perspectivă.
Referitor la dreptul la tăcere de care a înțeles să uzeze inculpata, susține că acest aspect nu poate constitui motiv de menținerea măsurii arestării preventive.
Ca atare, față de toate aspectele invocate, solicită admiterea contestației, iar în temeiul art. 242 alin.2 Cod proc. penală rap. la art. 218 Cod proc. penală solicită să se înlocuiască măsura arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, garantând, astfel, inculpatei posibilitatea să se îngrijească de starea sa de sănătate, care așa cum a arătat, este una precară, iar desele sale transferuri dintr-un penitenciar în altul, respectiv din Penitenciarul Bacău, care deservește Tribunalul B. și Penitenciarul Târgșor care deservește Curtea de Apel Ploiești, nu poate să-i creeze decât un rezultat negativ asupra stării sale de sănătate, știut fiind că transferul dintre penitenciare se face în niște condiții nu tocmai normale, iar condițiile meteo pot să-i creeze clientei sale grave suferințe.
Ca un ultim aspect pe care dorește să-l supună atenției instanței de control judiciar este acela că starea în care se află la acest moment procesul penal nu-i poate fi imputată inculpatei O. V., cu precizarea că și la termenul de judecată din data de 19 iunie 2014 cauza a fost amânată nu datorită acestei inculpate ci a celorlalți inculpați care au solicitat termen să-și angajeze apărători aleși, existând posibilitatea că la termenul ce a fost acordat colegii săi să formuleze cereri pe motiv că sunt în concediu de odihnă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată și menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul B. ca legală și temeinică, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatei.
În plus, susține că la data de 25 iunie 2014 Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr._ 3/a9, a respins contestația inculpatei privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Contestatoarea inculpată O. V., având ultimul cuvânt, susține că în perioada cât a fost arestată preventiv, respectiv 1 an și o lună i-a fost destul de greu în să se îngrijească de starea sa de sănătate, știute fiind condițiile din locurile de deținere, precum și faptul că familia sa, deși a dorit să îi aducă anumite medicamente de care ea are nevoie pentru tratarea afecțiunilor de care suferă, s-a aflat în imposibilitatea de a i le înmâna, datorită faptului că ea nu a avut stabilită zi de vizită, întrucât a fost transferată dintr-un penitenciar în altul.
În plus, solicită instanței a avea în vedere că bolile de care ea suferă sunt boli cronice, existând posibilitatea de a se acutiza iar consecința acestora se poate realiza într-un infarct acut, anevrism.
Referitor la solicitările apărătorului său, arată că achiesează la toate, cu precizarea că va respecta întru-totul obligațiile ce i se vor stabili, în situația admiterii cererii sale de arest la domiciliu.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față;
Examinând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 19 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul B., în baza disp. art. 208 Cod procedură penală s-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatei O. V. impun în continuare privarea sa de libertate și în consecință, s-a menținut starea de arest preventiv a acesteia.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești nr. 89/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei O. V., fiica lui E. și V., născută la data de 23.06.1953 în ., pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, (177 acte materiale corespunzătoare certificatelor de încadrare în grad de handicap la a căror eliberare a contribuit în schimbul unor sume de bani sau alte foloase materiale), abuz în serviciu contra intereselor publice cu avantaj patrimonial pentru altul, în formă calificată și în formă continuată, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 Cod penal comb. cu art. 2481 Cod penal și cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal ( 193 acte materiale corespunzătoare certificatelor de încadrare în grad de handicap la a căror eliberare a contribuit), complicitate la înșelăciune, in formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 5 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (193 acte materiale corespunzătoare certificatelor de încadrare în grad de handicap la a căror eliberare a contribuit și date în plată), fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 289 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal ( 193 acte materiale corespunzătoare certificatelor de încadrare în grad de handicap la a căror eliberare în fals a contribuit), cu aplicarea finală a art. 33 lit. a și b Cod penal.
S-a menționat că prin încheierea Tribunalului Prahova nr. 35/28.05.2013 pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei O. V., pe o perioadă de 30 de zile, măsură ce a fost ulterior prelungită și menținută de instanța de judecată.
Totodată, că la data de 06.02.2014, cauza a fost trecută in procedura camerei preliminare prevăzută de art. 342 și urm. Cod procedură penală, măsura preventivă fiind verificată și menținută pe toată această perioadă.
Potrivit dispozițiilor art.208 alin.4 Cod procedură penală, în tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.
Procedând în consecință instanța de fond a constatat că și în prezent temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatei O. V. impun în continuare menținerea privării sale de libertate.
Astfel, s-a motivat că din materialul probator administrat în faza de urmărire penală, rezultă că în cauză există suspiciunea rezonabilă că inculpata ar fi săvârșit infracțiunile de luare de mită în formă continuată, prevăzute de art. 254 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, ( 177 acte materiale corespunzătoare certificatelor de încadrare în grad de handicap la a căror eliberare a contribuit în schimbul unor sume de bani sau alte foloase materiale), abuz în serviciu contra intereselor publice cu avantaj patrimonial pentru altul, în formă calificată și în formă continuată, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 Cod penal comb. cu art. 2481 Cod penal și cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal ( 193 acte materiale corespunzătoare certificatelor de încadrare în grad de handicap la a căror eliberare a contribuit), complicitate la înșelăciune, in forma continuata, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 5 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. ( 193 acte materiale corespunzătoare certificatelor de încadrare în grad de handicap la a căror eliberare a contribuit și date în plată), fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 289 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal ( 193 acte materiale corespunzătoare certificatelor de încadrare în grad de handicap la a căror eliberare în fals a contribuit ), cu aplicarea finală a art. 33 lit. a și b Cod penal, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
Referitor la stadiul judecății, în prezent faza de cercetare judecătorească este în faza de debut, astăzi fiind primul termen de judecată, după procedura camerei preliminare, termen la care nu s-a putut trece la audierea inculpaților, propunerea de probe.
În ceea ce privește starea de sănătate a inculpatei, prima instanță a reținut că afecțiunile de care inculpata suferă au fost avute în vedere la momentul la care s-a dispus arestarea preventivă a acesteia, întrucât acestea au caracter cronic, au apărut cu mult înainte de demararea anchetei penale și erau cunoscute și tratate de către inculpată. Starea de sănătate precară invocată de către inculpată nu a putut fi reținută ca temei pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu, deoarece afecțiunile inculpatei sunt anterioare momentului începerii urmăririi penale în prezenta cauză, vulnerabilitatea de natură medicală reprezintă un risc asumat la încălcarea legii penale.
Privitor la egalitatea tratamentului juridic, tribunalul a reținut că egalitatea de tratament juridic ca element constitutiv ce caracterizează principiul nediscriminării presupune în concret într-o cauză penală, aplicarea unor măsuri diferite unor persoane aflate în situații identice sau similare, ceea ce nu este cazul atunci când se analizează măsurile preventive ce depind de suspiciunea rezonabilă ce planează asupra fiecărui inculpat și de proporționalitatea cu gravitatea acuzației individuale, fiindcă răspunderea penală este una exclusiv personală.
În ceea ce privește durata măsurii preventive, s-a reținut că nu a fost depășit termenul rezonabil pentru această măsură preventivă, având în vedere gravitatea acuzațiilor reținute în sarcina inculpatei.
În aceste împrejurări, tribunalul a apreciat în continuare că nu este oportună judecarea inculpatei arestate, în stare de libertate, raportat la natura și gravitatea infracțiunilor pentru care aceasta este trimisă în judecată.
S-a reținut că starea de pericol pentru ordinea publică, prin judecarea inculpatei în stare de libertate rezultă din modul și împrejurările în care se susține că aceasta a săvârșit infracțiunile, consecințele acestora, temerea, starea de nesiguranță și reacția comunității, în lipsa unei reacții ferme a autorităților statului față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de infracțiuni.
Pentru buna desfășurare a procesului penal, în sensul dispozițiilor art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, la acest moment nu este oportună judecarea inculpatei în stare de libertate, nefiind incidente nici dispozițiile art. 242 alin.2 Cod procedură penală, raportat la considerentele reținute anterior.
Având în vedere cele reținute mai sus, prima instanță, în baza disp. art.208 alin.4 Cod procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatei O. V..
Împotriva încheierii de ședință din data de 19 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul B., în termen legal, a formulat contestație inculpata O. V., care a criticat soluția primei instanțe de nelegalitate și netemeinicie pentru motivele susținute cu ocazia dezbaterilor de către apărătorul ales, astfel cum sunt consemnate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.
Încheierea primei instanțe a fost criticată de netemeinicie, susținându-se, în esență, că în mod greșit a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatei, în raport de temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri și care, în opinia apărătorului ales, nu mai subzistă, mai mult, măsura a depășit caracterul rezonabil și, de asemenea, a fost încălcat dreptul inculpatei de a beneficia de același tratament juridic cu ceilalți inculpați din prezenta cauză, fiind singura persoană aflată în arest preventiv.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii și în rejudecare, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Curtea, examinând încheierea contestată, în raport de criticile formulate, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, potrivit art. 417 alin.2 Cod proc. penală, constată că aceasta este legală și temeinică sub toate aspectele, iar contestația formulată de inculpată este nefondată, pentru considerentele ce urmează:
Contestatoarea inculpată O. V. a fost arestată preventiv prin încheierea nr. 35 din 28 mai 2013 pronunțată în dosarul nr._, măsură ce a fost prelungită și ulterior menținută în condițiile legii, ultima dată prin încheierea nr. 58 dată în Camera de Consiliu de Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul B. la data de 03 iunie 2014, prin care a fost respinsă cererea de înlocuire formulată de inculpată și în temeiul disp. art. 348 alin.2 combinat cu art. 207 Cod proc. penală, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatei, hotărârea fiind definitivă prin respingerea contestației prin încheierea din 06 iunie 2014 dată de Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Ploiești.
În conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 208 alin.2 Cod proc. penală, „instanța de judecată verifică, din oficiu, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia” procedându-se, potrivit alineatului 3 al aceluiași articol, conform disp. art. 207 alin.3 - 5 Cod proc. penală, care se aplică în mod corespunzător.
Potrivit art. 207 alin.4 Cod proc. penală, când se constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța prin încheiere dispune menținerea măsurii preventive a arestării iar conform alin.5 al aceluiași articol, atunci când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice, ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, instanța prin încheiere dispune revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Procedând în conformitate cu dispozițiile legale anterior arătate și raportat la materialul probator administrat în cauză până în prezent, în mod temeinic și legal, prima instanță a constatat că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă și impun menținerea inculpatei în stare de arest preventiv.
Astfel, așa cum a reținut și tribunalul, prin rechizitoriul nr. 89/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A – Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatei O. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (177 acte materiale corespunzătoare certificatelor de încadrare în grad de handicap la a căror eliberare a contribuit în schimbul unor sume de bani sau alte foloase materiale), abuz în serviciu contra intereselor publice cu avantaj patrimonial pentru altul, în formă calificată și în formă continuată, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 Cod penal comb. cu art. 2481 Cod penal și cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal( 193 acte materiale corespunzătoare certificatelor de încadrare în grad de handicap la a căror eliberare a contribuit), complicitate la înșelăciune, in formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (193 acte materiale corespunzătoare certificatelor de încadrare în grad de handicap la a căror eliberare a contribuit și date în plată), fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 289 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (193 acte materiale corespunzătoare certificatelor de încadrare în grad de handicap la a căror eliberare în fals a contribuit), cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) și b) Cod penal, în prezent cauza aflându-se în fața instanței de fond, după parcurgerea procedurii de Cameră preliminară prev. de art. 342 și următoarele Cod proc. penală, când măsura arestării preventive a fost verificată și menținută, în condițiile legii.
Probatoriile administrate în faza de urmărire penală, converg la concluzia că în cauză rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpata ar fi săvârșit infracțiunile pentru care a fost cercetată și ulterior, trimisă în judecată, și din acest motiv, sunt incidente în prezent dispozițiile cuprinse în art. 223 alin. 1 Cod proc. penală și care justifică luarea măsurii preventive a arestării.
De asemenea, după cum rezultă din actul de sesizare, inculpata a fost trimisă în judecată pentru infracțiuni de luare de mită în formă continuată, mai exact pentru 177 de acte materiale precum și pentru infracțiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 Cod penal comb. cu art. 2481 Cod penal și cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal ( 193 acte materiale) și care, potrivit alin. 2 teza I din Codul de procedură penală, justifică, prin ele însele, luarea măsurii arestării preventive, fiind menționate expres de legiuitor în categoria infracțiunilor grave (de corupție) ce poate constitui temei al arestării, constatându-se, în egală măsură, că și în privința celorlalte infracțiuni pentru care a fost trimisă în judecată este îndeplinită cerința impusă de art. 223 alin.2 teza ultimă Cod proc. penală, în sensul că legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, chiar în condițiile aplicării disp. art. 5 alin. 1 Cod penal.
D. urmare, deși s-a susținut că temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii respectiv cele prev. de art. 143 și art. 148 alin. 1 lit. f) Cod proc. penală anterior nu mai subzistă, această critică nu se susține, deoarece, așa cum s-a arătat mai sus, analizată din perspectiva noilor dispoziții procesual penale, măsura preventivă a arestării dispusă este temeinică și legală, în egală măsură necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Totodată, se constată că aceste temeiuri se mențin și în prezent, în cauză nefiind identificată nicio cauză de nelegalitate a măsurii și nici ipoteza menționată de text, ca temeiurile ce au determinat luarea și respectiv, menținerea acesteia, să fi încetat, pentru a incidente dispozițiile cuprinse în art. 208 rap. la art. 207 alin.5 Cod proc. penală și care să justifice revocarea acesteia și punerea de îndată în libertate a inculpatei.
După cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, cercetarea judecătorească nu a debutat și deși această situație nu poate fi imputată contestatoarei, se impune concluzia, la care a ajuns și judecătorul fondului, că la acest moment procesual și în raport de probatoriile administrate în cauză, nu se justifică revocarea ori înlocuirea acestei măsuri.
În privința acesteia din urmă, se constată că prin încheierea din 17 iunie 2014 Judecătorul de Cameră preliminară de la instanța fondului a respins cererea formulată de inculpată, iar soluția a fost confirmată de către Judecătorul de Cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară prin încheierea din data de 25 iunie 2014, ocazie cu care a fost analizată solicitarea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu, constatându-se că o asemenea înlocuire nu se justifică.
Prin urmare, constatând că în decursul aceleiași luni au fost soluționate de către instanța de fond și cea de control judiciar două cereri cu același obiect, respectiv înlocuire măsura arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu, conform art. 242 alin.2 Cod proc. penală, la numai o zi de la soluționarea acesteia cu certitudine nu au apărut temeiuri care să o justifice.
Pe de altă parte, Curtea nu a identificat niciuna dintre situațiile reglementate de art. 241 Cod proc. penală, care să justifice încetarea de drept a măsurii preventive.
Totodată, analizând măsura preventivă a arestării din perspectiva art. 202 alin.3 Cod proc. penală, respectiv art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se constată că aceasta este proporțională cu gravitatea acuzațiilor ce rezultă atât din natura și gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor imputate dar mai ales din perspectiva numărului deosebit de ridicat al actelor materiale de corupție, așa încât se justifică concluzia că menținerea stării de arest se impune pentru prezervarea ordinii de drept, motiv pentru care critica invocată de contestatoare privind depășirea caracterului rezonabil al măsurii nu poate fi primită.
În egală măsură este nefondată și critica vizând tratamentul juridic diferențiat invocat de către inculpată, care în opinia instanței de control judiciar nu se confirmă, întrucât deși încadrările juridice sunt similare, amploarea activității infracționale este în mod cert diferită, cu referire specială la numărul sporit al actelor materiale reținute dar mai ales la cuantumul sumei de bani și bunuri primite cu titlu de mită, stabilit la 122.600 lei, comparativ cu inculpata B. I., în sarcina căreia s-a reținut primirea sumei de 13.500 lei, a inculpatei O. G. - 38.000 lei, diferențe importante existând și cu privire la prejudiciul creat prin comiterea celorlalte infracțiuni.
Referitor la starea de sănătate invocată de inculpată pe calea contestației, actele medicale existente la dosarul cauzei confirmă afecțiunile cronice ale acesteia însă ele pot fi tratate în sistemul sanitar al Administrației Naționale a Penitenciarelor, așa cum de altfel a recunoscut și inculpata iar în situația în care sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 240 Cod proc. penală, aceasta poate beneficia de tratament medical în rețeaua Ministerului Sănătății, sub pază permanentă.
Pentru considerentele anterior expuse, Curtea constatând că încheierea instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele iar criticile invocate pe calea contestației sunt nefondate, în temeiul disp. art. 4251 alin. 1 Cod proc. penală cu referire la art. 206 și art. 208 Cod proc. penală, se va dispune respingerea contestației ca nefondată.
În raport de soluția pronunțată, conform art. 275 alin.2 Cod proc. penală se va dispune obligarea contestatoarei la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpata O. V., fiica lui E. și V., născută la data de 23.06.1953 în ., domiciliată în Ploiești, .. 24, județul Prahova, posesoare a CI . nr._ eliberată de SPCLEP Ploiești la 16.06.2011, CNP_, în prezent aflată în stare de arest preventiv în Penitenciarul Târgșor, împotriva încheierii de ședință din data de 19 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul B..
Obligă contestatoarea inculpată la plata sumei de 100 cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2014.
Președinte, Grefier,
I. NoneaRaluca E. B.
Red. IN/BER
5ex/27 iunie 2014
Dosar fond_ 3- Trib. B.
Jud. fond F. C.
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 173/2014. Curtea de... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 999/2014. Curtea... → |
|---|
