Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 301/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 301/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 2741/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZELE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 301
Ședința publică din data de 24 iunie 2014
Președinte - S. P. B.
Grefier - B. Năvîrcă
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – D.N.A – S. Teritorial Prahova a fost reprezentat de procuror C. R.
Pe rol fiind soluționarea contestație formulată de condamnatul J. D., fiul I. și M., născută la data de 17.11.1963 domiciliat în București, ..13, ..1, .>sentinței penale nr. 572 din 28 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care în baza art. 598-599 C.p.p, rap la art. 4 C.penal, s-a respins ca neîntemeiată contestația acestuia împotriva sentinței penale nr. 367/27.10.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 2996 /2012 a Î.C.C.J. și în baza art. 274 alin. 2 C.p.p., a fost obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 100 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-condamnat, personal și asistat de avocat ales S. M. din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale . nr._.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat S. M., având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat și nici excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea contestației.
Avocat S. M. având cuvântul, solicită în baza disp. art. 4251 alin.7 pct. 2 lit.a Cod proc.pen admiterea contestației și desființarea hotărârii atacate ca netemeinică și nelegală.
Precizează că prin refuzul aplicării art. 4 Cod pen., în sensul constatării ca fiind dezincriminată fapta, apare o situație în care motivarea s-a făcut în baza unor documente privitoare la aplicarea legii penale mai favorabile și consideră că în ceea ce privește respectarea legii, interpretarea acesteia s-a făcut în mod defectuos de cître prima instanță, deoarece contestatorul J. D. a fost condamnat definitiv, rămânându-i
două luni din executarea pedepsei cu suspendare, având ulterior de respectat termenul de încercare de 4 ani.
Consideră că situației de față îi este aplicabil art. 4 Cod pen. și solicită astfel admiterea contestației așa cum a fost formulată, în sensul desființării sentinței Tribunalului Prahova, urmând ca instanța de control judiciar să constate stingerea pedepsei aplicate și a consecințelor rezultate din aceasta.
Reprezentantul Ministerului Public – D.N.A, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondate și menținerea hotărârii atacate, în cauză nefiind aplicabile disp. art. 4 Cod pen., făcând referire totodată și la art. 3 alin. 2 din Legea 187/2012.
Contestatorul-condamnat J. D., având personal ultimul cuvânt arată că înțelege să achieseze întrutotul la concluziile avocatului său ales.
CURTEA
Deliberând asupra contestației penale de față, în baza actelor și lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 572 din 28 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art. 598-599 C.p.p, rap la art.4 C.penal, s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de condamnatul J. D. împotriva sentinței penale nr. 367/27.10.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, definitivă prin decizia penală nr.2996 /2012 a Î.C.C.J. și în baza art. 274 alin.2 C.p.p., a fost obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 100 lei.
Pentru a pronunța aceasta sentință, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr.367/27 octombrie 2011 a Tribunalului Prahova a fost condamnat inculpatul J. D. pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite în formă continuată, prev.de art.256 al.1 C.p. rap. la art.6 și art.7 al.1 și al. 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 al.2 C.p. și art.3201 C.pr.pen.(faptă din perioada noiembrie-decembrie 2010 și ianuarie 2011) la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Inculpatul a fost lipsit de drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a și b C.pen., cu excepția dreptului de a alege, în condițiile art.71 C.pen.ca pedeapsă accesorie.
În baza art.81 și 82 C.pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 4 ani, termen de încercare.
În baza art.71 al.5 C.p. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de mai sus.
În baza art.359 C.pr.pen. instanța, a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 și 84 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare sau al neîndeplinirii obligațiilor civile din prezenta hotărâre până la expirarea acestui termen.
În baza art. 256 al. 2 C.p. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1500 lei.
În baza art.191 al. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1200 lei, cheltuieli judiciare.
Prin sentința de condamnare s-a reținut că în calitate de lucrător vamal cu atribuții de control, constatare și sancționare a contravențiilor, J. D. a primit fără drept suma totală de 1.500 lei, după ce a efectuat controlul fizic necesar închiderii importurilor și la care era obligat în virtutea funcției deținute.
La data de 1.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod Penal, care în art. 4 stipulează că legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz încetează și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte.
Totodată, în Legea 187/2012, pentru punerea în aplicare a noului cod penal, se precizează că dispozițiile art. 4 din codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată în legea nouă, chiar sub o altă denumire.
Prin urmare, în aplicarea acestor dispoziții, instanța de fond a fost ținută să verifice dacă elementul material al infracțiunii de primire de foloase necuvenite reglementată în vechiul cod penal, se regăsește în latura obiectivă a altei infracțiuni din noul cod penal.
În realizarea acestui demers s-a constatat că la infracțiunea de luare de mită așa cum este incriminată în actualul cod penal la art.289, elementul material se realizează printr-o acțiune de pretindere sau de primire de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin subiectului, ori de acceptare a promisiunii unor astfel de foloase ceea ce consituie alternativa sub care se prezintă elementul material al luării de mită, constă într-o acțiune de primire de bani sau alte foloase necuvenite. Se cere deci ca banii, să fie primiți cu titlu de contraechivalent al conduitei făptuitorului cu privire la atribuțiile de serviciu.
Astfel, infracțiunea de luare de mită din noul cod penal, conține atât reglementarea prevăzută în art. 254 vechiul cod penal ( luarea de mită), dar și pe cea a fostului art. 256( primirea de foloase necuvenite) în sensul că art. 289 din noul cod penal, sancționează orice fel de acceptare a unei sume de bani sau de alte foloase, tacită sau expresă.
Coroborând situația de fapt așa cum este reținută în sentința de condamnare, cu prevederile noii legi astfel cum s-a menționat mai sus, s-a constatat că infracțiunea de primire de foloase necuvenite deși nu se mai regăsește distinct în actualul cod penal, latura obiectivă a acesteia a fost înglobată în infracțiunea de luare de mită prev. și ped. de art.289 Codul penal actual.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza art. 598-599 C.p.p, rap la art. 4 C.penal, a respins ca neîntemeiată contestația formulată de condamnatul J. D. și la obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva sentinței, în termen legal a fosrmulat contestație condamnatul (fila 4) susținând că dezlegarea dată este greșită deoarece prin voința legiuitorului, infracțiunea de primire de foloase necuvenite pentru care a fost condamnat, nu mai este prevăzută de noul cod penal și, fiind dezincriminată în temeiul art.4 cod penal și a Legii nr.187/2012 de punere în aplicare a acestuia, se impune să se constate încetate toate consecințele hotărârii judecătorești de condamnare.
Curtea, verificând sentința contestată în raport de critica formulată, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale care sunt incidente în cauză, constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Contestatorul J. D. a fost definitiv condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia prin sentința penală nr.367/27 octombrie 2011 a Tribunalului Prahova pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite în formă continuată, prev.de art.256 al.1 C.p. rap. la art.6 și art.7 al.1 și al.3 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 al.2 C.p. și art.3201 C.pr.pen.(faptă din perioada noiembrie-decembrie 2010 și ianuarie 2011).
Cu susținerea că prin noul cod penal, intrat în vigoare la 1 februarie 2014, infracțiunea pentru care s-a dispus condmanarea sa, nu mai este prevăzută de legea penală, contestatorul-condamnat a cerut să se constate incidența art.4 cod penal în sensul dezincriminării faptei cu consecința încetării tuturor consecințelor hotărârii judecătorești de condamnare.
Tribunalul Prahova a stabilit în mod corect că în realitate infracțiunea de primire de foloase necuvenite nu a fost dezincriminată fiindcă elementul său material se regăsește într-una din variantele infracțiunii de luare de mită sub forma primirii de bani sau alte foloase care nu se cuvin funcționarului public, legiuitorul reglementând în cadrul unei singure infracțiuni modalitățile alternative ale acțiunii de a pretinde(în sensul de a condiționa în prealabil)ori a celei de a accepta(în sensul de nu refuza ulterior) sume de bani sau orice ale foloase, pe care le-a sancționat sub forma unei unice fapte penale, prin art.289 din noul cod penal, cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta.
Evocând și interpretând judicios aceste prevederi legale, prima instanță a respins corect contestația formulată de condamnat stabilind că dispozițiile art.4 din noul cod penal nu sunt incidente.
D. consecință, cum susținerile din contestația inițială au fost reiterate ca și critici în calea de atac de față, reținând și că potrivit art.3 alin.2 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului cod penal, în situația în care fapta este incriminată de legea nouă (....) chiar sub o altă denumire, art. 4 cod penal nu este aplicabil în sensul că fapta penală nu a fost dezincriminată, în baza art.4251alin.7 pct.1 lit.b cod pr.pen., va respinge ca nefondată contestația exercitată de condamnat împotriva sentinței penale nr.572 din 28 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 cod pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.4251alin.7 pct.1 lit.b cod pr.pen., respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul J. D., domiciliat în București, .>
nr.13, ..1, . împotriva sentinței penale nr.572 din 28 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă contestatorul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 24 iunie 2014.
Președinte,
S. P. B.
Grefier,
B. Năvîrcă
Red.SPB
ex./25.07.2014
d.f. nr._
j.f. T. Z.-Tb. Prahova-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1288/2014. Curtea de... | Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat.... → |
|---|
