Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 112/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 112/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 18-04-2014 în dosarul nr. 1164/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR nr._
Decizia penală nr. 112
Ședința publică din data de 18 aprilie 2014
Președinte – P. M. F.
Grefier – D. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. I. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de către condamnatul ZHONG YI D., fiica lui Zi Qiong și Yu S., născută la 24.09.1969, în prezent deținută în Penitenciarul Târgșor, împotriva sentinței penale nr. 242 din data de 20 martie 2014 a Tribunalului Prahova prin care în baza disp. art.23 alin.1-9 din OUG 116/2013, respectiv Legea nr.135/2010 astfel cum a fost modificat prin Legea 255/2013, a fost respinsă contestația la executare formulată contestatoare, privind pedeapsa detențiunii pe viață aplicată prin sentința penală nr.133/24.07.1997 a Tribunalului București Secția II Penală, rămasă definitivă prin d.p. nr.4774/06._ a Înalta Curte de Casație și Justiție, ca neîntemeiată.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 14 aprilie 2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, după care instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, în conformitate cu disp. art. 391 alin.1 Cod procedură penală a amânat pronunțarea la data de 18 aprilie 2014 când a luat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra contestației de față:
Prin sentința penală nr. 242 din data de 20 martie 2014 a Tribunalului Prahova în baza disp. art.23 alin.1-9 din OUG 116/2013, respectiv Legea nr.135/2010 astfel cum a fost modificat prin Legea 255/2013, a fost respinsă contestația la executare formulată contestatoare, privind pedeapsa detențiunii pe viață aplicată prin sentința penală nr.133/24.07.1997 a Tribunalului București Secția II Penală, rămasă definitivă prin d.p. nr.4774/06._ a Înalta Curte de Casație și Justiție, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, contestația la executare formulată de condamnată, prin prisma dispozițiilor art. 23 alin.1-9 din OUG 116/2013, respectiv Legea nr.135/2010 astfel cum a fost modificat prin Legea 255 /2013 privind punerea în aplicare a Codului de procedură penală, constată că acesta a săvârșit infracțiuni de prevăzute de art.20 Cod penal rap. la art. 174 -175 lit. a) Cod penal și 176 lit. b) cu aplic.art.75 lit. a) și 13 Cod penal constatând că aceasta a fost condamnată la o pedeapsa al cărui cuantum nu depășește limita maximă de pedeapsă, chiar și în condițiile modificării acestor limite de pedeapsă
În baza disp. art.23 alin.1-9 din OUG 116/2013, respectiv Legea nr.135/2010 astfel cum a fost modificat prin Legea 255 /2013, prima instanță a respins contestația la executare formulată de contestatoarea ZHONG YI D., privind pedeapsa detențiunii pe viață aplicată prin sentința penală nr.133/24.07.1997 a Tribunalului București Secția II Penală, rămasă definitivă prin d.p. nr.4774/06._ a Înalta Curte de Casație și Justiție, ca neîntemeiată, având în vedere că pedeapsa aplicată, nu depășește cuantumul maximului special din noua reglementare.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnata Zhong Yi D., solicită desființarea ei, admiterea cererii sale de aplicare a legii mai favorabile în ceea ce privește măsura de siguranță a expulzării.
Susține condamnata că măsura de siguranță a expulzării dispusă prin hotărârea de condamnare în baza vechiului Cod penal, nu se mai regăsește în noul Cod penal, fiind incidente dispozițiile legii mai favorabile, astfel că se impune înlăturarea acestei măsuri, mai ales că urmează să intre în Comisia de liberare condiționată din cadrul penitenciarului și va suporta consecințele expulzării.
Analizând hotărârea atacată, în raport de actele dosarului, de criticile invocate, dar și din oficiu, Curtea va aprecia că prezenta contestație este fondată pentru următoarele considerente.
Condamnata contestatoare a solicitat printr-o cerere adresată direct primei instanțe aplicarea legii mai favorabile, fără a detalia și a-și expune în scris motivele acestei cereri.
În conformitate cu dispozițiile art. 23 din Legea nr. 135/2013 modificată, prima instanță a constatat în mod corect că pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 133/1997 a Tribunalului București Secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 4777/2001 a Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv aceea a detențiunii pe viață, este prevăzută și în noul Cod penal pentru infracțiunea de omor deosebit de grav (omor calificat în noua reglementare), astfel că față de condamnată nu sunt incidente disp. art. 6 alin.1 noul Cod penal.
Prima instanță nu a verificat și nu a analizat însă, dacă față de condamnată sunt incidente disp. art. 6 alin.5 din noul Cod penal, referitoare la măsura de siguranță, aspect nedatorat culpei instanței ci unei inadvertențe legislative cu privire la art. 23 din legea susmenționată, și care a prevăzut că o asemenea contestație se soluționează fără participarea procurorului, a condamnatului sau a apărătorului acestuia, deși ar fi fost necesar ca în fața primei instanțe acesta să fie prezent pentru a își susține temeiurile cererii.
Totodată același text de lege, din alte rațiuni străine principiilor de drept procesual, prevede obligativitatea prezenței procurorului și a condamnatului la soluționarea contestației formulate împotriva sentinței primei instanțe și adoptată în lipsa acestora, aspect care în opinia Curții nu are nici o logică juridică, dacă avem în vedere că obiectul unei căi de atac îl reprezintă hotărârea atacată iar nu procesul.
Inversând obligativitatea participării procurorului și a condamnatului la soluționarea cererii de aplicare a dispozițiilor art. 6 din noul Cod penal, așa cum prevede art. 23 din Legea nr. 135/2013, legiuitorul nu și-a atins scopul introducerii acestui text, respectiv de urgentare a procedurii ci, din contră, a adus atingere unor principii de reglementare a căilor de atac și care, în speța de față, a condus la nesoluționarea aspectului ce constituie de fapt temeiul cererii condamnatei – contestatoare.
În aceste condiții, pentru a nu aduce atingere dublului grad de jurisdicție instituit prin legea de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală, Curtea va admite contestația, va desființa sentința și va trimite cauza la aceeași instanță pentru a analiza incidența disp. art. 6 din 5 din noul Cod penal.
Văzând și disp. art. 275 alin.3 Cod procedură penală .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația formulată de către condamnata ZHONG YI D., fiica lui Zi Qiong și Yu S., născută la 24.09.1969, în prezent deținută în Penitenciarul Târgșor, împotriva sentinței penale nr. 242 din data de 20.03.2014 a Tribunalului Prahova.
Desființează sentința atacată și trimite cauza la aceeași instanță în vederea rejudecării fondului contestației.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 aprilie 2014.
Președinte, Grefier
P. M. FrățilescuDaniela C.
Red. PMF/tehnored. DC
5 ex./23.04.2014
d.f._ – Tribunalul Prahova
j.f. D. I.
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3113/2006
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 351/2014. Curtea de... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1288/2014. Curtea de... → |
|---|
