Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 776/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 776/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 02-09-2014 în dosarul nr. 2711/281/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.776
Ședința publică din data de 02 septembrie 2014
PREȘEDINTE – V. M.
JUDECĂTOR – I. S.
GREFIER - E. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
a fost reprezentat de procuror C. I. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul B. V., fiul lui I. și M., născut la data de 18 noiembrie 1957 în mun. Ploiești, jud. Prahova, cu domiciliul în mun. Ploiești, ., județul Prahova și fără forme legale în mun. Ploiești, ., jud. Prahova, CNP_, recidivist, cetățean român, stagiu militar nesatisfăcut, necăsătorit – concubinaj, 5 copii minori, studii 10 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr. 1828 din data de 06 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești – Secția penală, prin care în baza art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.pen. din 1969, art. 39 alin. 4 C.pen. din 1969 și art. 396 alin. 10 C.pr.pen., art. 5 C.pen., a fost condamnat inculpatul B. V., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, faptă din data de 20.02.2013.
În temeiul art. 71 alin. 2 C.pen. din 1969, s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 85 alin.1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.pen. din 1969, art. 39 alin. 4 C.pen. din 1969 și art. 396 alin. 10 C.pr.pen., art. 5 C.pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînregistrat, faptă din 20.02.2013.
Conform art. 71 alin. 2 C.pen. din 1969, s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 33 lit. b și 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatului B. V., acesta urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 C.pen. din 1969, s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, în cuantum de 200 de lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul - inculpat B. V., aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat C. E. în substituire pentru avocat S. A. din Baroul Prahova, conform delegației avocațiale nr._/16.08.2014, aflată la fila 7 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței, avocat C. E. având cuvântul pentru apelantul - inculpat, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta, arată că a fost încarcerat la data de 15 iulie 2014 și că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat, solicitând acordarea cuvântului în susținerea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, invocă excepția tardivității formulării apelului de către inculpatul B. V., întrucât hotărârea instanței de fond i-a fost comunicată la data de 19 iunie 2014 la adresa din cartea de identitate, dar și la domiciliul indicat fără forme legale, iar apelul de față a fost declarat la data de 24 iulie 2014, peste termenul legal prevăzut de lege.
Solicită respingerea apelului formulat de inculpat, ca fiind tardiv introdus.
Avocat C. E. având cuvântul, în raport de data primirii hotărârii instanței de fond, de către apelantul – inculpat, urmează a se aprecia de către instanța de control judiciar.
Curtea, aduce la cunoștință părților, că și în situația în care apelul nu ar fi tardiv, inculpatul este recidivist.
Apelantul –inculpat B. V. având cuvântul personal, arată că nu a fost informat în legătură cu sentința dată de instanța de fond, iar când a fost informat, a fost ridicat de către organele de drept cu mandat de arestare și consideră că hotărârea de la judecătorie a fost trimisă pe altă stradă, decât pe . în prezent fără forme legale și că nici la adresa din cartea de identitate nu a fost informat și de aceea a formulat apelul de față.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față ;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1828 din data de 06 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești – Secția penală, prin care în baza art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.pen. din 1969, art. 39 alin. 4 C.pen. din 1969 și art. 396 alin. 10 C.pr.pen., art. 5 C.pen., a fost condamnat inculpatul B. V., fiul lui I. și M., născut la data de 18 noiembrie 1957 în mun. Ploiești, jud. Prahova, cu domiciliul în mun. Ploiești, ., județul Prahova și fără forme legale în mun. Ploiești, ., jud. Prahova, CNP_, recidivist, cetățean român, stagiu militar nesatisfăcut, necăsătorit – concubinaj, 5 copii minori, studii 10 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul Dâmbovița, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, faptă din data de 20.02.2013.
În temeiul art. 71 alin. 2 C.pen. din 1969, s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 85 alin.1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.pen. din 1969, art. 39 alin. 4 C.pen. din 1969 și art. 396 alin. 10 C.pr.pen., art. 5 C.pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînregistrat, faptă din 20.02.2013.
Conform art. 71 alin. 2 C.pen. din 1969, s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 33 lit. b și 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatului B. V., acesta urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 C.pen. din 1969, s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, în cuantum de 200 de lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin Rechizitoriul nr. 2592/P/2013 din data de 14.01.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînregistrat fără a poseda permis de conducere, fapte prev. de art. 85 alin. 1 și art. 86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 33 lit. b) și art. 37 lit. b) din Codul Penal, cauza fiind înregistrată la Judecătoria Ploiești la data de 31.01.2014, sub nr._ .
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că în ziua de 20.02.2013, în jurul orei 20.00, deși nu poseda permis de conducere, inculpatul B. V. a condus mopedul marca „Piaggio”, neînregistrat la autoritățile locale, pe . mun. Ploiești.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: p.v. de constatare a efectuării actelor premergătoare, p.v. verificare de constatare, procese-verbale de verificare moped, declarații învinuit, adresa nr._/09.03.2013 emisă de Serviciul Rutier Prahova, fișă de cazier judiciar inculpat, declarație martor asistent lonescu L., proces-verbal de predare-primire moped, planșă fotografică.
La termenul de judecată din data de 06.06.2014, după începerea cercetării judecătorești, instanța a pus în vedere inculpatului prevederile art. 374, 375, 396 alin. 10 Cod proc.pen, acesta declarând că dorește parcurgerea acestei proceduri, recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate in cursul urmăririi penale si a înscrisurilor prezentate de părți.
Constatând îndeplinite condițiile impuse de textul legal, văzând și concluziile favorabile ale Ministerului Public, instanța de fond a admis cererea inculpatului de parcurgere a procedurii de recunoaștere a vinovăției.
La dosarul cauzei, s-a dispus atașarea fișei de cazier judiciar a inculpatului.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut că în ziua de 20.02.2013, în jurul orei 20.00, inculpatul B. V. a fost oprit de lucrătorii de poliție rutieră pe . municipiul Ploiești, în timp ce conducea mopedul marca Piaggio, de culoare gri, fără număr de înregistrare din direcția . ..
Inculpatul B. V. a prezentat agenților de poliție rutieră doar cartea de identitate, declarând că nu posedă permis de conducere. Referitor la certificatul de înregistrare al mopedului, acesta a declarat că nu este înregistrat, motiv pentru care s-a procedat la ridicarea acestuia, în vederea identificării seriei de șasiu.
În urma verificărilor efectuate de către organele de cercetare penală, s-a constatat că inculpatul B. V. nu deține permis de conducere, iar mopedul marca „Piaggio” nu figura înregistrat la data de 20.02.2013 conform adresei nr._/09.03.2013 a Serviciului Rutier din cadrul I.J.P. Prahova, (filele 6-7, 14dup).
Din declarațiile inculpatului, s-a reținut că acesta nu avea cunoștință de noile reglementări privind circulația pe drumurile publice, în sensul deținerii permisului de conducere corespunzător categoriei de vehicul condus și că nu are cunoștințe cu privire la legislația rutieră. Cu privire la modul de achiziționare al mopedului, inculpatul a arătat că este proprietate personală și că l-a achiziționat de la o persoană pe nume Niki.
S-a mai reținut că inculpatul B. V. avea cunoștință că mopedul tebuie înregistrat și că urma să meargă cu acesta la R.A.R. în vederea efectuării autentificării acestuia.
Apărarea inculpatului, în sensul că nu a știut că pentru a conduce pe drumurile publice un moped este obligat să posede permis de conducere, nu poate fi reținută de către instanță ca si cauză de neimputabilitate, în sensul prevăzut de art. 30 C.pen..
Nu în ultimul rând, inculpatul a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat ca judecata să aibă în vedere doar probele administrate pe parcursul urmării penale potrivit declarației date în acest sens în fața instanței.
În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, s-a constatat că este în prezența situației descrise de art.5 Cod penal și anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de inculpat instanța urmează să analizeze influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat.
Totodată, în examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică, la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.
Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.
Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintre-o altă lege. Aceeași unitate împiedică și combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește incriminarea și se individualizează sancțiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.
S-a reținut că infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 are corespondent la art. 335 alin 1 C.pen., iar conținutul constitutiv al infracțiunii nu a fost modificat și nici sub aspect sancționator nu a adusă nici o modificare.
De asemenea, cu privire la infracțiunea prev. de art. 85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 are corespondent în codul penal art. 334 alin. 1 având același conținut constitutiv, regimul sancționator fiind diferit în sensul în care noua lege prevede aceleași limite ale pedepsei închisorii, însă alternativ cu amenda.
Instanța de fond a mai reținut că aplicarea legii vechi sau noi nu înseamnă, în mod necesar, o pedeapsă mai mare. Pe de altă parte, tratamentul juridic similar nu înseamnă egalitatea pedepselor, răspunderea penală fiind influențată, în concret, de incidența altor cauze sau circumstanțe de atenuare sau de agravare.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului B. V. de a conduce mopedul marca Piaggio, de culoare gri, fară număr de înregistrare, pe . municipiul Ploiești, fără a deține permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Astfel, potrivit acestui text legal, inclus în Capitolul VI al actului normativ, intitulat „Infracțiuni și Pedepse”, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
Elementul material al infracțiunii este reprezentat de acțiunea inculpatului de a conduce în data de la data de 20.02.2013, în jurul orelor 20.00, pe . municipiul Ploiești, fără a avea permis de conducere.
Urmarea imediată este reprezentată de starea de pericol pentru ceilalți participanți la trafic creată prin conducerea unui autovehicul de către o persoană care nu deține cunoștințele necesare pentru desfășurarea activităților care prezintă caracteristicile conducerii auto, precum manevrarea volanului, folosirea sistemului de frânare, semnalizarea, luarea de măsuri în funcție de împrejurările care se ivesc, dirijarea autovehiculului etc., în condiții de deplină siguranță pentru ceilalți participanți la trafic, fie ei conducători auto sau pietoni. Astfel de cunoștințe un conducător auto le dobândește tocmai ca urmare a instruirii primite și le demonstrează prin promovarea examenelor prevăzute de lege urmată de eliberarea permisului de conducere.
Legătura de cauzalitate în cazul acestei infracțiuni de pericol, rezultă și ea ex re, adică din însăși modalitatea de săvârșire a faptei.
În ceea ce privește locul săvârșirii, condiție esențială a acestei infracțiuni și care îi întregește conținutul constitutiv, s-a reținu conducerea autovehiculului pe . municipiul Ploiești, drum public în accepțiunea prevăzută de art. 6 punctul 16 din același act normativ (cale de comunicație terestră […] special amenajată pentru traficul rutier, […] deschisă circulației publice).
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea a fost săvârșită cu intenție indirectă în sensul că, deși inculpatul nu a urmărit crearea unei stări de pericol pentru ceilalți participanți la trafic, acesta a acceptat posibilitatea creării unei asemenea stări virtual periculoase, decurgând din împrejurarea că a condus autovehiculul fără a poseda permis de conducere.
Infracțiunea este săvârșita în forma continuă, acțiunea prelungindu-se în timp în chip natural până la intervenția unei împrejurări contrare care să determine epuizarea ei, în cauză fiind vorba de interpelarea inculpatului de organele de poliție.
Fapta aceluiași inculpat, constând în aceea că la data de 20.02.2013, în jurul orelor 20.00, a condus mopedul marca Piaggio, de culoare gri, fară număr de înregistrare, pe . să fie înmatriculat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002.
Elementul material constă în acțiunea de conducere a mopedului marca Piaggio, care, la data de 20.02.2013, nu era înregistrat pentru circulația pe drumurile publice, așa cum rezultă din procesul-verbal de verificare de la fila 6-7 d.u.p.
Urmarea imediată este reprezentată starea de pericol pentru valorile sociale protejate de legea penală, relațiile sociale care asigură normala desfășurare a circulației pe drumurile publice, în condiții de securitate pentru traficul rutier și pietonal. Într-o asemenea situație, operațiunile de verificare tehnică și identificare ce se efectuează autovehiculelor cu ocazia înmatriculării/înregistrării și înscrierii în circulație, constituie condiții esențiale pentru evitarea evenimentelor rutiere prin care s-ar aduce prejudicii nu numai acestora, dar și vieții, integrității corporale și sănătății participanților la trafic.
Legătura de cauzalitate în cazul infracțiunii de pericol, rezultă ex re, adică din însăși modalitatea de săvârșire a faptei.
În ceea ce privește locul săvârșirii, condiție esențială a infracțiunii și care îi întregește conținutul constitutiv, instanța reține conducerea autovehiculului de către inculpat pe . public în accepțiunea prevăzută de art. 16 pct. 14 din O.U.G. nr.195/2002 (cale de comunicație terestră […] special amenajată pentru traficul rutier, […] deschisă circulației publice).
Pe latură subiectivă, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție în modalitatea prevăzută de art.19, alin.1 lit.b C.pen., întrucât a avut reprezentarea consecințelor acțiunii sale și a acceptat că astfel pune în pericol siguranța circulației, chiar dacă nu a urmărit producerea ei (intenție indirectă).
Cele două infracțiuni au fost comise în concurs ideal, ca formă a plurității de infracțiuni, fiind săvârșite de aceeași persoană, printr-o singură acțiune, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, urmând a se reține incidența art.33 lit.b C.pen.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele săvârșite de inculpat există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege, s-a dispus condamnarea acestuia la câte o pedeapsă.
Având în vedere diferențele de regim sancționator prev. de art. art. 34 lit. b C.pen. din 1969 si 39 alin. 1 lit. b C.pen., s-a apreciat că regimul sancționator al concursului prevăzute de reglementările anterioare sunt mai favorabile inculpatului, astfel că s-a făcut aplicarea art. 34 lit. b C.pen. din 1969.
Din fișa de cazier judiciar, s-a reținut că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru infracțiuni la regimul circulației, fiecare dintre cele două infracțiuni fiind săvârșite după executarea pedepselor la care a fost condamnat prin sentința penală 310/2008 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală 399/_ a Tribunalului Prahova.
Din perspective recidivei postexecutorii, . Noului Cod penal aduce următoarele modificări: modificarea cuantumului primului termen al recidivei pedeapsa aplicată trebuie să fie închisoarea mai mare de un an, iar cuantumul celui de-al doilea termen trebuie să fie închisoarea de un an sau mai mare și modificarea tratamentului sancționator prevăzut pentru infracțiunea săvârșită in stare de recidivă postexecutorie, noua reglementare impunând obligativitatea aplicării unei pedepse intre limitele speciale majorate cu o jumătate.
Având în vedere tratamentul sancționator diferit prevăzut de codul penal din 1969 si actualul cod penal, s-a apreciat favorabil, sub regim sancționator, codul penal din 1969, ținând cont că nu prevede obligativitatea majorării pedepsei și a făcut și aplicarea art. 39 alin. 4 C.pen. din 1969, reglementând tratamentul sancționator al acestei forme de recidivă.
În raport de cele menționate, judecătorul s-a orientat la aplicarea pedepsei către pedeapsa închisorii, cu executarea în regim de detenție a pedepsei rezultante, fiind exclusă aplicarea unei alte modalități de individualizare judiciară a executării pedepsei, deoarece nu sunt întrunite cerințele legale prevăzute de art. 81 alin. 1 lit. b sau art. 86/1 alin. 1 lit. b din Codul penal din 1969, referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și, respectiv, de art. 80 sau art. 83 ori art. 91 din Codul penal, referitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Judecătorul a reținut că potrivit art. 13 alin. 1 din Codul penal din 1969, în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.
Conform art. 5 alin. 1 din Codul penal, în vigoare la data judecării apelului, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Prin urmare, s-a constatat că textul alin. 1 al art. 5 reia dispoziția art. 13 alin. 1 din Codul penal din 1969, astfel că, în această materie, regimul aplicabil rămâne același.
Determinarea caracterului „mai favorabil” are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură răspunderea penală, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, concurs, etc.
Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere, așadar, atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.
Cu privire la pedeapsă, pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora, în mod concret.
Din perspectiva incidenței circumstanțelor atenuante judiciare, singurele care pot fi reținute în cauză, se remarcă faptul că, noul Cod penal restrânge sfera și efectele circumstanțelor atenuante judiciare, în sensul că, prevede, în mod restrictiv, un număr de două circumstanțe, clar indicate, spre deosebire de Codul penal vechi care doar exemplifica anumite împrejurări ce pot constitui circumstanțe atenuante.
Cu referire la efectele circumstanțelor atenuante, s-a reținut că în prezența acestora, nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, astfel cum prevedea vechiul Cod penal, efectul lor fiind limitat, în noul Cod penal, la reducerea limitelor legale de pedeapsă cu o treime.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, s-au avut în vedere atât criteriile prevăzute de art. 72 din Codul penal din 1969, cât și cele prevăzute de art. 74 din Codul penal, reținând limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatoare, împrejurările concrete în care faptele au fost săvârșite, gradul ridicat de pericol social ce caracterizează astfel de fapte, rolul și contribuția inculpatului în activitatea infracțională, urmarea socialmente periculoasă produsă, dar și persoana și conduita acestuia.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, s-au avut în vedere atât criteriile prevăzute de art. 72 din Codul penal din 1969, cât și cele prevăzute de art. 74 din Codul penal, reținând limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatoare, împrejurările concrete în care faptele au fost săvârșite, gradul ridicat de pericol social ce caracterizează astfel de fapte, rolul și contribuția acestuia în activitatea infracțională, urmarea socialmente periculoasă produsă, dar și persoana și conduita inculpatului.
Din analiza fișei de cazier judiciar, s-a conchis în sensul că scopul pedepselor aplicate anterior inculpatului, cu referire la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială nu a fost atins, inculpatul continuând să săvârșească infracțiuni.
S-a apreciat atitudinea sinceră a inculpatului, însă recunoașterea faptei nu atenuează cu nimic gradul ridicat de pericol social concret al faptei comise. De asemenea, față de modul concret în care au fost săvârșite infracțiunile deduse judecății (constatarea în flagrant), este lipsită de relevanță recunoașterea faptei de către inculpat, o eventuală atitudine de negare nefăcând decât să-i înrăutățească poziția procesuală.
Prin urmare, s-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pentru faptele reținute în sarcina sa, cu executare în regim de detenție, în cuantum redus potrivit art. 396 alin. 10 C.pr.pen., 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, faptă din data de 20.02.2013 și 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînregistrat, faptă din 20.02.2013.
Având în vedere reținerea că favorabilă inculpatului a legii vechi, în temeiul art. 71 alin. 2 C.pen. din 1969, s-a interzis inculpatului după condamnarea pentru
fiecare infracțiune, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
Instanța de fond a dat eficiență și dispozițiilor art. 34 alin. 1 lit. b C.pen. din 1969 privind sancționarea concursului de infracțiuni în cazul în care s-au aplicat numai pedepse cu închisoarea și a contopit cele două pedepse aplicate inculpatului prin prezenta, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă cea mai grea, de aceea de 1 an închisoare.
De asemenea, prin aplicarea acelorași reguli referitoare la sancționarea concursului de infracțiuni, în baza art. 71 alin. 2 C.pen. din 1969, s-au interzis în final inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b C.pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale rezultante.
Potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.pen. în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat […].
Cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul, în baza textului legal enunțat, este dat de suma de 1000 lei cheltuieli judiciare din faza urmăririi penale și 200 de lei din cheltuieli judiciare din faza judecății.
Prin urmare, a fost obligat inculpatul B. V. la plata sumei de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel inculpatul B. V., considerând-o nelegală și netemeinică.
La termenul de astăzi, în ședință publică, reprezentantul Parchetului a invocat excepția tardivității formulării apelului, arătând că în raport de data primirii hotărârii instanței de fond de către inculpat și data declarării căii de atac, urmează a se constata acest fapt.
Examinând actele și lucrările dosarului, rezultă din practicaua ședinței din 27 mai 2014, când au avut loc dezbaterile pe fond a cauzei, că inculpatul B. V. a fost prezent și asistat de avocat desemnat din oficiu – V. N. din Baroul Prahova și având nevoie de timp pentru studierea actelor, instanța a dispus amânarea pronunțării la data de 06 iunie 2014 când a pronunțat sentința penală nr.1828, împotriva căreia inculpatul a declarat apelul ce face obiectul cauzei de față.
Din procesul verbal încheiat de oficiul poștal, aflat la fila 33 dosar instanță fond, rezultă că dovada de primire a minutei de către inculpat a avut loc la data de 19 iunie 2014.
Potrivit art.410 alin.1 Cod procedură penală, termenul de declarare a apelului este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel și curge de la data comunicării copiei minutei.
Cum, în cauză copia minutei a fost primită de către inculpat la data de 19 iunie 2014, iar apelul a fost înaintat instanței de fond la data de 28 iulie 2014, așa cum rezultă de pe ștampila aplicată pe plicul de corespondență, aflat la fila 5 dosar, termenul de 10 zile prevăzut de textul de lege mai sus indicat, a fost depășit și cum nu există nici un motiv temeinic de repunerea în termen în sensul disp.art.411 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul declarat de către inculpatul B. V., apare ca tardiv formulat, urmând a fi respins în consecință, conform art.421 pct.1 lit.a Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv formulat, apelul declarat de către inculpatul B. V., fiul lui I. și M., născut la data de 18 noiembrie 1957 în municipiul Ploiești, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr. 1828 din 06 iulie 2014 a Judecătoriei Ploiești.
Obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, onorariu pentru apărătorul din oficiu ce se avansează din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 02 septembrie 2014.
Președinte, Judecător,
V. M. I. S.
Grefier,
E. V.
Red. VM
Tehnored.EV
5 ex./18.09.2014
dos.f._ Judecătoria Ploiești
j.f. M. V. S.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1275/2014. Curtea... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 351/2014. Curtea de... → |
|---|
