Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1288/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1288/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 790/283/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 1288
Ședința publică din data de 18.12.2014
Președinte - S. C. I.
Judecător - N. E.
Grefier - R. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror I. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații C. I. C.( fiul lui G. și M., născut la data de 06.05.1991) și C. G. C.(fiul lui G. și M., născut la data de 23.04.1996), ambii arestați preventiv în Penitenciarul Mărgineni, D. A. I.(fiul lui A. și C., născut la data de 15.06.1995 în oraș P.), domiciliat în oraș P., ., . și inculpatul P. C. V.(fiul lui A. și L., născut la data de 24.05.1996 în oraș P.), domiciliat în oraș P., ., ., împotriva sentinței penale nr.100/10.10.2014 pronunțată de Judecătoria P..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 12.12.2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, după care pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului instanța a amânat pronunțarea la 18.12.2014 și a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată;
Prin sentința penală nr.100/10.10.2014 pronunțată de Judecătoria P., în baza art. 124 Cod penal s-a aplicat inculpatului minor P. C. V.(fiul lui A. și L., născut la data de 24.05.1996 în orașul P., județul Dâmbovița, cu același domiciliu, ., . internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 1 an, cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru săvârșirea a 4 infracțiuni de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal, persoane vătămate N. I.,(fapte din 01/02.05.2014 și 04/05.05.2014)) și A. G.(faptă din 01/02.05.2014), respectiv prev. de art. 228 alin.1 - 229 alin. l lit. b și d și alin. 2 lit. b Cod penal, persoană vătămată M. G., (faptă din 03/04.05.2014), toate cu aplic. art. 38 alin. l, art. 77 lit. a și art.113 alin. 3 și urm. Cod penal.
Prin aceeași sentință, s-a dispus condamnarea inculpaților:
1)-D. A. I.(fiul lui A. și C., născut la data de 15.06.1995 în oraș P.), domiciliat în oraș P., ., . și C. G. C.(fiul lui G. și M., născut la data de 23.04.1996), arestat preventiv în Penitenciarul Mărgineni, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală
- trei pedepse de câte un an închisoare pentru câte trei infracțiuni de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. l lit. b și d, cu aplic. art. 38 alin. l, art. 77 lit. a și d Cod penal, persoane vătămate N. I. șiA. G., fapte din 01/02.05.2014 și 04/05.05.2014;
- câte 2 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. l lit. b și d și alin. 2 lit. b, cu aplic. art. 38 alin. l, art. 77 lit. a și d Cod penal, persoană vătămată M. G.((fapta din 03/04.05.2014).
Conform art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite, pentru fiecare dintre inculpațiiD. A. I. și C. G. C., aplicându-se pedeapsa rezultantă de câte 3 ani închisoare.
În temeiul art. 91 Cod penal s-a dispus suspendarea a executării pedepsei aplicate inculpatului D. A. I., pe durata termenului de 3 ani stabilit in condițiile art. 92 Cod penal.
Ca urmare, conform art. 93alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, s-a impus ca acesta să respecte măsurile de supraveghere, constând în: să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 Cod penal s-a impus condamnatului D. A. I. și obligațiile: să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională; să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate; să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
De asemenea, potrivit art. 93alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul D. A. I. a fost obligat presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 60 de zile.
Conform art. 404 alin. 1 Cod proc. penală și art. 91 alin. 4 Cod penal s-a pus în vedere acestuia dispozițiile prevăzute de art. 96 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
2). C. I. C.( fiul lui G. și M., născut la data de 06.05.1991), arestat preventiv în Penitenciarul Mărgineni, la pedepsele de 3 ani închisoare pentru furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1 - 229 alin. l lit. b și d și alin.2 lit.b Cod penal, persoană vătămată M. G.(faptă din 03/04.05.2014) și 1 an și 4 luni închisoare pentru furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal, persoană vătămată N. I.(faptă din 04/05.05.2014), ambele cu aplic. art. 38 alin. l, art. 41 și art. 77 lit. a și d Cod penal comb. cu art. 396 alin. 10 Cod proc. penală, aplicându-se potrivit art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal pedeapsa rezultantă de 3 ani, 5 luni și 10 zile închisoare.
În baza art. 67 alin. 1 Cod penal, pentru fiecare dintre inculpațiiD. A. I., C. G. C. și C. I. C., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, j și k Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a părăsi teritoriul României și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de câte 3 ani.
Conform art. 68 alin.1 lit. b și c Cod penal, s-a dispus începerea executării pedepselor complementare stabilite, de la rămânerea definitivă prezentei hotărâri de condamnare, pentru condamnatul D. A. I., respectiv după executarea pedepselor închisorii, pentru condamnații C. G. C. și C. I. C..
Potrivit art. 65 alin.1 Cod penal, pentru fiecare dintre inculpații C. G. C. și C. I. C., s-au aplicat pedepsele accesorii privind interzicerea drepturilor prev. de art. 66 pct.1, lit. a, b, h, j și k Cod penal, urmând a fi executate începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedepsele principale privative de libertate au fost executate sau considerate executate.
În baza art. 399 alin. 1 Cod proc. penală s-a menținut starea de arest a inculpaților C. G. C. și C. I. C. iar conform art. 72 alin. 1 Cod penal s-a dedus din pedepsele aplicate, perioada reținerii și arestării preventive de la 05.05.2014, la zi.
Prin aceeași sentință, în baza art. 119 Cod penal s-a aplicat inculpatului minor D. N.(fiul lui N. și R., născut la data de 30.06.1997 în orașul P., județul Dâmbovița, cu același domiciliu, ., măsura educativă a consemnării la sfârșit de săptămână pe o durată de 10 săptămâni, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. art. 228 alin. l - 229 alin. l lit. b și d, cu aplic. art. 77 lit. a și art. 113 alin. 3 și urm. Cod penal.
Potrivit art. 121 alin. 1 lit. e Cod penal, s-a impus inculpatului D. N., ca pe durata executării măsurii educative a consemnării la sfârșit de săptămână să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița la datele fixate de acesta.
În latură civilă, s-a luat act că S-a luat act că persoanele vătămate N. I., A. G. și M. G. nu s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal.
Ca urmare, în baza art. 112 alin. 5 Cod penal s-a dispus confiscarea sumei de 340 de lei, reprezentând 1/5 din prejudiciul nerecuperat de către partea civilă N. I., de la fiecare dintre coinculpați.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, însușite de inculpați conform art.375 Cod proc. penală, la termenul de judecată din data de 29.09.2014, în esență, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt;
Prin rechizitoriul nr. 882/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria P. au fost trimiși în judecată pentru infracțiunile de furt calificat, inculpații P. C. V., cu aplic. art. 77 lit. a și art.113 alin. 3 și urm. Cod penal, D. A. I., C. I. C.( câte patru fapte) și C. G. C.( două fapte), cu aplic. art. 77 lit. a și d Cod penal( ultimii trei), respectiv art.41 Cod penal (ultimul), prev. și ped. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. l lit. b și d Cod penal(câte trei fapte) și prev. și ped. de art.228 alin. 1, art. 229 alin. l lit. b și d, alin. 2 lit. b Cod penal( câte o faptă), toate comb. cu art. 38 alin. l din același cod, precum și inculpatul D. N. pentru furt calificat, prev. de art. 228 alin. l, art.229 alin. l lit. b și d Cod penal, cu aplic. art. 77 lit. a și art. 113 alin.3 și urm. Cod penal(o faptă), săvârșite în perioada 01/02.05.2014-04/05.05.2014)), persoane vătămate N. I., A. G. și M. G..
Prin încheierea din 09.07.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea efectuării actelor de urmărire penală, administrării probelor și a sesizării instanței, dispunându-se începerea judecății cauzei.
Efectuând propriul examen asupra actelor procedurale instrumentate în prima fază procesuală, s-au confirmat existența faptelor și vinovăția coinculpaților D. N., C. G. C., C. I. C., D. A. I. și P. C. V., ca fiind săvârșite în împrejurările de fapt descrise prin actul de sesizare, stabilindu-se că:
1.- în noaptea de 01/02.05.2014, inculpații majori C. G. C. și D. A. I. împreună cu inculpatul minor P. C. V. au forțat grilajul și o fereastră de la garajul persoanei vătămate N. I., de unde au sustras mai multe bunuri(produse alimentare, băuturi alcoolice, două bormașini, mai multe unelte și scule);
2.- în aceeași noapte și participație, cei trei inculpați au escaladat gardul împrejmuitor al curții imobilului aparținând persoanei vătămate A. G., însușindu-și, fără drept, radiatorul montat pe autoturismului marca Dacia nr._ ;
3.-în noaptea de 03/04.05.2014, folosind modalitatea de operare menționată, inculpații majori C. I. C., C. G. C., D. A. I. și inculpatul minor P. C. V. s-au deplasat în locuința persoanei vătămate M. G., prin forțarea ușii de acces în beci, au reușit să sustragă o damigeană conținând cantitatea de 50 litri vin;
4.- în noaptea de 4/5.05.2014, de această dată însoțiți fiind și de inculpatul minor D. N., cei patru inculpați au revenit în imobilul aparținând persoanei vătămate N. I., iar prin forțarea grilajului ferestrei și a sistemului de închidere a ușii, au pătruns în garajul acestuia, însușindu-și, fără drept, bunuri în valoare de 4.000 lei(trei damigene cu vin, o bicicletă, o roată de rezervă, un trimer electric, un radiocasetofon, trei radiocasetofoane auto, truse de chei și scule, mai multe sticle îmbuteliate cu vin, cutii de săpunuri, un bax cu 6 sticle cu ulei, 10 kg de zahăr);
În drept, prima instanță a încadrat activitatea infracțională descrisă în precedente, ca întrunind conținutul legal al infracțiunilor:
- inculpații D. A. I., C. G. C. și P. C. V., fiecare câte trei infracțiuni de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. l lit. b și d Cod penal, persoane vătămate N. I. șiA. G., (fapte din 01/02.05.2014 și 04/05.05.2014) și câte o infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. l lit. b și d și alin. 2 lit. b Cod penal, persoană vătămată M. G.((faptă din 03/04.05.2014), cu aplic. art. 77 lit. a și d Cod penal( primii doi), respectiv cu aplic. art. 77 lit. a și art.113 alin. 3 și urm. Cod penal(ultimul) și aplic. art. 38 alin. l Cod penal;
- inculpatul C. I. C., două infracțiuni de furt calificat, respectiv prev. de art. 228 alin. 1 - 229 alin. l lit. b și d și alin.2 lit.b Cod penal, persoană vătămată M. G.(faptă din 03/04.05.2014) și prev. de art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal, persoană vătămată N. I.(faptă din 04/05.05.2014), ambele cu aplic. art. 41 și art. 77 lit. a și d și art. 38 alin. l, Cod penal;
- inculpatul D. N., furt calificat, prev. de art. 228 alin. l, art.229 alin. l lit. b și d Cod penal, cu aplic. art. 77 lit. a și art. 113 alin.3 și urm. Cod penal(o faptă).
Cât privește stabilirea răspunderii penale, s-au avut în vedere dispozițiile Codului penal în vigoare care în cazul inculpaților minori P. C. V. și D. N., prevăd numai aplicarea măsurilor educative, fiind eliminate în totalitate pedepsele pentru aceasta categorie de persoane.
Astfel, referitor la inculpatul D. N., s-a constatat că fapta a fost săvârșită pe timpul nopții, împreună cu mai multe persoane și prin efracție și că nu se află pentru prima dată în fața organelor judiciare pentru săvârșirea de fapte penale.
Pe de altă parte, s-a considerat că, chiar dacă potrivit art. 109 alin. 4 Codul penal 1969 (în vigoare la data săvârșirii faptelor anterioare) condamnările pronunțate pentru fapte săvârșite în timpul minorității nu atrag incapacități sau decăderi, nu se poate trece cu vederea faptul că măsurile dispuse anterior nu și-au atins scopul educativ preconizat.
Ca urmare, constatându-se dincolo de orice îndoială rezonabilă ca fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de acesta, însă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 114 alin. 2 Cod penal, pentru a se putea lua o măsura educativă privativă de libertate, în circumstanțele de fapt și personale expuse, s-a apreciat că se impune aplicarea față de inculpatul D. N. a măsurii consemnării la sfârșit de săptămână, chiar dacă aceasta nu este una dintre cele mai ușoare măsuri educative care pot fi luate împotriva minorilor.
Totodată, ținându-se seama de atitudinea de recunoaștere a faptei săvârșite și că a fost săvârșită de 3 sau mai multe persoane împreună, aspect care constituie o circumstanță agravantă prin raportare la dispozițiile art.77 lit. a Cod penal, instanța a aplicat măsura educativă pe o perioadă orientată către maximul prevăzut de lege, în considerarea faptului că scopul măsurilor educative este acela de a preveni comiterea de noi infracțiuni prin reintegrarea socială a minorilor care au comis o infracțiune, iar durata pentru care acestea pot fi impuse este alta decât cea prevăzută în cazul pedepselor.
În consecință, conform art. 119 Cod penal, s-a aplicat inculpatului minor D. N. măsura educativă a consemnării la sfârșit de săptămână pe o durată de 10 săptămâni, cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, impunând-i-se și obligația ca pe durata executării să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița la datele fixate de acesta.
Cât privește pe inculpatul P. C. V., s-au avut în vedere că nu a săvârșit doar o faptă penală disparată, ci rezoluțiile infracționale s-au materializat prin comiterea mai multor fapte, la intervale scurte de timp, pe timpul nopții, aspect care reliefează o gravitate sporită a acestora.
S-a constatat astfel, că el a fost condamnat relativ recent pentru infracțiuni de același gen, însă rolul educativ al pedepsei aplicate nu a avut efectul scontat, săvârșind din nou fapte penale de același gen, punând în pericol grav patrimoniul persoanelor din comunitatea unde aceștia locuiesc și deci, lăsarea într-un mediu social liber nu este oportună.
Așa fiind, apreciindu-se că prin aplicarea unei măsuri educative neprivative de libertate ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezultă din analiza coroborată a elementelor extrase din mijloacele de proba administrate în cauză și sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 114 alin. (2) Cod penal.
De asemenea, s-au reținut și dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, potrivit cărora măsura suspendării executării pedepselor aplicate în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității se menține și după . Codului penal.
În consecință, s-a aplicat inculpatului P. C. V., măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pentru o perioada de un an, considerată ca fiind aptă de a-l determina să conștientizeze asupra comportamentului său antisocial, dar și pentru a-l împiedica să comită noi infracțiuni, la dozarea cuantumului ținându-se seama art. 128 Cod penal, respectiv și de atitudinea de recunoaștere a faptelor stabilite în sarcină.
Pe de altă parte, în considerarea dispozițiilor art. 129 Cod penal, chiar dacă acesta a săvârșit mai multe fapte aflate în concurs, s-a stabilit o singură măsură educativă.
La individualizarea pedepselor stabilite pentru cei trei inculpați majori instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptelor, împrejurările săvârșirii acestora, persoana făptuitorului, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale, conduita adoptată ulterior în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, situația familială și socială, precum și dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind reducerea cu o treime limitelor legale în cazul recunoașterii învinuirii.
Astfel, s-a reținut că inculpații D. A. I. și C. G. C., după sesizarea instanței și-au reconsiderat atitudinea procesuală în sensul recunoașterii faptelor comise și le-au regretat, sunt persoane tinere sub 19 ani, cu studii primare, nu au ocupație, sunt necăsătoriți, iar pe de altă parte, în timpul minorității au mai săvârșit infracțiuni contra patrimoniului și în prezenta cauză au săvârși nu una, ci mai multe fapte prevăzute de legea penală.
Față de aceste elemente de fapt și date personale, în ce privește pe inculpatul D. A. I., s-a considerat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea, orientate peste minimul prevăzut de lege în considerarea faptului că nu a fost vorba doar de o faptă singulară, disparată, respectiv având în vedere faptul că faptele au fost săvârșite de către trei sau mai multe împreună și de către persoane majore împreună cu minori și suspendarea executării supraveghere, a pedepsei rezultante calculate conform art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, corespund criteriilor prev. de art.74 Cod penal.
Sub acest aspect s-au avut în vedere și faptul că pedeapsa rezultantă aplicată este de 3 ani închisoare, că nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, astfel cum impun disp. art. 91 alin.1 Cod, stabilindu-se supravegherea acestuia pe o durată de 3 ani.
Referitor la inculpatul C. G. C., s-a considerat însă, că lăsarea în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică prin crearea posibilității de a mai comite și alte infracțiuni, putându-se induce un sentiment de insecuritate pentru comunitate, dispunându-se condamnarea la pedeapsa închisorii cu privare de libertate.
Individualizarea modalității de executare s-a argumentat și pe împrejurarea că
la momentul săvârșirii faptelor acesta se afla sub puterea unei alte măsuri preventive, cea a controlului judiciar, fapt ce relevă periculozitatea sporită, respectiv că nu a înțeles avertismentul care i-a fost acordat și că deși i s-a dat șansa de a-și reconsidera comportamentul, din contră, el a perseverat pe calea săvârșirii infracțiunilor, considerând cu cea mai mare probabilitate că organele judiciare nu vor reuși să probeze activitatea sa infracțională, ori se proceda în aceeași modalitate.
Cât privește pe inculpatul C. I. C., prima instanță a reținut că a avut o atitudine parțial sinceră în fața organelor de urmărire penală, ulterior în fața instanței a recunoscut faptele comise și le-a regretat, este o persoană tânără în vârstă de 23 ani, ca studii are 7 clase, nu are ocupație, este necăsătorit.
Pe de altă parte, s-a constatat că, major fiind, acesta a mai săvârșit infracțiuni contra patrimoniului și contra persoanei, fapte pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii, din executare ultimei pedepse liberându-se la data de 12.10.2013, astfel că faptele deduse judecății în prezentul dosar au fost săvârșite în stare de recidivă.
În plus, s-a stabilit că, la momentul reluării ciclului infracțional și inculpatul C. I. C. se afla sub puterea unei alte măsuri preventive, aceea a controlului judiciar, fapt ce relevă periculozitate sporită și perseverență la încălcarea legii penale, el considerând cu cea mai mare probabilitate că organele judiciare nu vor reuși să probeze activitatea sa infracțională.
Ca urmare, s-a dispus condamnarea la pedepse cu închisoare în regim privativ de libertate, stabilite potrivit criteriilor impuse de art. 74 Cod penal, respectiv art. 39 Cod penal și art. 43 alin.5 Cod penal.
În fine, ținându-se seama că au săvârșit mai multe infracțiuni contra patrimoniului, pe timpul nopții, împreună și cu minori, pentru fiecare dintre inculpații majori C. I. C., C. G. C., D. A. I.,în baza art. 67 alin. 1 Cod penal s-au aplicat și pedepsele complementare privind interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, j și k din același cod pe o durată de 3 ani.
Conform art. 68 alin.1 lit. b și c Cod penal s-a dispus începerea executării acestora de la rămânerea definitivă prezentei hotărâri de condamnare, pentru condamnatul D. A. I., respectiv după executarea pedepselor închisorii, pentru condamnații C. G. C. și C. I. C..
Pe cale de consecință, în baza art. 65 alin. 1 Cod penal, pentru fiecare dintre aceștia s-au aplicat și pedepsele accesorii constând în interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin 1 lit. a, b, h, j și k Cod penal, urmând a fi executate începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedepsele principale privative de libertate au fost executate sau considerate executate.
Întrucât, judecarea cauzei s-a realizat cu inculpații C. I. C. și C. G. C., aflați în stare de arest preventiv, s-a apreciat că se impune menținerea măsurii, computându-se din durata pedepselor de executat începând cu data de 05.05.2014, la zi.
Cât privește latura civilă a procesului penal, s-a lua act că persoanele vătămate N. I., A. G. și M. G. nu s-au constituit părți civile, deși prejudiciile suferite nu au fost acoperite integral.
Așa fiind, conform art. 112 alin. 5 Cod penal a dispus confiscarea sumei de 1700 de lei în folosul statului, respectiv a sumei de câte 340 de lei de la fiecare dintre cei cinci inculpați.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat apeluri inculpații C. I. C., C. G. C., D. A. I. și P. C. V., criticând-o ca fiind netemeinică.
Astfel, în esență, aceștia au susținut că față de cuantumul prejudiciilor produse avutului personal, importanța redusă a bunurilor sustrase, recuperarea acestora în mare parte în natură, neexercitarea acțiunii de către persoanele vătămate precum și conduita sinceră adoptată în cursul procesului, în final înțelegând să fie judecați potrivit procedurii simplificate prev. de art. 375 NCPP, măsura educativă privativă de libertate aplicată inculpatului P. C. V. cât și pedepsele stabilite pentru coinculpații majori, la primul grad de jurisdicție, ca întindere, sunt prea severe.
Apelanții inculpați D. A. I., P. C. V. și C. I. C. au invocat și faptul că se impunea valorificarea datelor personale, constând în aceea că anterior nu au mai fost condamnați (primul) ori antecedentele penale nu atrag statutul de recidivist (ultimii doi), iar familiile acestora se confruntă cu vulnerabilități materiale și sociale
În consecință, apelanții au solicitat admiterea căilor de atac exercitate, desființarea în parte a sentinței primei instanțe, rejudecarea cauzei, pe fond, pronunțarea unei noi hotărâri prin care în cazul inculpatului P. C. V., să se aplice o măsură educativă neprivativă de libertate, iar pentru inculpații D. A. I., C. I. C. și C. G. C. să se reducă cuantumul pedepselor închisorii sub limita minimă prevăzută de lege conform art. 75 alin. 2 și art. 76 Cod penal.
Verificând sentința primei instanțe, pe baza actelor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de reformare invocate de inculpații C. I. C., C. G. C., D. A. I. și P. C. V., precum și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 418 al. 1 și art. 417 al. 2 NCPP, rezultă că aceasta este afectată de netemeinicie în parte, dar pentru alte considerente decât acelea arătate la judecata căilor de atac exercitate.
Faptele, împrejurările săvârșirii și vinovăția acestora, pe larg expuse în precedente, s-au stabilit corect, găsindu-și corespondent în probele administrate la urmărirea penală și însușite în condițiile art. 375 NCPP, în ședința publică din data de 29 septembrie 2014, ce au fost complet analizate și just apreciate.
S-au avut în vedere astfel, procesul verbal de sesizare din oficiu, plângerile penale și declarațiile făcute de persoanele vătămate Nicoroiou I., A. G. și M. G., procesele verbale din 02.05.2014 și 05.05.2014, privind cercetarea locului faptelor și fotografiile judiciare, anexate de organele de poliție, borderoul de achiziție deșeuri feroase din data de 02.05.2014, procesele verbale de reconstituire din datele de 6.05.2014, 22.05.2014 și 5.05.2014 și planșele foto întocmite cu aspectele fixate cu ocazia efectuării acestora.
De asemenea, s-au primit ca și necesare pentru aflarea adevărului, procesul verbal de confruntare din data de 27.05.2014, raportul de constatare criminalistică nr._/13.06.2014 privind concluziile testării comportamentului simulat, declarațiile martorilor C. C. D., N. V., S. L. și V. C., procesele verbale de ridicare-predare a bunurilor recuperate de la martorii cumpărători, toate coroborate cu declarațiile inculpaților C. I. C., C. G. C., P. C. V., D. A. I. și D. N. pe parcursul anchetei penale.
Din evaluarea acestor probe, pertinente pentru identificarea autorilor sustragerilor de bunuri din patrimoniul privat, se constată ca fiind dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă, că în perioada 01/2.05.2014- 04/05.05.2014, noaptea, prin efracție și escaladare, de fiecare dată luând rezoluția infracțională separată, împreună inculpații C. I. C., D. A. I., P. C. V. (în patru rânduri) și C. G. C. (în două rânduri), cauzând un prejudiciu total estimat la circa 4500 lei (primii trei), respectiv de circa 3000 lei (ultimul).
Actele materiale au fost comise pe raza orașului P., unde aceștia își au domiciliul și la propunerea coinculpaților majori, când prin modalitatea de operare menționată, din curțile și dependințele (garaj, beci) aparținând persoanelor vătămate N. I. (01/02.05.2014, 04/05.05.2014), A. G. (01/02.05.2014) și M. G. (03/04.05.2014), în nopțile de 03/04.05.2014 și 04/05.05.2014 având și participarea coinculpaților C. I. C. și minorului inculpat D. N. (ultima faptă), inculpații G. C., D. A. I. și P. C. C. și-au însușit bunuri alimentare, băuturi alcoolice și alte obiecte de uz casnic, pe care le-au consumat, după caz, le-au valorificat la prețuri sub valoare, împărțindu-și sumele obținute.
S-a dovedit totodată, că prin activitatea infracțională stabilită în sarcină, au fost produse prejudicii în sumă de 4.000 lei (alimente, 3 damigene și mai multe sticle îmbuteliate cu vin, o bicicletă, o roată de rezervă, un trimăr electric, 4 radiocasetofoane, truse de chei și scule, două bormașini) pentru persoana vătămată N. I., în sumă de 100 lei (un radiator) pentru persoana vătămată A. G. și în sumă de 450 lei (o damigeană conținând cantitatea de 50 litri vin), pentru persoana vătămată M. G., care în mare parte au fost recuperate în natură după începerea urmăririi penale, rămânând neacoperită suma de 1.700 lei c/valoarea bunurilor sustrase din patrimoniul primei persoane vătămate.
În drept, atari acte materiale realizează conținutul legal al infracțiunilor de furt calificat, comis împreună de mai multe persoane și în participație cu infractori minori iar condamnarea inculpaților D. A. I., C. G. C. și P. C. V. pentru câte patru fapte concurente prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal (două fapte din 01/02 mai 2014, respectiv 04/05 mai 2014 persoane vătămate N. I. și A. G.) și prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b) și d) și alin. 2 lit. b) cod penal, (faptă din 03/04 mai 2014), persoană vătămată M. G., prejudiciu în sumă de circa 4.500 lei, toate cu aplic. art. 77 lit. a și d Cod penal, respectiv art. 113 alin. 3 și urm. Cod penal (ultimul) și art. 38 alin. 1 Cod penal, este legală.
În drept, actele materiale stabilite în sarcina inculpatului C. I. C. realizează conținutul legal a două infracțiuni de furt calificat iar condamnarea acestuia conform art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal (04/05 mai 2014, persoană vătămată N. I.), respectiv prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b) și d) și alin. 2 lit. b) cod penal, (faptă din 03/04 mai 2014), persoană vătămată M. G., ambele cu aplic. art. 77 lit. a și d, art. 41 și art. 38 alin. 1 Cod penal, prejudiciu în sumă de circa 4.500 lei, este legală.
În mod corect s-a reținut la încadrarea juridică și faptul că inculpatul C. I. C. are statut de recidivist, deoarece faptele deduse judecății au fost săvârșite mai înaintea intervenției reabilitării pentru pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată tot pentru furt calificat prin sentința penală nr. 119/06 iunie 2012 a Judecătoriei P., definitivă prin decizia penală nr. 1089/23 august 2012 a Curții de Apel Ploiești considerată executată la data de 12 octombrie 2013.
Pedepsele de câte 3 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere pe o durată de 3 ani și obligarea prestării a 60 zile muncă neremunerată în folosul comunității, aplicată inculpatului D. A. I., de 3 ani închisoare, de 3 ani, 5 luni și 10 zile închisoare, stabilite pentru inculpații C. G. C. și C. I. C., cât și luarea măsurii internării într-un centru educativ pentru o durată de un an față de inculpatul minor P. C. V., sunt juste și corespund întocmai criteriilor de individualizare reglementate sub art.74, respectiv art. 114 și art. 115 Cod penal, comb. cu art.375 Cod proc. penală.
În sensul dispozițiilor legale anterior menționate, astfel cum s-a argumentat în considerentele hotărârii atacate, în cazul infracțiunilor contra patrimoniului, instanțele judecătorești sunt obligate să țină seamă la stabilirea cuantumului și modalității de executare a pedepselor judiciare, respectiv a consecințelor răspunderii penale a minorilor, pentru fiecare infracțiune în parte, de gravitatea concretă a acesteia și periculozitatea inculpaților, determinată de modalitatea de operare, mijloacele folosite, natura, valoarea și importanța obiectelor sustrase, perseverența manifestată la încălcarea legii penale, motivul și scopul urmărit, circumstanțele care agravează sau atenuează răspunderea penală, nivelul de educație, situația familială și socială, precum și conduita adoptată în cursul procesului.
Separat de aceasta, analiza sistematică a disp. art. 114 – art. 124 Cod penal ce reglementează regimul răspunderii penale a minorului, justifică concluzia că atunci când a săvârșit o infracțiune după împlinirea vârstei de 14 ani, nu se poate dispune luarea unei măsuri educative neprivative de libertate, dacă la data stabilirii răspunderii penale se constată că anterior acesta a mai fost condamnat la pedepse cu închisoarea chiar dacă executarea a fost suspendată condiționat, conform art. 81 – art. 110 Cod penal 1969, ori i s-au aplicat alte măsuri penale cu caracter educativ.
Examinând motivele de reformare invocate prin căile de atac exercitate de coinculpații D. A. I., P. C. V., C. G. C. și C. I. C., se constată că prima instanță a respectat întocmai dispozițiile legale menționate, dând suficientă eficiență juridică conduitei procesuale adoptate de aceștia în sensul recunoașterii vinovăției și declarațiilor de a fi judecați potrivit art. 375 Cod procedură penală, valorii și importanței relativ reduse a bunurilor însușite fără drept, cât și antecedentelor penale, respectiv referatelor de anchetă socială întocmite de către serviciile de probațiune din raza de competență teritorială.
În concret, faptele reținute în sarcina apelanților prezintă gravitate, determinată de perseverența manifestată la încălcarea legii penale, punând în pericol siguranța proprietății private pe raza aceleiași localități, prin acțiuni în grup alcătuit din infractori majori și minori, repetat, timp de patru zile consecutiv, prin efracție și escaladare, pentru a-și asigura mijloacele de existență, ei neavând o ocupație stabilă și profitând de vulnerabilitățile privind paza bunurilor pe timp de noapte și credibilitatea specifică membrilor comunității ce locuiau în apropierea domiciliului acestora, rezoluția infracțională fiind întreruptă prin intervenția oportună a organelor de poliție.
Separat de aceasta, din fișele de antecedente reactualizate și contrar susținerilor primilor trei inculpați, rezultă că atât aceștia, cât și inculpatul C. I. C., nu se află la primul conflict cu legea penală, anterior formând obiectul mai multor dosare de urmărire penală, fiind cercetați tot pentru furturi calificate, comise în timpul nopții și împreună cu alte persoane, aplicându-se fie sancțiuni cu caracter administrativ, fie pedepse cu închisoarea.
Astfel, prin ordonanțele emise de aceeași unitate de parchet în ultimii doi ani, P. de pe lângă Judecătoria P. a dispus sancționarea cu amenzi administrative a inculpatului D. A. I., (în două rânduri) a inculpatului P. C. V. (o dată) și a inculpatului C. G. C. (în trei rânduri), toate aplicate pentru furturi calificate prev. de art. 209 alin. 1 lit. i), g) și a) Cod penal 1969.
Se constată de asemenea, că prin sentința penală nr. 128/24 iulie 2013 definitivă prin decizia penală nr. 1302/01.10.2013 a Curții de Apel Ploiești, inculpatul P. C. V. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia, pentru trei furturi calificate prev. de art. 209 alin. 1 lit. g,a, cu aplic. art. 41 și art. 99 Cod penal 1969.
La rândul său, până la vârsta de 23 de ani, inculpatul C. I. C. a suferit alte patru condamnări privative de libertate, aplicate pentru multiple furturi calificate săvârșite atât în minorat cât și în majorat, totalizând peste opt ani închisoare, din executarea ultimei pedepse rezultante de 2 ani închisoare liberându-se la data de 12 octombrie 2013, având statut de recidivist conform art. 41 NCP.
Mai mult, cum s-a reținut și prin sentința atacată, ultimii trei inculpați au reluat ciclul infracțional fie în cursul termenului de încercare stabilit conform art. 110 Cod penal 1969 (inculpatul P. C. V.), fie profitând de luarea măsurii preventive a controlului judiciar prin ordonanța emisă la 04 aprilie 2014 (inculpații C. I. C. și C. G. C.), cercetați fiind în dosarul penal nr. 488/P/2014 instrumentat de P. de pe lângă Judecătoria P., tot pentru furturi calificate comise în participație cu alți făptuitori.
Separat de cele ce preced, nici la exercitarea controlului jurisdicțional, în ce privește consecințele răspunderii penale în cazul inculpatului P. C. V., cât și al inculpatului D. A. I., Curtea nu poate face abstracție de rapoartele de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
Astfel, s-a constatat că ambii inculpați provin din familii dezorganizate prin divorțul părinților și prezentând carențe serioase în asigurarea supravegherii și educației parentale, motiv pentru care după absolvirea a patru clase au abandonat cursurile școlare, nu au depus eforturi pentru însușirea unei meserii prin care să-și asigure venituri permanente, iar în contextul dificultăților materiale cu care s-au confruntat soții cărora le-au fost încredințați, ei au înțeles să frecventeze anturaje cu potențial ridicat criminogen, în ultimii ani fiind suspectați și sancționați administrativ sau penal pentru sustrageri săvârșite din patrimoniul privat.
Prin urmare, din valorificarea datelor de identificare obținute conform art. 116 și art. 74 Cod penal, cu antecedentele penale anterior menționate și starea de fapt reținută în prezenta cauză, se justifică concluzia că, în cazul inculpatului P. C. V. nu sunt întrunite condițiile legale pentru aplicare unei măsuri educative neprivative de libertate, iar pedeapsa de 3 ani închisoare a cărei executare s-a suspendat sub supraveghere pe o durată de 3 ani, dispunându-se și obligarea la prestarea unei munci neremunerate timp de 60 de zile pentru inculpatul D. A. I., sunt juste și apte să contribuie la reinserția socială a acestora prin supunerea unor programe de reeducare în regim privativ de libertate (primul), respectiv prin muncă, sub supravegherea organelor competente (secundul).
Se apreciază de asemenea că, nici în ceea ce îi privește pe aceștia și nici pe coinculpații C. G. C. și C. I. C., nu se impune atenuarea răspunderii penale în sensul art. 75 alin. 2 și art. 76 Cod penal, deoarece sancțiunile stabilite, dozate la limita minimă specială (minorul) ori în imediata apropiere a acesteia, rezultată din reducerea cu o treime a aceleia prevăzută sub textele incriminatorii (ultima majorată cu 1/2 conform art. 43 alin. 5 Cod penal pentru ultimul), calculate conform art. 129 alin. 1, respectiv art. 39 Cod penal, sunt necesare pentru protejarea ordinii publice, prin limitarea sustragerilor din patrimoniul privat.
Deținerea în custodia statului pe perioada stabilită la primul grad de jurisdicție este suficientă pentru ca aceștia să realizeze consecințele nerespectării legii penale, respectiv a reluării încălcării acesteia, prin săvârșirea infracțiunilor de același gen, pentru asigurarea mijloacelor de existență.
Prin urmare, față de cele ce preced, vulnerabilitățile familiale și sociale invocate, ca și conduita adoptată în cursul procesului, evident că nu pot atrage reindividualizarea cuantumului pedepselor, ori schimbarea măsurii educative privative de libertate, cu atât mai mult cu cât ultima circumstanță invocată este consecința identificării a parte din bunurile sustrase cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate în locuințele acestora și a rudelor, unde au fost depozitate ori înscrisurilor prezentate de către societatea prin care s-au valorificat bunurile conținând metale feroase și neferoase.
Rezultând așadar, că sub aspectul individualizării pedepselor rezultante de executat, aplicate coinculpaților D. A. I., C. I. C. și C. G. C. cât și aplicării măsurii educative a internării într-un centru de reeducare a inculpatului P. C. V., sentința primei instanțe este justă și conformă legii, motivele de apel invocate de aceștia prin căile de atac exercitate se vor respinge, ca nefondate.
La exercitarea controlului de legalitate, din oficiu conform art. 417 alin. 2 Cod proc. penală, Curtea constată că într-adevăr acțiunea penală exercitată în prezenta cauză a fost greșit rezolvată la primul grad de jurisdicție în ce privește aplicarea pedepselor complementare și pedepselor accesorii pentru inculpații D. A. I., C. I. C. și C. G. C., consecință a condamnării la pedeapsa închisorii pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora.
Este real că, din coroborarea disp. art. 54 și art. 67 Cod penal în cazul stabilirii unor astfel de pedepse și modalitate de executare, rezultă că indiferent de cuantumul acestora, se poate aplica inculpatului pedeapsa complementară, respectiv pedeapsa accesorie, care constau în interzicerea exercitării unora dintre drepturile menționate sub art. 67 alin. 1 din același cod.
Prima instanță era datoare să observe însă, că spre deosebire de situația în care o astfel de pedeapsă este obligatorie, fiind prevăzută prin textele incriminatorii, pentru sancționarea infracțiunii săvârșite, potrivit alineatului (1) în cazul infracțiunii de furt calificat, ingerința asupra drepturilor persoanei fizice este condiționată de constatarea că aceasta este necesară, raportat la natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului.
Or, din materialul dosarului rezultă că cei trei inculpați și-au însușit bunuri aparținând persoanelor vătămate, pătrunzând în domiciliul acestora, pe teritoriul României, noaptea, prin efracție și escaladare, iar prin probele administrate, cât și actele de urmărire penală efectuate în celelalte cauze în care au fost cercetați anterior (conform încadrărilor juridice reținute), nu s-au reținut că pentru aducerea la îndeplinire a rezoluției infracționale au folosit vreo armă albă, artizanală sau convențională, ori s-au aflat în îndeplinirea unei funcții de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.
Ca urmare, având în vedere dispozițiile legale penale mai sus citate, natura infracțiunilor deduse judecății, practica constantă a instanțelor judecătorești în materie, gravitatea relativ redusă a infracțiunilor pentru care au fost condamnați (funcție de natura și valoarea bunurilor sustrase), se constată că netemeinic prin sentința apelată, pronunțându-se condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea s-au aplicat ca și pedepse complementare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. h (dreptul de a deține, purta, folosi orice categorie de arme), j (dreptul de a părăsi teritoriul României) și k (dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public).
Rezultând așadar, că sub aspect soluția adoptată la primul grad de jurisdicție este injustă iar îndreptarea nelegalității nu agravează situația inculpaților C. I. C., C. G. C. și D. A. I., în propria cale de atac, se vor admite apelurile declarate de aceștia și potrivit art. 421 pct. 2 lit. a) Cod proc. penală se va desființa sentința primei instanțe, în parte, în latură penală.
Rejudecându-se cauza la al doilea grad de jurisdicție, se va pronunța o nouă hotărâre, prin care se va dispune modificarea conținutului pedepselor complementare și accesorii stabilite fiecăruia dintre cei trei inculpați, în sensul limitării acestora la interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) Cod penal, menținându-se durata de câte 3 ani.
Restul dispozițiilor hotărârii atacate se vor menține, apreciindu-se ca fiind juste și conforme legii.
D. consecință, în baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge apelul declarat împotriva aceleiași sentințe de către inculpatul P. C. V., ca nefondat.
Constatându-se că în prezenta cauză inculpații C. I. C. și C. G. C. au fost cercetați și judecați în stare de arest preventiv, în baza art.422 Cod proc. penală rap. la art.72 Cod penal se va computa din durata pedepselor de executat reținerea și arestarea preventivă conform mandatelor de arestare preventivă nr. 2/06 mai 2014, respectiv nr. 3/06 mai 2014 emise în dosarul nr._ al Judecătoriei P., începând cu data de 05 mai 2014, la zi.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.2 și 3 NCPP, ce reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, inclusiv a acelora privind onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu, în cazul inculpaților judecați în stare de arest și respectiv a acelora trimiși în judecată pentru fapte comise în minorat,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
I. Admite apelurile declarate de inculpații C. I. C., fiul lui G. și M., născut la data de 06.05.1991, arestat preventiv în Penitenciarul Mărgineni, C. G. C., fiul lui G. și M., născut la data de 23.04.1996, arestat preventiv în Penitenciarul Mărgineni, D. A. I., fiul lui A. și C., născut la data de 15.06.1995 în oraș P., domiciliat în oraș P., ., ., împotriva sentinței penale nr.100/10.10.2014 pronunțată de Judecătoria P..
Desființează în parte, în latură penală, sentința primei instanțe și rejudecând pe fond, pronunță o nouă hotărâre în sensul că pentru fiecare dintre inculpații C. I. C., C. G. C. și D. A. I., se dispune limitarea pedepsei complementare, iar pentru inculpații C. I. C. și C. G. C. și a pedepsei accesorii, la interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal pe o durată de câte 3 ani.
Menține în rest dispozițiile sentinței primei instanțe.
Compută reținerea și arestul preventiv pentru inculpații C. I. C. și C. G. C. de la 05.05.2014 la zi.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata sumei de câte 300 lei reprezentând onorariu avocat oficiu desemnat pentru fiecare dintre inculpații C. I. C., C. G. C. și D. A. I. din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
II. Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. C. V., fiul lui A. și L. , născut la data de 24.05.1996 în oraș P., domiciliat în oraș P., ., ., împotriva aceleași sentințe.
Obligă pe inculpatul P. C. V. la plata sumei de 4oo cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei reprezentând onorariu avocat oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.12.2014.
Președinte, Judecător,
S. C. I. N. E.
Grefier,
R. V.
Red.NE
Tehnored. GM
5 ex. / 19.01.2015
Dosar fond nr._ Judecătoria P.
Judecător fond: P. O.-A.
Operator de date cu caracter personal;
Notificare nr.3113/2006
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 301/2014.... → |
|---|
