Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 903/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 903/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 4667/114/2011*

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA NR. 903

Ședința publică din data de 29 septembrie 2014

Președinte – D. A. E.

Judecător – M. V. T.

Grefier – M. P.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

……

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpata A. (S., GRIMBOVSCHI) L., fiica lui C. și D., născută la 27 dec.1962 în B., domiciliată în municipiul B., . A, jud. B., căsătorită, fără antecedente penale, CNP_, împotriva sentinței penale nr.76 pronunțată la data de 20 aprilie 2012 de Tribunalul B., cauză venită spre rejudecare după casare potrivit Deciziei penale nr. 3064 din data de 10 octombrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin sentința penală nr.76 pronunțată la data de 20 aprilie 2012 de Tribunalul B., s-au hotărât următoarele:

- S-a respins excepția invocată de inculpată privind lipsa calității procesuale a părților vătămate A. H. S. și a Direcției Generale a Finanțelor Publice B.(denumită în continuare D.G.F.P B.).

- În baza art. 290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74 și 76 lit. e Cod penal a fost condamnată inculpata A. L. la o pedeapsă de o lună închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

- În baza art. 143 alin.2 lit. a, c din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 74 și 76 lit. e Cod penal a fost condamnată aceeași inculpată la două pedepse de câte 4 luni închisoare pentru comiterea a două infracțiuni de bancrută frauduloasă.

- În baza art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 și 76 lit. d Cod penal a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 1 an si 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală .

Conform art. 33-34 Cod penal s-au contopit cele 4 pedepsele aplicate, stabilindu-se pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an si 6 luni închisoare.

Potrivit art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b, c Cod penal, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durata de 3 ani și 6 luni ce constituie termen de încercare pentru inculpată.

Potrivit art.71 alin. ultim Cod penal pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii .

S-a aplicat dispozițiile art. 359 Cod procedură penală.

A fost obligată inculpata la plata următoarelor despăgubiri civile către părțile vătămate constituite părți civile: 13.887 lei către D.G.F.P. B. și 467.497 lei către partea civilă A. H. S.-sumele fiind actualizate la data plății efective.

S-a respins cererea formulată de partea civilă A. H. S. privind instituirea sechestrului asigurător pentru suma de 52.467 lei.

A fost obligată inculpata la 6500 lei cheltuieli judiciare către stat din care 5.000 lei aferente fazei de urmărire penală.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 septembrie 2014, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța a amânat pronunțarea la data de 24 septembrie 2014, pentru a da posibilitatea apărătorului apelantei - inculpate să depună concluzii scrise, fiind reamânată pronunțarea la data de 29 septembrie 2014, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA:

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 76 din 20 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul B.,

s-aU hotărât următoarele:

În baza art. 290 alin. l Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74 și 7( lit. e Cod penal a fost condamnată inculpata A. L. (fostă Ș., fostă Grimbo-s SChi)-fiica lui C. și D., născută la 27 dec. 1962 în B.,, domiciliată în municipiul B., . A, jud. B., căsătorită, fără antecedente penale CNP_, la o pedeapsă de o lună închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 143 alin.2 lit. a, c din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 74 și 76 lit. c Cod penal a fost condamnată aceeași inculpată la două pedepse de câte 4 luni închisoare pentru comiterea a două infracțiuni de bancrută frauduloasă.

În baza art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 și 76 lit. d Cod penal fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 1 an si 6 luni închisoare pentru săvârșire infracțiunii de evaziune fiscală.

Conform art. 33-34 Cod penal s-au contopit cele 4 pedepsele aplicate, stabilindu-se pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an si 6 luni închisoare.

Potrivit art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b, c Cod penal, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durata de 3 ani și 6 luni ce constituie termen de încercare pentru inculpată.

Potrivit art.71 alin. ultim Cod penal pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

S-a aplicat dispozițiile art. 359 Cod procedură penală.

A fost obligată inculpata la plata următoarelor despăgubiri civile către părțile vătămate constituite părți civile: 13.887 lei către D.G.F.P. B. și 467.497 lei către partea civilă A. H. S., sumele fiind actualizate la data plății efective.

S-a respins cererea formulată de partea civilă A. H. S. privind instituirea sechestrului asigurător pentru suma de 52.467 lei.

A fost obligată inculpata la 6500 lei cheltuieli judiciare către stat din care 5.000 lei aferente fazei de urmărire penală.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut în esență, prin sentința pronunțată, următoarele:

La data de 08.01.2001 a fost constituită societatea S.C. Termoglass Prod S.R.L. Zărnești, având ca asociați S.C. L. Intermed S.R.L. (în care inculpata și partea vătămată A. dețineau câte 50% din părțile sociale) respectiv I. Ethmond S. si P. R. Florinei.

Inculpata și partea vătămată A. H. S. au fost asociați și la S.C. Lex Conect S.R.L., societate ce a fost administrată de inculpată în perioada 01.10._06.

La data de 24.03.2004 inspectorii din cadrul D.G.F.P. B. au efectuat un control la S.C.Termoglass Prod S.R.L. B., în urma căruia au constatat că societatea datorează suma de_ lei ROL, motiv pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare și falimentului.

Prin sentința nr.153 din 09.06.2005 a Tribunalului B.-Secția Comercială si de C. Administrativ a fost admisă cererea creditoarei D.G.F.P. B., s-a de SChis procedura reorganizării judiciare și falimentului privind pe debitoarea S.C. Termoglass Prod S.R.L., fiind desemnat administrator judiciar A. I. .

Pe parcursul acestei proceduri judiciare, inculpata A. L. s-a înscris la masa credală cu suma de 31.753 lei(RON) întocmind și folosind 8 chitanțe reprezentând „aport personal administrator"care nu figurau înregistrate în evidența contabilă a societății.

Astfel, inculpata a depus în copie chitanțele nr._,_,_,_,_,_,_ și_. ce au fost întocmite în perioada 01.03.2002 - februarie 2005.

Expertiza contabilă efectuată în faza de urmărire penală R. Vartan a concluzionat că suma totală a celor 8 chitanțe false de 1._ lei ROL, nu a fost înregistrată în contabilitatea S.C. Termoglass Prod S.R.L., însă dacă această operațiune ar fi avut loc, ea ar fi dublat sumele înregistrate și ar fi modificat în mod nereal activul și pasivul societății debitoare.

Din verificările efectuate la Oficiul Registrului Comerțului nu a rezultat existența vreunei hotărâri a Adunării generale a S.C. Termoglass Prod S.R.L. sau a S.C. L. Intermed S.R.L. de majorare a capitalului social și de distribuire a dividendelor.

Expertul contabil a mai reținut că cele 8 chitanțe întocmite de inculpată ar trebui anulate, ele neputând fi înregistrate în contabilitatea firmei.

Prin sentința civilă nr.4893/22.07.2009 a Judecătoriei B. au fost anulate cele 8 chitanțe falsificate.

Deoarece inculpata s-a înscris la masa credală cu_ lei ROL(cuantum inferior soldului de_ lei ROL format din 52._ lei ROL-A. L.,_ lei ROL-partea vătămată A. și 99.500.000 lei ROL-P. R.) a rezultat că, în final, cele 8 chitanțe falsificate nu au fost folosite și astfel inculpata nu a comis infracțiunea de bancrută frauduloasă, în condițiile în care în urma procedurii de lichidare s-a obținui numai suma de 13.240 lei RON iar inculpatei nu i-a revenit nicio sumă de bani.

Instanța de fond a mai reținut că la 30.11.2006, inculpata a înstrăinat către S.C. Lex Conect S.R.L.,cu factura fiscală nr._, o autoutilitară Dacia înmatriculata sub nr._, cu suma de 17.850 lei RON ce a fost încasată și evidențiată în registrul de casă și registrul jurnal, fără ca mijlocul fix să fie scăzut din contabilitate anterior deschiderii procedurii de faliment din 09.06.2005.

Expertul contabil R. Vartan a concluzionat că suma de_ lei ROL și reprezentând contravaloarea autoturismului Dacia 1307, vândut către S.C. Lex Conect S.R.L. B. a fost înregistrată în evidențele contabile, astfel că bilanțul pe anul 2004 nu a fost denaturat pentru că totalul sumelor depuse ca aport în societate nu reprezintă venituri, ci sume depuse de asociați în societate.

Faptul că mijlocul fix nu a fost scăzut din contabilitate în 2004 constituie contravenția prev. de art. 41 al.3 din Legea 82/1991 și nu infracțiunea de evaziune fiscală.

La datele de 13 și 14.07.2007, comisarii Gărzii Financiare B. au efectuat un control Ia ..R.L. B., în urma căruia au constatat că în perioada decembrie 2006-aprilie 2007 nu a fost evidențiată în contabilitatea acesteia suma de 19.678 lei RON provenind din încasarea unor abonamente TV, că inculpata A. L. a folosi în interes personal această sumă, precum și contravaloarea unui autoturism Daewoo Cielo pe care l-a înstrăinat la data de 08.02.2007 lui D. A. cu suma de 400 Iei, sumă neevidențiată în contabilitate.

Ulterior, în perioada 23.01._08 inspectorii Agenției Naționale de Administrare Fiscală D.G.F.P. B. au efectuat o inspecție fiscală la S.C. Lex Conect S.R.L.

Din raportul nr. 3867/15.02.2008 a rezultat că obligațiile fiscale către bugetul consolidat al statului sunt de 72.796 lei RON, la care se adaugă suma de 19.977 lei RON. Din acestea trebuie scăzute obligațiile accesorii (dobânzi, penalități, amendă, majorări de întârziere) astfel că obligațiile fiscale datorate sunt de 58.675 lei RON.

Împotriva concluziilor raportului de inspecție fiscală nr. 3867 din 15.02.2008 nu au fost formulate obiecțiuni.

La data de 04.06.2008 a fost efectuată o expertiză contabilă de către A. G., care a reținut că în perioada de insolvență nu a rezultat impozit neplătit, deoarece s-a acoperit pierderea realizată în anul 2006, însă a rezultat TVA de plată în cuantum de 216 lei, aferentă chitanțelor de încasare de la punctele de lucru Cărbunești și I., jud. Prahova.

La data de 31.01.2007, în balanța societății a rezultat un sold creditor la contul 411 „Clienți" în valoare de 70.616 lei. Expertul a mai reținut că au fost încasate sume prin emiterea de chitanțe, fără ca aceste venituri să fie facturate și înregistrate în contul de venituri și TVA. Astfel nu au fost evidențiate sumele de 20.328 Iei,_ lei, și TVA-ul aferent de 11.275 lei. S-a mai reținut că suma de 400 lei, reprezentând valoarea autoturismului Daewoo Cielo nu a fost evidențiată în contabilitate, astfel că a rezultat un TVA a plata de 64 lei. Tot expertul a mai menționat că suma de 87.303 lei, identificată în soldul contului 461 „Debitori diverși" a fost folosită pentru achitarea furnizorilor, în special S.C. Eurovest Telecom S.R.L., administrată de C. Florinei Ninel, fără ca actele să fie însușite de lichidator.

În cadrul procedurii de lichidare a S.C. Lex Conect S.R.L., s-a dispus evaluarea bunurilor mobile, fiind desemnat expert C. August M..

Din raportul de evaluare întocmit de acesta a rezultat că valoarea de piață a stațiilor fixe a fost de 1200 lei, deoarece au avut o uzură de 7 ani și stare tehnică satisfăcătoare, dar cu apreciere morală mare, de 95%.

La 10.09.2007 s-a întocmit un nou raport de evaluare cu același expert, în care pe lângă cele două stații CATV din județul Prahova a fost luată în calcul și Stația CATV Pogana, jud. V., stabilindu-se prin metoda patrimonială o valoare pentru rețelele din Cărbunești și I. de câte 340.000 lei RON, iar pentru cea din Pogana de 66.800 lei, în total 746.800 lei.

S-a procedat la actualizarea prejudiciului pentru infracțiunile de evaziune fiscală și bancrută frauduloasă, conform indicelui de inflație, expertul contabil S. D. C., pe baza indicelui de inflație, reținând că la evaziunea fiscală paguba este de 13.887 lei RON, la cea de bancrută frauduloasă de 113.284 iei, prin plățile efectuate de inculpată și neînsușite de lichidator și la cea de bancrută frauduloasă de 934.994 lei prin evaluarea stațiilor CATV.

Cu privire la aceste sume reținute în cele două rapoarte de evaluare, prima instanță a reținut că la prima evaluare (din 25.07.2007) s-a avut în vedere valoarea de amortizare a bunurilor iar nu cea de inventar, aspect ce rezultă din declarațiile persoanei vătămate A. H. S., precum și din declarația lichidatorului judiciar B. D.. Valoarea constatată a fost diminuată și de faptul că nu a fost luată în calculul inițial și stația CATV Pogana din jud. V., motiv pentru care persoana vătămată a solicitat refacerea raportului de evaluare. Astfel se explică sumele obținute la evaluarea din 10.09.2007.

Partea vătămată A. H. S. s-a constituit parte civilă cu suma de 467.497 Iei reprezentând 1/2 din prejudiciul cauzat de inculpată societăților la care avea cota de participare de 50% din părțile sociale, sumă ce urmează a fi actualizată iar partea vătămată Direcția G. a Finanțelor Publice B. s-a constituit parte civilă cu suma de 13.887 lei reprezentând impozit pe profit și TVA, actualizat la data plații efective.

Pe parcursul judecății în primă instanță, inculpata a invocat excepția lipsei calității procesuale a celor două părți vătămate A. H. S. si a Direcției Generale a Finanțelor Publice B..

Soluționând excepția, instanța de fond a reținut că inculpata a comis infracțiunea de evaziune fiscală în calitate de administrator al S.C. Lex Conect S.R.L. iar faptul că în prezent societatea este radiată este lipsit de relevanță juridică.

De asemenea, prima instanță a hotărât că A. H. S., în calitate de asociat, poate avea calitatea de parte vătămată și civilă, alături de alți creditori bancari în infracțiunile de daună în condițiile în care plângerile penale au fost formulate de către A. H. S. care a fost prejudiciat prin faptele comise de inculpată.

La termenul de judecată din 27.03.2012 partea vătămată A. H. S. a depus la dosar raportul final asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe întocmit conform art. 129 din Legea nr. 85/2006 de lichidatorul judiciar Jureschi V. în dosarul nr._ prin care i-a fost repartizată inculpatei suma de 52.467 lei urmare lichidării S.C. L. Intermed S.R.L., solicitând luarea măsurii sechestrului asigurător asupra acestei sume.

Instanța a constatat că Tribunalul B., Secția a II-a civilă nu a soluționat acest dosar astfel că acest raport nu poate fi avut în vedere, respingând cererea ca neîntemeiată.

Inculpatei i-a fost respinsă cererea de efectuare a unei noi expertize contabile ca nefiind utilă, pertinentă si concludentă, cu motivarea că în cauză au fost efectuate mai multe expertize, iar obiectivele cerute au fost analizate de către ceilalți experți contabili iar partea civilă D.G.F.P. B. a solicitat valorificarea raportului de inspecție fiscală din 15.02.2008, asupra căruia nu au fost formulate obiecțiuni.

În aceste condiții prima instanță a stabilit că probele administrate justifică pretențiile civile ale părților vătămate.

S-a mai reținut și că prin sentința civilă nr. 4893/22.07.2009 a Judecătoriei B. au fost anulate cele 8 chitanțe falsificate.

Reținând că în drept, faptele inculpatei așa cum au fost descrise și probate constituit infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, 2 infracțiuni de bancrută fraudulos; și respectiv evaziune fiscală prevăzute de art. 290 alin.l Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.; Cod penal, art. 143 alin.2 lit. a, c din Legea nr. 85/2006, art. 143 alin.2 lit. a, c din Legea nr 85/2006 și art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal fiind săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni, tribunalul a stabilit răspundere/i penală a inculpatei A. L. și a dispus condamnarea acesteia.

La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social a faptei precum și persoana inculpatei care se află la prima încălcare a legii penale.

Constatând că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție instanța fondului a făcut aplicarea dispozițiilor art. 81 din Codul penal, suspendând condiționat pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, calculat conform art.82 din același cod.

Împotriva sentinței penale nr.76/20 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul B. în termen legal, a declarat apel inculpata A. (fostă Ș., fostă Grimbovschi) L. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 213 din 27 decembrie 2012 Curtea de Apel Ploiești a admis apelul inculpatei, a desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare în pedepse componente de: o lună închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnături privată, prev. și ped. de art. 290 alin. l Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art 74 și 76 lit. e Cod penal; 4 luni închisoare pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă prev și ped. de art. 143 alin.2 lit. a, c din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 74 și 76 lit. e C. penal; 4 luni închisoare pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă prev. și ped. de art. 14: alin.2 lit. a, c din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 74 și 76 lit. e Cod penal; de 1 an si 6 luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 și 76 lit. d Cod penal, pedepse pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art.11 pct.2 lit. b rap. la art. 10 lit. g C. proc. pen. a încetat procesul penal pornii împotriva inculpatei pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. și ped. de art. 290 alin. l Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. d C. proc. pen. a achitat pe aceeași inculpată pentru două infracțiuni de bancrută frauduloasă prev. și ped. de art. 143 alin.2 lit. a, c din Legea nr. 85/2006, faptelor lipsindu-le elementele constitutive ale infracțiunii.

A redus pedeapsa aplicată inculpatei pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 și 76 lit. d Cod penal de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an închisoare, stabilind un nou termen de încercare de 3 ani conform art.82 cod penal.

A constatat lipsa calității de parte vătămată a intimatului A. H. S. în sensul art. 24 C.proc.pen și a înlăturat obligarea inculpatei de la plata sumei de 467.497 lei către acest intimat, dispusă prin sentința apelată.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea, examinând hotărârea apelată, în raport de criticile formulate de apelantă, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum impun dispozițiile art.371 alin. 2 C.proc.pen., a constatat că este afectată atât legalitatea cât și temeinicia acesteia pentru considerentele care succed:

Urmare cercetărilor penale întreprinse în dosarele nr.608/P/2006 și nr.366/P/2007 ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul B. și care au fost conexate, prin rechizitoriul emis la data de 29 iunie 2011 a fost trimisă în judecată inculpata A. L. (fostă Ș., fostă Grimbovschi) pentru comiterea, în concurs real de fapte penale a următoarelor infracțiuni:

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, o faptă prev. de art.290 alin. l Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 cod penal;

- bancrută frauduloasă, două fapte prev. de art. 143 alin.2, lit. a, c din Legea nr.85/2006;

- evaziune fiscală, o faptă prev. de art.9 lit. b din Legea nr.241/2005.

Dacă în partea sa expozitivă, actul de sesizare a instanței trebuie să cuprindă descrierea faptei/faptelor reținute în sarcina inculpatului precum și arătarea probelor pe care se întemeiază situația de fapt reținută dar și vinovăția inculpatului, dispozitivul rechizitoriului care cuprinde actele de dispoziție ale procurorului, trebuie să se refere la toate faptele, cu încadrarea lor juridică și la toți inculpații pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Considerându-se legal învestit, tribunalul a soluționat cauza după efectuarea cercetării judecătorești, hotărând prin sentința apelată că inculpata răspunde penal pentru toate cele 4 infracțiuni pentru care a fost trimisă în judecată și menționate în cele ce preced, condamnând-o pentru o infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art.290 alin.l cod penal cu aplic.art.41 alin.2 cod penal; două infracțiuni de bancrută frauduloasă, prev.de art. 143 alin.2, lit.a,c din Legea nr.85/2006 și o infracțiune de evaziune fiscală, prev.de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005.

Prin aceeași sentință, prima instanță s-a pronunțat și asupra excepțiilor invocate de inculpată referitoare la lipsa calității procesuale a părților vătămate A. SCu H. S. și Direcția G. a Finanțelor Publice B. (denumită în continuare DGFP B.) excepții ce au fost respinse.

Curtea a apreciat că dezlegarea dată excepțiilor și fondului acțiunii penale exercitate este parțial greșită, învederând următoarele:

Situația de fapt expusă în considerentele sentinței este preluată din actul de sesizare a instanței, astfel că paginile nr.1-3 ale hotărârii (filele 213-215 dosar fond) sunt identice, fiind preluate integral din rechizitoriu (filele 1-5 dosar urm. pen. volumul atașat la dosarul de apel).

Chiar dacă apelanta-inculpată, care a sesizat acest procedeu de expunere a stării de fapt, a susținut că el echivalează cu nemotivarea hotărârii, în realitate se constată că partea expozitivă a sentinței de condamnare, ca și cea a actului de sesizare cu care se identifică în întregime, nu conține elementele esențiale de natură a permite descrierea faptelor ce fac obiectul învinuirii cu arătarea timpului și locului unde au fost comise și încadrarea lor juridică, analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale și civile a cauzei, precum și a celor care au fost înlăturate pentru ca părțile, pe de o parte și instanțele de control judiciar, pe de alta, să poată înțelege motivele de fapt și de drept ce justifică soluția pronunțată.

Astfel, Curtea a constatat că actul de sesizare descrie în partea sa dispozitivă. activitatea infracțională a inculpatei constând în aceea că „în perioada 13.02.2004-februarie 2005 a consemnat date nereale în chitanțele nr._-_ pentru a aduce ca aport sume de_ lei (ROL) în patrimoniul S.C. Termoglass Prod S.R.L.; că în calitate de administrator la S.C. Lex Conect S.R.L. B., în perioada decembrie 2006-aprilie 2007 a încasat și a făcut plăți în valoare de 87.303 lei(RON) către furnizori-suma actualizată fiind de 113.284 lei, în special către S.C. Eurovest Telecom S.R.L. administrată de finul ei C. Florinei Ninel, deși societatea se afla în reorganizare în baza sentinței nt.16 din 4.10.2006 a Tribunalului B., iar din 22.04.2007 societatea a fost administrată de lichidator B. D.; că a omis să evidențieze în contabilitate suma de 13.887 lei; că a ascuns active în cuantum de 934.994 lei(RON) și a înstrăinat autoturismul marca Daewoo Cielo înmatriculat sub nr._ în frauda creditorilor” iar în partea expozitivă, preluată identic și în întregime în considerentele sentinței, sunt descrise acțiuni sau inacțiuni ale inculpatei fără a se stabili căror infracțiuni le corespund fiindcă în termenii „faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de (...)” sunt redate cele 4 infracțiuni cu care a fost sesizată instanța.

În aceste circumstanțe, Curtea a constatat că nu se înțelege din considerentele sentinței în ce constau cele două fapte penale de bancrută frauduloasă în varianta prev. și ped. de art. 143 alin.2 lit. a,c din Legea nr.85/2006 pentru care inculpata a fost condamnată.

Potrivit textului legal incriminatoriu, constituie infracțiunea de bancrută frauduloasă și se sancționează cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, fapta persoanei care: a) falsifică, sustrage sau distruge evidențele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia; c) înstrăinează, în frauda creditorilor, în caz de insolvență a debitorului, o parte din active.

Instanța de apel a arătat că, pentru reținerea cumulativă a ambelor ipoteze legale la comiterea fiecăreia din cele două infracțiuni de bancrută frauduloasă, atât prima instanță cât și organul de urmărire penală (starea de fapt fiind aceeași) aveau obligația de a descrie în ce constă efectiv acțiunea de falsificare, sustragere, distrugere a evidențelor debitorului ori ascunderea unei părți din activul averii acestuia, pe de o parte, iar pe de alta, modalitatea concretă și efectivă în care inculpata a înstrăinat, în frauda creditorilor, în caz de insolvență a debitorului, o parte din active.

În egală măsură, s-a considerat că nu se poate stabili care din acuzațiile aduse inculpatei: că în calitate de administrator la S.C. Lex Conect S.R.L. B., în perioada decembrie 2006-aprilie 2007 ar fi încasat și ar fi făcut plăți în valoare de 87.303 lei (RON) către furnizori-suma actualizată fiind de 113.284 lei - în special către S.C. Eurovest Telecom S.R.L. administrată de finul ei C. Florinei Ninel, deși societatea se afla în reorganizare în baza sentinței nt.16 din 4.10.2006 a Tribunalului B., iar din 22.04.2007 societatea a fost administrată de lichidator B. D.; că ar fi ascuns active în cuantum de 934.994 lei (RON) și ar fi înstrăinat autoturismul marca Daewoo Cielo înmatriculat sub nr,_ în frauda creditorilor - constituie cele două infracțiuni de bancrută frauduloasă în variantele cumulate ale lit.a și c ale art.143 din Legea nr.85/2006, câtă vreme cele trei acțiuni descrise în dispozitivul rechizitoriului și în considerentele hotărârii, au fost considerate ca fiind doar două infracțiuni având același fundament juridic respectiv art.143 ali.2 lit. a, c din actul normativ sus-citat.

De aceea, Curtea, constatând întemeiate criticile aduse sentinței și examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept în privința celor două infracțiuni de bancrută frauduloasă, a reținut următoarele:

1. Fapta inculpatei, descrisă rezumativ, de a fi încasat și a fi făcut plăți în valoare de 87.303 lei(RON) către furnizori, suma actualizată fiind de 113.284 Iei, în special către S.C. Eurovest Telecom S.R.L., administrată de finul ei C. Florinei Ninel, deși societatea se afla în reorganizare, în baza sentinței nt.16 din 4.10.2006 a Tribunalului B., iar din 22.04.2007 societatea a fost administrată de lichidator B. D., nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de bancrută frauduloasă prev. de art.143 alin.2 lit.a și c din Legea nr.85/2006.

Procedura insolvenței împotriva S.C. Lex Conect S.R.L. s-a deschis prin sentința nr. 16 din 14.oct.2006 a Tribunalului B. (dosar nr._ -atașat).

Suma de 87.303,43 lei (devenită prin actualizare 113.284 lei) și rezultată din Raportul de inspecție fiscală nr.3867/15.02.2008 (filele 363-375 vol.6 dos.urm.pen) s-a susținut că ar fi fost folosită de inculpată, în perioada decembrie 2006-aprilie 2007, pentru achitarea datoriilor către furnizori, între aceștia preponderent către S.C. Eurovest Telecom S.R.L. B., fără ca actele de plată să fie însușite de lichidatorul B. M., numit la 7 februarie 2007 (sentința .-dosar_ atașat).

Între această societate și S.C. Lex Conect a fost încheiat contractul de prestări servicii nr.I5 din 16 ian.2006 (filele 134-137 vol.4 dos.urm.pen) în temeiul căruia, pe o durată de 10 ani societatea prestatoare de servicii S.C. Lex Conect S.R.L. B. s-a obligat sa furnizeze servicii de întreținere, service și extindere a rețelelor de televiziune prin cablu precum și de colectare a taxelor de la abonați, în schimbul unei remunerații în cuantum de 10% dar nu mai puțin de 2000 lei lunar.

Între clauzele contractuale se regăsește și cea privind obligația societății beneficiare S.C. Eurovest Telecom S.R.L. B. de a deconta societății prestatoare de servicii cheltuielile efectuate cu: salariile angajaților, materiale și cheltuieli de deplasare (fila 135 voi.IV dos.urm.pen).

Raportul de inspecție fiscală a verificat activitatea S.C. Lex Conect S.R.L. B. pe perioada 1.01._07 și a identificat într-un cont (nr.461-denumit „debitori diverși”) suma de 87.303 lei utilizată de cei doi asociați ca un cont personal pentru anumite operațiuni de plată.

Expertiza contabilă A. G. (filele 429-433 vol.7 dos.urm.pen) a stabilit că suma identificată în soldul acestui cont a fost folosită pentru achitarea furnizorilor nominalizați la lit. d din raportul de expertiză (fila 432 același dosar) pentru care s-au întocmit documente contabile, obligațiile de plată vizând datorii existente dinaintea deschiderii procedurii de insolvență, astfel că nu au fost însușite de lichidator.

Fiind audiat în calitate de martor, lichidatorul judiciar B. D. (filele 68-71 vol.4 dos.urm.pen și filele 168-169 dosar fond) a confirmat înregistrarea în evidența contabilă a documentelor de plată precum și toate plățile efectuate numai după desemnarea sa.

În condițiile în care expertiza contabilă Gh. A. a concluzionat că suma de 87.303 lei din contul „461-debitori diverși" se regăsește în lista de inventariere a bunurilor și creanțelor de încasat predate lichidatorului la data de 28.03.2007 (fila 432 voi.IV dos.urm.pen) iar din înscrisurile depuse la dosar, inclusiv în apel (filele 56-72) coroborate cu depoziția martorului C. F. Ninel, administrator al S.C. Eurovest Telecom(fila 153 dosar fond) a rezultat că plata sumei de 87.303 lei a fost făcută după deschiderea procedurii insolvenței.

S-a arătat că, pentru a reține răspunderea penală a inculpatei este esențială dovada că plata a fost dispusă de aceasta, fără înștiințarea lichidatorului sau că documentul de plată (dispoziția) a fost semnată de inculpată.

Curtea de apel a constatat că, din niciun act al dosarului nu rezultă această împrejurare esențială pentru ca elementele constitutive ale infracțiunii de bancrută frauduloasă, în modalitatea prevăzută de lit. a și c din art.143 alin.2 al Legii nr.85/2006, să fie cumulativ îndeplinite. Nu poate exista prezumția că inculpata a efectuat plata, organul de urmărire penală având obligația legală de a dovedi acest fapt, în condițiile în care a susținut că operațiunea s-a făcut în perioada decembrie 2006-aprilie 2007.

S-a reținut că la dosar, atât la instanța fondului (filele 70-88) cât și în apel (filele 56-65), au fost depuse în copie facturi emise de S.C. Eurovest Telecom S.R.L. B., reprezentând deconturi de prestări servicii, cheltuieli cu salarii, cu combustibili precum și chitanțele fiscale care dovedesc plata acestor facturi de către S.C. Lex Conect S.R.L. B., aceste documente fiind însă ștampilate atât la emitere cât și la încasare de S.C. Eurovest Telecom S.R.L. B..

Lichidatorul judiciar avea dreptul, dar și obligația, stabilite de Legea nr.85/2006 de a cere judecătorului sindic să anuleze aceste plăți a căror sumă cumulată este de 87.303,43 lei, fiindcă achitarea ei către furnizori s-a produs în timpul insolvenței pentru datorii anterior acumulate, astfel cum a concluzionat expertiza Gh. A., însă din verificarea dosarului d insolvență nr._ al Trib. B.-atașat, Curtea de apel a constatat că nu rezult că o astfel de acțiune s-ar fi exercitat.

2.Fapta aceleiași inculpate, descrisă rezumativ în sensul de a fi ascuns active în cuantum de 934.994 lei (RON) și de a fi înstrăinat autoturismul marca Daewoo Cielo înmatriculat sub nr._ în frauda creditorilor nu întrunește, la rândul săi elementele constitutive ale celei de a doua infracțiuni de bancrută frauduloasă, în modalitatea prevăzută de art.143 alin.2 lit. a și c din Legii nr.85/2006, pentru care s-a dispus condamnarea sa.

Activele la care se referă actul de inculpare și sentința instanței de fond constau în cel trei stații CATV I., Cărbunești și Pogana, bunuri aparținând patrimoniului S.C Lex Conect S.R.L. B., aflată în procedură de insolvență, astfel cum s~a arătat.

Curtea a reținut că sub învinuirea de a fi ascuns de la inventariere, evaluare ș valorificare de către lichidator aceste stații, în special pe cea situată în localitatea Pogana județul V. precum și de a fi înstrăinat autoturismul marca Daewoo Cielo înmatricula sub nr._ în timpul procedurii lichidării judiciare pentru a frauda creditori societății, inculpata a fost condamnată pentru o infracțiune de bancrută frauduloasă, h modalitatea prevăzută de art. 143 alin.2 lit. a și c din Legii nr.85/2006.

Ascunderea unei părți din activul averii societății debitoare trebuie materializată, îi accepțiunea legiuitorului într-o acțiune sau inacțiune de natură a sustrage bunul sau bunuri de la procedura de inventariere, evaluare și apoi valorificare pe care o îndeplinești lichidatorul judiciar în cadrul mandatului încredințat, cu scopul de a îndestula creditori debitoarei falite.

S-a constatat că cele trei stații CATV în discuție se regăsesc în listele de inventar și îi balanța mijloacelor fixe-predate lichidatorului judiciar B. D.. Aceste bunuri ai fost evaluate și supuse vânzării în cursul procedurii insolvenței, fără ca operațiunea să fit contestată în termenii și condițiile Legii nr.85/2006, așa cum rezultă din verificare a dosarului nr._ al Trib. B.-atașat, în care se află și rapoartele de evaluare a bunurilor, procesele-verbale de licitație și actele de adjudecare și declarația lichidatorului audiat ca martor în acest proces penal.

În aceste condiții, acuzația ascunderii unei părți din activul averii S.C. Lex Coneci S.R.L. B. trebuia descrisă în concret și mai apoi dovedită prin mijloace de probă care să înlăture prezumția relativă a nevinovăției ce operează în favoarea oricărei persoane până la proba contrară.

Stația și rețeaua de televiziune prin cablu Pogana, a cărei construire, instalare și exploatare nu au finalizate până la deschiderea procedurii de insolvență, nu a fost însă recepționată datorită neîndeplinirii unor parametri tehnici prevăzuți de norme legale speciale.

Deși stația respectivă funcționa, fiind declarată ca punct de lucru secundar încă din 15.08.2005 (fila 544 voi. VII dos. urm. pen), recepționarea ei putea fi legal făcută numai după obținerea autorizației tehnice de funcționare prev. de art.73 din Legea nr.504/2002 modif. și complet., a licenței de la I.G.C.T.I. și a avizului tehnic de retransmisie de la C.N.A., care nu au fost obținute până la deschiderea procedurii insolvenței (filele 248-256 dosar nr._ al Trib. B.-atașat).

Curtea a reținut că acestea au fost motivele pentru care nu a fost trecută în evidența contabilă ca mijloc fix, însă cheltuielile făcute de societate cu construirea și instalarea ei sunt evidențiate în contabilitatea societății, conform concluziilor expertizei contabile Gh; A. (lit.c, fila 431 voi. VII. dosar urm. pen.) și copiilor facturilor fiscale de achiziționare a materialelor și echipamentelor (filele 552-564 voi. VIL dos. urm. pen.)

În egală măsură, această stație a fost trecută pe lista de inventar întocmită de administratorul societății Bugheci R. și care a fost predată lichidatorului judiciar pentru a fi evaluată și valorificată prin vânzare (fila 307 vol. I dosar nr._ al Trib. B.-atașat).

Ea a fost evidențiată în cel de al doilea raport de evaluare din 10 sept.2007 și supusă vânzării prin adjudecare în cadrul procedurii insolvenței (fila 196 voi. IV dos. urm.pen. și filele 93-94 dosar fond).

Dincolo de faptul că din punct de vedere al evidenței contabile acest bun nu a fost ascuns, s-a arătat de către instanța de apel că nu poate fi ignorată nici împrejurarea că stația CATV Pogana nu putea fi dosită de inculpată nici în materialitatea ei, fizic pretinsa acțiune dolosivă fiind imposibilă (planșe foto anexate Raportului de evaluare-filele 39-42 vol. IV dos. urm. pen).

Nu există nicio explicație verosimilă pentru care lichidatorul judiciar și expertul evaluator C. A. M. să nu verifice pe teren existența, în materialitatea ei, a acestei stații.

Verificând operațiunea de înstrăinare a autoturismul marca Daewoo Cielo înmatriculat sub nr._ proprietatea societății S.C. Lex Conect S.R.L. B., în timpul procedurii lichidării judiciare cu acuzația că inculpata a efectuat-o pentru a frauda creditorii societății, Curtea a constatat că acest bun apare în lista de inventar întocmită de lichidator la 28 martie 2007 (fila 192 vol. I dosar nr._ al Trib. B.-atașat).

El a fost vândut de inculpată, care avea la acea dată calitatea de administrator special potrivit Legii nr.85/2006, ceea ce i-a permis înstrăinarea, în luna octombrie 2006 către cumpărătorul C. E. cu prețul de 400 lei (filele 152-153 voi. IV dos.urm.pen) fiindcă, potrivit înscrisului sub semnătură privată denumit proces-verbal, cu suma stabilită drept preț, s-a vândut „carcasa” autoturismul marca Daewoo Cielo, avariat prin incendierea din luna august 2006 conform adresei aflate la fila 151 din același dosar.

Cum deschiderea procedurii insolvenței s-a făcut în luna februarie 2007 (fila 89 dosar fond), factura care constituie documentul legal ce confirmă vânzarea, a fost emisă de lichidatorul judiciar care, în această modalitate și-a însușit operațiunea efectuată, prin înregistrarea facturii în evidența contabilă a societății falite.

Lichidatorul judiciar și cumpărătorul bunului au fost audiați ca martori, confirmând operațiunea juridică, prețul acesteia și â scoaterea din evidența contabilă a autoturismului astfel înstrăinat.

Împrejurarea că, ulterior, noul proprietar a reparat acest autoturism și 1-a revândut unei alte persoane, D. A., ascultat de asemenea ca martor (filele 150, 152 și 168 dosar fond) cu un preț considerabil mai mare, nu îndreptățește, în opinia instanței de apel, acuzația că inculpata a comis infracțiunea de bancrută frauduloasă în varianta prevăzută de art.143 alin.2 lit. a și c din Legii nr.85/2006, pentru care s-a dispus condamnarea sa, deoarece nu s-a dovedit nici că prin înstrăinarea bunului a acționat cu intenția de a frauda creditorii societății, nici că prețul vânzării pe care a efectuat-o nu a fost real și serios, nici că ar fi încasat vreo sumă peste acest preț sau că ar fi avut cunoștință sau vreo implicare în revânzarea bunului.

D. consecință, pentru considerentele expuse în cele ce preced, Curtea a constatat că niciuna din cele două fapte, descrise prin trei acțiuni ce au fost verificate în cadrul controlului de legalitate și temeinicie ce trebuie exercitat în cazul apelului, atât ca stare de fapt cât și sub aspect probator, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de bancrută frauduloasă prevăzute și pedepsite de art.143 alin.2 lit.a și c din Legea nr.85/2006, așa cum în mod greșit a hotărât instanța fondului, ceea ce a atras soluția achitării inculpatei de sub această învinuire, pe temeiul art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C. proc.pen. pentru ambele infracțiuni.

Examinând critica apelantei-inculpate referitoare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 cod penal și constând în emiterea în perioada 13.02.2004-februarie 2005 a 8 chitanțe cu nr._-_ în care a consemnat date nereale pentru a dovedi pretinsul aport al sumei totale de_ le în patrimoniul S.C. Termoglass Prod S.R.L., așa cum s-a reținut în actul de inculpare, Curtea a constatat că prin sentința apelată, tribunalul a reținut că activitatea infracțională s-a desfășurat în perioada 1 martie 2002-februarie 2005, interval de timp în care, succesiv au fost întocmite cele 8 chitanțe.

În raport de aceste elemente, potrivit art. 122 alin. 1 și 3 Cod penal, Curtea a pus în discuție eventuala incidență a prescripției răspunderii penale pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal.

Față de poziția procesuală exprimată de apelanta-inculpată și de dispozițiile art. 122 alin. l lit. d cod penal, critica subsidiară formulată în legătură cu această faptă penală nu a mai fost analizată, dându-se eficiență excepției prescripției ca și cauză de înlăturare a răspunderii penale, în condițiile în care, de la data săvârșirii ultimei acțiuni-februarie 2005 ce constituie data ultimei chitanțe-termenul legal stabilit de legiuitor pentru ca răspunderea penală a inculpatei față de infracțiunea prev.de art.290 cod penal, în formă continuată, s-a împlinit.

Referitor la cealaltă critică a apelantei-inculpate, privind greșita dezlegare dată faptei de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005 în sensul condamnării sale la pedeapsa închisorii, cu motivarea că obligația înregistrării în evidența contabilă a S.C. Lex Conect S.R.L. B. a veniturilor fiscale ce au generat obligații în valoare totală de 13.887 lei reprezentând taxă pe valoare adăugată m*-i revenea, instanța de apel a constatat următoarele:

Așa cum s-a arătat, factura nr._/26.09.2007 privind înstrăinarea autoturismului cu nr._ aparținând societății falite nu a fost înregistrată în evidența contabilă a acesteia, conform concluziilor expertizei contabile Gh. A. (fila 431 vol.VII dos.urm.pen.) situație în care obligațiile fiscale în sumă de 64 lei reprezentând T.V.A. aferent au rămas neachitate. Lichidatorul judiciar, martorul B. D., care a confirmat ulterior operațiunea vânzării - înregistrând-o în evidența contabilă - a declarat instanței (fila 168) că la nivelul anului 2007 nu-și amintește dacă se plătea TVA pentru bunurile vândute în cursul lichidării societății.

reprezentând T.V.A. aferent au rămas neachitate. Lichidatorul judiciar, martorul B. D., care a confirmat ulterior operațiunea vânzării - înregistrând-o în evidența contabilă - a declarat instanței (fila 168) că la nivelul anului 2007 nu-și amintește dacă se plătea TVA pentru bunurile vândute în cursul lichidării societății.

Tot astfel, pentru suma de 216 lei reprezentând TVA aferent unor operațiuni financiare din perioada martie-aprilie 2007, expertiza contabilă Gh. A. (fila 430 vol.VII dos.urm.pen.) a stabilit că facturile au fost confirmate de lichidatorul societății însă veniturile și cheltuielile au fost evidențiate în contabilitate în luna septembrie 2007 odată cu reconstituirea evidenței contabile, obligația fiscală aferentă acestora rămânând neplătită.

Suma de 11.275 lei reprezintă TVA calculat la valoarea de 70.616 Iei care a fost descoperit la inspecția fiscală desfășurată în perioada 23 ian.-2 febr.2008 de DGFP B. (filele 363-372 voi.6 dos.urm.pen) și reprezintă venituri încasate de societate dar neînregistrate în evidența contabilă, împrejurare confirmată de concluziile expertizei contabile Gh. A. (pct.a 2- fila 430 vol.VII dos.urm.pen.)

Cum infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. l lit.b din Legea nr.241/2005 constă în omisiunea evidențierii în actele contabile ori în alte documente, în tot sau în parte, a operațiunilor comerciale sau a veniturilor realizate, apărarea apelantei-inculpate în sensul că, dintr-o greșeală a firmei de contabilitate Contabserv Total S.R.L. cu care a încheiat contractul de prestări servicii contabile la 1 iunie 2006, soldul contului 411 clienți a fost transformat din sold debitor în sold creditor, nu o absolvă de răspunderea penală, așa încât pentru această infracțiune, Curtea a constatat că în mod legal și justificat de probele din dosar la care s-a făcut referire, prima instanță a pronunțat condamnarea sa și a instituit obligația de acoperire a prejudiciului cauzat DGFP B., admițând acțiunea civilă exercitată de aceasta.

Verificând criteriile de individualizare a pedepsei, instanța de apel a apreciat că alături de lipsa antecedentelor penale și gradul de pericol social al faptei, reținute de prima instanță, cuantumul sumei datorate și persoana făptuitoarei care este absolventă de studii superioare, nu este înscrisă în cazierul judiciar, a colaborat cu organul judiciar, constituie împrejurări cu caracter atenuant în sensul art.74 cod penal de natură a determina reducerea cuantumului pedepsei aplicate de tribunal conform art.76 lit. d din același cod.

D. consecință, Curtea reținând corect acordate de instanța fondului în favoarea apelantei-inculpate circumstanțele atenuante cu caracter personal, a redus cuantumul pedepsei, menținând dispozițiile art. 81 Cod penal ca modalitate de executare, dar stabilind un nou termen de încercare potrivit art. 82 Cod penal.

În ceea ce privește dezlegarea dată de prima instanță excepției lipsei calității procesuale a părții vătămate A. H. S. care este complementară modului de soluționare a acțiunii civile exercitate de acesta în cadrul procesului penal, în apel s-au reținut următoarele:

Cu motivarea că în calitate de asociat, A. H. S. poate avea calitatea de parte vătămată și civilă „alături de alți creditori bancari în infracțiunile de daună" precum și că suma de 467.497 lei reprezintă prejudicial cauzat de inculpată societăților la care avea cote de participare de 50% din părțile sociale, tribunalul a admis acțiunea civilă și a instituit obligația inculpatei la despăgubiri civile către această persoană.

Curtea a constatat că soluția astfel motivată este greșită în condițiile în care potrivit art.24 alin. l, 2 C.proc.pen., persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare (...) materială, dacă participă în procesul penal se numește parte vătămată iar dacă exercită și acțiunea civilă se numește parte civilă.

În raport de infracțiunile pentru care a pronunțat condamnarea, prima instanță a stabilit greșit calitatea procesuală a intimatului A. H. S. de parte vătămată, fiindcă infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este una de pericol, iar consecința juridică pentru care inculpata a întocmit chitanțele fiscale nu s-a produs, în cazul infracțiunii de evaziune fiscală, prejudiciul produs afectează bugetul de stat, iar la infracțiunile de bancrută frauduloasă, victimele faptei prevăzute de lege sunt creditorii înscriși în tabelul de creanțe și ale căror drepturi nu pot fi legal satisfăcute datorită acțiunii sau inacțiunii făptuitorului ce are drept scop fraudarea lor.

Curtea a constatat că, chiar în condițiile în care la instanța de fond, inculpata a fost condamnată pentru cele două infracțiuni de bancrută frauduloasă, A. H. S. nu a dovedit că are calitatea de creditor al inculpatei, nu a fost înscris în tabelul definitiv consolidat al creanțelor, în procedura insolvenței (fila 212 vol.I dosar nr._ al Trib.B. - atașat) nu are niciun titlu de creanță care să constituie fundamentul pretinsei sale vătămări materiale (fila 317 vol.I dosar nr._ al Trib.B. - atașat) așa încât, în conformitate cu art.24 alin. l C.proc.pen., acesta nu justifică calitatea procesuală de parte vătămată în procesul penal de față.

În plus, prin decizie s-a reținut că celor două de bancrută frauduloasă le lipsesc elemente esențiale pentru a fi considerate infracțiuni, potrivit considerentelor ce preced, astfel că s-a apreciat că nici în aceste condiții A. H. S. nu este îndreptățit să pretindă calitatea procesuală de parte vătămată.

S-a mai susținut că, împrejurarea că acesta a fost asociat al inculpatei cu o pondere a părților sociale de 50% din capitalul social al firmelor înființate, nu justifică soluția primei instanțe de a-i acorda coasociatului A. H. S. cu titlu de despăgubiri civile suma de 467.497 lei cu care acesta s-a constituit parte civilă, fiindcă aceasta reprezintă jumătate din suma de 934.994 Iei care, la rândul său, reprezintă contravaloarea celor trei stații CATV proprietatea S.C. Lex Conect S.R.L. B. de 746.800 lei conform celui de a] doilea Raport de evaluare C. SCu A.-actualizată la 5.04.2011 de experți contabil S. C. D.(filele 94-96 vol. I dos. urm. pen.).

Împotriva acestei decizii au formulat recurs P. de pe lângă Curtea de apei Ploiești, partea civilă A. H. S. și inculpata A. (S.) L..

Prin motivele de recurs depuse la dosar, P. de pe lângă Curtea de apel Ploiești a criticat hotărârea sub aspectul greșitei achitări a inculpatei pentru infracțiunea de bancruta frauduloasă prevăzută de art.143 alin.2 lit a și c din Legea nr.85/2006, constând în plățile în valoare de 87.303 lei către furnizări, invocând cazul de casare prev. de art. 3859 alin. 1 pct. 18 C.proc.pen.; greșita individualizare a pedepsei aplicată pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.9 lit, b din Legea nr. 241/2005, critică circumscrisă cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 alin. 1 pct. 14 C. proc. pen. și greșita aplicare a legii în raport de constatarea lipsei calității de parte vătămată a intimatului A. H. S..

Partea civilă A. H. S. nu și-a motivat recursul în termenul prevăzut de dispozițiile art. 385/10 alin. 2 C.proc.pen, motivele de recurs fiind transmise prin fax la data de 09.06.2013. Recurentul a invocat cazurile de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 pct. 14, 17, 17/2 și 18 C .proc. pen., cu ocazia dezbaterilor acestea fiind restrânse la dispozițiile art. 385/9 alin. 1 pct. 17/2 C.proc.pen.

Inculpata A. (S.) L. și-a motivat recursul în termen (29.05.2013), criticând soluția instanței de apel numai în ceea ce privește condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. art.9 lit. b din Legea nr.241/2005, invocând incidența cazurilor de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 pct. 9, sub aspectul nemotivării de către instanța de apel a soluției de condamnare, art. 385/9 alin. 1 pct. 10 C.proc.pen. arătând că aceasta a omis să se pronunțe cu privire la o . probe administrate care erau de natură să conducă la o altă soluție și art.385/9 alin. 1 pct. 13 C.proc.pen. susținând că fapta ce i se impută nu este prevăzută de legea penală, fiind în realitate o eroare de contabilitate. Inculpata a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, invocând și necesitatea efectuării unei expertize contabile care să stabilească condițiile în care a avut loc transformarea soldului debitor al contului 411 Clienți în sold creditor.

Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat prioritar recursul inculpatei A. (S.) L., având în vedere că prin criticile formulate se tinde la o soluție de trimitere a cauzei spre rejudecare, ceea ce face inutilă verificarea motivelor de recurs invocate de către parchet legate de individualizarea pedepsei aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 lit. b din Legea nr.241/2005.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385/9 alin. 1 pct 9 C. proc.pen. susținerile recurentei privind nemotivarea hotărârii sunt total nefondate. Din examinarea conținutului deciziei instanței de apel, înalta Curte a constatat că aceasta satisface exigențele dispozițiilor art. 383 alin. 1 C.proc.pen. instanța argumentând în fapt și în drept soluția adoptată în privința motivului de apel prin care se solicita achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. Astfel, după ce a făcut referire la probatoriul din care rezulta neînregistrarea unor venituri în contabilitatea societății, instanța de apel a concluzionat că, în raport de conținutul infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 9 alin. l lit. b din Legea nr.241/2005, apărarea inculpatei în sensul că, dintr-o greșeală a firmei de contabilitate Contabserv Total S.R.L. cu care a încheiat contractul de prestări servicii contabile la 1 iunie 2006, soldul contului 411 clienți a fost transformat din sold debitor în sold creditor, nu o absolvă de răspunderea penală, fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală.

Nici criticile formulate prin prisma cazului de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 pct. 10 C. proc. pen. s-au apreciat a nu fi întemeiate, recurenta făcând referire fie la probe ce nu aveau caracter esențial pentru infracțiunea de evaziune fiscală, fie criticând modul în care instanța de apel a apreciat probele.

Astfel, aceasta susține că instanța de apel nu a analizat contractul de prestări servicii încheiat cu S.C. Eurovest Telecom S.R.L., din care ar rezulta că această societate exploata stațiile, încheia abonamentele, încasa contravaloarea lor, efectua plățile și avea obligația ținerii evidenței contabile și contractul de asociere în participațiune care prevedea același obligații în sarcina S.C. Eurovest Telecom S.R.L. înalta Curte a constatat că cele două înscrisuri au fost analizate în apel și ele au fundamentat soluția de achitare pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă, fiind lipsite de orice relevanță în ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, contractul de prestări servicii contabile fiind încheiat cu altă societate (S.C. Contabserv Total S.R.L.). Aceeași concluzie se impune și cu referire la adresa prin care a solicitat D.G.F.P. B. efectuarea unui control fiscal.

În ceea ce privește factura privind înstrăinarea autoturismului Cielo care a fost însușită de către lichidator, contractul de prestări servicii încheiat cu S.C. Contabserv Total S.R.L., depoziția martorului B. D. și concluziile expertizei contabile, s-a constatat că toate aceste probe au fost avute în vedere de către Curtea de Apel Ploiești la menținere soluției de condamnare (filele 16-17 decizie), recurenta criticând în realitate, astfel cum s-a arătat anterior, modul de apreciere a acestora.

Referitor la ultima critică formulată de către recurenta A. (S.) L., se reține că se invocă, din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispozițiile art.385/9 alin. 1 pct. 13 C.proc.pen. împrejurarea că fapta pentru care a fost condamnată nu este prevăzută de legea penală, întrucât transformarea soldului contului 411 din sold debitor în sold creditor reprezintă o eroare contabilă. Totodată s-a arătat că operațiunile comerciale care au generat sumele de 64 lei, respectiv 216 lei cu titlu de TVA, au fost efectuate în perioada lichidării judiciare, lichidatorului revenindu-i obligația de a Ie înregistra în contabilitate.

Înalta Curte a constatat că, față de situația de fapt stabilită de către instanța de apel, care a considerat că, pentru reținerea vinovăției inculpatei, este lipsită de relevanță împrejurarea că există posibilitatea ca transformarea soldului contului 411 din sold debitor în sold creditor să fie rezultatul unei erori de contabilitate, nu poate verifica critica formulată de către recurentă. Aceasta întrucât, problema existenței sau nu a unei erori în înregistrările contabile trebuia dezlegată în mod obligatoriu de către Curtea de apel, întrucât numai în ipoteza în care varianta invocată de apărare era exclusă, se putea trage concluzia că suma de 70.616 lei, identificată ca sold creditor Ia contul 411 clienți, este consecința încasării unor sume de bani de către societate, pe baza de chitanțe, fără ca veniturile să fie facturate și înregistrate în conturile de venituri și TVA.

Din analiza actelor dosarului se reține că, atât în fața primei instanțe cât și în apel, inculpata a solicitat efectuarea unei noi expertize contabile pentru a se stabili situația contului creditor al contului 411, cerere ce a fost respinsă cu motivarea că, în cursul urmăririi penale au fost efectuate două expertize contabile, iar împrejurările care se tind a fi dovedite nu sunt utile.

Înalta Curte a constatat că numai una dintre cele două expertize a vizat aspectele în discuție (cea întocmită de către expertul contabil A. G. - filele 429 și următoarele voi. VII d.u.p.), iar concluzia expertului, că au fost încasate sume în cuantum de 70.616 lei prin documente contabile (chitanțe) fără ca aceste venituri să fie facturate și înregistrate în contabilitatea societății, este rezultatul „ unui raționament profesional", astfel cum acesta arată în cuprinsul raportului întocmit (fila 430 voi. VII d.u.p.).

Examinând actele ce au fost avute în vedere la efectuarea expertizei și care sunt anexate acesteia, rezultă că au fost analizate doar datele din balanța de verificare (filele 437, 438 vol. VII) nu și din fișa contului 411. Or, din balanța de verificare nu se identifică decât cuantumul soldului final, care este creditor și în valoare de 70.616, 97 lei, fără a se putea stabili dacă această înregistrare este consecința unei erori contabile, sau, dimpotrivă, reprezintă sume încasate pe bază de chitanțe fără a fi facturate.

În aceste condiții, efectuarea unei noi expertize contabile care sa pornească de la analiza fișei contului 411 „Clienți" era utilă, pentru a se exclude varianta unei înregistrări contabile eronate, cu atât mai mult cu cât, ipoteza avansată de către expert ar fi trebuit să rezulte din analiza contului 418 „Clienți - facturi de întocmit", care cuprinde valoarea livrărilor de bunuri sau a serviciilor prestate către clienți, pentru care nu s-au întocmit facturi, inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă.

Referitor la sumele de 64 lei și de 216 lei, ce ar reprezenta contravaloarea taxei pe o valoare adăugată aferentă unor operațiuni efectuate în perioada lichidării, confirmate de către lichidatorul societății, din considerentele deciziei rezultă că factura nr._/26.09.2007 de vânzare a autoturismului_, care a atras obligația de plată a TVA-ului în cuantum de 64 lei, a fost înregistrată în evidența contabilă de către lichidatorul judiciar, iar pentru suma de 216 Iei reprezentând TVA aferent unor operațiuni financiare din perioada martie-aprilie 2007, s-a reținut că facturile au fost confirmate de lichidatorul societății însă veniturile și cheltuielile au fost evidențiate în contabilitate în luna septembrie 2007 odată cu reconstituirea evidenței contabile, obligația fiscală aferentă acestora rămânând neplătită.

În raport de această situație de fapt, s-a constatat că în apel nu a fost lămurită problema persoanei căreia îi revenea obligația de ține evidența contabilă a S.C. Lex Conect S.R.L. B. în perioada în care aceasta s-a aflat în procedura de reorganizare judiciară. Susținerile instanței conduc mai mult spre concluzia aceasta i-ar fi revenit lichidatorului societății, care, de altfel, ar fi și înregistrat în contabilitate facturile în discuție, situație în care nu se justifică reținerea sumei de 280 lei ca și prejudiciu, întrucât împrejurarea că sumele nu au fost achitate este fără relevanță din punct de vedere penal (în condițiile în care facturile au fost înregistrate în evidențele contabile).

Ca atare, Înalta Curte a constatat întemeiate criticile recurentei, în cauză fiind necesară suplimentarea probatoriului prin efectuarea unei noi expertize contabile care să. lămurească aspectele anterior menționate.

Dar, necesitatea completării probatoriului rezultă și din criticile formulate în recursul Parchetului de pe lângă Curtea de apel Ploiești care, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385/9 alin. 1 pct. 18 C. proc. pen. a invocat greșita achitare a inculpatei pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă prevăzută de art.143 alin.2 lit a și c din Legea, nr.85/2006, constând în plățile în valoare de 87.303 lei către furnizări (Ministerul Public nu a formulat critici în ceea ce privește soluția de achitare a inculpatei sub aspectul celei de-a doua infracțiuni de bancrută frauduloasă pentru care în apel s-a pronunțat o soluție de achitare).

Acuzația adusă inculpatei prin rechizitoriu a constat în aceea că, în perioada decembrie 2006-aprilie 2007, a folosit suma de 87.303,43 Iei pentru achitarea datoriilor către furnizori, între aceștia preponderent către S.C. Eurovest Telecom S.R.L. B., fără ca actele de plată să fie însușite de lichidatorul B. M., numit la 7 februarie 2007.

Curtea de apel a arătat că, pentru a se reține vinovăția inculpatei era esențială dovada că plata a fost dispusă de aceasta, fără înștiințarea lichidatorului sau că documentul de plată (dispoziția) a fost semnată de către aceasta, însă din niciun act al dosarului nu rezultă această împrejurare esențială pentru ca elementele constitutive ale infracțiunii de bancrută frauduloasă, în modalitatea prevăzută de lit. a și c din art.143 alin.2 al Legii nr.85/2006, să fie cumulativ îndeplinite.

Înalta Curte a constatat că materialul probator administrat până la acest moment procesual nu este suficient pentru a se putea concluziona asupra justeței soluției de achitare sau, dimpotrivă, pentru a se achiesa la punctul de vedere exprimat de către parchet prin motivele de recurs.

Ceea ce nu s-a stabilit cu certitudine în cauză este dacă S.C. Lex Conect S.R.L. a încasat efectiv creanța în cuantum de 87.303,43 lei identificată în contul 461 debitori diverși, după care a dispus plata datoriilor către furnizori, fără aceștia să fi făcut parte din tabelul definitiv consolidat al creanțelor debitorului S.C. Lex Conect S.R.L. (caz în care se poate pune în discuția vinovăția inculpatei), sau dacă, în realitate, plățile au fost făcute direct de către de S.C. Eurovest Telecom S.R.L. B., care a achitat atât furnizorii (astfel cum rezultă din raportul de expertiză contabilă) dar și-a facturat si serviciile efectuate în baza contractului de prestări servicii nr.15 din 16 ian. 2006, prin reținerea sumei de bani pe care i-o datora S.C. Lex Conect S.R.L.

Ca atare, și sub acest aspect se impune completarea probatoriului, prin reaudierea martorului C. F. Ninel, reprezentantul S.C. Eurovest Telecom S.R.L. B., întrucât până în prezent nu s-au stabilit condițiile în care au fost emise facturile de către S.C. Eurovest Telecom S.R.L. B., fară ca acestea să fie semnate de nici un reprezentant al S.C. Lex Conect S.R.L., ci doar de reprezentantul S.C. Eurovest Telecom S.R.L. B. (filele 484 și următoarele voi. VII d.u.p.).

Considerentele anterioare conduc la admiterea ambelor recursuri, atât cel al inculpatei cât și cel al Ministerului Public, casarea, în limitele anterior menționate a deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea suplimentării probatoriului.

Nu aceeași concluzie se impune raportat la recursul declarat de partea civilă A. H. S.. Înalta Curte a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 385/10 alin. 2 C. proc. pen., motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înainte de primul termen de judecată, în caz contrar luându-se în considerarea numai cazurile de casare care, conform art. 385/9 alin. 3 C. proc. pen. pot fi invocate din oficiu.

În cauză, motivarea recursului a fost făcută cu nerespectarea dispozițiilor anterior menționate, respectiv la data de 09.06.2013 (prin fax) primul termen de judecată fiind stabilit pentru data de 11.06.2013, astfel că, limitele efectului devolutiv al recursului se vor circumscrie dispozițiilor art. 385/10 alin. 2/1 rap. la art. 385/9 alin. 3 C. proc. pen.

Referitor la criticile recurentului, Înalta Curte a reținut că în motivele scrise au fost invocate cazurile de casare prev. de dispozițiile art. 385/9 alin. 1 pct. 14, 17, 17/2 și 18 C. proc. pen. iar cu ocazia dezbaterilor a fost invocat art. 385/9 alin. 1 pct. 17/2 C. proc. pen. susținându-se greșita aplicare a legii în ceea ce privește soluțiile de achitare a inculpatei pentru săvârșirea ambelor infracțiuni de bancrută frauduloasă, prevăzute art.143 alin.2 lit. a și c din Legea nr.85/2006 precum și sub aspectul constatării lipsei calității de parte vătămată.

În ceea ce privește motivele scrise, deși în drept au fost invocate mai multe cazuri de casare, partea civilă nu a formulat critici concrete care să se circumscrie dispozițiilor legale invocate (încadrare juridică, individualizare pedeapsă), aceasta făcând doar o analiză a materialului probator administrat, care, în opinia sa ar susține soluția instanței de fond, de condamnare a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor de bancrută frauduloasă.

Înalta Curte a constatat că aspectele legate de situația de fapt, care s-ar circumscrie cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385/9 alin. 1 pct. 18 C. proc. pen. (și nu celui prev. de art. 385/9 alin. 1 pct. 17/2 C. proc. pen., invocat cu ocazia dezbaterilor), nu mai pot fi analizate în recursul părții civile, în condițiile nerespectării dispozițiilor art. 385/10 alin. 2 C. proc. pen., întrucât, conform art. 385/9 alin. 3 C. proc. pen., acest caz de casare se ia în considerare din oficiu numai atunci când a influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului, ipoteză neincidentă în speță.

Deși aceeași este și situația criticilor formulate din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 pct. 17/2 C. proc. pen., prin care se invocă greșita aplicare a legii legat de lipsa calității de parte vătămată, față de împrejurarea că motivul de recurs a fost formulat în termen și de către parchet, instanța a făcut o analiză sub acest aspect, având în vedere că, în ipoteza în care s-ar constata că este întemeiat, ar conduce implicit și la admiterea căii de atac a părții civile ce ar putea astfel beneficia de rejudecarea cauzei cu privire la infracțiunea de bancrută frauduloasă constând în plățile în valoare de 87.303 lei către furnizori efectuate în perioada în care S.C. Lex Conect S.R.L. B. se afla în procedura de reorganizare judiciară.

Criticile sunt însă nefondate, instanța de apel făcând o corectă aplicare a legii. în cazul infracțiunii de bancrută frauduloasă subiectul pasiv este creditorul sau creditorii prejudiciați prin acțiunea debitorului care ascunde, înstrăinează o parte din activul averii sau înfățișează datorii inexistente, norma de incriminare ocrotind interesele creditorilor comerciantului aflat în stare de insolvență. Or, A. H. S., care este asociatul inculpatei în cadrul S.C. Lex Conect S.R.L. B., nu avea calitatea de creditor al societății, nefiind înscris în tabloul definitiv consolidat al creanțelor în procedura insolvenței, cererea sa fiind respinsă de către instanță prin sentința comercială nr.70 din data de 12 februarie 2008 pronunțată în dosarul_ al Tribunalului B., definitivă la 17.05.2008.

Chiar dacă nu este exclusă posibilitatea ca și asociatul societății să fie subiect pasiv adiacent al infracțiunii în discuție, pentru cazurile în care în urma lichidării rezultă venituri excedentare care trebuie să fie repartizate asociaților, o atare situație nu se regăsește în cauză. Astfel, se observă că suma de bani ce face obiectul material al infracțiunii, respectiv 87.303 lei, nu era suficientă pentru acoperirea creanțelor debitorilor înscriși în tabloul definitiv consolidat al creanțelor. Din dosarul de insolvență atașat prezentei cauze (dos._ al Tribunalului B.), rezultă că suma totală a creanțelor s-a ridicat Ia 156.661 lei, iar suma obținută în urma vânzării mijloacelor fixe a fost de 22.553 lei, la care s-a adăugat taxa de participare la licitație de 764 lei, fiind deduse însă cheltuielile efectuate în procedura insolvenței, astfel că, după distribuirea sumelor către creditori au mai rămas creanțe neachitate în cuantum de 147.861 lei. Ca atare, s-a constatat că nu există argumente pentru a se justifica calitatea de parte vătămată a numitului A. H. S..

În aceste condiții, admiterea caii de atac a parchetului și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru suplimentarea probatoriului sub aspectul infracțiunii bancrută frauduloasă prevăzută de art.143 alin. 2 lit. a și c din Legea nr.85/2006 (plățile în valoare de 87.303 lei, efectuate în perioada în care S.C. Lex Conect S.R.L. B. se afla în procedura de reorganizare judiciară), nu poate atrage și admiterea căii de atac promovată de către partea civilă.

Nici motivul de recurs încadrat dispozițiile art. 385/9 alin. 1 pct. 14 C.proc.pen., nu poate face obiectul cenzurii instanței de recurs, deși acesta poate fi luat întotdeauna în considerare din oficiu. Aceasta întrucât infracțiunea pentru care inculpata a fost condamnată este de cea de evaziune fiscală, A. H. S. neavând calitatea de parte vătămată nici în raport de această infracțiune, calitate care să îi permită să critice soluția sub acest aspect. În aceste circumstanțe, împrejurarea că se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare în ceea ce privește infracțiunea prev. de art.9 lit. b din Legea nr.241/2005, nu poate determina și admiterea căii de atac formulată de partea civilă A. H. S., cu ocazia rejudecării instanța de apel urmând să aibă în vedere doar criticile parchetului formulate sub acest aspect.

D. urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și de inculpata A. (S.) L. împotriva deciziei penale nr.213 din 27 decembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

A casat în parte decizia penală recurată și s-a trimis cauza la Curtea de Apel Ploiești spre rejudecarea apelului declarat de inculpata A. (S.) L. mimai în ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.9, lit. b din Legea nr.241/2005 și o infracțiune de bancrută frauduloasă prevăzută de art.143 alin. 2 lit. a și c din Legea nr.85/2006 (privind plățile în valoare de 87.303 Iei, efectuate în perioada în care S.C. Lex Conect S.R.L. B. se afla în procedura de reorganizare judiciară).

Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

S-a respins, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A. H. S. împotriva aceleiași decizii.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 19 decembrie 2013.

În vederea respectării întrutotul a dispozițiilor date prin decizia de casare a Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea a dispus la data de 12 martie 2014 efectuarea unei expertize contabile, cu următoarele obiective: să verifice evidența financiar contabilă a ., respectiv analiza fișei contului nr. 411 clienți și a condițiilor în care s-a efectuat transformarea acesteia din sold debitor în sold creditor( dacă a fost urmare a unei erori în contabilitate); dacă în perioada în care societatea comercială Lex Conect SRL B. s-a aflat în insolvență comercială veniturile încasate sunt reale și au fost facturate, cine a întocmit chitanțele și alte documente care atestă încasarea acestor venituri și cine avea obligația ținerii evidenței contabile; cine avea obligația plății sumei de 64.216 lei cu titlu de TVA rezultat la data întocmirii facturilor din care se năștea obligația de plată a TVA-ului. Raportul de expertiză se află la filele 57-66 ale dosarului.

De asemenea, s-a procedat la audierea martorului C. F. Ninel (fila 70).

Astfel, din concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit de către expert contabil N. I. reies cu claritate următoarele aspecte:

În urma verificării evidenței financiar contabile a ., respectiv analiza fișei contului nr. 411 „client” transformarea acestuia din sold creditor s-a efectuat

prin înregistrarea unor facturi de stornare a soldurilor analitice existente la 30.04.2006 fără documente legale.

Evidența contabilă în lunile mai și iunie 2006 prezintă un șir de înregistrări eronate în contabilitate.

În perioada în care societatea comercială Lex Conect SRL s-a aflat în insolvență comercială veniturile încasate sunt reale, au fost emise facturi până la 31.12.2006, chitanțele și alte documente care atestă încasarea acestor venituri au fost întocmite de salariații . cu care . avea contact.

Obligația ținerii evidenței contabile, în perioada de insolvență, revenea administratorului judiciar și lichidatorului.

Obligația plății sumei de 64 lei și respectiv 216 lei cu titlu de TVA rezultat la data întocmirii facturilor din care se năștea obligația de plată a TVA-ului revenea administratorului judiciar și lichidatorului.

Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, dar răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile, în cazul în care contabilitatea este condusă pe bază de contract de prestări servicii cu o persoană juridică, revine acesteia.

Există obligația oricărui administrator de a factura veniturile în perioada în care a administrat patrimoniului unei societăți.

A da dispoziție de a nu factura venituri nu este o obligație ci o încălcare a legii.

De asemenea, din depoziția martorului C. F. Ninel, administrator la acea vreme al . B. și care încheiase contract de prestări servicii cu firma Lex Conect SRL B. administrată de inculpata A. L., reiese că toate facturile erau emise pe . însă societatea pe care o administra era cea care plătea aceste facturi aferente materialelor și celorlalte necesare pentru funcționarea rețelei. Toate aceste facturi erau achitate din banii încasați efectiv de pe teren, abonamente și taxa de instalare, restul banilor fiind folosiți ca să plătească dările societății către stat. Lichidatorul judiciar și-a însutit toate plățile efectuate de societate atât înainte de intrare în procedura falimentului cât și după acest moment și a dispus înregistrarea lor în contabilitatea .. Niciodată verbal inculpata nu a dispus efectuarea unor plăți de către societatea al cărui administrator era.

Așadar, raportat la aspectele pe care Înalta Curte de Casație și Justiție le-a solicitat a fi lămurite prin suplimentul de probe dispus a se efectua în prezenta cauză, în acest moment rezultă limpede și fără echivoc, faptul că inculpata A. L. nu se face vinovată de comiterea infracțiunii prev. de art. 143 alin.2 lit. a) și c) din Legea nr. 85/2006, privind plățile în valoare de 87.303 lei, efectuate în perioada în care Lex Conect SRL B. se află în procedura de reorganizare judiciară, întrucât nu inculpata este aceea care a dispus plata facturilor (datoriilor) către furnizori, fără ca acestea să fi făcut parte din tabelul definitiv consolidat al creanțelor debitorului ., ci chitanțele și alte documente care atestă încasarea și plata acestor venituri au fost întocmite de către . cu care . deținea contract.

De asemenea, inculpata A. L. nu se face vinovată nici de comiterea infracțiunii prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, din expertiza contabilă efectuată reliefându-se fără dubiu faptul că în urma verificării evidenței financiar contabile a ., respectiv analiza fișei contului 411 „client”, și nu doar a datelor din balanța de verificare, transformarea acestuia din sold debitor în sold creditor s-a efectuat prin înregistrarea eronată a unor facturi de stocare a soldurilor analitice existente la data de 30.04.2006 fără documente legale.

În acest fel, se dovedește cu certitudine că varianta invocată de către inculpata A. L. nu numai că are relevanță pentru soluționarea corectă a cauzei, dar ea determină și consecința lipsei oricărei vinovății a acesteia.

Constatând și împrejurarea că răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile, în situația în care contabilitatea este condusă pe bază de contract de prestări servicii cu o persoană juridică, ca în cauza de față, revine acesteia din urmă, Curtea în baza art. 421 pct.2 lit. a) rap. la art. 423 alin.2 Cod procedură penală va admite apelul declarat de inculpata A. (S., GRIMBOVSCHI) L., împotriva sentinței penale nr.76 pronunțată la data de 20 aprilie 2012 de Tribunalul B., în limitele deciziei penale nr. 3064 din data de 10 octombrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și rejudecând, în consecință în baza art. 396 alin.5 rap. la art. 16 alin.1 lit. c C.pr. pen. achită pe inculpata A. (S., GRIMBOVSCHI) L., pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă prev. de art. 143 alin.2 lit. a și c din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 74 și 76 lit. e vechiul C.pen. și art. 5 alin.1 C.pen. (privind plățile în valoare de 87.303 lei, efectuate în perioada în care . B. se afla în procedura de reorganizare judiciară).

În baza art. 396 alin.5 rap. la art. 16 alin.1 lit. c C.pr. pen. va achită pe inculpata A. (S., GRIMBOVSCHI) L., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 și 76 lit. d Cod penal și art. 5 alin.1 C.pen.

În baza disp. art. 397 alin.1 rap. la art. 25 alin.1 C.pr.pen, respinge acțiunea civilă formulată de către partea civilă D.G.F.P. B..

Având în vedere și disp. art. 275 alin.3 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de inculpata A. (S., GRIMBOVSCHI) L., fiica lui C. și D., născută la 27 dec.1962 în B., domiciliată în municipiul B., . A, jud. B., căsătorită, fără antecedente penale, CNP_, împotriva sentinței penale nr.76 pronunțată la data de 20 aprilie 2012 de Tribunalul B., în limitele deciziei penale nr. 3064 din data de 10 octombrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și rejudecând, în baza disp. art. 421 pct. 2 lit. a rap. la art. 423 alin.2 C.pr.pen. desființează sentința apelată și în consecință:

În baza art. 396 alin.5 rap. la art. 16 alin.1 lit. c C.pr. pen. achită pe inculpata A. (S., GRIMBOVSCHI) L., pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă prev. de art. 143 alin.2 lit. a și c din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 74 și 76 lit. e vechiul C.pen. și art. 5 alin.1 C.pen. (privind plățile în valoare de 87.303 lei, efectuate în perioada în care . B. se afla în procedura de reorganizare judiciară).

În baza art. 396 alin.5 rap. la art. 16 alin.1 lit. c C.pr. pen. achită pe inculpata A. (S., GRIMBOVSCHI) L., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 și 76 lit. d Cod penal și art. 5 alin.1 C.pen.

În baza disp. art. 397 alin.1 rap. la art. 25 alin.1 C.pr.pen, respinge acțiunea civilă formulată de către partea civilă D.G.F.P. B..

Cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 29 septembrie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D. A. E. M. V. T.

GREFIER,

M. P.

Red.T.M.V.

Tehn.grefier P.M.

6 ex./10.10.2014

d.f._ Tribunalul B.

j.f. . J. C.

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3113/2006

← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr....		Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 905/2014. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 210/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Evadarea. Art.285 NCP. Decizia nr. 272/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 39/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 371/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 905/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 116/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 467/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 898/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI