Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 905/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 905/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 5776/200/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA NR. 905

Ședința publică din data de 29.09.2014

Președinte – T. L.

Judecător – S. P. B.

Grefier – I. A.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror T. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă JUDECĂTORIA B. și inculpatul L. N., împotriva sentinței penale nr.680 din 24 iunie 2014 a Judecătoriei B., prin care:

În baza art.215, alin.1, 2 și 3, Cod penal din anul 1969, cu aplicarea art. 37, lit. b, art. 41, alin.2, Cod penal din anul 1969, art. 5, Cod penal și art. 396, alin.10, Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul L. N., fiul lui M. și F., născut la data de 10.11.1973 în mun.București, sector 8, domiciliat în com.Ștefănești, ..15, jud.Ilfov, f.f.l. în com.Ștefănești, ., jud.Ilfov, cetățean român, studii 9 clase, fără ocupație, căsătorit, doi copii minori, recidivist, CNP-_, în prezent deținut în Penitenciarul Focșani, jud.V., la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune în forma continuată, săvârșită în dauna persoanelor vătămate N. E., fiica lui G. și M., născută la data de 19.02.1931 în ..B., domiciliată în com.G.-Siliștea, ., CNP-_, N. I., fiul lui G. și E., născut la data de 30.08.1959 în ..B., domiciliat în București, ., ., București, CNP-_ și T. C., fiul lui A. și S., născut la data de 16.06.1950 în ..B., domiciliat în com.G.-Siliștea, ., CNP-_, în data de 25.08 – 04.09.2008.

În baza art.33, lit.a, Cod penal din anul 1969, a constatat că prezenta infracțiune este concurentă cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr.311/06.06.2011 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 21.06.2011 (10 luni închisoare și 10 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării), Sentința penală nr. 421/24.08.2011 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 05.09.2011 (8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării) și Sentința penală nr. 642/25.11.2011 a Judecătoriei B., definitivă prin Decizia penală nr. 336/16.02.2012 a Curții de Apel Ploiești (3 ani închisoare și 10 luni închisoare pentru care s-a dispus revocarea suspendării condiționate).

În baza art. 40, alin.1, Cod penal din anul 1969 au fost contopite pedepsele de mai sus, cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani, sporită cu 6 luni, în final 4 ani și 6 luni.

În baza art. 71, alin.2, Cod penal din anul 1969, cu aplicarea art. 12 din Legea 187/2012 i-au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a, lit. b, Cod penal din anul 1969.

În baza art.36, alin.3, Cod penal din anul 1969, s-a dedus din pedeapsa aplicată, reținerea preventivă din data de 04.08.2011 și perioada executată începând cu data de 23.02.2012, la zi.

S-a constatat că inculpatul este arestat în executarea unei pedepse definitive.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei emis în baza Sentinței penale nr. 642/25.11.2011 a Judecătoriei B. și s-a dispus emiterea unor noi forme de executare.

II. În baza art. 48, alin.1 cu referire la art. 244, alin.1, 2, Cod penal, cu aplicarea art. 5, Cod penal și art. 396, alin.10, Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul A. I., fiul lui M.-I. și F., născut la data de 10.07.1977 în oraș Fierbinți Tîrg, jud.Ialomița, domiciliat în oraș Fierbinți Tîrg, jud.Ialomița, f.f.l. în com.Gruiu, ., cetățean român, studii 7 clase, fără ocupație, necăsătorit, doi copii minori, fără antecedente penale, CNP-_, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune, săvârșită în dauna persoanelor vătămate N. E., N. I., în data de 25.08.2008.

În baza art. 48, alin.1 cu referire la art. 244, alin.1, 2, Cod penal, cu aplicarea art. 5, Cod penal și art. 396, alin.10, Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul A. I. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune, săvârșită în dauna persoanei vătămate T. C., în zilele de 03 și 04.09.2008.

În baza art. 327, alin.1, Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1, art. 5, Cod penal și art. 396, alin.10, Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul A. I. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracțiunea de fals privind identitatea, săvârșită în zilele de 25.08, 03 și 04.09.2008.

În baza art. 38, alin. 1 și 2, Cod penal cu aplicarea art. 5, Cod penal, s-a constatat că cele trei infracțiuni sunt în concurs ideal (infracțiunea de fals cu infracțiunile de complicitate la înșelăciune) și concurs real (cele două infracțiuni de complicitate la înșelăciune).

În baza art. 39, alin.1, lit. b, Cod penal cu aplicarea art. 5, Cod penal s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni sporită cu 8 luni, în final 2 ani și 2 luni închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 65 alin. 1, Cod penal, cu aplicarea art. 5, Cod penal și art. 12 din Legea nr. 187/2012, i-au fost interzise inculpatului A. I., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), Cod penal, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 397, alin. (1) Cod procedură penală cu referire la art. 25, alin.1 și 3, Cod procedură penală, s-a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile N. E. și N. I. și s-a dispus desființarea Contractului de vânzare cumpărare încheiat între inculpatul L. N. și D. I., autentificat sub nr. 3847 din data de 29.08.2008 la Biroul Notarilor Publici Asociați M. E. și M. N. din Oraș Pogoanele, județul B., punând părțile în situația anterioară.

În baza art. 274, alin.1, Cod procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat la câte 400 lei cheltuielile judiciare către stat.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat L. N. asistat de av. T. M. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2014, lipsă fiind intimatul inculpat A. I. reprezentat de avocat desemnat din oficiu S. E. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2014 și intimații părți civile N. I., T. C. și N. E..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:

Conform dispozițiilor art.89 alin.2 Cod proc. penală, cu permisiunea instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant L. N. aflat în stare de deținere a luat legătura cu acesta.

Avocat T. M. pentru apelantul inculpat L. N. depune la dosar înscrisuri.

Curtea constatând concludentă și utilă proba înscrisuri solicitată de apelantul inculpat – o admite și administrează la acest termen de judecată.

Apărătorul apelantului inculpat L. N., al intimatului inculpat A. I. și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de administrat.

Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu sunt cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea acestora.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că a formulat apel împotriva sentinței penale nr. 680/24.06.2014 pronunțată de Judecătoria B., pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, constând în aceea că instanța de fond i-a aplicat inculpatului A. I. pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi dar nu i-a interzis respectivele drepturi și ca pedeapsă complementară.

Solicită admiterea apelului și înlăturarea motivelor de nelegalitate invocate.

În ce privește apelul declarat de inculpatul L. N. solicită respingerea acestuia ca nefondat.

Avocat T. M. pentru apelantul inculpat L. N. lasă la aprecierea instanței cu privire la soluționarea apelului declarat de P..

În ce privește apelul inculpatului – solicită reanalizarea probelor din dosar și a circumstanțelor personale, respectiv faptul că a recunoscut săvârșirea faptelor, a acoperit prejudiciul și nu în ultimul rând starea sa de sănătate precară.

Solicită admiterea apelului și pe fond redozarea pedepsei în sensul reducerii acesteia și înlăturării sporului de pedeapsă aplicat.

Avocat S. E. pentru intimatul inculpat A. I. solicită respingerea apelului declarat de parchet și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, întrucât aplicarea disp. art. 66 Cod procedură penală este facultativă.

Apelantul inculpat L. N. având ultimul cuvânt potrivit art. 389 Cod procedură penală arată că a acoperit tot prejudiciul singur.

CURTEA

Asupra apelurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările cauzei, reține următoarele;

Prin sentința penală nr. nr.680 din 24 iunie 2014 a Judecătoriei B., s-au dispus următoarele:

În baza art.215, alin.1, 2 și 3, Cod penal din anul 1969, cu aplicarea art. 37, lit. b, art. 41, alin.2, Cod penal din anul 1969, art. 5, Cod penal și art. 396, alin.10, Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul L. N., fiul lui M. și F., născut la data de 10.11.1973 în mun.București, sector 8, domiciliat în com.Ștefănești, ..15, jud.Ilfov, f.f.l. în com.Ștefănești, ., jud.Ilfov, cetățean român, studii 9 clase, fără ocupație, căsătorit, doi copii minori, recidivist, CNP-_, în prezent deținut în Penitenciarul Focșani, jud.V., la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune în forma continuată, săvârșită în dauna persoanelor vătămate N. E., fiica lui G. și M., născută la data de 19.02.1931 în ..B., domiciliată în ., CNP-_, N. I., fiul lui G. și E., născut la data de 30.08.1959 în ..B., domiciliat în București, ., ., ., sector 2, București, CNP-_ și T. C., fiul lui A. și S., născut la data de 16.06.1950 în ..B., domiciliat în com.G.-Siliștea, ., CNP-_, în data de 25.08 – 04.09.2008.

În baza art.36, alin.3, Cod penal din anul 1969, s-a dedus din pedeapsa aplicată, reținerea preventivă din data de 04.08.2011 și perioada executată începând cu data de 23.02.2012, la zi.

S-a constatat că inculpatul este arestat în executarea unei pedepse definitive.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei emis în baza Sentinței penale nr. 642/25.11.2011 a Judecătoriei B. și s-a dispus emiterea unor noi forme de executare.

În baza art. 274, alin.1, Cod procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat la câte 400 lei cheltuielile judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr.593/P/2014 din 06.03.2014, înregistrat sub nr._ din 13.03.2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului L. N., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244, alin.1, 2, Codul penal cu aplicarea art.41, alin.1, Codul penal și art. 38, alin.1, Codul penal toate cu aplicarea art.5, Codul penal cu referire la art. 215, alin.1, 2, 3, Codul penal din anul 1969, cu aplicarea art. 41, alin.2, Codul penal din anul 1969 și art. 37, alin.1, lit.b), Codul penal din anul 1969 și a inculpatului A. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals privind identitatea, prev. de art. 327 din Codul penal, cu aplic. art. 35, alin.1, Cod penal, toate cu aplic. art. 5, Codul penal cu referire la art. 293, alin.1, Codul penal din anul 1969, cu aplicarea art. 41, alin.2, Codul penal din anul 1969, și complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48, alin.1, rap. la art.244, alin.1, 2, Codul penal, cu aplicarea art. 38, alin.1, Codul penal, toate cu aplicarea art. 5, Codul penal cu referire la art. 26 rap.la art. 215, alin.1, 2, 3, Codul penal din anul 1969, cu aplicarea art. 41, alin.2, Codul penal din anul 1969, toate infracțiunile cu aplicarea art. 38, alin.2, Codul penal (fost art. 33 lit.b Codul penal din anul 1969).

Prin actul de sesizare a instanței se reține că, inculpatul L. N., în baza aceleiași rezoluții infracționale, la data de 29.08.2008, a înstrăinat contra sumei de 20.000 lei terenul ce aparținea defunctului N. G., încheind în acest sens contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3847/29.08.2008 de către Biroul Notarilor Publici Asociați M. E. și M. N. din orașul Pogoanele, jud.B., folosind procura notarială obținută de inculpatul A. I., care prezentându-se sub identitatea lui N. G., l-a împuternicit să vândă terenul în cauză, iar ulterior în aceeași modalitate a încercat să înstrăineze terenul defunctului T. A., însă nu a mai reușit să încheie contractul de vânzare-cumpărare, întrucât a fost descoperită întreaga operațiune frauduloasă.

În sarcina inculpatului A. I. s-a reținut că la datele de 25.08.2008, 03.09.2008 și 04.09.2008, folosind o carte de identitate falsă și atribuindu-și identitatea defuncților N. G. și T. A., prezentându-se la cabinete notariale, a solicitat și obținut procuri autentificate prin care îl împuternicea pe inculpatul L. N. să facă toate demersurile necesare pentru a vinde proprietățile celor doi defuncți.

Prin încheierea din data de 23.03.2014, în procedura camerei preliminare, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (2) Cod procedură penală, a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 593/P/2014 din data de 06.03.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., privind pe inculpatul L. N., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și inculpatul A. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals privind identitatea și complicitate la înșelăciune.

La întrebarea instanței, formulată în temeiul art. 374, alin.4, Cod procedură penală, inculpații L. N. și A. I. au declarat că recunosc în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Instanța, aplicând dispozițiile art. 375, alin.1, Cod procedură penală a audiat pe inculpatul L. N., care a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată și a precizat că a reușit să vândă un teren și a încercat același lucru și în privința terenului aparținând defunctului T., unor cumpărători identificați de el, dar nu a recunoscut că a făcut actele de identitate false pentru inculpatul A. I.. Persoanele decedate au fost identificate de un anume B..

Inculpatul A. I. a recunoscut săvârșirea faptei pentru care este trimis în judecată și a precizat că inculpatul L. îi aducea actele de identitate false și împreună cu acesta mergea la notariat, unde spunea că vrea să plece din țară și că îi dă procură lui L., pentru ca acesta să vândă terenul în numele său. Din banii obținuți de L. din vânzarea terenului a primit suma de 2 milioane lei vechi. I-a dat procură lui L., în ambele situații, atât în numele defunctului N. G. cât și în numele defunctului T. A..

Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpaților date în cauză, declarația martorilor date în faza de urmărire penală, declarațiile părților, procesele-verbale de certificare a înregistrării convorbirilor telefonice și caracterizarea inculpaților prezentată în cuprinsul actului de sesizare, instanța de fond a reținut următoarele:

În cursul anului 2008, numitul B. Ș. l-a contactat pe martorul M. G., ce îndeplinea funcția de agent agricol în cadrul Primăriei G. Silistea, jud. B., cerându-i să-i pună la dispoziție informații și documente privind persoane care dețin și intenționează să vândă diferite suprafețe de teren agricol.

În urma mai multor întrevederi dintre cei doi, M. G. i-a pus la dispoziție acestuia, datele solicitate, împreună cu documentele nr.760/89/26.01.1993, respectiv_/25/22.06.1993, ce atestau deținerea în proprietate de suprafețe agricole de numiții T. A. și N. G., ultimii doi fiind decedați la acea dată. Înscrisurile respective rămăseseră în cadrul Primăriei G. Siliștea ca urmare a unor rectificări efectuate în baza unor sesizări ale proprietarilor sus-menționați, care au constatat diferențe între suprafețele înscrise si cele real deținute.

După ce a intrat în posesia acestor documente, B. Ș., ce desfășura în acel moment activități de intermediere imobiliară, a remis aceste titluri de proprietate inculpatului L. N.. Acesta din urmă, la rândul său, l-a contactat pe inculpatul A. I., căruia i-a propus sa îl ajute, în schimbul unor sume de bani, să vândă terenurile înscrise în titlurile de proprietate, în sensul de a consimți la a i se întocmi acte false, prin care să i se atribuie identitatea celor doi proprietari decedați, urmând să meargă la un birou notarial cu acel act de identitate și cu titlurile de proprietate menționate, pentru a-l împuternici pe cel dintâi să facă toate demersurile necesare spre a vinde suprafețele de teren.

Fiind de acord cu propunerea lui L. N., cei doi s-au deplasat în vara anului 2008 în municipiul Ploiești, unde inculpatului A. I. i s-a realizat o fotografie într-un studio foto aflat la o locație neidentificată, fotografie care a rămas în posesia celui dintâi, ulterior L. N. obținând prin intermediul unei persoane necunoscute acte de identitate false.

Aceste documente cuprind fotografia inculpatului A. I., numele numiților N. G. și T. A., adevărații proprietari ai terenurilor și alte date de stare civilă imaginare, acte de identitate pe care inculpatul L. N. le-a pus la dispoziția celui dintâi.

La data de 25.08.2008, A. I. s-a deplasat pe raza mun. B., la Biroul Notarial Legalis, N. Public Ș. D., unde s-a prezentat sub identitate falsă (N. G.), în urma declarațiilor sale emițându-se procura specială autentificată sub nr. 404 / 25.08.2008 (fi.82-83) prin care inculpatul L. N. era împuternicit să vândă suprafața de_ metri pătrați de teren agricol, aparținând în fapt și în drept defunctului N. G., soțul numitei N. E., persoana care a și formulat plângere în cauza de față .

După obținerea procurii, L. N. s-a deplasat la Primăria G. Siliștea, unde a solicitat și obținut în baza acesteia certificatul de atestare fiscală pentru suprafața de teren menționată, după care la data de 29.08.2008, a vândut acel teren numitului D. I. din ., ., jud. Ilfov, pentru suma de 20.000 lei, contractul de vânzare-cumpărare fiind autentificat sub nr. 3847/29.08.2008 de către Biroul Notarilor Publici Asociați M. E. și M. N. din orașul Pogoanele, jud.B..

În același mod s-a încercat și vânzarea terenului al cărui proprietar era defunctul T. A.. Astfel, la data de 03.09.2008, inculpatul I. A. s-a deplasat la biroul Notarului Public M. T. din mun. B. și prezentând actul de identitate falsificat, a solicitat și obținut procura specială autentificată sub nr.2324/03.09.2008, prin care mandata pe inculpatul L. N. a face toate demersurile necesare sa vândă pentru el si în numele lui suprafața de 30.500 metri pătrați de teren, ce aparținea în realitate defunctului T. A. din .. B..

Procura specială a fost pusă apoi la dispoziție lui L. N., care constatând că nu corespunde dorințelor sale, în sensul că nu era înscrisă în mod corect suprafața de teren, la data de 04.09.2008 l-a trimis din nou pe A. I. la același cabinet notarial, pentru redactarea unei altei procuri.

După obținerea acesteia, L. N. l-a contactat pe numitul R. L., agent fiscal în cadrul Primăriei G. Siliștea, pentru obținerea certificatului de atestare fiscală necesar pentru vânzarea viitoare a terenului-proprietatea numitului T. A.. Acesta din urmă a sesizat însă faptul că cel care l-a împuternicit pe L. N. este prea tânăr, în contextul în care îl cunoscuse pe realul T. A. și știa ca acesta fusese veteran de război, dar și că decedase în urmă cu 4-5 ani.

În aceasta situație, funcționarul l-a sesizat pe primarul comunei, numitul R. M., care a dispus verbal a nu se elibera nici un fel de document și a luat legătura cu notarul public M. T., persoana care la rândul său a sesizat organele de poliție, terenul nemaifiind în cele din urma înstrăinat.

Fiind audiat numitul T. C., fiul numitului T. A. si moștenitorul legal al acestuia, a declarat ca valoarea celor 3,5 ha teren este de 14.000 lei, suma cu care însă nu se constituie parte civila în procesul penal deoarece nu a fost păgubit. Totodată numita N. E., moștenitoarea persoanei înscrise în celalalt titlu de proprietate, a declarat faptul ca valoarea prejudiciului se ridica la suma de 20.000 lei, însa în același timp a mai precizat ca nu se constituie parte civilă în procesul penal, însă dorește anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat fraudulos în dauna sa

Pe de altă parte la data de 03.04.2013, a fost audiat și martorul D. I., persoana care a precizat că în cursul lunii august 2008 a cumpărat de la inculpatul L. N., ce avea calitatea de mandatar pentru numitul N. G. un teren în suprafață de_ metri pătrați, teren situat în com.G. Siliștea, . cu suma de 20.000 lei. Actele cu ocazia încheierii tranzacției le-a încheiat la Notarul Public M. E. și M. N., din orașul Pogoanele, jud.B., iar după circa 2 săptămâni de zile a fost sunat de la biroul susmenționat, ocazie cu care i-a fost comunicat faptul că tranzacția nu este valabilă întrucât sunt probleme cu titlul de proprietate și proprietarul terenului cumpărat. În continuare a mers la domiciliul lui L. N., unde și-a recuperat suma achitată pentru suprafața de teren susmenționată de la acesta.

Situația de fapt astfel reținută s-a stabilit prin coroborarea declarațiilor de recunoaștere ale inculpaților, cu toate celelalte probe administrate în cauză, respectiv înscrisurile emanate de la notarii publici, respectiv cele trei procuri, dar și contractul de vânzare cumpărare încheiat între inculpatul L. N. și martorul D. I., înscrisuri care se coroborează și cu declarațiile martorilor și părților civile audiate în cauză.

Prima instanță a reținut că în drept, fapta inculpatului L. N., care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la data de 29.08.2008, a înstrăinat contra sumei de 20.000 lei terenul ce aparținea defunctului N. G., încheind în acest sens contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3847/29.08.2008 de către Biroul Notarilor Publici Asociați M. E. si M. N. din orașul Pogoanele, jud. B., folosind procura notarială obținută de inculpatul A. I., care prezentându-se sub identitatea lui N. G., l-a împuternicit să vândă terenul în cauză, iar ulterior în aceeași modalitate a încercat să înstrăineze terenul defunctului T. A., însă nu a mai reușit să încheie contractul de vânzare-cumpărare, întrucât a fost descoperită întreaga operațiune frauduloasă, întrunește elementele constitutive a unei infracțiuni de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. 1, 2, Cod penal și a unei infracțiuni de tentativă la înșelăciune prevăzută de art. 32 cu referire la art. 244 alin. 1, 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal sau a infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin.1, 2, 3 Cod penal din anul 1969, cu aplicarea art. 41, alin.2, Cod penal din anul 1969.

Față de situațiile de fapt și de drept reținute, instanța, reținând vinovăția inculpatului L. N., l-a condamnat pe acesta, în baza art. 215, alin.1, 2 și 3, Cod penal din anul 1969, cu aplicarea art. 37, lit. b, art. 41, alin.2, Cod penal din anul 1969, art. 5, Cod penal și art. 396, alin.10, Cod procedură penală, la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune în forma continuată, săvârșită în dauna persoanelor vătămate N. E., N. I. și T. C., în perioada 25.08 – 04.09.2008.

Starea de recidivă post-executorie prevăzută de art. 37, lit. b, Cod penal este atrasă de ultima condamnare a inculpatului prin sentința penală nr. 2117/21.12.1998 a Judecătoriei B., la mai multe pedepse de 4 ani închisoare, pedeapsa rezultantă de 5 ani și 2 luni închisoare fiind executată până la data de 07.08.2001, când a fost liberat condiționat cu un rest de pedeapsă neexecutată de 371 zile.

La dozarea pedepselor instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72, Cod penal din anul 1969 și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările săvârșirii faptei, gradul de pericol social concret al faptei generat de relațiile sociale încălcate, de perseverența infracțională și faptul că a pus la punct un mecanism prin care inducea în eroare atât instituții menite să apere și să garanteze respectarea dreptului de proprietate și securitatea juridică a actelor translative de drepturi de proprietate dar și persoana inculpatului care a avut o poziție sinceră pe toată durata desfășurării procesului penal, recunoscând săvârșirea faptei, dar care are un trecut infracțional bogat și variat (infracțiuni contra patrimoniului, infracțiuni silvice, înșelăciune, la regimul circulației pe drumurile publice).

La stabilirea legii mai favorabile, instanța a avut în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, care a constatat că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

În acest context, instanța la aplicarea legii mai favorabile a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de cele două texte de lege (anterior și ulterior modificării lor prin Codul penal), închisoarea de la 3 ani la 15 ani (art. 215, alin.1, 2 și 3, Cod penal din anul 1969) sau închisoarea de la 1 an la 5 ani (art. 244, alin.1 și 2, Cod penal, în vigoare de la data de 01.02.2014), efectul recidivei prevăzute de art. 37, lit.b din vechiul cod penal asupra pedepsei, comparativ cu efectul recidivei postexecutorii, prevăzut de art. 43, alin.5, Cod penal (majorare obligatorie a limitelor pedepsei cu jumătate) dar și faptul că în vechea reglementare fapta era săvârșită în forma continuată, în timp ce în noua reglementare aceasta era incriminată sub forma a două infracțiuni, în concurs.

În plus față de acestea, instanța a mai avut în vedere că prezentele fapte sunt săvârșite în concurs în raport și cu alte fapte pentru care inculpatul a fost deja condamnat definitiv pentru acestea și numai prin aplicarea sporului obligatoriu (art. 39, lit b, Cod penal) rezultat din acele condamnări (2 ani și 4 luni), la care s-ar adăuga sporul pentru cea de-a doua faptă (raportat la încadrarea pe noul cod penal) și limitele de pedeapsă majorate potrivit stării de recidivă, ar fi rezultat o pedeapsă mult mai mare decât cea care i-a fost aplicată potrivit vechii reglementări.

Instanța a constatat că prezenta infracțiune este săvârșită în concurs real cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 311/06.06.2011 a Judecătoriei B. definitivă prin nerecurare la data de 21.06.2011 (10 luni închisoare și 10 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării), Sentința penală nr. 421/24.08.2011 a Judecătoriei B. definitivă prin nerecurare la data de 05.09.2011 (8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării) și Sentința penală nr. 642/25.11.2011 a Judecătoriei B. definitivă prin Decizia penală nr. 336/16.02.2012 a Curții de Apel Ploiești (3 ani închisoare și 10 luni închisoare pentru care s-a dispus revocarea suspendării condiționate).

Având în vedere că prezenta faptă a fost săvârșită în concurs cu toate infracțiunile arătate mai sus, iar acestea au fost săvârșite un ele în concurs iar altele în stare de recidivă post-condamnatorie prevăzută de art. 37, lit.a, Cod penal din anul 1969 (în termenul de încercare), instanța a precizat că, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Deciziei nr. 42/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a aplicat regulile de la pluralitatea intermediară, contopind, în baza art. 40, alin.1, Cod penal din anul 1969 pedepsele de mai sus, cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani, pe care față de numărul mare al infracțiunilor săvârșite într-un timp relativ scurt și de varietatea acestora, o va spori cu 6 luni, urmând ca inculpatul să execute în final 4 ani și 6 luni, în regim de detenție.

În baza 71, alin. 2, Cod penal din 1969, cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012 și a dispozițiilor Deciziei CEDO din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord instanța a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei ca pedeapsă accesorie, doar drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit.a, teza a II-a (dreptul de a fi ales), și lit. b, Cod penal.

Instanța a constatat că inculpatul este arestat în executarea unei pedepse definitive și în baza art. 36, alin.3, Cod penal din anul 1969, și a dedus din pedeapsa aplicată, reținerea preventivă din data de 04.08.2011 și perioada executată începând cu data de 23.02.2012, la zi.

Instanța a anulat mandatul de executare a pedepsei emis în baza Sentinței penale nr. 642/25.11.2011 a Judecătoriei B. și a dispus emiterea unor noi forme de executare.

II. În drept, faptele inculpatului A. I., care, la datele de 25.08.2008, 03.09.2008 și 04.09.2008, folosind o carte de identitate falsă, și atribuindu-și identitatea defuncților N. G. și T. A., s-a prezentat la cabinete notariale, a solicitat și obținut procuri autentificate prin care îl împuternicea pe inculpatul L. N. să facă toate demersurile necesare pentru a vinde proprietățile celor doi defuncți, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals privind identitatea, prevăzută de art. 327 din Cod penal, cu aplic. art. 35, alin.1, Cod penal, sau în noua reglementare art. 293 alin.1, cu aplicarea art. 41 alin.2, Cod penal din anul 1969 și complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48, alin.1, rap. la art.244 alin.1, 2, Cod penal, cu aplicarea art. 38, alin.1, Cod penal, sau art. 26 rap. la art. 215, alin.1, 2, 3, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din anul 1969, toate infracțiunile cu aplicarea art. 38, alin.2, Cod penal, sau art. 33, lit.b, Cod penal din anul 1969.

Față de situațiile de fapt și de drept reținute, instanța, reținând vinovăția inculpatului A. I., l-a condamnat pe acesta, după cum urmează:

- în baza art. 48, alin.1 cu referire la art. 244, alin.1, 2, Cod penal, cu aplicarea art. 5, Cod penal și art. 396, alin.10, Cod procedură penală, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune, săvârșită în dauna persoanelor vătămate N. E., N. I., în data de 25.08.2008.

- în baza art. 48, alin.1 cu referire la art. 244, alin.1, 2, Cod penal, cu aplicarea art. 5, Cod penal și art. 396, alin.10, Cod procedură penală, la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune, săvârșită în dauna persoanei vătămate T. C., în zilele de 03 și 04.09.2008.

- în baza art. 327, alin.1, Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1, art. 5, Cod penal și art. 396, alin.10, Cod procedură penală, condamnă inculpatul A. I. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracțiunea de fals privind identitatea, săvârșită în zilele de 25.08, 03 și 04.09.2008.

La dozarea pedepselor instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74, Cod penal și anume: împrejurările săvârșirii faptelor și starea de pericol creată efectiv prin încălcarea relațiilor sociale privitoare la garantarea și respectarea dreptului de proprietate și securitatea juridică a actelor translative de drepturi de proprietate, de perseverența infracțională și faptul că s-a lăsat antrenat într-un mecanism prin care inducea în eroare instituții de stat sau învestite cu autoritate publică, dar și persoana inculpatului care a avut o poziție sinceră pe toată durata desfășurării procesului penal, recunoscând săvârșirea faptei, dar care este în prezent cercetat și pentru săvârșirea altor infracțiuni.

În acest context, instanța la aplicarea legii mai favorabile a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de cele două texte de lege (anterior și ulterior modificării lor prin Codul penal), închisoarea de la 3 ani la 15 ani (art. 215, alin.1, 2 și 3, Cod penal din anul 1969) sau închisoarea de la 1 an la 5 ani (art. 244, alin.1 și 2, Cod penal, în vigoare de la data de 01.02.2014) și respectiv închisoarea de la 3 luni la 3 ani (art. 293, Cod penal din anul 1969) sau închisoarea de la 6 luni la 3 ani (art. 327, Cod penal, în vigoare de la data de 01.02.2014) și a apreciat că în aceste condiții, chiar și cu aplicarea regulilor de la concurs, față de noile limite, mai favorabilă este legea nouă.

În baza art. 38, alin. 1 și 2, Cod penal cu aplicarea art. 5, Cod penal, instanța a constatat că cele trei infracțiuni sunt în concurs ideal (infracțiunea de fals cu infracțiunile de complicitate la înșelăciune) și concurs real (cele două infracțiuni de complicitate la înșelăciune), iar în baza art. 39, alin.1, lit. b, Cod penal cu aplicarea art. 5, Cod penal a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni pe care o va spori cu 8 luni (1/3 din cele două pedepse de 1 an), inculpatul urmând să execute în final în final 2 ani și 2 luni închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 65 alin. 1, Cod penal, cu aplicarea art. 5, Cod penal și art. 12 din Legea nr. 187/2012, instanța a interzis inculpatului A. I., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), Cod penal, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În ceea ce privește latura civilă, instanța a reținut că părțile civile N. E. și N. I. nu au avut pretenții bănești împotriva inculpatului și că au solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare, iar cumpărătorul de bună credință, D. I. și-a recuperat suma achitată pentru suprafața de teren susmenționată de la inculpatul L. N..

Astfel, instanța a dispus punerea părților, în situația anterioară și în baza art. 397, alin. (1) Cod procedură penală cu referire la art. 25, alin.1 și 3, Cod procedură penală, a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile N. E. și N. I. și a dispus desființarea Contractului de vânzare cumpărare încheiat între inculpatul L. N. și D. I., autentificat sub nr. 3847 din data de 29.08.2008 la Biroul Notarilor Publici Asociați M. E. și M. N. din Oraș Pogoanele, județul B..

Față de culpa infracțională a inculpaților, instanța, în baza art. 274, Cod procedură penală a obligat fiecare inculpat la câte 400 lei cheltuielile judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpatul L. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

1.În apelul său parchetul a solicitat desființarea în parte a hotărârii, în latură penală, pentru nelegalitate, susținând că eronat instanța de fond i-a aplicat inculpatului A. I. pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, dar nu i-a interzis și exercitarea acestor drepturi ca pedeapsă complementară, ceea ce impune admiterea apelului și urmare desființării în parte a sentinței, să se dispună aplicarea și a pedepsei complementare prev. de art. 67 alin.1 din noul Cod procedură penală.

2.În apelul inculpatului, cu prilejul dezbaterilor, prin apărătorul desemnat din oficiu, acesta a susținut că se impune reanalizarea circumstanțelor sale personale constând în recunoașterea săvârșirii faptei, acoperirea prejudiciului ca și faptul că sănătatea sa este precară.

Toate aceste elemente sunt de natură a redoza pedeapsa în sensul reducerii cuantumului acesteia și înlăturarea sporului ce i s-a aplicat, care nu se justifică.

Curtea, examinând sentința atacată în raport de criticile formulate și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 417 alin. (2) Cod procedură penală, din actele și lucrările dosarului constată că este fondat doar apelul Parchetului, iar cel al inculpatului L. N. nu este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Situația de fapt și infracțiunile deduse judecății au fost stabilite de către prima instanță în baza probelor administrate, iar încadrarea juridică este legală cu toate consecințele rezultate din acestea.

Referitor la apelul parchetului:

În cauză, instanța de fond a aplicat inculpatului A. I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), Cod penal în baza art. 65 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5, Cod penal și art. 12 din Legea nr. 187/2012 de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Conform art. 12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind noul Cod penal, corect evocat și aplicat de judecătorul fondului, în cazul succesiunii de legi penale intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege penală mai favorabilă în raport de infracțiunea comisă.

Cum instanța de fond a stabilit că legea penală mai favorabilă pentru acest inculpat este noul Cod penal, avea obligația de a stabili în ce măsură pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi civile se impune a fi aplicată cunoscut fiind că aceasta este obligatorie potrivit art. 67 alin.2 din acest cod atunci când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită și respectiv facultativă dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară, potrivit art. 67 alin.1 din același cod.

În cazul infracțiunilor săvârșite de inculpatul A. I. (complicitate la înșelăciune și fals privind identitatea) pedeapsa complementară nu este prevăzută de legiuitor ca fiind obligatorie, ceea ce face inaplicabile prevederile art. 67 alin.2 din noul Cod penal, însă Curtea apreciază în acord cu apelantul parchet că ea se impunea a fi aplicată atât față de natura infracțiunilor comise de acest inculpat cât mai cu seamă față de persoana infractorului și împrejurările de fapt în care acesta a acționat astfel cum s-a reținut în considerentele sentinței apelate la descrierea activității infracționale a celor doi inculpați.

Potrivit dispozițiilor art. 65 alin. 1 din noul Cod penal pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit.a și b din același cod, dar numai în situația în care exercitarea acestora a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară al cărei conținut este cel prevăzut de textul de lege mai sus arătat, ținându-se seama de prevederile art. 67 Cod penal sus citate - în condițiile aplicării unor pedepse cu închisoarea pentru fiecare din infracțiunile pentru care s-a stabilit în mod legal și temeinic răspunderea penală a inculpatului A. I..

Așa fiind, în mod nelegal prima instanță a aplicat numai pedepsele accesorii prin omisiunea celor complementare, eroare care se impune a fi înlăturată, în condițiile aplicării art. 45 alin. 3 Cod penal.

Pentru considerentele expuse, apelul parchetului este fondat urmând a fi admis ca atare în baza art. 421 alin.1 pct.2 lit.a Cod procedură penală și în consecință se va desființa hotărârea apelată în parte, în latură penală, referitor la inculpatul A. I., în sensul că, în temeiul art. 67 alin.1 din noul Cod penal se va aplica acestuia, pe lângă cele trei pedepse principale stabilite, trei pedepse complementare constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice locale sau orice alte funcții publice care implică exercițiul autorității de stat, prev. de art. 66 alin. 1 lit.a și b Cod penal pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.

Întrucât s-a stabilit trei pedepse complementare corespunzător pedepselor principale aplicate pentru concurs de infracțiuni, în baza art. 45 alin.3 lit.a) Cod penal, se va aplica inculpatului pedeapsa rezultantă complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prev. de art. 66 alin. 1 lit.a și b Cod penal, pe o durată de 1 an ce va fi executată după pedeapsa închisorii, urmând ca celelalte dispoziții ale sentinței apelate să fie menținute.

În legătură cu apelul declarat de inculpatul L. N.:

Instanța de fond a stabilit în sarcina inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2 și 3 din Cod penal anterior, săvârșită în formă continuată și în stare de recidivă postexecutorie conform art. 41 alin.2 și art. 37 lit.b Cod penal anterior, stabilind că legea penală mai favorabilă conform art. 5 din noul Cod penal este cel intrat în vigoare la 1.02.2014 și i-a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare.

Totodată, în baza art. 33 lit.a ca și art.4 alin.1 din Cod penal anterior, s-a contopit această pedeapsă cu alte trei pedepse pentru care inculpatul fusese condamnat definitiv anterior, pentru infracțiuni concurente, rezultând pedeapsa de 4 ani închisoare sporită cu 6 luni, astfel că pedeapsa totală pe care inculpatul L. N. urmează să o execute este cea de 4 ani și 6 luni închisoare.

Curtea consideră că în mod legal și temeinic la stabilirea acestei pedepse și adăugarea sporului de 6 luni închisoare – instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 din Codul penal anterior, respectiv gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, împrejurările comiterii acestora ca și starea de recidivă în care s-a aflat inculpatul ceea ce demonstrează perseverența sa infracțională și determină diferențierea tratamentului juridic aplicabil unei persoane care nu se află la primul contact cu legea penală, dovedind că pedeapsa anterioară nu și-a atins scopul de reeducare și prevenție pe care orice sancțiune de drept penal trebuie să-l îndeplinească.

Față de aceste criterii de individualizare, Curtea constată că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului apelant de instanța de fond a fost corect individualizată, inclusiv prin aplicarea sporului și drept consecință susținerea existenței unor circumstanțe personale cu efect atenuant constând în atitudinea sinceră de recunoaștere a faptei, starea precară a sănătății, nu este de natură a duce la reducerea cuantumului pedepsei sau înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat în considerarea împrejurării că inculpatul a săvârșit o pluralitate de infracțiuni în perioada iunie – noiembrie 2011 fiind de 3 ori condamnat, astfel că în mod corect s-a dat eficiență prevederilor art. 34 lit.b din Cod penal anterior.

Pentru considerentele expuse, apelul inculpatului L. N. este nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza art. 421 alin.1 pct. (1) lit. b) Cod procedură penală.

Văzând și disp. art. 275 alin.(2) și (3) Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.421 pct.2, lit.a cod pr.pen. admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr.680 din 24 iunie 2014 a Judecătoriei B. pe care o desființează în parte în latură penală numai în privința inculpatului A. I.-fiul lui M. I. și F., născut la 10 iulie 1977 în Fierbinți Târg jud.Ialomița, CNP_ în sensul că în temeiul art.67 alin.1 cod pr.pen., aplică acestui inculpat, pe lângă cele 3 pedepse principale stabilite de prima instanță, 3 pedepse complementare constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prev.de art.66 alin.1 lit.a și b cod penal, pe o durată de 1 an după executarea pedepsei.

În baza art.45 alin.3 lit.a cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prev.de art.66 alin.1 lit.a și b cod penal cea mai grea, pe durată de 1 an care va fi executată după executarea pedepsei închisorii.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

În baza art.421 pct.1, lit.b cod pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat L. N. - fiul lui M. și F., născut la 10 noiembrie 1973, CNP_ deținut în Penitenciarul Ploiești împotriva aceleiași sentințe.

Obligă pe apelantul-inculpat la plata sumei de 500 cheltuieli judiciare către stat din care suma de 300 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul ce i-a fost desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Prahova.

Celelalte cheltuieli avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Dispune plata sumei de 300 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu intimatului-inculpat A. I. din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 29 septembrie 2014.

Președinte, Judecător,

T. L. S. P. B.

Grefier,

I. A.

Red. TL/ Tehnored. AI.

2 ex./28.10.2014

Dosar fond nr._ Judecătoria B.

Judec. fond D. L.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 903/2014. Curtea...		Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 116/2014. Curtea de Apel... →

Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 905/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 905/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI