Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 69/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 69/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 10682/281/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR. 69
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2014
Președinte – M. E. G.
Judecător – D. D.
Judecător – I. N.
Grefier – R. E. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de partea civilă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, cu sediul în Ploiești, ..22, jud. Prahova și de inculpatul N. I., fiul lui S. și M., născut la data de 08 iunie 1971, domiciliat în comuna T., ., jud. Prahova, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 2225/04.11.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care, în baza art.6 din Legea nr. 241/2005 rep. cu aplicarea art. 13 C.pen., art.41 alin.2 Codul penal și art. 320 ind. 1 alin. 7 C.proc.pen a fost condamnat inculpatul N. I. (fiul lui S. si M., născut la data de 08.06.1971 în orașul Urlați, jud. Prahova domiciliat in com. T., ., jud. Prahova, CNP_, cetățean roman, căsătorit, 2 copii minori, stagiu militar satisfăcut, fără antecedente penale, loc de muncă Bau Partener Aricești) la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărasare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată, fapte din septembrie 2007-decembrie 2008.
În temeiul art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni până la expirarea termenului de încercare.
În baza art. 71 alin.5 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza 357 alin. 2 lit. c C.proc.pen. rap. la art.163 C.proc.pen. s-a menținut sechestrul instituit prin ordonanța nr. 1751/II/6/2010 la data de 27.08.2010 asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului N. I., în vederea recuperării prejudiciului (fila 250 dup).
În baza art. 346 alin. 1 C.pr.pen raportat la art. 14 alin. 3 C.pr.pen, art. 16 ind. 1 C.pr.pen., art. 998, 999 C.civ, s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă D. G. a Finantelor Publice Prahova în contradictoriu cu inculpatul N. I. și a fost obligat inculpatul N. I. la plata către partea civilă D. G. a Finantelor Publice Prahova a sumei de_ lei cu titlu de daune materiale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, respectiv recurenta parte civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, recurentul inculpat N. I. pentru care a răspuns avocat ales Cușai Karin M., din cadrul baroului Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr._/12.10.2013 și intimata parte responsabilă civilmente . prin lichidator Judiciar A. I. IPURL.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosar s-au depus concluzii scrise din partea intimatei parte responsabilă civilmente . prin lichidator Judiciar A. I. IPURL, înregistrate sub nr. 1335/20.01.2014.
Avocat ales Cușai Karin M., pentru recurentul inculpat, solicită amânarea cauzei, atât față de imposibilitatea de a se prezenta în instanță a clientului său din motive meteorologice, precum și de a se depune un înscris din partea Trezoreriei A. din care să rezulte că inculpatul N. I. a achitat suma de 5.300 lei. Arată că această sumă a fost achitată în numerar la Primăria A., însă deși a solicitat aceste instituții să-i elibereze un înscris din care să rezulte situația învederată, i s-a comunicat faptul că din anul 2009 dosarul a fost arhivat, iar cererea trebuie adresată Trezoreriei A., care se află în procedura de desființare, urmând ca AFP A. să fie preluată de AFP Vălenii de M..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, nu se opune cererii de amânare a cauzei.
Curtea respinge cererea apărătorului ales al recurentului inculpat N. I., privind amânarea cauzei, apreciind că nu este obligatorie prezența inculpatului, nu se justifică prin cererea formulată necesitatea prezenței acestuia în condițiile în care este reprezentat de apărător ales, iar înscrisul invocat nu are relevanță în cauză față de concluziile lichidatorului privind radierea societății, astfel că apreciază că nu se mai impune amânarea cauzei.
De asemenea, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Avocat ales M. Karin Cușai, pentru recurentul inculpat, susține că acesta a înțeles să formuleze recurs împotriva sentinței penale pronunțate de Judecătoria Ploiești, în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate, pedeapsă care, din punctul său de vedere, este mult prea mare, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, a colaborat cu organele de cercetare penală iar în perioada cât a fost cercetat a achitat prejudiciul de 5.300 lei.
Învederează, de asemenea, că în procedura de faliment s-a formulat cerere de răspundere civilă, societatea a fost cesionată, iar noul administrator a fost obligat la plata unor sume de bani.
Referitor la soluționarea acțiunii civile, arată că, în opinia sa, instanța de fond în mod greșit a obligat inculpatul și la plata de dobânzi către partea civilă, fără a ține seama de aplicabilitatea legii mai favorabile și de decizia ICCJ prin care se arată că se achită numai debitul nu și penalitățile.
În ceea ce privește recursul părții civile, solicită respingerea acestuia ca nefondat, având în vedere motivele de recurs ale inculpatului recurent. Apreciază că partea civilă solicită obligarea inculpatului la plata unei sume care a fost achitată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii în sensul admiterii recursului declarat de inculpat, pe motiv că pedeapsa aplicată de instanța de fond este orientată către maximul prevăzut de lege, deși s-a reținut incidența legii penale mai favorabile și a disp. art. 3201 Cod proc. penală.
Cu privire la recursul părții civile, solicită admiterea acestuia și obligarea inculpatului N. I. la plata obligațiilor fiscala accesorii.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 2225/04.11.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza art.6 din Legea nr. 241/2005 rep. cu aplicarea art. 13 C.pen., art.41 alin.2 Codul penal și art. 320 ind. 1 alin. 7 C.proc.pen condamnă pe inculpatul N. I. (fiul lui S. si M., născut la data de 08.06.1971 în orașul Urlați, jud. Prahova domiciliat in ., jud. Prahova, CNP_, cetățean roman, căsătorit, 2 copii minori, stagiu militar satisfăcut, fără antecedente penale, loc de muncă Bau Partener Aricești) la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărasare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată, fapte din septembrie 2007-decembrie 2008.
În temeiul art.71 Cod penal, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 C.pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 359 C.pr.pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni până la expirarea termenului de încercare.
În baza art. 71 alin.5 C.pen. dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza 357 alin. 2 lit. c C.proc.pen. rap. la art.163 C.proc.pen. menține sechestrul instituit prin ordonanța nr. 1751/II/6/2010 la data de 27.08.2010 asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului N. I., în vederea recuperării prejudiciului (fila 250 dup).
În baza art. 346 alin. 1 Cod proc. penală raportat la art. 14 alin. 3 Cod proc. penală art. 16 ind. 1 Cod proc. penală, art. 998, 999 C.civ, admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă Direcția G. a Finanțelor Publice Prahova în contradictoriu cu inculpatul N. I..
Obligă inculpatul N. I. la plata către partea civilă Direcția G. a Finanțelor Publice Prahova a sumei de_ lei cu titlu de daune materiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești nr. 3341/P/2009, verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul N. I. pentru săvârșirea infracțiunii pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic, art.41 alin.2 Codul penal, cauza fiind înregistrată la Judecătoria Ploiești la data de 13.05.2013, sub nr._ reținându-se în esență că, in calitate de administrator al ., in perioada septembrie 2007 - decembrie 2008, inculpatul a reținut și nu a virat către bugetul de stat, cu intenție, obligații fiscale cu reținere la sursă în sumă de_ de lei.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângere penală formulată de reprezentanții legali ai Direcției Finanțelor Publice Prahova( fila nr. 7-8) adresa AFP ApostoIache( fila nr. 9), act constitutiv .( file 10-17), declarații privind obligații de plata . (file nr.18-59 ), fisa sintetica . nr. 60-109), declarație înv. N. I. ( 110, 112 - l 13, 259), inscrisuri( file nr. 115-121), documente contabile( fiele nr. 122-185), extras de cont) filele nr. 189-229), extras Reg. Comerțului . ( filele nr. 235-243)
La termenul de judecată din data de 22.10.2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, instanța a pus în vedere inculpatului prevederile art. 3201 Cod proc.pen, acesta declarând că solicită parcurgerea acestei proceduri, recunoaște în totalitate faptele așa cum au fost descrise în actul de sesizare a instanței, cunoaște probele administrate în faza urmăririi penale pe care și le însușește, nu dorește administrarea altor probe. Constatând îndeplinite condițiile impuse de textul legal, văzând și concluziile favorabile ale Ministerului Public, instanța a admis cererea inculpatului de parcurgere a procedurii simplificate instituită prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor în domeniul penal. Față de acestea, nu s-a mai procedat la cercetarea judecătorească
Analizând, conform procedurii prevăzute de art.3201 C.pr.penală, probatoriul administrat în cauză în faza de urmărire penală, s-a constatat următoarea situație de fapt: în perioada septembrie 2007- decembrie 2008, inculpatul N. I., în calitate de administrator al ., a reținut și nu a virat către bugetul de stat, cu intenție, obligații fiscale cu titlu de stopaj la sursă în sumă de_ lei, reprezentând impozit pe veniturile din salarii - 5107 lei, CAS asigurati-5194 lei, CASS asigurati-5005 lei si șomaj asigurati-476 lei.
. avea sediul social în corn. T., . fiind înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova sub nr. J 29/1181/21.07.2003, CUI R_ având ca obiect principal de activitate „producția de ape minerale si băuturi răcoritoare nealcoolice". Societatea avea ca asociat unic si administrator pe numitul N. I. in perioada de referința. La data de 16.06.2009 inculpatul a cesionat capitalul social al societății numiților Bernabeu Moliner si M. Mihaita, fiind declanșata procedura insolvenței. Societatea a fost dizolvată cu lichidarea (radierea) la data de 08.05.2013
La data de 02.04.2009 organele judiciare au fost sesizate de către Direcția G. a Finanțelor Publice Prahova cu privire la faptul ca numitul N. I., administrator al . a reținut și nevirat obligații fiscale către bugetul statului reprezentând stopaj la sursă în sumă de_ lei.
Conform constatărilor efectuate de către reprezentanții Administrației Finanțelor Publice A. dar și a documentelor de evidență contabilă întocmite de reprezentanții societății, în perioada septembrie 2007- decembrie 2008, datoriile societății reprezentând obligații la bugetul statului cu titlu de stopaj la sursă au crescut periodic pe fondul neachitării debitelor acumulate. Deși reprezentantul societății a constituit în mod corect aceste obligații, acesta nu le-a achitat. Astfel, la data de 31.12.2008 societatea înregistra în contul acestor obligații suma totală de 15.782 RON, nefiind achitată nicio sumă în contul acestor obligații.
Conform extrasului contului deschis pe . deschis la Raiffeissen Bank SA, pentru perioada septembrie 2007-decembrie 2008 rezultă că societatea administrate de către inculpat a avut un rulaj ce i-ar fi permis acestuia sa achite contribuțiile cu reținere la sursa, in condițiile in care la data de 15.02.2008 valoarea creditului era in cuantum de 38 600, 04 lei, cu mult peste valoarea prejudiciului cauzat. Totodată inculpatul N. I. a efectuat personal retrageri de numerar in valoare de 39 600 de lei din contul societății si depuneri corelative in suma de numai 2500 de lei.
Din balanțele de verificare lunare aferente perioadei septembrie 2007 - decembrie 2008 rezulta ca . avea disponibilități suficiente pentru achitarea contribuțiilor și taxelor, acestea fiind dirijate de către inculpat, în principal, pentru plata furnizorilor, salariilor, o mare parte veniturile fiind mai mari decât cheltuielile( în luna septembrie 2008 figura cu suma de 46 937, 80 de lei în contul "casa în lei", în luna octombrie 2008 figura cu suma de 20 828, 83 de lei în același cont, în luna noiembrie 2008 a înregistrat cheltuieli in suma de 24 663, 58 de lei și venituri în suma de 32 226, 54 de lei, iar în contul casa în lei figura cu suma de 23 336, 39 de lei etc.)
Rezultă așadar că societatea a dispus în acesta perioadă de veniturile necesare achitării acestor contribuții însă nu a făcut acest lucru ceea ce demonstrează reaua intenție a inculpatului. Astfel, numai dacă ne referim la retragerile de numerar din societate efectuate de inculpat în acesta perioadă, în sumă de 39 600 de lei RON, putem concluziona faptul că acesta, cu intenție,a reținut și nu a vărsat, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
În cursul urmăririi penale, inițial, inculpatul a declarat că nu a achitat aceste debite din lipsă de disponibilități bănești, pentru ca ulterior să revină asupra declarației și să recunoască că nu a achitat cu intenției plățile.
Situația de fapt astfel expusă a fost în totalitate recunoscută de inculpat, în declarațiile sale date organelor de urmărire penală, precum și în fața instanței cu ocazia aducerii la cunoștință a dispozițiilor art. 320 indice 1 C.pr.pen.
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului N. I., care, în calitate de administrator al ., în perioada septembrie 2007 - decembrie 2008, a reținut și nu a virat către bugetul de stat, cu intenție, obligații fiscale cu reținere la sursă în sumă de_ de lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic, art.41 alin.2 Cp.
Din punct de vedere al elementului material, acesta constă în acțiunea de reținere și nevărsare, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursa în modalitatea prezentată în paragraful anterior și în cadrul secțiunii dedicate prezentării situației de fapt.
Cu privire la rezultatul păgubitor, instanța de fond a apreciat că acesta s-a produs în momentul depășirii celor 30 de zile de la scadență, moment până la care inculpatul avea obligația de plată a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursa.
Raportul de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată există și reiese din ansamblul probator administrat în cauză.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă.
Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului au fost săvârșite în formă continuată, in perioada septembrie 2007 - decembrie 2008.
Potrivit art. 41 alin. 2 C.pen., infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleași infracțiuni.
Pornind de la definiția infracțiunii continuate, instanța de fond a constatat că pentru reținerea acestei forme a infracțiunii, se impune a se respecta următoarele condiții pe deplin îndeplinite în cauză, respectiv, unitatea de subiect activ (actele materiale multiple fiind săvârșite de aceiași persoană), pluralitatea de acte de executare (în cauză inculpatul nu a achitat in lunile cuprinse in septembrie 2007 – decembrie 2008, termenele de 30 de zile calculându-se pentru fiecare lună in parte) și unitatea de rezoluție infracțională. În ceea ce privește îndeplinirea acestei ultime condiții esențiale pentru unirea acțiunilor în cadrul aceleași hotărâri infracționale, inițiale, cu care inculpatul a săvârșit actele de executare, instanța reține că aceasta decurge din împrejurarea că deși a avut disponibil in cont acesta nu i-a achitat la împlinirea celor 30 de zile de la data scadentă sumele la care era obligat către stat.
Pentru aceste considerente, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă.
La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege (închisoarea de la un an la trei ani sau amenda). De asemenea, instanța va reține în sarcina inculpatului și cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art. 320¹ alin. 7 C.pr.pen. (în consecință, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită de inculpat a fost redusă cu o treime, devenind închisoarea de la 8 luni la 2 ani).
De asemenea, instanța de fond a avut in vedere și prevederile art. 13 alin 1 C.pen. – în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.
Astfel, prin modificările aduse la art. 6 din Legea nr. 241/2005, în martie 2013, pedeapsa prevăzută de legea a fost majorată de la 1 la 6 ani, pedeapsă ce nu a fost avută în vedere de instanță potrivit art. 13 alin. 1 c.pen.
Raportat la art.181, alin.2 C.pen., s-a apreciat gradul de pericol concret al infracțiuni în parte reținând că actele materiale au o întindere in timp destul de mare, respectiv septembrie 2007 – decembrie 2008, au fost comise cu intenție directă.
Referitoare la conduita anterior săvârșirii infracțiunii instanța de fond a reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, atitudine de normalitate în condițiile date, împrejurări ce nu constituie în opinia instanței circumstanțe atenuante judiciare în acord cu prevederile art. 74 C.pen.
Instanța de fond a apreciat că circumstanțele personale ale inculpatului, deși favorabile acestuia fiind integrat din punct de vedere social (căsătorit, 2 copii minori, loc de muncă Bau Partener Aricești) sunt contrabalansate de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei in special datorită o perioadei îndelungate a săvârșirii faptei reținute in sarcina sa.
Prin urmare, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pentru fapta reținută în sarcina sa, într-un cuantum redus în condițiile art. 320 indice 1 alin. 7 C.pr.pen., și a aplicat o pedeapsă peste minimul special, și anume, o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a reținut că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat va fi interzis inculpatului pe durata executării fiecăreia dintre cele două pedepse principale aplicate.
În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța de fond a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a interzis exercițiul acestui drept.
Totodată, instanța nu a interzis inculpatului, nici exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.c), d) și e) Cod penal, întrucât săvârșirea unei infracțiuni de conducere pe drumurile publice de către o persoană care nu deține permis de conducere, nu relevă un comportament nedemn care să vatămă interesul copiilor și care să determine interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator (cauza S. și P. contra României).
Având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale și cele menționate anterior referitor la persona și conduita inculpatului, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate a acestuia, care a conștientizat consecințele negative ale faptei sale, în baza art. 81 Cod penal, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
Față de acestea, în baza art. 71 alin.5 C.pen., instanța de fond a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare.
Potrivit art. 359 Cod proc. pen. instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni și asupra dispozițiilor art. 84 C.pen. cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre de condamnare, până la expirarea termenului de încercare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, administrația Națională de Administrare Fiscală prin Direcția G. a Finanțelor Publice Prahova s-a constituit parte civilă cu suma de_ lei suma la care urmează a fi calculate și obligațiile fiscale accesorii calculate potrivit Codului de procedură fiscală.
Instanța de fond a reținut incidența următoarelor dispoziții legale:
Articolul 998 din Codul civil prevede că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Art. 16 indice 1 C.pr.pen., cu denumirea sa marginală "Tranzactia, medierea si recunoasterea pretentiilor civile” prevede că în cursul procesului penal, inculpatul, cu acordul părții responsabile civilmente, poate recunoaște, în tot sau în parte, pretențiile părții civile. În cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii. Cu privire la pretențiile civile nerecunoscute, pot fi administrate probe. Din interpretarea per a contrario a acestui din urmă text legal, instanța reține că în cazul recunoașterii pretențiilor civile, cu privire la aceastea, instanța nu mai administrează probe, ci, obligă inculpatul la despăgubiri. O soluție contrară, respectiv, o respingere a pretențiilor civile, ca neîntemeiate, ca urmare a împrejurării că partea civilă nu și le-a probat, ar însemna o încălcare a drepturilor sale procesuale, de vreme ce acesteia nu i se mai permite/impune a administra probe, tocmai deoarece pretenții sale sunt recunoscute.
În consecință, în baza art. 346 C.pr.pen. raportat la art. 14 C.pr.pen. și art. 161 alin. 3 C.pr.pen., art. 998-999 C.civ., instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă D. G. a Finanțelor Publice Prahova în contradictoriu cu inculpatul N. I. și a obligat inculpatul la plata sumei de_ lei suma la care urmează a fi calculate și obligațiile fiscale accesorii calculate potrivit Codului de procedură fiscală.
Inculpatul a declarat in fața instanței că a achitat suma de 5380 de lei depunând anumite înscrisuri care nu provin în mod oficial de la Direcția G. a Finanțelor Publice Prahova - Administrației Finanțelor Publice A.. Inculpatul nu a depus nici chitanțele în original sau copii conform cu originalul de pe chitanțele despre care a precizat că a achitat suma de 5380 de lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatul N. I. și Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova.
În recursul său, inculpatul N. I. a criticat hotărârea în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate, susținând că, din punctul său de vedere, această pedeapsă este mult prea mare, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, a colaborat cu organele de cercetare penală iar în perioada cât a fost cercetat a achitat o parte din prejudiciu, respectiv suma de 5.300 lei.
Referitor la soluționarea acțiunii civile, a arătat că, în opinia sa, instanța de fond în mod greșit l-a obligat și la plata de dobânzi către partea civilă, fără a ține seama de aplicabilitatea legii mai favorabile și de jurisprudența ICCJ, care a statuat că se achită numai debitul nu și penalitățile.
Recurenta parte civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova a criticat sentința pronunțată de instanța fondului numai în latură civilă și doar în privința neacordării accesoriilor fiscale, conform prevederilor art.119 din Codul de procedură fiscală.
Curtea, examinând atât motivele de recurs invocate, actele și lucrările dosarului, cât și din oficiu sub toate aspectele, conform art.3856 alin.3 Cod procedură penală, constată că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului N. I., pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de aceasta încadrarea juridică corespunzătoare.
Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut în totalitate fapta reținută în sarcina sa și a solicitat să fie judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, beneficiind astfel de aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală.
Așadar, reținând că pronunțarea hotărârii de condamnare se întemeiază pe probe sigure, certe și decisive, care nu lasă loc niciunui dubiu în privința vinovăției inculpatului, Curtea constată că instanța de fond a soluționat corect acțiunea penală dedusă judecății. De altfel, inculpatul nu a criticat hotărârea penală pronunțată cu privire la existența faptei și a vinovăției sale.
Analizând motivul de netemeinicie invocat de inculpat, Curtea constată că pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, deși se înscrie în coordonatele individualizării legale, ea nu răspunde tuturor criteriilor, prevăzute de art.72 C.pen., în special celor referitoare la gravitatea faptei, la proporționalitatea ce trebuie să existe între această gravitate și pedeapsa aplicată, precum și a datelor ce caracterizează persoana inculpatului.
Mecanismul de individualizare a pedepselor presupune atât analizarea aspectelor defavorabile cât și a celor favorabile inculpatului, precum și a tuturor celorlalte criterii stabilite de art.72 Cod penal care se referă la împrejurările săvârșirii faptei, gravitatea acesteia dată de urmările produse ori care s-ar fi putut produce dar și cele cu caracter personal ce ar putea determina atenuarea sau agravarea răspunderii penale.
Pedeapsa stabilită pentru fiecare infracțiune trebuie în același timp individualizată pentru a răspunde principiului proporționalității în sensul unui raport echitabil și echilibrat între fapta comisă și răspunderea penală și a unei corecte, necesare și corespunzătoare adecvări a pedepsei la scopul legii penale, în condițiile prevăzute de art.52 Cod penal.
Or, în cauză, aplicarea unei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare pentru fapta de reținere și nevărsare, cu intenție, în termen de 30 de zile de la scadență, a sumei de_ lei reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, săvârșită în perioada septembrie 2007-decembrie 2008, în circumstanțele menționate, înfrânge principiul proporționalității și justului echilibru între natura valorilor sociale lezate și sancțiunile penale, fiind orientată către limita maximă prevăzută de lege, limită care, așa cum reține chiar instanța fondului este de 2 ani.
În acest sens, sub aspectul valorilor lezate, Curtea relevă că infracțiunea ce face obiectul cauzei, atât prin sfera relațiilor protejate cât și în raport de limitele reduse de pedeapsă (închisoarea de la un an la 3 ani sau amendă) nu face parte din categoria infracțiunilor care prezintă un pericol social generic ridicat. În egală măsură, faptele concrete reținute, atât prin maniera și modalitatea de săvârșire, care nu denotă o activitate infracțională deosebit de complexă, cât și prin consecințele produse, respectiv un prejudiciu relativ mic, dar mai ales prin timpul mare scurs de la data comiterii lor și până la data trageri la răspundere penală, nu converg către o înăsprire a sancțiunii în măsura celei stabilită de instanța fondului.
În același timp, datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este în vârstă de 42 ani, este căsătorit, are 2 copii minori, nu este cunoscut cu antecedente penale, iar anterior comiterii acestei infracțiuni a avut o conduită corespunzătoare atât în societate cât și în familie, nu dovedesc o periculozitate deosebită a acestui, refuzul valorificării lor de către prima instanță fiind nejustificat.
Considerând că pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa manieră încât infractorul să se convingă de necesitatea respectării legii și să evite în viitor comiterea unor fapte antisociale iar perseverența infracțională, înțeleasă ca stăruința și insistența în atitudinea de a intra în conflict cu legea penală constituie un element important în procesul de individualizare a pedepsei care diferențiază o persoană ce nu a săvârșit infracțiuni în decursul existenței sale, de cea care a comis astfel de fapte și trebuie să atragă agravarea răspunderii sale penale, Curtea constată că buna conduită manifestată de inculpat înaintea săvârșirii infracțiunii putea și trebuia să fie avută în vedere în acest mecanism complex de individualizare a pedepsei.
În acești termeni, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului este una excesivă, care nu corespunde sub aspectul cuantumului ei scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal și reflectă o individualizare inadecvată principiului proporționalității sancțiunii penale.
Prin urmare, critica de netemeinicie formulată de inculpat este justificată, situație în care recursul său va fi admis sub acest aspect.
Referitor la criticile ce vizează latura civilă, formulate de partea civilă și inculpat, Curtea constată că numai cea privind omisiunea instanței de fond de a menționa și în dispozitivul hotărârii obligarea inculpatului și la plata accesoriilor fiscale este fondată, nu și cea a inculpatului referitoare la plata sumei de 5380 lei și absolvirea sa de la plata penalităților de întârziere.
Astfel, conform art.119 Cod procedură fiscală, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.
Or, în prezenta cauză, instanța fondului, deși a reținut în considerente că la suma datorată de inculpat de_ lei urmează a fi calculate și obligațiile fiscale accesorii potrivit Codului de procedură fiscală, a omis să menționeze această obligație a inculpatului și în dispozitivul hotărârii, partea din hotărâre care se pune în executare.
Pe cale de consecință, Curtea, apreciind recursul părții civile ca fiind fondat, îl va admite și va dispune obligarea inculpatului și la plata obligațiilor fiscale accesorii, calculate potrivit Codului de procedură fiscală, până la plata efectivă a debitului.
Pentru aceleași considerente, în special cel de ordin legal (art.119 Cod procedură fiscală), Curtea consideră neîntemeiat motivul invocat de inculpat referitor la nerăspunderea sa pentru plata de penalități de întârziere.
Tot neîntemeiat este și motivul privind plata sumei de 5380 lei din prejudiciu, prima instanță reținând corect că inculpatul nu a făcut deplin dovada achitării acestei sume cu înscrisuri care să provină de la Direcția G. a Finanțelor Publice Prahova.
Pentru toate considerentele ce preced, Curtea, în baza art.38515 alin.(1) pct.(2) lit.d) Cod procedură penală, va admite recursurile declarate de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, și de inculpatul N. I. împotriva sentinței penale nr. 2225/04.11.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, pe care o va casa atât în latură penală cât și în latură civilă și, în rejudecare, va reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 1 an și 6 luni la 8 luni închisoare și a termenului de încercare la 2 ani și 8 luni.
Va obliga inculpatul și la plata obligațiilor fiscale accesorii, calculate potrivit Codului de procedură fiscală, până la plata efectivă a debitului, urmând să mențină în rest dispozițiile sentinței.
În baza art.192 alin.(3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de partea civilă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, cu sediul în Ploiești, ..22, jud. Prahova și de inculpatul N. I., fiul lui S. și M., născut la data de 08 iunie 1971, domiciliat în ., jud. Prahova, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 2225/04.11.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, pe care o casează atât în latură penală cât și în latură civilă și în rejudecare:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 1 an și 6 luni la 8 luni închisoare și reduce termenul de încercare la 2 ani și 8 luni.
Obligă inculpatul și la plata obligațiilor fiscale accesorii, calculate potrivit codului de procedură fiscală, până la plata efectivă a debitului.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2014.
Președinte, Judecători,
M. E. G. D. D. I. N.
Grefier,
R. E. B.
Red. DD/BER
2ex/10.02.2014
Dosar fond . _
Jud. fond S. V. M.
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 319/2014. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 70/2014.... → |
|---|
