Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 689/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 689/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 7841/105/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA Nr.689
Ședința publică din data de 23 iunie 2014,
Președinte: - G. D.
Judecător: - C. G.
Grefier: - M. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror M. I..
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către revizuentul C. D. S., născut la data de 20.09.1974, în ., fiul lui V. si V., aflat în stare de deținere la Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.7/10 aprilie 2014 pronunțată în Camera de consiliu de către Tribunalul Prahova, privind sentința penală nr.185 din 3.04.2007 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin decizia penală nr.89/14.01.2008 a I.C.C.J, prin care i s-a aplicat pedeapsa de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de disp.art. 64 literele a și b cod penal ca pedeapsă complementară, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. și ped. de disp.art.174-175 litera i si art.176 lit.f cod penal și ultraj prev. de disp.art.239 al.2 c.p., faptă din data de 23.07.2006 și 26.07.2006, ca inadmisibilă.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul – revizuent C. D. S. în stare de detenție și asistat din oficiu de avocat D. A., în substituire pentru avocat G. D. din cadrul Baroului Prahova.
Procedura de citare este leal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin intermediul serviciului registratură, înregistrate sub nr._/20.06.2014 s-au depus motive de apel formulate de către revizuentul C. D. S..
Cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu apelantul-revizuent C. D. S..
Avocat A. D., având cuvântul pentru apelantul-revizuent C. D. S. precizează că nu are cereri sau excepții de invocat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.
Curtea, ia act că părțile nu mai au excepții de invocat și nici cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului, potrivit art. 420 alin.6 din Noul Cod de proc. penală.
Avocat A. D., având cuvântul pentru apelantul-revizuent C. D. S. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond admiterea cererii de revizuire. Susține că revizuentul a depus la dosar înscrisuri și a argumentat pe larg motivele care l-au determinat pe fond să promoveze cererea de revizuire a sentinței penale, în sensul că au fost descoperite fapte noi, necunoscute de instanță la momentul judecării, împrejurări care dacă ar fi fost avute în vedere ar fi demonstrat că nu el este singurul vinovat de decesul victimei. Consideră că la deces a contribuit neglijența medicilor F. V. și P. Odet V., care au fost de gardă în seara de 23.07.2006 când a fost consultată victima.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de revizuent, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de prima instanță, apreciind că în mod just și corect s-a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.453 alin.1 rap. la alin.4 Cod procedură penală, respectiv că faptele și împrejurările noi invocate de revizuent în cerere nu pot conduce la pronunțarea unei alte hotărâri și la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare a inculpatului.
Revizuentul-apelant C. D. S. având personal ultimul cuvânt, susține că, în general, medicii trec cu ușurință și dau dovadă de neglijență. S-a pus acest diagnostic tocmai pentru că victima nu mai putea fi salvată. Se impune tragerea la răspundere a celor vinovați.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față, reține următoarele.
Prin sentința penală nr. 7/10 aprilie 2014 pronunțată în Camera de Consiliu de Tribunalul Prahova, în baza disp.art. 458 Cod procedură penală raportat la disp.art. 459 alin.5. Cod procedură penală și art. 453 alin.12 litera a Cod procedură penală (legea nouă) s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul C. D. S., născut la data de 20.09.1974, în ., fiul lui V. si V., aflat în stare de deținere la Penitenciarul Mărgineni, privind sentința penală nr.185 din 3.04.2007 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin decizia penală nr.89/14.01.2008 a I.C.C.J, prin care i s-a aplicat pedeapsa de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de disp.art. 64 literele a și b cod penal ca pedeapsă complementară, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. și ped. de disp.art.174-175 litera i si art.176 lit.f cod penal și ultraj prev. de disp.art.239 al.2 c.p., faptă din data de 23.07.2006 și 26.07.2006, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin referatul nr.1235/III/6/2011 din 03.10.2013 P. de pe lângă Tribunalul Prahova a sesizat instanța în vederea judecării cererii de revizuire formulată de condamnatul C. D. S., privind sentința penală nr.185 din 3.04.2007 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin decizia penală nr.89/14.01.2008 a I.C.C.J, prin care i s-a aplicat pedeapsa de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev.de disp.art. 64 literele a și b cod penal ca pedeapsă complementară, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. și ped. de disp.art.174-175 litera i si art.176 lit.f cod penal și ultraj prev. de disp.art.239 al.2 c.p., faptă din data de 23.07.2006 și 26.07.2006.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ .
În motivarea cererii de revizuire condamnatul a arătat că s-au descoperit fapte și împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanța la data judecării cauzei.
Astfel, a mai susținut că Spitalul Județean de Urgență Ploiesti și Colegiul Medicilor Prahova au confirmat împrejurarea că medicii aflați de garda de seară în care a fost internată victima C. A. I. au fost sancționați de către Colegiul Medicilor Prahova, sancțiune rămasă definitivă după contestarea ei în contencios administrativ.
A solicitat reexaminarea sau reevaluarea probelor deja administrate pe motivul că au fost greșit interpretate deoarece nu s-au avut în vedere concluziile anchetei medicale întocmită de Colegiul Medicilor Prahova.
În vederea soluționării cererii de revizuire s-a dispus atașarea dosarului de fond nr._ al Tribunalului Prahova.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor ce reglementează cazurile de revizuire prevăzute de lege, respectiv art.453 lit.a-f Cod procedură penală, tribunalul a apreciat că cererea formulată de condamnat este inadmisibilă.
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova cu nr.918/P/2006 din 10.10.2006, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:
- C. D. S., fiul lui V. și V., născut la data de 20.09.1974 in ., domiciliat in com. Baltesti, ..143 jud.Prahova, căsătorit, un copil minor, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, cu antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.174, 175 lit.i, 176 lit.f c.p. și art.239 al.2 cod penal cu aplic. art.33 lit.a cod penal;
- C. V., fiul lui V. si V., ns. la data de 16.08.1978 in Baltesti, jud.Prahova, domiciliat în com. Baltesti, ..143, jud.Prahova, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.174, 175 lit.i, 176 lit.f c.p. și art.239 al.2 cod penal cu aplic. art.33 lit.a cod penal;
- C. L., fiul lui V. si V., ns.la data de 16.08.1978 in Baltesti, jud.Prahova, domiciliat in com. Baltesti, ..143, jud.Prahova, necăsătorit, fără copii, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, cu antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.174, 175 lit.i, 176 lit.f c.p. și art.239 al.2 cod penal cu aplic. art.33 lit.a cod penal, în prezent aflați în Penitenciarul Ploiești.
S-a reținut în actul de sesizare că la data de 23.07.2006, orele 2,00 – 3,00, inculpații aflându-se împreună, în loc public, în prezența mai multor persoane, au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele numitului C. A. I. – sergent angajat pe bază de contract în cadrul I.J.J. Prahova, care a dus la decesul acestuia la data de 26.07.2006 și în aceeași noapte l-au amenințat și lovit pe sergentul angajat pe bază de contract la I.J.J. Prahova – partea vătămată N. M., ambii aflați în exercitarea atribuțiunilor de serviciu.
În baza probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile parților civile C. E. și C. C., certificatele de naștere ale minorilor C. A. I. si C. D. E., raportul medico–legal de necropsie nr. 434/27.07.2006 întocmit de SML Prahova, planșele fotografice efectuate cu ocazia necropsiei, raportul întocmit de către N. M., adresa nr._/20.09.2006 a IPJ Prahova, declarațiile martorilor N. M., S. Stelu, S. L. G., N. I., M. I., T. C. D., G. M. A., rapoartele de expertiză medico legale psihiatrice privind pe inculpații C. V., C. D. și C. L., fișele de cazier judiciar declarațiile inculpaților, inculpatul C. D. S. a fost condamnat la o pedeapsă rezultanta de 20 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 174-175 al.1 lit.i Cod penal și art.176 Cod penal precum și art. 239 al.2. Cod penal.
In temeiul art.239 al.2. Cod penal - infracțiune de ultraj, fapta din 23.07.2006, parte vătămata N. M., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare.
In baza art.33 lit.a Cod penal și art.34 lit.b. Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de: 20 ( douăzeci) ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 si 64 Cod penal.
Conform art.65 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit.a.b Cod penal pentru o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale, iar potrivit art.67 Cod penal inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complimentara a degradării militare
Potrivit art.350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 23.07.2006 la zi.
Potrivit disp. art.453 Cod procedură penală hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă a cauzei.
Din analiza disp. art.453 lit.a-f Cod procedură penală rezultă că revizuirea în latură penală poate fi cerută atunci când:
- s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanță la data soluționării cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
- hotărârea a cărei revizuire s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
- un înscris care a servit ca temei al hotărârii al cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
- un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
- când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
- hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Din conținutul prevederilor menționate rezultă caracterul de cale extraordinară de atac a revizuirii prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
Cererea de revizuire se soluționează în două etape, respectiv etapa admiterii în principiu în care se verifică dacă cererea de revizuire îndeplinește condițiile în care poate fi exercitată, referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii și termenul de introducere, această fază privind examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept.
În practica judiciară a instanței supreme (decizia nr.60/24.09.2007 a I.C.C.J.) s-a precizat că în această etapă instanța nu verifică fondul cauzei, în situația în care cererea de revizuire nu se întemeiază pe vreunul din cazurile prevăzute de disp. art.394 Cod procedură penală actualul articol 453 Cod procedură penală) urmând să o respingă, ca inadmisibilă.
Potrivit dispozițiilor art. 459 Cod procedură penală, admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de consiliu, fără citarea părților, instanța examinând dacă cererea fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute de art. 455 Cod procedură penală, dacă cererea a fost întocmita cu respectarea dispozițiilor art. 453 alin.2 si 3 Cod procedură penală, dacă au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară ce a fost judecată definitiv și dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.
Aliniatul 5 al articolului 459 Cod procedură penală prevede că, în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute anterior, dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
S-a apreciat de prima instanță că, în speță, motivele invocate de către revizuent, în sensul că s-au descoperit fapte și împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanța la data judecării cauzei, iar probele au fost greșit interpretate deoarece nu s-au avut în vedere concluziile anchetei medicale întocmită de Colegiul Medicilor Prahova, nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prev.de disp. art.453 lit.a-f Cod procedură penală .
În concret faptul că alte persoane au săvârșit infracțiuni în legătura cu faptele comise de către revizuent nu sunt fapte și împrejurări noi pentru a modifica situația juridică a acestuia.
În practica judiciară (decizia penală nr.3050/28.06.2000 a Curții Supreme de Justiție), s-a precizat că, potrivit disp. art.394 lit.a Cod procedură penală (actualmente 453 lit.a Cod procedură penală), este posibilă revizuirea unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă, atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanță la data soluționării cauzei, iar pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.
În concret, faptele și împrejurările învederate de reviuzuient nu au fost considerate noi în sensul legii și oricum, chiar și în situația reținerii acestora ca fapte noi prin acestea nu s-ar putea ajunge la o soluție de netemeinicie ori de nelegalitate a hotărârii a hotărârii pronunțate în cauză.
A observat instanța de fond că, susținerile revizuentului nu se bazează pe fapte sau pe împrejurări noi necunoscute de instanță la data soluționării cauzei, pentru a se putea încadra în acest caz de revizuire prevăzut de lege.
Mai mult, în practica recentă a instanței supreme (decizia nr.1869/17.03.2005 a I.C.C.J. ), s-a stabilit că în raport cu prevederile art.394 pct.1 lit.a și alin.2 Cod procedură penală, în prezent art.453 alin.1 lit.a și alin.4. Cod procedură penală, că faptele sau împrejurările noi, prin care nu se tinde a se dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, … de încetare a procesului penal și numai stabilirea unei situații de natură a atenua răspunderea penală, cum este cazul în speță, nu constituie motiv de revizuire.
Din analiza tuturor cazurilor de revizuire precizate mai sus, prima instanță a constatat că susținerile revizuentului nu se încadrează în nici unul dintre acestea, situație în care în deplin consens și cu practica judiciară în materie a instanței supreme (decizia penală nr.5060/09.09.2005 a I.C.C.J. și decizia nr.60/24.09.2007 a I.C.C.J.), și în baza disp.art. 458 Cod procedură penală raportat la disp.art. 459 alin.5. Cod procedură penală și art. 453 alin.12 litera a Cod procedură penală (legea nouă) a respins cererea de revizuire formulată de condamnat.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel condamnatul C. D. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit a fost respinsă cerea sa de revizuire, deoarece decesul victimei s-a produs și ca urmare a neglijenței sau conduitei culpabile profesional a medicilor care s-au aflat în noaptea respectivă de gardă, acordând asistență medicală victimei, acest aspect fiind confirmat de către Colegiul Medicilor din România, care a dispus sancționarea administrativ/disciplinară a acestora, după pronunțarea hotărârii de condamnare, aspect care conduce la concluzia că se impune revizuirea sentinței de condamnare, întrucât în cauză sunt și alte persoane vinovate de decesul victimei, acestea reprezentând împrejurări noi descoperite după condamnarea sa.
Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 Cod procedură penală, și în limitele impuse de și art. 418 și 419 cod procedură penală, constată că apelul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Instanța de fond a apreciat în mod legal asupra temeiniciei cererii de revizuire formulată de către revizuentul condamnat, constatând că în cauză nu sunt întrunite în totalitate și în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 453 alin.1 lit.a Cod procedură penală, care reglementează în mod expres cazul de revizuire avut în vedere de către apelant, dispozițiile acestui text de lege fiind în mod judicios interpretate și aplicate de către prima instanță de judecată, prin prisma deciziilor jurisprudențiale constante ale instanței supreme .
Potrivit acestui text de lege, revizuirea unei hotărâri penale definitive fi cerută atunci când s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate.
Doctrina și jurisprudența au statuat în mod constant faptul că în cadrul căii extraordinare de atac a revizuirii nu este admisibilă prelungirea probațiunii, prin folosirea de noi mijloace de probă, pentru fapte ce au fost stabilite în mod definitiv anterior.
O atare interpretare a textului de lege a fost realizată într-o asemenea manieră, tocmai pentru a nu se aduce atingere autorității de lucru judecat, iar cazul de revizuire menționat mai sus este incident doar în ceea ce privește faptele probatorii, deci a faptelor și împrejurărilor asupra cărora poartă probațiunea, și nu asupra mijloacelor de probă prin intermediul cărora s-ar putea dovedi acestea.
Cu alte cuvinte, faptele și împrejurările trebuie să fie noi și nu mijloacele de probă invocate în dovedirea lor.
Tot pe cale jurisprudențială s-a evocat și faptul că, în aplicarea art.453 alin.1 lit.a Cod procedură penală, ceea ce este determinant nu este împrejurarea ca faptul pretins nou să nu fi fost reținut de instanță ca dovedit, ci ca acest fapt să nu fie cunoscut.
Or, așa cum în mod just a observat și instanța de fond, apelantul revizuent a fost condamnat prin hotărâre judecătorească definitivă pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav și a infracțiunii de ultraj, fiindu-i stabilită pedeapsa rezultantă de 20 de ani închisoare, iar din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că în cursul judecății, a fost depusă la dosarul de fond (filele 235 – 236 dosar nr._ al Tribunalul Prahova) decizia nr.7 din 31.01.2007 pronunțată de colegiul Medicilor Prahova.
Prin această decizie, Comisia a stins acțiunea disciplinară împotriva medicilor F. V., P. Odette V., N. M. și Z. V. B., toți angajați ai Spitalului Județean de Urgență Ploiești, întrucât s-a constatat inexistența abaterilor disciplinare, argumentându-se că decesul pacientului nu a fost rezultatul activității medicale a personalului implicat, iar existența unor deficiente de ordin organizator și nu medical nu a influențat în mod decisiv evoluția ulterioară gravă a bolnavului.
În această situație, se constată că, împrejurarea invocată de contestator a fost cunoscută de instanța de judecată deoarece așa cum s-a arătat mai sus, acest înscris a fost depus la dosarul de fond în cursul cercetării judecătorești, nefiind deci un fapt sau o împrejurare nouă, care să nu fi fost cunoscută de către instanța de judecată, aspect care conduce la concluzia că nu este îndeplinită cerința legală sus menționată, definitivă de art.453 alin.1 lit.a cod procedură penală.
În raport de situația de fapt reținută în mod definitiv de instanțele care au soluționat cauza, Curtea constată că motivul invocat de către revizuentul apelant nu poate conduce la reformarea sentinței atacate și nici la reținerea unei alte situații de fapt, contrare celei arătate, dar mai ales cu efect de exonerare a răspunderii penale a apelantului.
În această situație, Curtea constată că, practic, prin formularea cererii de revizuire se tinde la reevaluarea probațiunii sub acest aspect și pe cale de consecință la abolirea răspunderii penale a apelantului revizuent.
Însă, astfel cum s-a detaliat în cele ce preced, revizuirea nu reprezintă un remediu procesual pentru a se ajunge la prelungirea ori cu atât mai puțin la reevaluarea mijloacelor de probă și deci a cursului procesului penal care se află, în cazul revizuentului, în faza de executare a hotărârii.
În plus, astfel cum s-a amintit în cele ce preced, o altă cerință cumulativă a textului și care, de asemenea, nu este îndeplinită în cauză, este aceea ca, pe baza acestui înscris nou, să se poată dovedi netemeinicia soluției de condamnare a inculpatului.
Această condiție nu este realizată deoarece pretinsa sancționare a medicilor pentru eventuale erori medicale nu a fost dispusă în realitate de către Colegiul Medicilor, astfel cum susține revizuentul apelant, astfel încât nu se poate dovedi existența unei legături certe de cauzalitate între pretinsa culpă medicală și decesul victimei, cu atât mai mult cu cât, raportul medico legal de necropsie a concluzionat că moartea victimei s-a datorat hemoragiei meningocerebrale, consecutive unui politraumatism cu numeroase echimoze și excoriații corporale și plagă a scalpului, leziuni traumatice ce se puteau produce prin loviri repetate cu corpuri dure.
Același raport medico-leal de necropsie a concluzionat că între leziunile traumatice și decesul victimei există o legătură directă și necondiționată de cauzalitate, iar concluziile acestui raport de expertiză nu au fost și nu pot fi invalidate de un mijloc de probă având forță probantă egală.
Împrejurarea că ulterior pronunțării hotărârii de condamnare, cu privire la doi dintre medicii cercetați disciplinar, F. V. și P. Odette V., s-a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă pe calea contenciosului administrativ în dosarul nr._ al Tribunalului Prahova, hotărâre invocată de către revizuent în conținutul cererii de revizuire, nu este de natură să invalideze concluziile raportului medico-legal de necropsie, care a stabilit prin examinarea tuturor circumstanțelor cauzei, existența leziunilor traumatice, mecanismul de producere și legătura de cauzalitate a acestora cu decesul victimei.
Pe calea contenciosului administrativ, cei doi medici au solicitat numai anularea parțială a deciziei separate prin care s-a aplicat față de aceștia, sancțiunea disciplinară a obligării lor la efectuarea unui curs de pregătire profesională în medicină de urgență, sancțiune aplicată pentru încălcarea protocolului elaborat de conducerea Spitalului Județean de Urgență Ploiești.
Or, în sus menționata decizie de stingere a acțiunii disciplinare, adoptată de Colegiul Medicilor la 31.01.2007 nu se neagă existența unor erori organizatorice în cadrul unității spitalicești menționate, însă de precizează în mod clar că acestea nu au condus la evoluția ulterioară gravă a bolnavului, neinfluențând în mod decisiv consecința încetării din viață, așa încât se observă că aplicarea ulterioară pronunțării hotărârii de condamnare a unor sancțiuni disciplinare constând în obligativitatea urmării unui curs profesional în medicină de urgență, nu are legătură de cauzalitate cu decesul, sancțiunea disciplinară fiind stabilită numai pentru încălcarea protocolului de ordin administrativ al conducerii angajatorului, fără însă ca în privința consecinței letale, această sancțiune disciplinară să producă vreun efect.
Așa fiind, curtea constată că, aspectele relevate de către revizuient referitoare la intervenția unei sancțiuni disciplinare ulterioare pronunțării hotărârii nu pot produce efecte cu privire la netemeinicia sentinței de condamnare, așa cum se precizează în mod imperativ în cadrul motivului de revizuire invocat, deoarece faptele sau împrejurările relevate nu pot dovedi netemeinicia hotărârii pronunțate în contextul în care, legătura de cauzalitate dintre infracțiunea comisă de revizuient și urmarea imediată constând în decesul victimei, este în mod indubitabil dovedită prin raportul medico-legal de necropsie, ale cărui concluzii sunt certe sub acest aspect, fiind avute în vedere și cunoscute de instanțele care au soluționat cauza finalizată cu pronunțarea hotărârii judecătorești de condamnare.
Față de considerentele expuse, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică, așa încât apelul va fi respins ca nefondat, conform art.421 pct.1 lit.b C.pr.penală.
Văzând și disp. art.275 alin.2 C.pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul C. D. S. împotriva sentinței penale nr.7/10 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă apelantul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata onorariului avocatului din oficiu pentru apelantul revizuent în sumă de 200 lei, din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 iunie 2014.
Președinte, Judecător,
G. D. C. G.
Grefier,
M. M.
Fiind în concediu de odihnă
semnează
Primul grefier
Red.GC/MM
5 ex./07.07.2014
d.f._, Tribunalul Prahova
j.f. V.M.
operaator de date cu caracter personal
număr ntoificare 3113/2006
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 986/2014.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 319/2014. Curtea de... → |
|---|
