Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 898/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 898/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 179/120/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA NR.898

Ședința publică din data de 25 septembrie 2014

PREȘEDINTE – C. R.

JUDECĂTOR – I. N.

GREFIER – E. F.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații Ș. A. A., lui Ș. și R., născut la data de 11 martie 1976, A. I. I., fiul lui F. C. și G., născut la data de 22 martie 1989 și Ș. E. A., fiul lui E. și M., născut la data de 24 noiembrie 1983, toți în prezent aflați în Penitenciarul Mărgineni, precum și P. B. G., fiul lui G. și G., născut la data de 04 martie 1986, domiciliat în Târgoviște, . nr. 10, ., ., împotriva sentinței penale nr.236 din 18 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care aceștia au fost condamnați, după cum urmează:

- Ș. A. A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 187/2012 cu aplic. art. 35 alin. 1 cod penal, art. 5 cod penal, art. 375 alin. 2 rap. la art. 396 alin. 10 cod procedură penală, art.37 lit. a) cod penal, art.12 din Legea nr.187/2012;

În baza art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată, cu art. 67 cod penal, s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) cod penal, pe o durată de 2 ani.

Conform disp. art. 61 alin. 2 Cod penal anterior, s-a revocat liberarea condiționată a restului de 258 de zile rămas neexecutate din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplică prin sentința penală nr. 230/2011 a Tribunalului Prahova, rest ce a fost contopit potrivit art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal cu art. 10 Cod penal, cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Cod penal, pe o durată de 2 ani.

În temeiul disp. art. 65 cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a) și b) Cod penal.

Potrivit disp. art. 72 cod penal, s-a computat din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă din 5.12.2013, la zi iar în baza art. 399 alin. 1 cod procedura penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului.

- A. I.-I., la pedepsele de: - 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b cod penal, conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplic. art. 67 cod penal, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 187/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 cod penal, art. 5, art. 375 alin.2 rap. la art. 396 alin. 10 cod procedură penală, art. 37 lit. a) cod penal, art. 38 alin. 1 cod penal, art.12 din Legea nr. 187/2012; - 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011, cu aplic. art. 35 alin. 1 cod penal, art.5. art. 375 alin.2 rap. la art. 396 alin. 10 cod procedură penală, art. 37 lit. a) cod penal, art. 12 din Legea nr. 187/2012.

Conform disp. art. 34 alin. 1 lit. b) cod penal și art. 10 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 83 alin. 1 Cod penal anterior, a fost revocată suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.413/19.09.2011 de Judecătoria Târgoviște, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Cod penal, pe o durată de 2 ani.

Potrivit disp. art. 65 cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a) și b) cod penal.

În baza art. 72 cod penal, s-a computat din durata pedepsei reținerea și arestarea preventivă din 5.12.2013, la zi iar conform art. 399 alin. 1 cod procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului.

- Ș. E.-A., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) cod penal, pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr.187/2012, cu aplic. art. 35 alin. 1 cod penal, art. 5 cod penal, art. 375 alin. 2 rap. la art. 396 alin.10 cod procedură penală, art. 37 lit. b) cod penal, art.12 din Legea nr. 187/2012.

Conform art. 65 cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a) și b) cod penal.

În temeiul disp. art. 72 cod penal, s-a computat din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă din 5.12.2013, la zi iar în baza art. 399 alin. 1 cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.

- P. B. G. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin. din Legea nr. 143/200, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplic. art. 35 alin. 1 cod penal, art. 5 cod penal, art. 375 alin.2 rap. la art. 396 alin.10 cod procedură penală, art.12 din Legea nr. 187/2012.

În baza art. 91 – 93 cod penal, s-a dispus suspendarea executarea pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, perioadă în care inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;c) să anunțe în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;d) să comunice schimbarea locului de muncă;e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență.

Potrivit disp. art. 93 alin. 2 cod penal, s-a impus inculpatului să frecventeze mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

Totodată, conform art. 93 alin. 3 cod penal, s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 100 de zile, instituția publică unde se va presta munca urmând a fi desemnată de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 96 alin. 1 cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 112 lit. a cod penal rap. la art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, dispune confiscarea cantității de: -5,03 gr cannabis de la inculpații Ș. A. A. și Ș. G. C., 2 grindere, o narghilea și un cântar electronic de la aceeași inculpați; 2 grindere metalice de la inculpatul Ș. E. A., 47,3 gr. rezină de cannabis de la P. B. G., precum și confiscarea următoarelor sumelor de bani potrivit art. 112 lit. e) cod penal: - 10.000 lei de la inculpații Ș. A. și Ș. G. C., reprezentând c/valoarea drogurilor comercializate; - 4.000 lei de la inculpatul A. I. I., reprezentând contravaloarea drogurilor comercializate; - 3.000 lei de la inculpatul R. I. A., reprezentând contravaloarea drogurilor comercializate; - 10.900 lei de la inculpatul Ș. E. A..

De asemenea, s-a dispus confiscarea specială a sumelor de: 770 euro și 120 lire sterline de la inculpații Ș. A. A. și Ș. G. C. asupra cărora s-a instituit prin ordonanța din 16.01.2014 sechestru asigurător.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 12 septembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor cauzei, în temeiul disp. art.391 Cod proc. penală, Curtea a amânat deliberarea și pronunțarea la data de 19 septembrie 2014 și, respectiv, 25 septembrie 2014, adoptând următoarea deciziei:

CURTEA

Asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr.236 din 18 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, au fost condamnați inculpații:

Conform disp. art. 61 alin. 2 Cod penal anterior, s-a revocat liberarea condiționată a restului de 258 de zile rămas neexecutate din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplică prin sentința penală nr. 230/2011 a Tribunalului Prahova, rest ce a fost contopit potrivit art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal din 1969 cu art. 10 Cod penal, cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Cod penal, pe o durată de 2 ani.

În temeiul disp. art. 65 cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a) și b) Cod penal.

- A. I.-I. la pedepsele de: 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b cod penal, conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată cu aplic. art. 67 cod penal, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 187/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 cod penal, art. 5, art. 375 alin.2 rap. la art. 396 alin. 10 cod procedură penală, art. 37 lit. a) cod penal, art. 38 alin. 1 cod penal, art.12 din Legea nr. 187/2012; 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011 cu aplic. art. 35 alin. 1 cod penal, art.5. art. 375 alin.2 rap. la art. 396 alin. 10 cod procedură penală, art. 37 lit. a) cod penal, art. 12 din Legea nr. 187/2012.

Conform disp. art. 34 alin. 1 lit. b) cod penal din 1968 și art. 10 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

Potrivit disp. art. 65 cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a) și b) cod penal.

- Ș. E.-A. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) cod penal, pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr.187/2012, cu aplic. art. 35 alin. 1 cod penal, art. 5 cod penal, art. 375 alin. 2 rap. la art. 396 alin.10 cod procedură penală, art. 37 lit. b) cod penal, art.12 din Legea nr. 187/2012.

Conform art. 65 cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a) și b) cod penal.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 96 alin. 1 cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Prin aceeași sentință au mai fost condamnați și inculpații:

- R. I.-A. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b cod penal, pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr.187/2012 și art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011, ambele cu aplic. art. 35 alin. 1 cod penal, art. 5 cod penal, art. 375 alin. 2 rap. la art. 396 alin.10 cod procedură penală, art. 12 din Legea nr. 187/2012.

- Ș. G. C. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b cod penal, pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr.187/2012, cu aplic. art. 35 alin. 1 cod penal, art. 5 cod penal, art. 375 alin. 2 rap. la art. 396 alin.10 cod procedură penală, art. 12 din Legea nr. 187/2012.

În baza art. 91 – art.93 alin.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executarea pedepsei aplicată celor doi inculpați, sub supraveghere, pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, urmând ca în această perioadă să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență.

Conform disp. art. 93 alin. 2 și 3 cod penal, s-a impus inculpaților să frecventeze mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate dar și ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 100 de zile, instituția publică unde se va presta munca urmând a fi desemnată de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.

În temeiul disp. art. 399 alin. 3 cod procedură penală, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului R. I.-A. și în baza art. 72 cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă începând cu 5.12.2013, la zi.

Totodată, în baza art. 72 cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei Ș. G. C. reținerea pentru 24 de ore de la 5.12.2013, până la 6.12.2013 și s-a constatat încetată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată prin încheierii nr. 47 din 6 decembrie 2013 pronunțată în dosarul penal nr._ de Tribunalul Dâmbovița.

În temeiul art. 112 lit. a cod penal rap. la art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de: -5,03 gr cannabis de la inculpații Ș. A. A. și Ș. G. C., 2 grindere, o narghilea și un cântar electronic de la aceeași inculpați; 2 grindere metalice de la inculpatul Ș. E. A., 47,3 gr. rezină de cannabis de la P. B. G., precum și confiscarea următoarelor sumelor de bani potrivit art. 112 lit. e) cod penal: - 10.000 lei de la inculpații Ș. A. și Ș. G. C., reprezentând contravaloarea drogurilor comercializate; - 4.000 lei de la inculpatul A. I. I., reprezentând contravaloarea drogurilor comercializate; - 3.000 lei de la inculpatul R. I. A., reprezentând contravaloarea drogurilor comercializate; - 10.900 lei de la inculpatul Ș. E. A..

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 94/D/P/2013 al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism –Biroul Teritorial Dâmbovița, înregistrat sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: A. I.-I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și 37 lit. a) Cod penal și art.16 alin.1 din Legea 194/2011 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal ; R. I.-A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.16 alin.1 din Legea nr.194/2011 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; Ș. A.-A., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art. 37 lit. a) Cod penal, Ș. G. C. și Ș. E.-A., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art. 37 lit. b) Cod penal și P. B. G. pentru comiterea infracțiunii prev. de art.4 alin.1 din Legea nr._ cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal.

Totodată, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților I. I. C., P. A. C., pentru art.2 alin. 1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal și art.16 alin. 1 din Legea nr.194/2011 cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal, Ș. A. A., Ș. G. C. și Ș. E. A., pentru art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Ș. A. A. pentru infracțiunea prev. de art. 134 din Legea nr.294/2004.

Pe baza materialului probator administrat în cauză la urmărirea penală, s-a reținut următoarea situație de fapt:

La 6 septembrie 2013 lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Dâmbovița s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că A. I. I. și I. I. C. sunt implicați în activități infracționale în sfera traficului de droguri și a efectuării de operațiuni cu substanțe cu efect psihoactiv, distribuind cannabis și substanțe etnobotanice către diverși consumatori din Târgoviște. Actele și lucrările efectuate ulterior au relevat implicarea în același gen de activități infracționale și a inculpaților P. B. G., R. I. A., Săulean E. A., Ș. A. A., Ș. G. și numitul P. A. C..

Inculpații Ș. A.-A. zis „M.”, „Adiță” sau „Nașu” și Ș. G.-C. zisă „C.” - sunt soț și soție, inculpații A. I. I. și R. I. A. sunt frați și s-au aflat în relații apropiate cu soții Ș.. Începând cu anul 2013 soții Ș. au început să comercializeze droguri de risc, respectiv cannabis, către diverși consumatori de pe raza municipiului Târgoviște, și totodată de la cei doi soți procurau cannabis, inculpații A. I. I. și R. I., care revindeau altor consumatori cannabisul procurat de la aceștia. Inculpații A. I. I. și R. I., comercializau către consumatori și substanțe cu efect psihoactiv, proveniența acestora neputând fi însă stabilită în condițiile în care cei doi inculpați au refuzat să facă declarații cu privire la acesta.

O altă persoană care se ocupa cu comercializarea de droguri de risc s-a reținut ca fiind inculpatul Ș. E. A., activitatea infracțională a acestuia derulându-se în perioada septembrie - decembrie 2013.

Inculpații Ș. A.-A. și Ș. G. C. au recunoscut cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și inițial au încercat să acrediteze ideea că substanțele comercializate de ei erau constituite din cânepă adunată din zona comunei Aninoasa, amestecată cu ceaiuri, însă din conținutul convorbirilor telefonice interceptate s-a constatat că vânzarea de droguri, respectiv cannabis se realiza în mod ritmic și în permanență existând numeroase persoane care au apelat la cei doi inculpați pentru a-și procura droguri. Astfel, numai inculpații A. I. I. și R. I. A. au precizat că au procurat de la cei doi soți droguri de aproximativ 100 de ori, iar martora V. G. confirmă vânzarea de droguri de către inculpați și faptul că cei doi frați procurau droguri de la aceștia, fie pentru consum propriu, fie pentru revânzare.

Numitul P. A. C. a confirmat faptul că inculpatul Ș. A. A. i-a oferit pentru consum țigări artizanale preparate cu substanțe etnobotanice și că a procurat de cca 30 – 40 de ori astfel de substanțe de la inculpata Ș. G. C.. Martorul P. I. A. confirmă vânzarea de droguri către cei doi inculpați, arătând că a procurat de la aceștia pentru consum propriu de aproximativ 50 de ori, iar cu ocazia percheziției domiciliară efectuată în locuința soților Ș. s-a descoperit cantitatea de 6,41 grame cannabis.

Inculpații A. I. I. și R. I. A. au recunoscut cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați. În declarațiile inițiale au precizat că au procurat de la inculpații Ș. A. A. și S. G. C. în repetate rânduri substanțe interzise atât pentru consum propriu cât și în scopul revânzării către diverse persoane din anturajul lor. Ulterior au revenit asupra celor declarate, inculpatul A. I. I., precizând că a procurat o singură dată cannabis de la inculpatul Ș. A. A., respectiv cantitatea de 5-10 grame, iar ulterior a revândut către alte persoane cânepă adunată de pe câmp, iar inculpatul R. I. A. a precizat că a cumpărat de la cei doi inculpați soți, de aproximativ 50 de ori, atât pentru consum propriu cât și în scopul revânzării. De asemenea, s-a reținut că investigatorul acoperit introdus în cauză a procurat de la cei doi inculpați de câte două ori de la fiecare atât cannabis cât și substanțe cu efect psihoactiv care conțineau inclusiv droguri, rapoartele de constatare tehnico științifică confirmând acest lucru.

Totodată, s-a reținut că martorii B. B.-I., Z. Geroge-A., M. C.-A., B. A.-M. și M. R.-A. au confirmat faptul că au procurat de la cei doi inculpați, în repetate rânduri (de zeci de ori), substanțe interzise. Inclusiv martora V. G. - mama inculpaților A. I.-I. și R. I.-A. - confirmă activitatea infracțională a fiilor săi, precizând faptul că au făcut acest lucru datorită faptului că nu i-a mai supravegheat, fiind plecată în străinătate și întrucât nu mai aveau bani.

Referitor la săvârșirea de către inculpații A. I. I. și R. I. A. a infracțiunii de efectuare fără drept de operațiuni cu efect psihoactiv s-a precizat în actul de acuzare că din raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 18 noiembrie 2013 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R., a rezultat faptul că proba înaintată în cauza privind pe R. I.-A. este constituită din 0,57 gr cannabis;

- din raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 19 noiembrie 2013 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R., a rezultat că probele înaintate în cauza privind pe A. I.-I. este constituită din 0,57 gr cannabis și 0,12 gr cannabis amestecat cu fragmente vegetale în care s-au pus în evidență 5-MeO-DALT (N,N-dialil-5-metoxitriptamina) - substanță ce face parte din Tabelul Nr.3 Anexă la Legea nr.143/2000, fiind clasificat drept drog de risc, precum și AM-2201 - substanță care face parte din clasa cannabinoizilor sintetici și se regăsește în Anexa Nr.1 „Substanțe psihoactive noi notificate pentru prima dată în 2011 sistemului european de avertizare rapidă în temeiul Deciziei 2005/387/JAI a Consiliului” din Raportul anual 2011 al ECMDDA/Europol;

- pe baza raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 19 noiembrie 2013 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R., s-a reținut că proba înaintată în cauza privind pe A. I.-I. este constituită din 0,31 gr cannabis amestecat cu fragmente vegetale în care s-a pus în evidență 5-MeO-DALT (N,N-dialil-5-metoxitriptamina) - substanță ce face parte din Tabelul Nr.3 Anexă la Legea nr.143/2000, fiind clasificat drept drog de risc, precum și AM-2201 - substanță care face parte din clasa cannabinoizilor sintetici și se regăsește în Anexa Nr.1 „Substanțe psihoactive noi notificate pentru prima dată în 2011 sistemului european de avertizare rapidă în temeiul Deciziei 2005/387/JAI a Consiliului” din Raportul anual 2011 al ECMDDA/Europol;

- conform raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 19 noiembrie 2013 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R., s-a stabilit că proba înaintată în cauza privind pe R. I.-A. este constituită din 0,17 gr fragmente vegetale în care s-au pus în evidență 5-MeO-DALT (N,N-dialil-5-metoxitriptamina) - substanță ce face parte din Tabelul Nr.3 Anexă la Legea nr.143/2000, fiind clasificat drept drog de risc, precum și AM-2201 - substanță care face parte din clasa cannabinoizilor sintetici și se regăsește în Anexa Nr.1 „Substanțe psihoactive noi notificate pentru prima dată în 2011 sistemului european de avertizare rapidă în temeiul Deciziei 2005/387/JAI a Consiliului” din Raportul anual 2011 al ECMDDA/Europol;

În ceea ce-l privește pe inculpatul Ș. E.-A. s-a reținut că acesta a precizat că este numai consumator de droguri, arătând faptul că nu a vândut sau oferit niciodată astfel de substanțe altor persoane. Cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la locuința sa au fost descoperite cantitatea de 0,21 gr rezină de cannabis, precum și șase pungulițe din material plastic conținând urme de materie vegetală suspectă a fi drog. Despre acestea inculpatul a afirmat că au conținut cannabis.

Declarația sa s-a apreciat ca fiind contrazisă de declarația inculpatului P. B.-G. care a arătat faptul că, în luna septembrie 2013, a procurat de la inculpat cantitatea de aproximativ 50-55 gr hașiș (rezină de cannabis), urmând să-i remită acestuia suma de 2.500 lei, din care i-a achitat numai 1.250 lei. La percheziția efectuată la domiciliul inculpatului P. B.-G. a fost descoperită cantitatea totală de 47,73 gr rezină de cannabis (hașiș) provenind de la inculpatul Ș. E.-A.. Totodată, din conținutul convorbirilor telefonice purtate de către inculpat și interceptate în cauză confirmă implicarea acestuia în traficul de droguri de risc.

Inculpatul P. B. G. a recunoscut faptul că este consumator de droguri și că a procurat și deținut rezină de cannabis de la inculpatul Ș. E. A., la percheziția efectuată la domiciliul acestui inculpat fiind descoperită cantitatea de 47,73 grame rezină de cannabis.

Astfel, în final, s-a apreciat că materialul de urmărire penală administrat se coroborează și cu conținutul convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în cauză aflate la filele 8-32 din dosarul de urmărire penală vol.I. iar situația de fapt expusă a fost dovedită prin: procesele-verbale de sesizare din oficiu; procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și a mesajelor scrise efectuate de către inculpați; procesele-verbale întocmite la 5 octombrie 2013, 8 octombrie 2013, 16 octombrie 2013 și 5 noiembrie 2013 de către investigatorul acoperit introdus în cauză prin ordonanțele din 4 octombrie 2013 și 7 octombrie 2013; declarații inculpați A. I.-I., R. I.-A., Ș. E.-A., Ș. G.-C. și Ș. A.-A.; declarații învinuiți P. B.-G. și P. A.-C.; declarații martori (consumatori); raport de constatare tehnico-științifică nr._ din 18 noiembrie 2013 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R.; raport de constatare tehnico-științifică nr._ din 19 noiembrie 2013 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R.; raport de constatare tehnico-științifică nr._ din 19 noiembrie 2013 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R.; raport de constatare tehnico-științifică nr._ din 19 noiembrie 2013 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R.; adresa nr._ din 5 decembrie 2013 a Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R., prin care se comunică faptul că probele înaintate în cauză constau în 0,21 gr rezină de cannabis, două grindere metalice și un rest de țigaretă în care s-au pus în evidență tetrahidrocannabinolul - aceste probe au fost ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la inculpatul Ș. E.-A.; adresa nr._ din 5 decembrie 2013 a Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R., prin care se comunică faptul că probele înaintate în cauză de la inculpații Ș. A.-A. și Ș. G.-C. conțin cantitatea totală de 6,41 gr cannabis, iar de la învinuitul P. B.-G. conțin cantitatea totală de 47,73 gr rezină de cannabis, procese verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.

Ca măsuri procesuale s-a reținut că inculpații Ș. A. A., A. I. I., R. I. A. și Săulean E. A., au fost reținuți prin ordonanțele Direcției de Investigare a Infracțiunilor – Biroul Teritorial Dâmbovița pe 24 de ore, iar prin încheierea nr. 47/6.12.2013 pronunțată în dosarul penal nr._ Tribunalul Dâmbovița s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o perioadă de 29 de zile, măsură menținută și de instanța de control judiciar.

Inculpata Ș. G. C. a fost reținută prin ordonanța din 5.12.2013 și prin încheierea nr. 47/6.12.2013 pronunțată în dosarul penal nr._ Tribunalul Dâmbovița s-a dispus luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara.

Ca urmare a intrării în vigoare a codului penal și a codului de procedură penală, după sesizarea instanței prin rechizitoriu cauza a fost trecută în procedura de cameră preliminară potrivit disp. art. 342 alin. 1 și urm. Cod proc. penală.

Astfel, în ședința din camera de consiliu din 3.02.2014, făcându-se aplicarea art.6 alin. 1 și 2 din Legea nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a legii nr.135/2010, constatându-se că cercetarea judecătorească nu a început s-a dispus trecerea cauzei pe cameră preliminară, procedându-se conform art. 342 și 344 alin. 2 cod proc. penală.

De asemenea, potrivit art. 348 cod proc. penală rap. la art. 207 alin. 4 și 6 cod proc. penală s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive .

Prin încheierea din 24.02.2014 pronunțată în ședința în camera de consiliu în cameră preliminară în baza art. 346 alin. 2 cod proc. penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală dispunându-se începerea judecății.

La termenul de judecată din 5.03.2014 au fost audiați inculpații în ședință publică în prezența apărătorilor care au învederat instanței că solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate la urmărirea penală, recunoscând faptele reținute în sarcina lor în actul de sesizare, dându-se eficiență juridică dispozițiilor art.375 alin. 1 rap. la art. 396 alin. 10 cod proc. penală.

Pe parcursul cercetării judecătorești s-au depus în circumstanțiere, următoare înscrisuri pentru inculpați: acte de stare civilă pentru inculpata Ș. G. C., adeverința nr.2800/9.12.2013 din care rezultă că se află în continuarea studiilor și are minori în întreținere, pentru inculpatul Ș. E. A. caracterizări din partea a 6 persoane și practică judiciară, pentru P. B., caracterizare întocmită de . D, diplomă de licență emisă de Universitatea Valahia din Târgoviște, diplomă de bacalaureat, atestă de competențe profesionale, acte medicale pentru inculpatul Ș. A. A..

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma materialului probator administrat în cauză la urmărirea penală ce a fost însușit în integralitate de către inculpați conform disp. art. 396 alin.10 cod proc. penală, instanța de fond a constatat săvârșirea faptelor de către inculpați, vinovăția acestora, încadrarea juridică și legală a faptelor reținute conform rechizitoriului.

În privința inculpatului Ș. A. A., instanța de fond a reținut în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a) cod penal, fapta constând în aceea că în perioada septembrie – decembrie 2013 a procurat și ulterior a comercializat droguri de risc, respectiv cannabis către diverși consumatori de astfel de substanțe.

La stabilirea și individualizarea pedepsei, au fost avute în vedere dispozițiile art. 74 cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a faptei, starea de pericol creată, natura și gravitatea rezultatului produs, dispozițiile art. 5 cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile, ale art. 375 alin. 1 rap. la art. 396 alin.10 cod proc. penală, care prevăd reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, precum și dispozițiile art. 12 din Legea nr.187/2012, apreciindu-se că în raport de infracțiunea comisă legea favorabilă este legea veche.

S-a apreciat de prima instanță că nu este de neglijat atitudinea oscilantă a acestuia pe parcursul desfășurării procesului penal, în final recunoscând fapta așa cum a fost reținută, precum și antecedentele penale ale inculpatului, din fișa de cazier rezultând mai multe condamnări, ultima fiind aplicată prin sentința penală nr.462/11.12.2012 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin neapelare prin care a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni pentru comiterea infracțiunii prev. de art.257 alin. 1 cod penal; conform art. 36 cod penal a fost contopită această pedeapsă cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr.230/2011 a Tribunalului Prahova, urmând să execute 2 ani și 6 luni închisoare; a fost arestat la 7.01.2013 și eliberat la 27.03.2013, cu un rest de 258 de zile, rămas neexecutat.

Raportat la aceste condamnări, instanța de fond a reținut în sarcina acestuia recidiva postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) cod penal, precum și disp. art.61 alin.2 cod penal cu privire la revocarea liberării condiționate a celor 258 de zile rămase neexecutate.

Așa fiind, prin prisma acestor criterii, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoarea de 3 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) cod penal, pe o durată de 2 ani ce se va executa de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 61 alin. 2 Cod penal anterior, a fost revocat beneficiul liberării condiționată a restului de 258 de zile rămase neexecutate din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplică prin sentința penală nr. 230/2011 a Tribunalului Prahova, definitivă, rest ce a fost contopit potrivit art. 34 alin. 1 lit. b) din codul penal din 1968 cu art. 10 cod penal, cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) cod penal, pe o durată de 2 ani.

Cu privire la inculpatul A. I. I., instanța de fond a reținut săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a) Cod penal, faptă constând în aceea că în perioada septembrie – decembrie 2013 a procurat și ulterior a comercializat droguri de risc, respectiv cannabis către diverși consumatori de astfel de substanțe, precum și infracțiunea prevăzută de art. 16 alin. 1 din Legea nr.194/2011 cu aplic. art. 41 alin. 2 și art.37 lit.a) Cod penal, constând în aceea că în perioada septembrie – decembrie 2013 a efectuat fără drept operațiuni cu substanțe susceptibile de a avea efect psihoactiv, respectiv AM -2201 –substanță ce face parte din clasa cannabinoizilor sintetici, infracțiuni aflate în concurs real.

La stabilirea și individualizarea pedepsei aplicată inculpatului A. I. I., prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a faptei, starea de pericol creată, natura și gravitatea rezultatului produs, dispozițiile art. 5 Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile, ale art. 375 alin. 1 rap. la art. 396 alin.10 Cod proc. penală, care prevăd reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, precum și dispozițiile art. 12 din Legea nr.187/2012, apreciindu-se că în raport de infracțiunea comisă legea favorabilă este legea veche, precum și starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) Cod penal, ce provine din condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii de 1 an cu suspendare condiționată, aplicată prin sentința penală nr.413 din 19.09.2011 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă prin nerecurare, astfel că potrivit art. 83 Cod penal, a fost revocată suspendarea condiționată a pedepsei de 1(un) an închisoare aplicată prin sentința penală nr.413/19.09.2011 de Judecătoria Târgoviște, definitivă prin nerecurare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Cod penal, pe o durată de 2 ani.

În sarcina inculpatului Ș. E. A., s-a reținut comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b) Cod penal, faptă constând în aceea că în perioada septembrie – decembrie 2013, a procurat și ulterior a comercializat sau oferit droguri de risc, respectiv cannabis și rezină de cannabis către diverși consumatori de astfel de substanțe.

La stabilirea și individualizarea pedepsei aplicată acestui inculpat, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a faptei, starea de pericol creată, natura și gravitatea rezultatului produs, dispozițiile art. 5 Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile, ale art. 375 alin. 1 rap. la art. 396 alin.10 Cod proc. penală, care prevăd reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, precum și dispozițiile art. 12 din Legea nr.187/2012, apreciindu-se că în raport de infracțiunea comisă legea favorabilă este legea veche, precum și starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) Cod penal raportat la sentința penală nr.331 din 22.06.2003 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, definitivă prin decizia penală nr.433/6.10.2003 a Curții de Apel Ploiești prin care a fost condamnat la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, fiind arestat în 16.01.2003 și eliberat în 28.12.2006, cu un rest de 1114 zile neexecutate.

Prin prisma acestor criterii, prima instanța de fond a apreciat că scopul preventiv al pedepsei poate fi atins prin condamnarea acestuia la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și potrivit art. 67 cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Cod penal pe o durată de 2 ani. În baza art. 65 Cod penal s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie prev. de art. 66 lit. a) și b) Cod penal, în baza art. 72 din același cod s-a computat din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă la zi, fiind menținută starea de arest a inculpatului.

În privința inculpaților: (1) R. I. A., instanța de fond a reținut în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, faptă constând în aceea că în perioada septembrie – decembrie 2013 a procurat și ulterior a comercializat droguri de risc către diverși consumatori, precum și infracțiunea prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr.194/2011 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că în aceeași perioada a efectuat fără drept operațiuni cu substanțe susceptibile de a avea efect psihoactiv respectiv AM 2201; (2) P. B. G., infracțiunea prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, faptă constând în aceea că în perioada septembrie – decembrie 2013 a procurat și deținut în vederea consumului propriu rezină de cannabis – hașiș și (3) Ș. G. C., infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 Legea nr. 143/2000, aplic art. 41 alin. 2 Cod penal, faptă constând în aceea că în perioada septembrie – decembrie 2013 a procurat și ulterior a comercializat droguri de risc, respectiv cannabis către diverși consumatori.

Cu privire la poziția procesuală a inculpaților, s-a apreciat că depozițiile acestora date pe parcursul procesului penal evidențiază recunoașterea și regretul faptei, motiv pentru care s-a dat eficiență juridică dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod proc. penală.

La stabilirea și individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată, natura și gravitatea rezultatului produs, disp. art.5 cod penal, art.12 din Legea nr. 187/2012, precum și persoana inculpaților .

Raportat la modalitatea de comitere a faptelor coroborată cu circumstanțele personale ale inculpaților care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, instanța de fond a apreciat că prin condamnarea inculpaților la o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere, aceștia vor conștientiza fapta săvârșită și își vor forma o atitudine corectă față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Având în vedere că pedeapsa nu depășește 3 ani, inculpații nu au mai fost condamnați la pedeapsa închisorii, și-au manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității și există posibilități de îndreptare, câtă vreme au conștientizat consecințele negative ale faptei, s-a apreciat de magistratul fondului că aplicarea pedepsei este suficientă și chiar fără executarea acesteia, însă este necesară supravegherea conduitei lor pe o perioadă determinată, astfel încât s-a dat eficiență juridică dispozițiilor art.92 alin.1 și 2 Cod penal, stabilindu-se termene de supraveghere de 2 și respectiv 3 ani, pe durata cărora inculpații au fost obligați să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. 1 Cod penal.

Totodată, în baza art. 93 alin. 2 Cod penal, instanța de fond a impus inculpaților să frecventeze mai multe programe de reintegrare socială derulate de Serviciul de Probațiune sau organizate cu instituții din comunitate.

În temeiul disp. art. 93 Cod penal, s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpații să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 100 de zile, instituția publică unde se va presta munca urmând a fi desemnată de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.

De asemenea, s-a dat eficiență juridică disp. art.399 alin. 3 lit. b) Cod procedură penală, în sensul că s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului R. I. A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.100/U/6.12.2013 emis în baza încheierii nr.47/6.12.2013 dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză, iar în baza art. 72 cod penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă reținerea și arestarea preventivă, la zi.

În temeiul art. 112 lit. a cod penal rap. la art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de: -5,03 gr cannabis de la inculpații Ș. A. A. și Ș. G. C., 2 grindere, o narghilea și un cântar electronic de la aceeași inculpați; 2 grindere metalice de la inculpatul Ș. E. A., 47,3 gr. rezină de cannabis de la P. B. G., precum și confiscarea următoarelor sumelor de bani potrivit art. 112 lit. e) cod penal: - 10.000 lei de la inculpații Ș. A. și Ș. G. C., reprezentând c/valoarea drogurilor comercializate; - 4.000 lei de la inculpatul A. I. I., reprezentând contravaloarea drogurilor comercializate; - 3.000 lei de la inculpatul R. I. A., reprezentând contravaloarea drogurilor comercializate; - 10.900 lei de la inculpatul Ș. E. A..

Împotriva sentinței penale nr.236/17.03.2014 au declarat apel inculpații Ș. A. A., A. I. I., Ș. E. A. și P. B. G. care au criticat soluția instanței de fond pentru motive de netemeinicie și nelegalitate.

Apelantul inculpat Ș. E. A. a susținut că apelul vizează cuantumul pedepsei aplicate apreciată ca fiind mult prea aspră având în vedere că inculpatul a înțeles să beneficieze de prevederile art.396 alin.10 rap. la art.375 alin.2 Cod proc. penală, recunoscând fapta pentru care a fost trimis în judecată așa cum a fost reținută prin rechizitoriu. De asemenea a susținut că pedeapsa de 3 ani și 6 luni stabilită de magistratul fondului nu este în concordanță cu alte pedepse aplicate în spețe similare, făcând referire în acest sens la dosarul penal nt._ aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești, același complet, aceeași ședință publică, unde s-au stabilit pedepse de 2 ani închisoare, deși cantitatea de droguri confiscată a fost mult mai mare decât cea în cauza de față, respectiv 1 kg de cannabis în condițiile în care în sarcina apelantului inculpatul se reține cantitatea de 200 grame de cannabis. Apelantul inculpat Ș. E. A. a susținut totodată că legea penală mai favorabilă este legea nouă.

Apelanții inculpați Ș. A. A. și A. I. I., au susținut de asemenea că apelul vizează cuantumul pedepselor aplicate de prima instanță arătând că legea penală mai favorabilă pentru cei doi inculpați este legea penală anterioară datei de 1 februarie 2014.

Apelantul inculpat P. B. G. a susținut că un prim motiv de apel vizează nelegalitatea sentinței penale întrucât inculpatul a fost obligat la prestarea unei munci în folosul comunității fără a-și exprima acordul în acest sens. A susținut, de asemenea, că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, sub două aspecte, respectiv faptul că magistratul fondului nu a făcut aplicarea prevederilor art.12 din Legea nr.187/2012, în sensul de a argumenta care dintre dispozițiile legale, anterioare sau cele în vigoare, sunt aplicabile inculpatului. În ceea în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei stabilită în sarcina inculpatului, legea penală mai favorabilă o reprezintă Codul penal în vigoare anterior datei de 1 februarie 2014 solicitând să se dispună fie suspendarea condiționată a executării pedepsei, fie suspendarea sub supraveghere în condițiile art.86 ind.1 Cod penal din 1969.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, curtea constată că apelurile declarate de inculpații A. I. I. și P. B. G. sunt fondate, iar apelurile declarate de inculpații Ș. A. A. și Ș. E. A. nu sunt fondate.

Prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, confirmată de probe, încadrarea juridică și vinovăția inculpaților A. I. I., P. B. G. ,Ș. A. A. și Ș. E. Andre, pronunțând în mod judicios o soluție de condamnare, fiind îndeplinite cerințele art.396 alin.2 Cod de procedură penală.

Prezenți personal în fața primei instanțe, inculpații A. I. I., P. B. G. ,Ș. A. A. și Ș. E. A. au arătat că doresc ca judecata să se facă potrivit art.375 Cod procedură penală, au recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiți în judecată, solicitând ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale (procesele-verbale de sesizare din oficiu; procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și a mesajelor scrise efectuate de către inculpați; procesele-verbale întocmite la 5 octombrie 2013, 8 octombrie 2013, 16 octombrie 2013 și 5 noiembrie 2013 de către investigatorul acoperit introdus în cauză prin ordonanțele din 4 octombrie 2013 și 7 octombrie 2013; declarațiile inculpaților A. I.-I., R. I.-A., Ș. E.-A., Ș. G.-C. și Ș. A.-A.; declarațiile inculpaților P. B.-G. și P. A.-C.; declarațiile martorilor (consumatori); concluziile: raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 18 noiembrie 2013 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R., raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 19 noiembrie 2013 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R., raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 19 noiembrie 2013 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R., raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 19 noiembrie 2013 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R.;adresa nr._ din 5 decembrie 2013 a Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R. ,din care rezultă că probele înaintate în cauză constau în 0,21 gr rezină de cannabis, două grindere metalice și un rest de țigaretă în care s-au pus în evidență tetrahidrocannabinolul - probe ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la inculpatul Ș. E.-A.; adresa nr._ din 5 decembrie 2013 a Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.Rdincare rezultă că probele ridicate de la inculpații Ș. A.-A. și Ș. G.-C. conțin cantitatea totală de 6,41 gr cannabis, iar de la inculpatul P. B.-G. conțin cantitatea totală de 47,73 gr rezină de cannabis, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice) având în vedere și declarațiile inculpaților, date în fața instanței de fond, rezultă că inculpatul Ș. A. A. în perioada septembrie – decembrie 2013 a procurat și ulterior a comercializat droguri de risc, respectiv cannabis către diverși consumatori; inculpatul A. I. I. în perioada septembrie – decembrie 2013 a procurat și ulterior a comercializat droguri de risc, respectiv cannabis către diverși consumatori și a efectuat fără drept operațiuni cu substanțe susceptibile de a avea efect psihoactiv, respectiv AM -2201 –substanță ce face parte din clasa cannabinoizilor sintetici; inculpatul Ș. E. A. în perioada septembrie – decembrie 2013, a procurat și ulterior a comercializat sau oferit droguri de risc, respectiv cannabis și rezină de cannabis către diverși consumatori, iar inculpatul P. B. G. în perioada septembrie – decembrie 2013 a procurat și deținut în vederea consumului propriu rezină de cannabis – hașiș.

Situația de fapt nu a fost contestată de către inculpați, în prezenta cale de atac, fiind însușită de către aceștia, astfel că nu se impun precizări suplimentare cu privire la împrejurările comiterii infracțiunilor deduse judecății.

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea reține că de la data comiterii infracțiunilor reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpaților A. I. I., P. B. G. ,Ș. A. A. și Ș. E. A., și până la soluționarea definitivă a cauzei a intrat în vigoare la data de 01.02.2014 noul Cod penal, care prevede în art.5 că atunci când de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Potrivit art.5 alin.1 Cod penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici .

Aceste elemente de analiză vizează condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei .

Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (amendă sau închisoare) dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și la modalitatea stabilirii în concret a acesteia.

Curtea Constituțională prin decizia nr.265 din 6 mai 2014, publicată in Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014, a statuat că procedeul combinării dispozițiilor din două legi succesive încalcă dispozițiile art. 1 alin. (4) și art. 61 alin. (1) din Constituție, ”întrucât prin combinarea dispozițiilor penale din mai multe legi succesive se creează, pe cale judiciară, o a treia lege care neagă rațiunea de politică penală concepută de legiuitor. Având în vedere cele de mai sus, Curtea Constituțională a considerat că numai interpretarea prevederilor art. 5 din Codul penal în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei este singura care poate înlătura viciul de neconstituționalitate.”

În aplicarea principiilor menționate mai sus și a Deciziei Curții Constituționale în cauza penală de față, Curtea constată:

1) În ceea ce privește inculpatul P. B. G., acesta a fost condamnat de către instanța de fond pentru comiterea infracțiunii de consum ilicit de droguri de risc în formă continuată, în baza art.4 alin.1 din Legea 143/2000 modificată prin Legea 187/2012 cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal, reținându-se ca lege penală mai favorabilă legea nouă.

Se constată că prin art.81 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod penal a fost modificat art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, sancțiunea prevăzută fiind închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Potrivit vechii reglementări, infracțiunea prevăzută de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 era sancționată cu închisoarea între 6 luni și 2 ani și interzicerea unor drepturi.

Noul Cod penal prevede pentru infracțiunea continuată un spor facultativ de 3 ani, față de 5 ani cât prevedea Codul penal din 1969.

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile în cazul modalităților de individualizare a executării pedepsei, se reține că în situația în care, potrivit ambelor coduri, ar fi aplicabilă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, aceasta se va face ținând seama de prevederile art.16 alin.2 din Legea nr.187/2012. Astfel, pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art.5 din Codul penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.

Noua reglementare instituie o obligație importantă, respectiv munca neremunerată în folosul comunității, eliminând efectul reabilitării de drept asociat suspendării sub supraveghere, astfel că în opinia Curții vechea reglementare este mai favorabilă.

În concluzie, deși limita minimă a pedepsei prevăzută în legea nouă este mai redusă, iar tratamentul sancționator al formei continuate a infracțiunii prevede un spor facultativ de pedeapsă mai mic potrivit legii noi, Curtea constată că stabilirea ca și modalitate de individualizare judiciară a pedepsei a dispozițiilor art.86 ind.1 Cod penal din vechiul Cod penal constituie lege penală mai favorabilă inculpatului P. B. G., critica formulată de inculpat în apel fiind întemeiată.

2) În ceea ce privește inculpatul A. I. I., Curtea reține că acesta a fost condamnat de către instanța de fond în baza art.2 alin.1 din Legea 143/2000 modificată prin Legea 187/2012 cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal din 1969 și în baza art.16 alin.1 din Legea 194/2011 cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal din 1969, reținându-se ca lege penală mai favorabilă legea nouă în ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunilor și forma continuată, și legea veche în ceea ce privește recidiva postcondamnatorie, prev. de art.37 lit.a Cod penal din 1969.

Prin Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod penal a fost modificat art.16 alin.1 din Legea nr.194/2011, sancțiunea prevăzută fiind închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda. Potrivit vechii reglementări, infracțiunea prevăzută de art.16 alin.1 din Legea nr.194/2011 era sancționată cu închisoare între 2 și 8 ani și interzicerea unor drepturi. De asemenea prin aceeași lege a fost modificat art.2 alin.1 din Legea 143/2000, sancțiunea prevăzută fiind închisoarea de la de la 2 la 7 ani, iar potrivit vechii reglementări infracțiunea prev. de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 era sancționată cu închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. Legea specială nouă prevede așadar limite de pedeapsă mai reduse.

De asemenea, deși în privința inculpatului A. I. I. este îndeplinit primul termen al recidivei postcondamnatorii prev. de art.37 lit.a) Cod penal din 1969, acesta fiind condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendare condiționată prin sentința penală nr. 413/19.09.2011 a Judecătoriei Târgoviște, constituie lege penală mai favorabilă dispozițiile din noul Cod penal privitoare la recidivă, respectiv art.41 Cod penal, întrucât potrivit Noului Cod penal nu mai sunt îndeplinite condițiile recidivei.

Cu privire la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, noul Cod penal instituie obligativitatea aplicării la pedeapsa de bază a unui spor egal cu 1/3 din suma celorlalte pedepse, în cazul închisorii, respectiv al amenzii.

Curtea reține că determinarea legii penale mai favorabile cu privire la tratamentul sancționator la concursului de infracțiuni se va face în concret, contopind pedepsele stabilite potrivit legii vechi și apoi potrivit legii noi.

Având în vedere că pedeapsa rezultantă aplicată în urma reindividualizării, astfel cum se va arăta mai jos, este mai mică decât pedeapsa rezultantă aplicată de instanța de fond potrivit vechiului cod penal, Curtea constată că în cauză este mai favorabil inculpatului A. I. I. regimul sancționator prevăzut de noul Cod penal, chiar în condițiile aplicării sporului obligatoriu prev. de art. 39 alin. 1 lit. b c.pen., contrar celor arătate de avocatul inculpatului în apelul declarat.

3) În ceea ce privește inculpatul Ș. A. A., Curtea reține că acesta a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prev. de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 modificată prin Legea 187/2012 cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal din 1969.

Astfel cum s-a arătat mai sus, în raport de modificările intervenite prin Legea nr.187/2012 la Legea nr.143/2000, legea nouă este mai favorabilă inculpatului Ș. A. A. în raport de limitele de pedeapsă mai reduse, de la 2-7 ani închisoare, față de 3-15 ani închisoare potrivit vechii reglementări.

Potrivit art.37 lit.a) Cod penal din 1969, există recidivă pentru persoana fizică atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an.

Primul termen al recidivei îl reprezintă condamnarea la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicata prin sentința penală nr.462/11.12.2012 a Tribunalului Dâmbovița, definitiva prin neapelare, în a cărei executare a fost arestat inculpatul Ș. A. A., la data de 07.01.2013 și eliberat la data de 27.03.2013 cu un rest de 258 de zile rămas neexecutat.

În noua reglementare, art. 41 Cod penal prevede că există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an sau mai mare.

Întrucât potrivit ambelor reglementări sunt întrunite condițiile de existență a stării de recidivă, pentru determinarea legii mai favorabile se va proceda la compararea regimului sancționator al recidivei, în acest sens dispozițiile art. 61 C.penal din 1969 prevăzând că dacă în intervalul de timp de la liberare până la împlinirea duratei pedepsei cel liberat a comis din nou o infracțiune, instanța poate dispune fie menținerea liberării, fie revocarea acesteia, în acest din urmă caz pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putându-se aplica un spor până la 5 ani.

Art. 43 din actualul cod penal stabilește însă că dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.

Astfel se observă că mai favorabile inculpatului Ș. A. A. sunt dispozițiile care reglementează recidiva sub imperiul codului penal din 1969.

Deși prima instanță a dispus condamnarea inculpatului Ș. A. A. în baza textului prevăzut de legea nouă cu reținerea formei continuate a infracțiunii prevăzută în legea nouă și a reținut în încadrarea juridică dispozițiile art.37 lit.a Cod penal din 1969, Curtea reține că nu poate fi aplicată decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale, urmând a fi păstrată soluția mixtă a primei instanțe întrucât apelul a fost formulat de inculpat, fiind ținută de respectarea principiului „non aggravatio in peius”.

4) În ceea ce privește inculpatul Ș. E. A., Curtea reține că acesta a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prev. de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 modificată prin Legea 187/2012 cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal reținându-se încadrarea juridică a infracțiunii și forma continuată, conform legii noi, și starea de recidivă potrivit art.37 lit.b Cod penal din vechea reglementare.

Primul termen al recidivei îl reprezintă condamnarea la pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului Ș. E. A. prin sentința penală nr.331/22.07.2003 a Tribunalului Dâmbovița, definitiva prin decizia nr.433/06.10.2003 a Curții de Apel Ploiești, în a cărei executare a fost arestat inculpatul la data de 16.01.2003 și eliberat la data de 28.12.2006 cu un rest de 1114 de zile închisoare rămas neexecutat.

Curtea constată că potrivit ambelor reglementări art.37 lit.b Cod penal din 1969 și art.41 Cod penal, se reține existența stării de recidivă postexecutorie, legea mai favorabilă sub aspectul tratamentului sancționator fiind Codul penal din 1969, care nu prevede o majorare a limitelor speciale ale pedepsei, ci un spor facultativ de până la 10 ani.

Curtea fiind ținută de respectarea principiului non aggravatio in peius, constată că nu este întemeiată cererea inculpatului de aplicare în totalitate a dispozițiilor noului cod penal, inclusiv în privința recidivei postexecutorii, întrucât, dacă s-ar proceda astfel, s-ar majora limitele de pedeapsă.

Curtea reține, așadar, și în privința inculpatului Ș. E. A. că nu poate fi aplicată decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale, urmând a fi păstrată soluția mixtă a primei instanțe.

Față de considerentele expuse mai sus, în temeiul art. art.421 alin.1 pct.2 lit. a) Cod procedură penală va admite apelurile declarate de inculpații A. I. I. și P. B. G. împotriva sentinței penale nr. 236 din 17.03.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, pe care o va desființa în parte, și în rejudecare, în aplicarea dispozițiilor art.5 Cod penal:

În baza art.386 Cod procedură penală va schimba încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului P. B. G. din infracțiunea prevăzută de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr.187/2012 cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală în infracțiunea prev. de art.4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și art. 396 alin.10 Cod procedură penală.

În baza art.386 Cod procedură penală va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. I. I. din infracțiunile prevăzute de art. 2 alin.1 din Legea nr.143/2000, modificată prin Legea nr. 187/2012 cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal, art.37 lit.a) Cod penal din 1969, respectiv, art.16 alin.1 din Legea nr. 194/2011, cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal, art.37 lit.a) Cod penal din 1969, fiecare cu aplic. art. 396 alin.10 Cod procedură penală, în infracțiunile prev. de art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012, și respectiv, art.16 alin.1 din Legea nr. 194/2011, modificată prin Legea nr. 187/2012, fiecare cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, cu aplic. art.38 alin.1 Cod penal.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor, trebuie avute în vedere toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 Cod penal din 1969 și art.74 Cod penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpaților, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestora.

Potrivit art.74 Cod penal, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii (privativă sau neprivativă de libertate), atât gravității faptelor și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

I) În raport de considerentele expuse mai sus, reindividualizând pedeapsa în raport de limitele pedepsei închisorii prevăzute de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal din 1969, reduse cu o treime, potrivit dispozițiilor art.396 alin.10 Cod procedură penală, se va dispune condamnarea inculpatului P. B. G. la pedeapsa de 8 luni închisoare.

Curtea reține că pedeapsa de 8 luni închisoare corespunde unei individualizări proporționale și este de natură să asigure atât finalitatea preventivă, cât și cea educativă, fapta comisă de inculpatul P. B. G. prezentând un grad ridicat de pericol social, care rezultă din natura relațiilor sociale încălcate.

În ceea ce privește modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei, Curtea reține în raport de persoana inculpatului care se află la primul conflict cu legea penală, că reeducarea sa în sensul respectului datorat relațiilor sociale încălcate prin comiterea infracțiunii, poate fi atins și fără executarea pedepsei în regimul închisorii, însă într-un regim de supraveghere de natură a-l conștientiza pe inculpatul P. B. cu privire la consecințele negative ale infracțiunii comise.

În consecință, în baza art. 86¹ Cod penal din 1969 va dispune suspendarea executării pedepsei de 8 luni închisoare sub supraveghere pe durata unui termenul de încercare de 2 ani și 8 luni, stabilit potrivit art. 86² Cod penal din 1969.

Conform art.86³alin.1 lit.a)-d) Cod penal din 1969, pe durata termenului de încercare, va impune inculpatului P. B. G. următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune Dâmbovița,

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasarea care depășește 8 zile precum și întoarcerea,

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă,

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Va atrage atenția inculpatului P. B. G. asupra dispozițiilor art. 86⁴Cod penal din 1969 cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite de instanță.

Curtea reține că, deși instanța de fond a procedat nelegal la obligarea inculpatului P. B. G. la prestarea unei munci în folosul comunității, conform art.91 Cod penal, în lipsa acordului inculpatului, critica în apel fiind fondată din acest punct de vedere, a apreciat că legea penală veche în privința acestui inculpat este mai favorabilă; în consecință, se va înlătura din sentință apelată aplicarea disp. art. 91 Cod penal, art. 93 alin.2 și 3 Cod penal și art. 96 alin.1 Cod penal.

Deși între instituția suspendării condiționate din vechiul Cod penal și cea a suspendării sub supraveghere din noul Cod penal, este mai favorabilă instituția suspendării condiționate, Curtea reține în raport de circumstanțele personale și cele cela reale de comitere a faptei că suspendarea condiționată prevăzută de art.81 Cod penal din 1969 nu este suficientă pentru reeducarea inculpatului P. B. G., astfel că nu poate fi primită critica inculpatului în apelul declarat.

II) În ceea ce privește inculpatul A. I. I. referitor la împrejurările comiterii faptelor, s-a reținut că acesta în perioada septembrie- decembrie 2013 a procurat și comercializat droguri de risc, respectiv cannabis către diverși consumatori, iar în aceeași perioadă de timp a efectuat fără drept operațiuni cu substanțe susceptibile de a avea efect psihoactiv, respectiv AM-2201 substanță ce face parte din clasa cannabinoizilor sintetici.

Privitor la datele ce caracterizează persoana inculpatului A. I. I., se constată că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală, infracțiunile fiind comise pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit prin sentința penală nr. 413/19.09.2011 a Judecătoriei Târgoviște când ar fi trebuit să dea dovezi de îndreptare față de relațiile sociale.

Curtea, reindividualizând pedepsele în raport de limitele pedepsei închisorii prevăzute de Codul penal în vigoare, reduse cu o treime, potrivit dispozițiilor art.396 alin.10 Cod procedură penală, va dispune condamnarea inculpatului A. I. I. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 modificată prin Legea nr.187/2012 cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal și la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art.16 alin.1 din Legea 194/2011 modificată prin Legea 187/2012 cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal.

Având în vedere art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 rap. la art.83 Cod penal din 1969, întrucât cele 2 infracțiuni au fost comise de inculpatul A. I. I. pe durata termenului de încercare de 3 ani stabilit prin sentința penală nr. 413 din 19.09.2011 a Judecătoriei Târgoviște, Curtea va menține dispoziția privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința menționată.

Conform art.39 alin.1 lit.b) Cod penal vor fi contopite pedepsele de 2 ani închisoare și de 6 luni închisoare aplicate inculpatului A. I. I. și se va dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care se adaugă sporul de 2 luni închisoare ( 1/3 din pedeapsa de 6 luni închisoare), respectiv pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare, la care se adaugă( având în vedere dispozițiile art.15 alin.2 din Legea 187/2012 care au prioritate față de dispozițiile referitoare la aplicarea pedepsei în caz de pluralitate intermediară) pedeapsa revocată de 1 an închisoare, în final inculpatul A. I. I. va executa pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare.

Pedeapsa se execută în regimul închisorii, întrucât deși inculpatul A. I. I. potrivit legii noi, nu mai este recidivist, în opinia Curții urmare a aplicării dispozițiilor art.83 Cod penal din 1969 executarea pedepsei nu poate fi decât în regimul închisorii ,soluția fiind în acord cu decizia nr.1/2011 pronunțată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Nefiind invocate alte motive de nelegalitate sau netemeinicie ale sentinței penale și neconstatându-se din oficiu nulități vor fi menținute, în rest, dispozițiile sentinței apelate.

III) În ceea ce privește inculpații Ș. A. A. și Ș. E. A. Curtea constată că prima instanță a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepselor, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale (activitatea infracțională desfășurându-se pe o perioadă de timp de 4 luni, în formă continuată) dar și a circumstanțelor personale ale inculpaților, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestora, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare privative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.

Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată de apelanții inculpați Ș. A. A. și Ș. E. A. în sensul reducerii cuantumului pedepselor stabilite de prima instanță, apreciază că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar circumstanțelor reale de comitere a infracțiunilor, în raport cu celelalte date ale cauzei, față de regula examinării plurale a criteriile privind individualizarea judiciară a pedepselor.

Faptele reținută în sarcina inculpaților Ș. A. A. și Ș. E. A., săvârșite în formă continuată, prezintă un gradridicat de pericol social, care rezultă din natura relațiilor sociale încălcate, ce privesc sănătatea fizică și psihică a persoanelor, din împrejurările și modalitatea de comitere, urmările negative ale consumului de droguri ce se puteau produce asupra sănătății fizice și psihice a persoanelor, rezonanța socială negativă a faptelor comise, în contextul creșterii frecvenței consumului ilicit de droguri, mai ales în rândul tinerilor.

În ceea ce privește datele care caracterizează persoana inculpaților se constată că aceștia au înțeles să își asigure mijloacele de existență prin traficul de droguri de risc, inculpatul Ș. A. A. fiind recidivist în condițiile art.37 lit. a) Cod penal din 1969, fiind condamnat anterior pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni ( trafic de droguri ); inițial acesta nu a recunoscut comiterea infracțiunii și nu și-a asumat consecințele faptei; în ceea ce privește inculpatul Ș. E. A. este recidivist în condițiile art.37 lit. b) Cod penal din 1969, suferind anterior o condamnare de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, ceea ce denotă că pedepsele care le-au fost anterior aplicate celor 2 inculpați nu și-au atins scopul preventiv educativ, iar inculpații nu au înțeles că trebuie să-și adapteze comportamentul la normele sociale.

Cantitatea de droguri de risc oferită și comercializată de cei 2 inculpați într-un interval de 4 luni, evidențiată de apărare ca fiind mică în raport cu alte dosare, nu poate constitui temei pentru reducerea cuantumului pedepselor aplicate de către instanța de fond inculpaților Ș. A. A. și Ș. E. A.. Curtea reține totodată că atitudinea procesuală a inculpaților a fost avută în vedere cu ocazia individualizării sancțiunii penale, fiind în mod judicios valorificată de către instanța fondului, care a aplicat pedepse orientate spre minimul special prevăzut de norma de incriminare, redus cu o treime, conform art.396 alin.10 Cod procedură penală.

Pentru considerentele anterior arătate, ținând seama de modalitatea de comitere a faptelor și persoana inculpaților Ș. A. A. și Ș. E. A., instanța de apel consideră că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului Ș. A. A. și pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului Ș. E. A., cu executare în regim de detenție, reprezintă pedepse proporționale și va determina în conștiința inculpaților respectarea valorilor sociale și a normelor de drept, în vederea unei reinserții sociale reale.

În consecință, Curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații Ș. A. A. și Ș. E. A. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 422 Cod procedură penală și art.72 Cod penal va deduce din pedepsele aplicate inculpaților Ș. A. A., A. I. I. și Ș. E. B. durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 05.12.2013 la zi.

Conform art. 275 alin.2 Cod procedură penală va obliga inculpații Ș. A. A. și Ș. E. A. la câte 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală va dispune plata sumei de câte 300 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu inculpaților Ș. A. A. și A. I. I. din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.421 alin.1 pct.2 lit. a) Cod procedură penală admite apelurile declarate de inculpații A. I. I. (iul lui F. C. și G., născut la data de 22 martie 1989), deținut în Penitenciarul Mărgineni și P. B.G. (fiul lui G. și G., născut la data de 04 martie 1986, domiciliat în Târgoviște, . nr. 10, ., .), împotriva sentinței penale nr. 236 din 17.03.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, pe care o desființează în parte, și în rejudecare, în aplicarea dispozițiilor art.5 Cod penal:

I) În baza art.386 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului P. B. G. din infracțiunea prevăzută de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr.187/2012 cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală în infracțiunea prev. de art.4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și art. 396 alin.10 Cod procedură penală, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul P. B. G. la pedeapsa de 8 ( opt) luni închisoare.

Potrivit art. 86¹ Cod penal din 1969 dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 2 ani și 8 luni, stabilit potrivit art. 86² Cod penal din 1969.

Conform art.86³alin.1 lit.a)-d) Cod penal din 1969, pe durata termenului de încercare, impune inculpatului P. B. G. următoarele măsuri de supraveghere:

e) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune Dâmbovița,

f) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasarea care depășește 8 zile precum și întoarcerea,

g) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă,

h) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Atrage atenția inculpatului P. B. G. asupra dispozițiilor art. 86⁴Cod penal din 1969 cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite de instanță.

Înlătură din sentință aplicarea disp. art. 91 Cod penal, art. 93 alin.2 și 3 Cod penal și art. 96 alin.1 Cod penal.

II) În baza art.386 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. I. I. din infracțiunile prevăzute de art. 2 alin.1 din Legea nr.143/2000, modificată prin Legea nr. 187/2012 cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal, art.37 lit.a) Cod penal din 1969, respectiv, art.16 alin.1 din Legea nr. 194/2011, cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal, art.37 lit.a) Cod penal din 1969, fiecare cu aplic. art. 396 alin.10 Cod procedură penală, în infracțiunile prev. de art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012, și respectiv, art.16 alin.1 din Legea nr. 194/2011, modificată prin Legea nr. 187/2012, fiecare cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, cu aplic. art.38 alin.1 Cod penal.

În baza art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr.187/2012, cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal și art. 396 alin.10 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul A. I. I. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 16 alin.1 din Legea nr. 194/2011, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal și art. 396 alin.10 Cod procedură penală, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

Menține dispoziția privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 413 din 19.09.2011 a Judecătoriei Târgoviște, potrivit art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 rap. la art.83 Cod penal din 1969.

Conform art.39 alin.1 lit.b) Cod penal contopește pedepsele de 2 ani închisoare și de 6 luni închisoare aplicate inculpatului A. I. I. și dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care se adaugă sporul de 2 luni închisoare ( 1/3 din pedeapsa de 6 luni închisoare), respectiv pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare, la care se adaugă pedeapsa revocată de 1 an închisoare, în final inculpatul A. I. I. execută pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare.

Menține în rest dispozițiile sentinței.

III) Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații Ș. A. A. (fiul lui Ș. și R., născut la data de 11 martie 1976) deținut în Penitenciarul Mărgineni și Ș. E. A. (fiul lui E. și M., născut la data de 24 noiembrie 1983), aflat în Penitenciarul Mărgineni,împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 422 Cod procedură penală și art.72 Cod penal deduce din pedepsele aplicate inculpaților Ș. A. A., A. I. I. și Ș. E. B. durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 05.12.2013 la zi.

Conform art. 275 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpații Ș. A. A. și Ș. E. A. la câte 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală dispune plata sumei de câte 300 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu inculpaților Ș. A. A. și A. I. I. din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 septembrie 2014.

PreședinteJudecător

C. RaduIoana N.

Grefier,

E. F.

Red.C.R./Tehnored. Jud.C.R.,27.10.2014

Dosar fond_ Trib. Dâmbovița

Jud. fond T. Z.

Operator de date cu caracter personal

Notificare 3113/2006

← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr....		Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... →

Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 898/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 898/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI