Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 195/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 195/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 73/281/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.195
Ședința publică din data de 10 martie 2014
PREȘEDINTE – E. N.
JUDECĂTOR – E. Z.
GREFIER - E. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de R. C. (fiul lui G. și E., născut la data de 29 ianuarie 1981 în B., județul B., cetățenie română, neșcolarizat, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, domiciliat in comuna Corni, . B., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul Dâmbovița), împotriva sentinței penale nr.223 din data de 28 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești – Secția penală, în dosarul nr._, prin care în baza art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal și aplic art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a condamnat pe inculpatul R. C., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă din data de 12 decembrie 2013, parte vătămată . în Comandită” București, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului R. C., drepturile prev. de art. 64 lit. a și lit. b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1186/13 mai 2011 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 31 mai 2011, dispunându-se executarea pedepsei de 2 ani închisoare, alături de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 și art. 64 lit. a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative, prev. de art. 64 alin.1 lit. a Cod penal.
Potrivit disp. art. 350 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului R. C..
În baza disp. art. 357 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, coroborat cu art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta perioada reținerii și a arestării preventive de la 12 decembrie 2013 la zi.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei în cuantum de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul – inculpat R. C., aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat din oficiu M. I. în substituire pentru avocat M. R. din Baroul Prahova, conform delegației avocațiale nr._/06.03.2014, aflată la fila 20 dosar, lipsă fiind intimata – persoană vătămată .” Ploiești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care învederează că prin intermediul serviciului registratură s-a depus la dosar adresa nr.26/26.02.2014 înregistrată sub nr.4949/26.02.2014 (fila 14) emisă de intimata – persoană vătămată .” București, prin care comunică instanței că nu înțelege să se împace cu inculpatul și dorește continuarea procesului penal.
Potrivit disp.art.356 alin.2 din Noul Cod de procedură penală și cu permisiunea instanței, avocat din oficiu M. I., a luat legătura cu apelantul – inculpat R. C. și având cuvântul, solicită amânarea judecării cauzei și a se reveni cu adresă la intimata – persoană vătămată .” Ploiești, cu precizarea dacă înțelege să se împace cu inculpatul. Depune la dosar în copie xerox – scrisoare medicală – epicriză, eliberată de dr.T. M. – medical specialist chirurg în cadrul Penitenciarului Spital București – Rahova, aflată la fila 21.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere a cererii formulată de dl. avocat M. I., având în vedere adresa depusă la dosar de intimata – persoană vătămată .” Ploiești prin care comunică instanței că nu înțelege să se împace cu apelantul – inculpat R. C..
Curtea, ia act că în adresa nr.26/26.02.2014 comunicată instanței, intimata – persoană vătămată .” București, și-a precizat poziția procesuală în sensul că nu înțelege să se împace cu inculpatul și dorește continuarea procesului penal ; luând în considerare disp.art.159 alin.3 NCP, potrivit cărora „împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a interveni și dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței” ; față de succesiunea în timp a legilor și fiind socotit primul termen de judecată după . Noului Cod penal și Noului Cod de procedură penală, respingere cererea formulată de apelantul – inculpat, prin avocat din oficiu, ca fiind ilegală.
Avocat M. I. având cuvântul pentru apelantul – inculpat R. C., arată că nu mai are cereri de formulat și nici excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în susținerea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și nici excepții de invocat, apreciază cauza în stare de judecată și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat și nici excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat M. I. având cuvântul pentru apelantul – inculpat R. C., arată că s-a formulat apel împotriva sentinței penale nr.223/28 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1186/13 mai 2011 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 31 mai 2011, dispunându-se executarea pedepsei de 2 ani închisoare, alături de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani
Susține că la momentul când inculpatul a mers la Supermarketul „K.” și a furat mai multe produse alimentare în valoare de circa 371 lei, pe care în loc să le plătească, a evitat casa, fiind oprit de personalul de pază și trimis în judecată.
În acest caz, arată că pe parcursul procesului penal, inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, motivele fiind de strictă supraviețuire, susținând că a procedat în acest mod pentru a asigura hrană familiei sale, întrucât nu a reușit să găsească loc de muncă corespunzător și astfel a recurs la încălcarea legii.
Precizează că inculpatul a formulat apelul de față, pentru a i se aplica o pedeapsă mai mică decât i-a aplicat instanța de fond, întrucât prejudiciul a fost mic și recuperat integral, fapta fiind săvârșită din motive de supraviețuire și că . fi putut să-l ierte, dar a refuzat să se împace cu acesta.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul a săvârșit fapta din motive de supraviețuire, că a lucrat în municipiul București fără forme legale și are un copil minor de 10 ani în întreținere, iar dispozițiile vechiului Cod penal și Noului Cod penal, prevăd a fi respectate anumite valori care vin în conflict cu o a treia valoare, respectiv aceea de supraviețuire.
Pe Noul Cod penal, invocă „mitior – lex” sau „terț lexia”, solicitând a se dispune individualizarea pedepsei pe Noul Cod penal, urmând a se avea în vedere concursul de infracțiuni pe vechiul Cod penal, care prevedea un cumul aritmetic, legea nouă prevăzând schimbarea încadrării juridice a faptei și aplicarea unei pedepse mai mici, care ar fi mai favorabilă inculpatului și a se aprecia asupra apelului declarat de inculpat.
În opinia sa, cumulul aritmetic rămâne valabil pe ambele coduri, făcând referire la disp.art.228 – 229 NCP, care micșorează limitele de pedeapsă.
În raport de cele ce preced, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate, în parte, în latură penală și micșorarea limitelor de pedeapsă, având în vedere că acestea au scăzut prin . Noului Cod penal, că prejudiciul a fost recuperat din momentul săvârșirii faptei, iar dacă partea vătămată ar fi avut bunăvoința să se împace, inculpatul putea fi eliberat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de admitere a apelului declarat de apelantul – inculpat R. C., desființarea în parte, în latură penală a sentinței penale nr. 223 din 28 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, urmând a se face aplicarea dispozițiile art. 5 NCP privind legea mai favorabilă.
De asemenea, în baza disp. art. 386 NCPP solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit.e Cod penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a Cod penal și art.320/1 alin.7 Cod procedură penală, în infracțiunea prev.de art.228 alin.1 NCP.
În acest sens, arată că dispozițiile Noului Cod penal nu mai incriminează infracțiunea de furt în loc public, astfel că infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina inculpatului trebuie calificată ca infracțiune de furt simplu, urmând a se aprecia în raport de perseverența infracțională de care a dat dovadă acesta, fapta fiind comisă în stare de recidivă mare poscondamnatorie.
Totodată, solicită a se dispune interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit.a și b NCP, ca pedeapsă complementară, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, urmând a se face aplicarea disp.art. 54 NCP, potrivit cărora „Pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării unor drepturi, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate”.
În final, solicită a se menține revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1187/13 mai 2011 a Judecătoriei B..
Apelantul – inculpat R. C. având ultimul cuvânt, precizează că tot de la „K.” a mai furat, însă îi pare rău și regretă comiterea faptei, că nu va mai săvârși asemenea fapte și solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât dorește să se împace cu partea civilă.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față ;
Examinând acele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. nr.223 din data de 28 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești – Secția penală, în dosarul nr._, în baza art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal și aplic art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a condamnat pe inculpatul R. C. (fiul lui G. și E., născut la data de 29 ianuarie 1981 în B., județul B., cetățenie română, neșcolarizat, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, domiciliat in . B., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul Dâmbovița), pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă din data de 12 decembrie 2013, parte vătămată . în Comandită” București, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului R. C., drepturile prev. de art. 64 lit. a și lit. b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1186/13 mai 2011 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 31 mai 2011, dispunându-se executarea pedepsei de 2 ani închisoare, alături de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 și art. 64 lit. a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative, prev. de art. 64 alin.1 lit. a Cod penal.
Potrivit disp. art. 350 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului R. C..
În baza disp. art. 357 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, coroborat cu art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta perioada reținerii și a arestării preventive de la 12 decembrie 2013 la zi.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei în cuantum de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, a fost trimis în judecată inculpatul R. C., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, constând în aceea că la data de 12.12.2013, în jurul orelor 09.00, s-a deplasat la Supermarketul aparținând . din Ploiești, Șoseaua Vestului nr. 9, județul Prahova, cu intenția de a sustrage bunuri.
Aici, inculpatul s-a deplasat mai întâi la raionul cu lactate și a luat de pe un raft patru bucăți de cașcaval marca „Delaco S.” de 450 gr. fiecare, patru bucăți cașcaval marca „Hochland” de 600 gr. fiecare și o bucată cașcaval marca „Hochland” de 450 gr., care le-a ascuns în haina pe care o purta.
În continuare inculpatul a mers la raionul cu mezeluri de unde a luat două bucăți de salam marca „Veritas” de 500 gr, pe care l-a ascuns în haina pe care o purta. Apoi inculpatul s-a deplasat către casele de marcat ale magazinului și a trecut de acestea, fără a achita produsele ascunse sub haina. Înainte de a părăsit magazinul, inculpatul a fost oprit de către agenții de pază ai magazinului, condus în camera de interpelare, iar în urma controlului efectuat, sub hainele pe care le purta au fost găsite bunurile sustrase din magazin, în valoare de 371,73 lei.
Actele premergătoare urmăririi penale s-au consemnat în procesul verbal încheiat de organele de cercetare la data de 12.12.2013, iar în cursul urmăririi penale au fost audiați inculpatul, partea vătămată, martorul D. P. – C. și s-au depus înscrisuri cu privire la valoarea bunurilor sustrase și la predarea/primirea acestora către partea vătămată.
În faza judecății, la termenul din data de 28.01.2014 inculpatului i-a fost admisă cererea de a fi judecat în procedura simplificată.
Analizând probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că la data de 12 decembrie 2013, în jurul orelor 09.00 inculpatul s-a deplasat la Supermarketul aparținând . în Comandită din Ploiești, Șoseaua Vestului nr. 9, cu intenția de a sustrage bunuri. Aici, inculpatul s-a deplasat mai întâi la raionul cu lactate și a luat de pe un raft patru bucăți de cașcaval marca „Delaco S.” de 450 gr. fiecare, patru bucăți cașcaval marca „Hochland” de 600 gr. fiecare și o bucată cașcaval marca „Hochland” de 450 gr., care le-a ascuns în haina pe care o purta.
În continuare, inculpatul a mers la raionul cu mezeluri de unde a luat două bucăți de salam marca „Veritas” de 500 gr, pe care l-a ascuns în haina pe care o purta, apoi s-a deplasat către casele de marcat ale magazinului și a trecut de acestea, fără a achita produsele ascunse sub haina. Înainte de a părăsit magazinul, inculpatul a fost oprit de către agenții de pază ai magazinului, condus în camera de interpelare, iar în urma controlului efectuat, sub hainele pe care le purta au fost găsite bunurile sustrase din magazin, în valoare de 371,73 lei.
Pe parcursul procesului penal, inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă susținând că a procedat în acest mod pentru a asigura hrană familiei sale.
Nu în ultimul rând, probele administrate pe parcursul urmăririi penale, sus enunțate, au fost însușite întocmai de inculpat, ca urmare a cererii sala de parcurgere a procedurii prevăzute de art. 3201 Cod procedură penală și declarațiilor date în acest sens.
În drept, fapta inculpatului care la data de 12 decembrie 2013, în jurul orelor 09.00, a sustras bunurile aparținând Supermaketului „K.” din Ploiești pe care le-a ascuns în haina pe care o purta, pentru a nu le marca la casa de marcat a magazinului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. e Cod penal.
Astfel, din probele administrate în cursul urmăririi penale a reieșit că, prin fapta de sustragere și însușire pe nedrept a unor bunuri aparținând părții vătămate, a fost realizat elementul material al infracțiunii de furt calificat, constând în acțiunea de luare a bunurilor mobile din posesia sau detenția altei persoane, fără consimțământul acesteia. Au fost realizate astfel cele două acte specifice acțiunii de luare, și anume, deposedarea, și respectiv, imposedarea.
De asemenea, coroborarea probelor mai sus enumerate a dovedit existența unei urmări imediate ce constă în prejudiciul realizat (în valoare de 371,73 lei, chiar recuperat ulterior), precum și raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă produsă (paguba).
Instanța de fond a reținut că infracțiunea de furt calificat a fost săvârșită în forme agravate, întrucât în conformitate cu art. 209 al. 1 lit. e Cod penal, constituie agravante săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane și în loc public. Astfel, inculpatul a săvârșit infracțiunea în incinta . Ploiești, în timp ce în magazin se aflau mai multe persoane, constituind loc public în conformitate cu art. 152 lit. b Cod penal.
În privința laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt calificat cu intenție directă, în sensul art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal, având reprezentarea faptei sale și urmărind producerea rezultatului, bunurile fiind luate în scopul însușirii pe nedrept.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, s-a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, la pedeapsa de 2 ani închisoare
La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, s-au avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege (închisoarea de la 3 la 15 ani).
De asemenea, s-a reținut în sarcina inculpatului și cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, (în consecință, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită de inculpat vor fi reduse cu o treime, devenind închisoarea de la 2 ani la 10 ani), iar gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art. 181 alin. 2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care ea s-a comis, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, s-au avut în vedere cuantumul relativ minor al prejudiciului cauzat părții vătămate, 371,71 lei, pagubă acoperită, prin restituire, împrejurare care se datorează surprinderii inculpatului de unul dintre angajații magazinului, dar și că fapta a fost săvârșită în circumstanță agravantă, în public, într-un magazin, unde este de notorietate că există camere de luat vederi, care pot înregistra activitatea infracțională, ceea ce denotă îndrăzneală infracțională.
Nu în ultimul rând, instanța de fond s-a mai raportat la circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului, și anume, faptul că acesta și-a recunoscut în totalitate fapta, și-a exprimat regretul cu privire la săvârșirea acesteia, prezentându-se în fața autorității, inclusiv în fața instanței de judecată, contribuind la soluționarea cu celeritate a cauzei, însă cu toate acestea, din fișa de cazier judiciar, rezultă că inculpatul R. C. a mai fost în trecut condamnat, la o pedeapsă cu închisoarea.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a reținut că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Astfel, s-a reținut că natura faptelor săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat au fost interzise pe durata executării pedepsei.
În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, așa încât, instanța de fond a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a fost interzis exercițiul acestui drept.
Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, s-a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d și e Cod penal.
Prin urmare, în baza art. 71 alin. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
Ținând seama că infracțiunea din prezenta cauză a fost comisă în stare de recividă mare postcondamnatorie (art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal), instanța de fond a stabilit pedeapsa finală pe care o va executa inculpatul, făcând aplicarea tratamentului sancționator al acestei instituții de drept penal.
În baza art. 83 Cod penal, a fost revocată suspendarea condiționată a executarii pedepsei de 2 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 1186/13 mai 2011 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 31 mai 2011, dispunându-se executarea pedepsei de 2 ani închisoare alături de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani.
În temeiul art. 71 alin. 5 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a, teza II-a și lit. b Cod penal, s-a dispus executarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat a carei executare a fost suspendata de drept pe durata suspendarii conditionate a pedepsei principale.
Conform art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa de 4 ani închisoare durata reținerii și arestării preventive de la 12 decembrie 2013 la zi.
În latură civilă s-a luat act că partea vătămată . nu s-a constituit parte civilă, întrucât prejudiciul a fost recuperat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul R. C., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Sub un prim aspect s-a susținut că încadrarea juridică a faptei în furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. e Cod penal anterior este nelegală, deoarece săvârșirea sustragerii în loc public nu mai este prevăzută ca și circumstanță de calificare în dispozițiile art. 229 alin. 1 NCP, intrate în vigoare la 01.02.2014 și care față de tratamentul sancționator mult mai blând, comparativ cu legea abrogată, se impune a fi recunoscute legea cea mai favorabilă în sensul art. 5 NCP.
Al doilea motiv de reformare vizează reindivizualizarea cuantumului pedepsei, pe care o consideră prea aspră față de împrejurările săvârșirii faptei, respectiv sustragerea de alimente dintr-o unitate comercială, pentru a-și asigura hrana sa și a familiei, în lipsa imposibilității găsirii unui loc de muncă, valoarea și importanța redusă a prejudiciului produs, recuperat prin restituire, precum și modificarea politicii penale privind pedepsirea infracțiunii de furt.
Apelantul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe, în parte în latură penală și pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din furt calificat comis în loc public prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a Cod penal anterior în furt, prev. și ped. de art. 228 alin. 1 NCP și condamnarea la o pedeapsă situată la limita minimă rezultată din reducerea cu o treime conf. art. 396 alin. 10 NCPP (fost art. 3201 Cod proc. penală anterior).
Legal citată, față de prevederile art. 231 alin. 2 NCP privind modificarea condițiilor exercitării acțiunii penale în cadrul infracțiunii de furt, prin adresa nr. 26 din 26.02.2014 intimata – persoană vătămată . București a învederat că nu înțelege să se împace cu inculpatul R. C. și solicită continuarea procesului penal.
Apelul este fondat.
Verificând sentința primei instanțe, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de reformare invocate de apelantul R. C., precum și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 418 alin. 1 și art. 417 alin. 2 NCPP, rezultă că fapta, împrejurările săvârșirii și vinovăția s-au stabilit corect, găsindu-și corespondent în probele administrate la urmărirea penală, însușite de acesta în condițiile art. 3201 Cod proc. penală anterior (preluat art. 396 alin. 10 raportat la art. 374 alin. 1 NCPP), ce au fost complet analizate și just aplicate.
S-au avut în vedere astfel, procesul – verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul – verbal de ridicare – predare a bunurilor sustrase, înscrisurile privind valoarea acestora, plângerea persoanei vătămate, declarațiile martorului D. P. C., toate coroborate cu recunoașterea vinovăției de către inculpatul R. C..
Din evaluarea acestor probe pertinente pentru stabilirea autorilor sustragerilor de mărfuri expuse la vânzare, în regim de autoservire, în timpul programului cu publicul, se constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă ca fiind dovedit că, aflându-se în incinta supermarket-ului aparținând persoanei vătămate . în Ploiești, Șoseaua Vestului, nr. 9, la data de 12.12.2013 succesiv de la raioanele de lactate și mezeluri, inculpatul R. C. și-a însușit 9 bucăți de cașcaval și două bucăți de salam, după care ascunzându-le sub haină, a trecut zona caselor de marcat, fără a le achita.
Faptele fiind interceptate prin sistemul de supraveghere video, mai înainte de a părăsi magazinul, acesta a fost reținut de agenții de pază, iar urmare controlului efectuat s-au găsit mărfurile sustrase, recuperându-se astfel, prejudiciul în sumă de 371,33 lei produs persoanei vătămate.
Încadrarea juridică dată activității infracționale prin sentința apelată, respectiv furt calificat, comis în loc public, prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal anterior comb. cu art. 3201 Cod proc. penalăanterior, cât și măsura revocării suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 1187/13 mai 2011 a Judecătoriei B. primul termen al recidivei, raportat la incriminările existente în Legea nr. 15/1969 Cod penal anterior, cu modificările și completările ulterior, la data de 28 ianuarie 2014, când a avut loc judecata în fond, sunt legale.
Întrucât până la judecata definitivă a cauzei, respectiv la 01.02.2014, a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 – Noul Cod penal, față de motivele de apel invocate de inculpatul R. C. se impune a se stabili care dintre cele două legi penale, incidente în speță, îi sunt mai favorabile în sensul art. 4 și 5 NCP.
Astfel, procedându-se la reevaluarea activității infracționale reținute în prezenta cauză, funcție de modalitatea de operare, condițiile de incriminare și celelalte consecințe penale atrase, din compararea acestora rezultă:
- conținutul legal al infracțiunii de furt calificat reglementat de Codul penal abrogat s-a modificat în sensul restrângerii domeniului de incidență a normelor incriminatorii, săvârșirea sustragerii de bunuri din patrimoniul privat, în loc public, nemaifiind prevăzută ca și circumstanță de calificare în dispozițiile art. 229 NCP;
- ca și tratament sancționator potrivit dispozițiilor art. 208 alin. 1 Cod penal anterior infracțiunea de furt se pedepsește cu închisoarea de la un an la 12 ani, în timp ce prin dispozițiile art. 228 alin. 1 NCP este sancționată alternativ cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă;
- potrivit art. 15 din Legea nr. 187/2012 modificată pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 – Noul Cod penal regimul suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate în baza Codului penal din 1969, inclusiv sub aspectul revocării măsurii, se menține și după . noului cod penal;
- atât dispozițiile art. 3201 Cod proc. penală anterior, cât și cele prevăzute de art. 396 alin. 10 comb. cu art. 375 alin. 1 NCPP, prevăd că atunci când judecata a avut loc în condițiile recunoașterii învinuirii mai înaintea începerii cercetării judecătorești, în cazul pedepsei închisorii, limitele prevăzute de lege se reduc cu o treime.
Față de cele ce preced, la exercitarea controlului jurisdicțional se reține că datorită intervenției mai multor legi penale, de la data comiterii sustragerii (12.12.2013), obiect al prezentei cauze și până la judecata definitivă, în acest stadiu procesual, încadrarea juridică dată prin sentința apelată este nelegală, iar recalificarea faptei potrivit legii penale în vigoare nu agravează situația inculpatului Răstoarcă C., în propria-i cale de atac.
Pe cale de consecință, se va admite apelul declarat de acesta ca fiind fondat iar în baza art. 421 pct. 2 lit. a NCPP se va proceda la desființarea sentinței primei instanțe în parte în latură penală, pronunțându-se o nouă hotărâre.
Astfel, aplicându-se dispozițiile art. 5 NCP privind legea penală mai favorabilă, conform art. art. 386 NCPP se va schimba încadrarea juridică a activității infracționale stabilită în sarcină din furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal anterior comb. cu art. 3201 Cod proc. penală anterior, în infracțiunea de furt, prev. și ped. de art. 228 alin. 1 cu aplic. art. 41 NCP comb. cu art. 396 alin. 10 rap. la art. 375 alin. 1 NCPP, texte de lege enunțate în ședință publică și în baza cărora va fi condamnat.
La individualizarea pedepsei, față de criteriile înscrise sub art. 74 NCP, se va avea în vedere că la stabilirea felului și cuantumului acesteia, instanțele judecătorești sunt obligate să țină seama în egală măsură de gravitatea infracțiunii și periculozitatea infractorului, determinate de împrejurările și modul de operare, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită de legea penală, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele sale penale, precum și conduita adoptată în cursul procesului penal.
Or, din materialul dosarului rezultă că deși are capacitatea de a munci, în lipsa unor venituri constante inculpatul R. C. își asigură existența prin sustragerea de bunuri, de regulă, expuse la vânzare în unității comerciale cu regim de autoservire, fiind infractor de obicei pentru infracțiuni de furt, având în antecedente multiple condamnări și sancțiunii administrative, fapta dedusă judecății fiind comisă în termenul de suspendare condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1187/2011 a Judecătoriei B., ce-i atrage și statutul de recidivist.
Rezultă, de asemenea, că pentru a scăpa de la identificare, de regulă, se deplasează din localitatea de domiciliu (județul B.), acționând în alte județe, situate la mare distanță (Prahova, București, B.), ultima faptă săvârșind-o la câteva luni după aplicarea unei sancțiuni administrative, toate dovedind perseverență la încălcarea legii penale și rezistență la sancțiuni penale pecuniare ori neprivative de libertate.
Atari împrejurării de fapt și date personale formează convingerea că, chiar dacă prejudiciul produs avutului privat este relativ modic și reprezintă bunuri alimentare de strictă necesitate, în concret fapta prezintă gravitate, iar pericolul prezentat de inculpatul R. C. pentru siguranța publică impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea dozată în limitele prev. de art. 395 alin. 10 NCPP, care să fie executată în regim privativ de libertate.
Totodată, față de prev. art. 15 din Legea nr. 187/2012 modif. comb. cu art. 83 Cod penal anterior, constatându-se că aceasta a fost comisă cu intenție în termenul de încercare prev. de art. 82 Cod penal anterior, se va menține măsura revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1187/2011, urmând a fi executată, prin cumul aritmetic, alături de pedeapsa aplicată în cauză.
Pe de altă parte, față de perseverența manifestată la încălcarea legii penale ce protejează proprietatea privată, potrivit art. 67 alin. 2 NCP, se apreciază ca necesară și aplicarea pedepsei complementare privind interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b NCP, pe durată de un an, urmând a fi executată în condițiile art. 66 alin. 1 lit. c din același cod.
Pronunțându-se o pedeapsă privativă de libertate în baza art. 54 NCP se va aplica inculpatului R. C. și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor a căror interzicere s-a dispus ca pedeapsă complementară, ce se va executa potrivit art. 65 alin. 3 NCP, respectiv din momentul rămânerii definitive a prezentei decizii și până când pedeapsa principală va fi considerată executată.
Întrucât în prezenta cauză apelantul a fost cercetat și judecat în stare de arest preventiv, conform art. 424 NCPP rap. la art. 72 NCP se va computa din durata pedepsei rezultante de executat reținerea și arestarea preventivă de la 12 decembrie 2013, la zi.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 rap. la art. 272 NCPP, ce reglementează plata cheltuielilor judiciare privind suportarea onorariilor pentru avocații desemnați din oficiu, în cazul inculpaților judecați în stare de arest,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul R. C., fiul lui G. și E., născut la data de 29 ianuarie 1981 în B., arestat preventiv și deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 223 din 28 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești,
Desființează sentința primei instanțe, în parte, în latură penală și rejudecând cauza, pe fond, aplică dispozițiile art. 5 NCP privind legea mai favorabilă și în consecință:
Conform art. 386 NCPP schimbă încadrarea juridică din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 – 209 a.lin.1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit. a Cod penal și art.320/1 alin.7 Cod procedură penală, în infracțiunea prev. de art.228 alin. 1 cu aplicarea art.41 NCP și art.396 alin.10 rap. la art.375 alin.1 NCPP și îl condamnă pe inculpatul R. C. la pedeapsa de 1 an închisoare și pe durata de 1 an, interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit. a și b NCP, ca pedeapsă complementară.
Menține revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1187/13 mai 2011 a Judecătoriei B. și dispune executarea acestuia alături de pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 54 NCP aplică inculpatului R. C., pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute în art. 66 alin. 1 lit. a) și b) NCP, ce se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
Conform art. 422 NCPP rap. la art. 72 NCP scade din durata pedepsei închisorii reținerea și arestarea preventivă de la 12 decembrie 2013, la zi.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu inculpatului R. C., din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 martie 2014.
Președinte Judecător
E. N. E. Z.
Fiind în concediu odihnă
semnează
Președintele instanței
Grefier
E. V.
Red.EN
Tehnored.A.C.
7 ex./14.03.2014
dos.f._ Judecătoria Ploiești
j.f.G. I.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 194/2014. Curtea de... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
